IMBATRANIREA UMANA

Imbatranirea reprezinta o afectare functionala, progresiva si generalizata, avand drept

rezultat o pierdere a capacitatii de adaptare la stres, pierderea mobilitatii si o crestre a riscului de
imbolnavire.
Imbatranirea este caracterizata de o insuficienta mentinere a homeostaziei in conditii de stres
fiziologic, insuficienta care se asocizata cu scadere a viabilitatii si o crestre a vulnerabilitatii
individului.
Caracteristicile procesului de imbatranire
1. compozitia organismului de modifica- apar modificari ale musculaturii, ale tesutului
gras, ale celui osos
2. capacitatea functionala scade progresiv- apare dupa varsta de 30 de ani si variaza de la
individ la individ
3. capacitatea adaptativa la modificarile ambientale
4. susceptibilitatea si vulnerabilitatea la boala creste- incidenta creste cu varsta
5. mortaliateta creste exponential
Clasificarea persoanei in varsta:
Varsta cronologica
-60-70 de ani- perioada de varstnic
-75-85- perioada de batran
- peste 85 ani-,marea batranete
Varsta biologica- legata de capacitatea functionala a individului
Varsta psihologica
Varsta sociala- legata de capacitatea de a contribuii la viata sociala
Clasificarea procesului de imbatranire
Imbatranirea fiziologica- armonioasa in care varsta cronologica se indentifica cu varsta
biologica.
Imbatranirea nefiziologica sau patologica , poate fi:
-prematura(incepe timpuriu)
- accelerata
Factorii care influenteaza imbatranirea umana:somatici, ereditari, psihologici, socio-
culturali, spirituali-religiosi
O serie de teorii au incercat sa explice procesul de imbatranire, implicand contributia
importanta a unor factori precum cei:
- genetici,
- psihologici,
- socio-culturali
- factorii somatici
Factorii genetici
Teoriile genetice afirma ca ceasul biologic al fiecarei specii este setat la o anumita "ora" si,
potrivit lor, omul este programat sa traiasca 110 - 120 de ani.
Ipoteza conform careia imbatranirea survine datorita programului inscris in codul genetic
este sustinuta si de faptul ca perioada vietii este diferita in functie de:
- specie (calul traieste 20-25 de ani, cainele 12-14 ani, furnicile 1-4 ani, elefantul 50-60 de
ani etc.),

1
 - longevitatea este ereditara
- agentii genotoxici modifica durata vietii (de exemplu, radiatiile)
Factorii socio-culturali
Conditiile fizice si sociale diferite de la o generatie la alta din societatile aflate intr-o
perpetua schimbare si transformare determina o serie de efecte asupra indivizilor. Dezechilibrele
psihosociale ale grupurilor comunitare se prezinta sub forma unor tulburari ale spiritului
comunitar cu caracter generalizat, afectand structura, dinamica si evolutia psihosociala a tuturor
membrilor comunitatii respective.
Factorii psihologici
Modificarile asociate procesului de imbatranire se coreleaza cu:
- tipul de personalitate,
- particularitatile etnice, profesionale si cele_habituale a1e fiecarui individ in parte.
Unele evenimente pot precipita imbatranirea psihologica:
- retragerea din activitatea profesionala,
- plecarea copiilor,
- decesul partenerului de viata,
- iar adaptarea la noile conditii are mari implicatii in plan psihic.
- apar frecvent starile anxioase, depresia, labilitatea emotionala, insomnia nocturna si
somnolenta diurna intermitenta.
Numeroase studii intreprinse de catre psihologi au constatat ca varstnicii implicati activ in
viata sociala, care au putere de influenta si de a lua decizii, au o mai buna sanatate fizica si
intelectuala.
Desi scade spontaneitatea gandirii, cu inertii si stereotipuri, creste capacitatea organizatorica,
se perfectioneaza functiile de sinteza, generalizare si abstractizare.
Un alt aspect pozitiv este reprezentat de relatiile interumane care intaresc capacitatea
varstnicului de a se adapta la schimbarile survenite odata cu varsta, de a face fata pierderii celor
apropiati si i ajuta sa treaca mai usor peste dizabilitile pricinuite de varsta sau de boala.
Factorii somatic:
Fiecare organism imbatraneste dupa un orar propriu, batranetea fiind cel mai frecvent
rezultatul suprapunerii unor boli cronice si degerenative pe un organism modificat prin inaintarea
in varsta.
Pe parcursul procesului de imbatranire apare o serie de modificari in organism. Parul
incaruntit, pielea isi pierde elasticitatea apara ridurile, iar expunerea la soare duce la aparitia
petelor maroni, etc

1.2 Perioada varstei a III a

Perioada de regresie este cunoscuta si ca varsta a treia sau ca varsta batranetii in care
domina fragilitatea si involutia. Estapele de dupa 65 de ani se caracterizeaza prin apartitia unor
probleme clinice si tratarea psihica a stagiului terminal.
Cu cat o persoana imbatraneste cu atat se evidentiaza anumite caracteristici cum ar
fi:izolarea, agitatia, respingerea celor din jur, atitudinea negativista si anexietatea, manifestari
egoiste.

2
 Varsta a treia poate fi impartita, dupa tipul fundamental de activitatesi dupa tipul de relatii in
trei subperioade:
- trecerea la batranete
- batranetea medie
- marile batraneti
In aceasta perioada , activitatea si relatiile isi restrang aria atat profesionala , ocupationala
dar si sociala, dar ramane de multe ori aria maritala, apare o noua arie expansiva datorita aparitiei
nepotilor ce antreneaza emotiile si mintea prin satisfacerea trairii prin urmasi.
Incep aparitia diferitelor afectiuni , la barbatii sunt frecvente bolile respiratorii, in timp ce la
femei apar tulburarile afective. Barbatii sunt mai preocupati de sanatatea lor, iar femeile devin
mai atente fata de sanatatea sotului.
1.3 Modificari ale organismului determinate de imbatranirea umana:modificari
fiziologice, modificari patologice
Odată cu îmbătrânirea celulară, se produc modificări funcționale și structurale la nivelul
tuturor celulelor. Astfel, îmbătrânirea celulară determină lezarea ADN-ului și totodată scade și
capacitatea sa de reparare. Din cauza acumulării de produse de peroxidare lipidică, scade
capacitatea oxidativă. Accelerarea îmbătrânirii celulelor și creșterea fibrozei reprezintă
modificări fiziologice celulare din cauza înaintării în vârstă .
De cele mai multe ori procesele natural, fiziologice dee imbatranire se suprapun cu patologia
supraadaugata, astfel delimitarea intre normal si patologic se face greu.Printre modificarile
fecvente aparute la varstnic se numara: modificari neurologice.modificari ale pielii si fanelelor,
scaderea acuitatii vizuale si auditive, scaderea tolerantei la efort, tensiunea arterial creste cu
varsta.
Imbatranirea cutanata:
Imbatranirea facial este rezultatul expunerii la soare in proportie de 80%., se pierde textura
normala, elasticitatea, felmitatea.
Modificarile morfologice/functionale ale pielii in procesul imbatranirii:
-scaderea capacitatii de reinoire a celulelor epidermului
Diminurarea cantitatii de fibre de colagen la nivelul dermului
Scaderea secretiei sebacee si sudoripale, pielea capata aspect uscat
- scaderea grasimii subcutanate
Scaderea capacitatii de termoreglare
Scaderea sensibilitatii la arsuri si a capacitatii de vindecare
Scaderea capacitatii de sintetizare a vitaminei D

Sistemul musculo-scheletic
Oasele tind să piardă din densitatea minerală osoasă odată cu înaintarea în vârstă. Astfel,
rezistența oaselor scade, iar riscul de producere a fracturilor crește. După menopauză, femeile
prezintă o scădere rapidă a densității mineral osoase din cauza nivelului scăzut de estrogen.
Modificările care apar la nivelul vertebrelor din partea superioară a coloanei vertebrale, tasările
vertebrale și artroza produc un declin funcțional cu implicații medico-sociale importante. Din
cauza uzurii și a mișcării, cartilajul care învelește articulațiile osoase își pierde din elasticitate și
poate conduce la apariția osteoartritei. După vârsta de 30 de ani și continuând pe tot parcursul
vieții, masa musculară și forța musculară încep să scadă. Cu toate acestea, atât masa cât și forța
musculară se reduc cu aproximativ 15% în timpul vieții unui adult .

3
 Scăderea importantă a masei musculare se numește sarcopenie și apare din cauza unor
afecțiuni sau a lipsei de activitate fizică pe o perioadă lungă de timp.
Sistemul respirator
Modificările produse la nivelul aparatului respirator odată cu înaintarea în vârstă apar în
contextul deteriorării progresive a țesutului pulmonar, creșterea rigidității cutiei toracice și
reducerea rezervei de mușchi respiratori. Modificările pulmonare produse de vârstă sunt prezente
atât la nivel parenchimatos, cât și la nivelul țesutului interstițial. Emfizemul senil reprezintă o
stare de involuție fiziologică, frecvent întâlnită la persoanele vârstnice.
Sistemul cardiovascular
Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția modificărilor atât la
nivel structural, cât și funcțional.
Modificările structurale precum hipertrofia ventriculară stângă (creșterea în diametru a
miocitelor, a depozitului de amiloid și colagen), calcificări și fibroze valvulare sunt frecvent
întâlnite la persoanele vârstnice. Modificările de tip degenerativ sunt întâlnite la nivelul țesutului
excitoconductor .
La nivelul sistemului arterial, apar modificări precum rigiditate, disfuncție endotelială, care
conduc la apariția modificărilor funcționale: creșterea presiunii arteriale, scăderea distensibilității
arteriale, afectarea microcirculației renale, creste presiunea pulsului.
Sistemul digestiv
La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care progresează odată cu
vârsta. Majoritatea segmentelor tubului digestiv suferă un proces de hipotrofie involutivă, 
scăderea contracției musculare esofagiene, scăderea secreției de acid gastric și a evacuării
conținutului gastric. Motilitatea colonului este frecvent afectată, ceea ce duce la modificări
importante ale tranzitului intestinal și la apariția constipației cronice.
Ficatul se reduce in dimensiune intre 6-25% in intervalul 40-65 ani
Scade fluxul sanguine hepatic cu pana la 30 %
Scade masa pancreatica
Creste incidenta chisturilor pancreatice
Prevalent litiazei biliare creste cu imbatranirea

Sistemul reno-urinar
În îmbătrânirea renală, rinichiul își menține capacitatea de a regla homeostazia mediului
intern. Progresiv, are loc o diminuare a răspunsului la stres. Se produc modificări structurale și
modificări funcționale la nivelul celulei tubulare renale și a răspunsului la factorii hemodinamici
și endocrini. Pierderea masei renale apare din cauza atrofiei progresive a cortexului renal. În
cazul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani, aproximativ 30% din numărul de glomeruli de la
nivelul cortexului renal sunt complet sclerozați .
Sistemul nervos
Sistemul nervos  este un sistem de comunicare foarte complex, care poate trimite și primi
simultan un nivel mare de informații. Cel mai evident aspect al îmbătrânirii neuronale este
reprezentat de acumularea de lipofuscină în neuroni. Cu toate acestea, sistemul nervos este
vulnerabil în fața unor afecțiuni sau leziuni, precum:
Degenerarea celulei nervoase poate duce la apariția bolii Alzheimer, boala Huntington sau
boala Parkinson.
Inflamarea oligodendrocitelor determină apariția sclerozei multiple.

4
 Infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme care afectează creierul și măduva
spinării determină meningită sau encefalită.
Întreruperea sau reducerea semnificativă a fluxului sangvin la nivelul creierului poate
provoca accidentul vascular cerebral.
Prezența leziunilor sau a formațiunilor tumorale determină leziuni structurale ale creierului
sau ale maduvei spinării.
Sistemul senzorial
Tulburările de vedere au o prevalență crescută la persoanele cu vârsta peste 65 de ani. Acest
lucru are un impact negativ asupra funcțiilor cognitive și în menținerea independenței
funcționale. Principalele modificări fiziologice ce apar odată cu înaintarea în vârstă sunt:
scăderea flexibilității cristalinului, creșterea duratei răspunsului reflexelor papilare și apariția
cataractei. Pierderea auzului de înaltă frecvență, scade capacitatea de a recunoaște vorbirea și
afectează calitatea vieții sociale, a sănătății fizice și a relațiilor cu prietenii și familia. De
asemenea, consecința diminuării mirosului va duce la diminuarea gustului și în consecință a
apetitului cu afectarea stării de sănătate.

2. Metode de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice:

2.1 Criterii standard pentru evaluarea autonomiei:activitati de baza ale vietii, activitati
instrumentale, statusul senzorial si psihoafectiv
2.2 Rezultatele evaluarii: grade de dependenta ale varstnicului, reteaua de servicii
socio-medicale de ingrijire a varstnicilor , reteau informala
3. Institutionalizarea varstnicului. Fisa de evaluare socio-medicala

Evaluarea geriatrica stabileste rolul specialistrului geriatru in ceea ce piveste abordarea

persoanei varstnice si locul lui in sistemul de asistenta sanitara specializata
Principiile evaluarii geriatice sunt:
- evaluarea fizica si mentala(anamneza, examen fizic, examinul functiilor mentale, paraclinic).
Se incearca evaluarea caderilor, mersului, echilibrului, a starii de nutritie, a calitatii somnului, a
statusului mental
- evaluarea psiho-sociala(indentificarea problemelor , cunoasterea subiectului de examinare,
familiei , etc
- Evaluarea functionala – starea si gradul de dependenta
- Evaluarea economica –sociala
Sprijinul social este important la pacientii varstnici care prezinta patolgii multiple si complexe
care le afecteaza capacitatea de a activa independent la nivelul colectivitatii.Scopul principal al
evaluarii este de a dezvoltat un plan individualizat de tratament pentru fiecare
Evaluarea persoanelor varstnice se noteaza cu punctaje pentru a se putea stabilii gradul de
dependenta.
0- activitate facuta fara ajutor , in mod obisnuit si corect, nu necesita supraveghere
1- activitate facuta cu ajutor partial si mai putin corect, necesita supraveghere temporala sau
ajutor partial
2- activitatea este facuta numai cu ajutor, necesita supraveghere permanenta si ajutor integral.
Pe baza acestor criterii se stabilesc gradele de dependent prin evaluarea atat a statusului
functional , sensorial psihoafectiv al persoanelor invarsta/

5
 1. evaluarea statusului functional cu privire la activitatile de baza si instrumentale ale vietii de
zi cu zi se realizeaza prin observatia asupra activitatilor efectuate, fara ajutorul altei persoane,
astfel se stabilesc anumite grade de dependent.
Metode de evaluare funcţională a vârstnicului:
Indexul Katz: privind activităţile traiului de zi cu zi este o metodă foarte des folosită pentru
evaluarea abilităţilor de a realiza 6 activităţi zilnice de îngrijire personală: îmbăiere, îmbrăcare,
asigurarea igienei, transferul, controlul sfincterelor, hrănirea. Descrie nivelul funcţional al
pacientului la un anumit moment în timp şi punctează obiectiv performanţele sale.
Scala Lawton: evaluează capacitatea de a realiza activităţile de îngrijire personală mai
complexe. Se referă la activităţile necesare pentru a-şi susţine traiul autonom cum ar fi:
capacitatea de a folosi telefonul, de a gătit, de a face cumpărături, de a spăla rufe, de a gestiona
resursele financiare, de a-şi administra medicaţia şi de a-şi pregăti masa. Activităţile sunt cotate
pe o scală de la 1 la 3 începând cu autonomia (capacitate totală de a realiza activităţile),
continuând cu a avea nevoie de un oarecare sprijin şi sfârşind cu incapacitatea totală.
Scala şi indexul Barthel: evaluează următoarele 10 funcţii în autoîngrijire: hrănirea, mutarea
din căruciorul cu rotile în pat şi invers, efectuarea igienei personale, deplasarea până şi de la
toaletă, îmbăierea, deplasarea pe suprafeţe drepte, fără denivelări, împingerea căruciorului cu
rotile, urcarea şi coborârea scărilor, îmbrăcare / dezbrăcare, menţinerea continenţei intestinale,
controlarea vezicii urinare. Fiecare item este notat conform cu gradul de asistenţă necesară; după
un timp, rezultatele vor arăta o îmbunătăţire sau un declin. O scală similară numită Scală de
evaluare a autoîngrijirii Barthel, e o scală mai detaliată privind evaluarea funcţională. Ambele
instrumente furnizează informaţii care ajută la determinarea tipului de îngrijire necesară. Scala
de Resurse Sociale OARS (Cercetări şi servicii pt. vârstnicii din America) este un instrument de
evaluare dezvoltat la Universitatea Duke în 1978. Este o metodă multidimensională şi evaluează
nivelul funcţionării în următoarele 5 domenii: resurse sociale, resurse economice, sănătate fizică,
sănătate psihică şi activităţi ale traiului de zi cu zi. Principalele activităţi ale traiului de zi cu zi
includ mobilitatea, îmbrăcarea, igiena personală, hrănirea, mersul la toaletă şi factori legaţi de
incontinenţă. Totuşi, aceste activităţi pot fi extinse pentru a include şi activităţi instrumentale
(cumpărături, îngrijirea locuinţei, utilizarea telefonului, plata facturilor, administrarea medicaţiei,
gătitul şi spălarea rufelor) cât şi alte activităţi mai complexe (activităţi sociale, voluntare,
ocupaţionale, recreative). Fiecare domeniu e marcat pe o scală de la 1 la 6. La sfârşitul evaluării
este determinat un scor cumulativ privind deficienţele. Cu cât scorul este mai mic, cu atât mai
mare este nivelul deficienţei.

FIŞA DE EVALUARE SOCIOMEDICALĂ

(geriatrică)
Nr. fişei ………..........................................
Data luării în evidenţă ……………............
Data evaluării .............................................
Data ieşirii din evidenţă ............................
_________________________
| I. PERSOANA EVALUATĂ|
|_________________________|
NUMELE*) ...............................................................................
PRENUMELE ......................................................................................................

6
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII .................................................................................................................................
VÂRSTA ..............................
ADRESA: Str. ................................ Nr. …... Bl. ……... Sc. ……... Et. ... Ap. ... LOCALITATEA ..........................................
SECT …..... JUDEŢUL ............................................ CODUL POŞTAL …..….... TELEFON ................................ FAX
………....... E-MAIL ....................... PROFESIA .........................................................................
OCUPAŢIA ............................................................................
_____
STUDII: FĂRĂ |_| PRIMARE |_| GIMNAZIALE |_| LICEALE |_| UNIVERSITARE |_|
CARTE DE IDENTITATE .............. SERIA ............. Nr. ...................................
COD NUMERIC PERSONAL | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ | _ |
S AA L L Z Z N N N N N C
CUPON PENSIE (DOSAR PENSIE) Nr. ...................................................
DOSAR (CUPON) PERSOANA CU HANDICAP, Nr. .............................
CARNET ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Nr. .............. SERIA ...................
__
SEX: F |_| M |_| RELIGIE .........................................
__
STAREA CIVILĂ : NECĂSĂTORIT/Ă |_| CĂSĂTORIT/Ă |_| DATA ..........
__
VĂDUV/Ă |_| DATA ....... DIVORŢAT/Ă |_| DATA ......
_
DESPARŢIT ÎN FAPT |_| DATA .........
__
COPII: DA |_| NU |_|
DACĂ DA, INSCRIEŢI NUMELE, PRENUMELE, ADRESA, TELEFONUL
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
------------
*) Se completează cu iniţiala tatălui.
_____________________________
| II. REPREZENTANTUL LEGAL |
|_____________________________|
NUMELE ......................................................
PRENUMELE ...................................................................
____
CALITATEA: SOŢ/SOŢIE |_| FIU/FIICA |_| RUDA |_| ALTE PERSOANE |_| 2
LOCUL ŞI DATA NAŞTERII ........................................................................
VÂRSTA ............................
ADRESA ..................................................................................................................................................
.....
TELEFON ACASĂ ............................... SERVICIU ……………......... FAX ........................... E-
MAIL .........................................
_________________________________________________
| III. PERSOANA DE CONTACT IN CAZ DE URGENŢĂ |
|_________________________________________________|
NUMELE ..............................................................
PRENUMELE ..............................................................
ADRESA ..................................................................................................................................................
.....

7
TELEFON ACASĂ ............................................ SERVICIU …………......... FAX ………......... E-
MAIL .............................................
__________________________
| IV. EVALUAREA SOCIALĂ |
|__________________________|
A. Locuinţa
___
CASA |_| APARTAMENT BLOC |_| ALTE SITUAŢII |_|
___
SITUATĂ: PARTER |_| ETAJ |_| LIFT |_|
SE COMPUNE DIN:
____
Nr. CAMERE |_| BUCĂTARIE |_| BAIE |_| DUŞ |_|
__
WC |_| SITUAT ÎN INTERIOR |_|
SITUAT ÎN EXTERIOR |_|
___
INCALZIRE: FĂRĂ |_| CENTRALA |_| CU LEMNE/CARBUNI |_|
GAZE |_| CU COMBUSTIBIL LICHID |_|
____
APA CURENTA DA |_| RECE |_| CALDĂ |_| ALTE SITUATII |_|
__
CONDITII DE LOCUIT: LUMINOZITATE ADECVATĂ |_| NEADECVATĂ |_|
UMIDITATE ADECVATĂ |_| IGRASIE |_|
IGIENA ADECVATĂ |_| NEADECVATĂ |_|
LOCUINŢA ESTE PREVAZUTĂ CU:
___
ARAGAZ, MAŞINA DE GĂTIT |_| FRIGIDER |_| MAŞINA DE SPĂLAT |_|
__
RADIO/TELEVIZOR |_| ASPIRATOR |_|
CONCLUZII PRIVIND RISCUL AMBIENTAL:
…..............................................................................................................................................................
..........
…………………………………………………………………..............................................................
.......... 3
B. Reţea de familie
_
TRĂIEŞTE: SINGUR/Ă |_| DATA ………....................
CU SOŢ/SOŢIE |_| DATA ........................................
CU COPII |_| DATA .............................................
CU ALTE RUDE |_| DATA ......................................
CU ALTE PERSOANE |_| DATA ................................
LISTA CUPRINZÂND PERSOANELE CU CARE LOCUIEŞTE (NUMELE, PRENUMELE,
CALITATEA, VÂRSTA):
__
.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|
.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|
.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|

8
.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|
UNA DINTRE PERSOANELE CU CARE LOCUIEŞTE ESTE:
___
BOLNAVĂ |_| CU DIZABILITĂŢI/HANDICAP |_| DEPENDENŢĂ DE ALCOOL |_|
__
ESTE AJUTAT DE FAMILIE: DA |_| NU |_|
___
CU BANI |_| CU MÂNCARE |_| ACTIVITĂŢI DE MENAJ |_|
___
RELAŢIILE CU FAMILIA SUNT: BUNE |_| CU PROBLEME |_| FĂRĂ RELAŢII |_|
____
EXISTĂ RISC DE NEGLIJARE: DA |_| NU |_| ABUZ: DA |_| NU |_|
DACĂ DA, SPECIFICAŢI:
C. Reţea de prieteni, vecini
__
ARE RELAŢII CU PRIETENII, VECINII DA |_| NU |_|
VIZITE |_| RELAŢII DE INTRAJUTORARE |_|
__
RELAŢIILE SUNT PERMANENTE |_| RARE |_|
___
FRECVENTEAZĂ UN GRUP SOCIAL |_| BISERICA |_| ALTELE |_|
SPECIFICAŢI: ........................................................................................................................................
......

INSCRIEŢI NUMELE ŞI PRENUMELE PRIETENILOR ŞI/SAU VECINILOR CU CARE

INTREŢINE RELAŢII BUNE ŞI DE INTRAJUTORARE, GRUPURI SOCIALE:
ESTE AJUTAT DE PRIETENI, VECINI PENTRU:
___
CUMPĂRĂTURI |_| ACTIVITĂŢI DE MENAJ |_| DEPLASARE ÎN EXTERIOR |_|
PARTICIPĂ LA: 4 _ _
ACTIVITĂŢI ALE COMUNITĂŢII |_| ACTIVITĂŢI RECREATIVE |_|
__
COMUNITATEA ÎI OFERĂ UN ANUMIT SUPORT: DA |_| NU |_|
DACA DA, SPECIFICAŢI:
| V. EVALUAREA SITUAŢIEI ECONOMICE |
|_______________________________________|
- VENIT LUNAR PROPRIU REPREZENTAT DE:
PENSIE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT : ………………………………….............................
PENSIE PENTRU AGRICULTORI : ………………………………………..........................................
PENSIE I.O.V.R. :
…………………………………………………………………….............................
PENSIE PENTRU PERSOANA CU HANDICAP : ………………………………...............................
- ALTE VENITURI :
- VENITUL GLOBAL :
……………………………………………………………….............................
- BUNURI MOBILE ŞI IMOBILE AFLATE ÎN POSESIE :
………………………..............................
_______________________________________

9
| VI. EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE |
|_______________________________________|
A. Diagnostic prezent
B. Starea de sănătate prezentă
- ANTECEDENTE FAMILIALE
RELEVANTE .....................................................................................
- ANTECEDENTE PERSONALE
- TEGUMENTE ŞI MUCOASE (prezenta ulcerului de decubit, plăgi etc.)
- APARAT LOCOMOTOR (se evaluează şi mobilitatea şi tulburările de
mers) .........................................
- APARAT RESPIRATOR (frecvenţa respiratorie, tuse, expectoraţie, dispnee
etc.) ..........................................................................................................................................................
......
- APARAT CARDIOVASCULAR (TA, AV, puls, dureri, dispnee, tulburări de ritm, edeme, tulburări
circulatorii periferice
etc.) ................................................................................................................................
- APARAT DIGESTIV (dentiţie, greţuri, dureri, meteorism, tulburări de tranzit intestinal - prezenţa
incontinentei anale; se evaluează şi starea de
nutriţie) ....................................................................................
- APARAT UROGENITAL (dureri, tulburări de micţiune - prezenta incontinenţei urinare etc.,
probleme
genitale) ...................................................................................................................................................
..
- ORGANE DE SIMŢ (auz, văz, gust, miros, simt
tactil) .............................................................................
- EXAMEN NEUROPSIHIC (precizări privind reflexele, tulburări de echilibru, prezenţa deficitului
motor şi senzorial, crize jacksoniene etc.) .............................................................................
C. Investigaţii paraclinice relevante (datele se identifică din documentele medicale ale persoanei):
................................................................................................................................................................
D. Recomandări de specialitate privind tratamentul igienico-terapeutic şi de recuperare (datele se
identifică din documentele medicale ale persoanei - bilete de externare, reţete şi/sau fişa medicală din
spital, policlinica, cabinet medicina de familie):
……_________________________________
| VII. EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ |
|______________
Necesită Necesită
Nu necesita supraveghere supraveghere
Evaluarea autonomiei supraveghere temporară permanentă sau ajutor şi/sau ajutor şi/sau ajutor
__________________________________________________________________________
A. Evaluarea statusului funcţional
_________________________________________________________________________________
_____
A.I. Activităţi de bază ale vieţii de zi cu zi
_________________________________________________________________________________
_____
1. Igiena corporală (toaleta generală, intimă, specială)
_________________________________________________________________________________
_____

10
2. Îmbrăcat/dezbrăcat (posibilitatea de a se îmbrăca, de a se dezbrăca, de a avea un aspect îngrijit)
_________________________________________________________________________________
_____
3. Alimentaţie (posibilitatea de a se servi şi de a se hrăni singur)
_________________________________________________________________________________
_____
4. Igiena eliminărilor (continenţa)
_________________________________________________________________________________
_____
5. Mobilizare (trecerea de la o poziţie la alta - ridicat-aşezat, 6 aşezat-culcat etc. - şi mişcarea
dintr-un sens în altul)
_________________________________________________________________________________
____
6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul camerei în care trăieşte, cu sau fără baston,
cadru, scaun rulant etc.)
7. Deplasare în exterior (deplasarea în exteriorul locuinţei fără mijloace de transport)
_________________________________________________________________________________
8. Comunicare (utilizarea mijloacelor de comunicare la distanta în scopul de a alerta: telefon,
alarmă, sonerie etc.)
_________________________________________________________________________________
_____
A.II. Activităţi instrumentale
_________________________________________________________________________________
_____
1. Prepararea hranei (capacitatea de a-şi prepara singur mâncarea)
_________________________________________________________________________________
_____
2. Activităţi de menaj (efectuarea de activităţi menajere: întreţinerea casei, spălatul hainelor, spălatul
vaselor etc.)
_________________________________________________________________________________
_____
3. Gestiunea şi administrarea bugetului şi a bunurilor (gestionează propriile bunuri, bugetul, ştie să
folosească banii etc.)
_______________
4. Efectuarea cumpărăturilor(capacitatea de a efectua cumpărăturile necesare pentru un trai decent)
_________________________________________________________________________________
_____
5. Respectarea tratamentului medical (posibilitatea de a se conforma recomandărilor medicale)
_________________________________________________________________________________
_____
6. Utilizarea mijloacelor de transport (capacitatea de a utiliza mijloacele de transport)
_________________________________________________________________________________
_____
7. Activităţi pentru timpul liber (persoana are activităţi culturale, intelectuale, fizice etc. - solitare sau
în grup)
_________________________________________________________________________________
_____
B. Evaluarea statusului senzorial 7 si psihoafectiv

11
_________________________________________________________________________________
_____
1. Acuitate vizuală
_________________________________________________________________________________
_____
2. Acuitate auditivă
_________________________________________________________________________________
_____
3. Deficienţă de vorbire
_________________________________________________________________________________
_____
4. Orientare
_________________________________________________________________________________
_____
5. Memorie
_________________________________________________________________________________
_____
6. Judecata
_________________________________________________________________________________
_____
7. Coerenţa
_________________________________________________________________________________
_____
8. Comportament
_________________________________________________________________________________
_____
9. Tulburări afective (prezenţa
depresiei)
_________________________________________________________________________________
_____
NOTA:
Pentru fiecare activitate evaluata se identifica trei posibilităţi:
0 - activitate făcută fără ajutor, în mod obişnuit şi corect;
- nu necesită supraveghere şi ajutor.
1 - activitate făcută cu ajutor parţial şi/sau mai puţin corect;
- necesita supraveghere temporară şi/sau ajutor parţial.
2 - activitate făcută numai cu ajutor;
- necesita supraveghere permanentă şi/sau ajutor integral.
Evaluarea statusului funcţional şi psihoafectiv se realizează avându-se în vedere condiţia obligatorie
de integritate psihică ş mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activităţile de bază şi
instrumentale ale vieţii de zi cu zi.
________________________________
| VIII. REZULTATELE EVALUĂRII |
|________________________________|
A. Nevoile identificate
...............................................................................................................................................................
B. Gradul de dependenţă:
gradul IA - persoanele care şi-au pierdut autonomia mentală, corporală,

12
locomotorie, socială şi pentru care este necesară prezenţa
continuă a personalului de îngrijire; _
|_|
gradul IB - persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcţii mentale nu
sunt în totalitate alterate şi care necesită supraveghere şi
îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităţilor vieţii curente, noapte şi zi. Aceste persoane
nu îşi pot
efectua singure activităţile de bază de zi cu zi; _
|_|
gradul IC - persoanele cu tulburări mentale grave (demente), care şi-au
conservat, în totalitate sau în mod semnificativ, facultăţile
locomotorii, precum şi unele gesturi cotidiene pe care le
efectuează numai stimulate. Necesită o supraveghere permanentă,
îngrijiri destinate tulburărilor de comportament, precum şi
îngrijiri regulate pentru unele dintre activităţile de igiena
corporală; _
|_|
gradul IIA - persoanele care şi-au conservat autonomia mentală şi parţial
autonomia locomotorie, dar care necesită ajutor zilnic pentru
unele dintre activităţile de bază ale vieţii de zi cu zi; _
|_|
gradul IIB - persoanele care nu se pot mobiliza singure din poziţia culcat
în picioare, dar care, o dată ridicate, se pot deplasa în
interiorul camerei de locuit şi necesită ajutor parţial pentru
unele dintre activităţile de bază ale vieţii de zi cu zi; _
|_|
gradul IIC - persoanele care nu au probleme locomotorii, dar care trebuie
să fie ajutate pentru activităţile de igienă corporală şi
pentru activităţile instrumentale; _
|_|
gradul IIIA - persoanele care se deplasează singure în interiorul locuinţei,
se alimentează şi se îmbracă singure, dar care necesită un
ajutor regulat pentru activităţile instrumentale ale vieţii
de zi cu zi; în situaţia în care aceste persoane sunt găzduite
într-un cămin pentru persoane vârstnice ele sunt considerate
independente; _
|_|
gradul IIIB - persoanele care nu şi-au pierdut autonomia şi pot efectua
singure activităţile vieţii cotidiene. _
|_|
_________________________________________________________
| IX. SERVICII SOCIALE ŞI SOCIOMEDICALE (DE ÎNGRIJIRE) |
| APTE SĂ RĂSPUNDĂ NEVOILOR IDENTIFICATE |
|_________________________________________________________|
______________________________________________________
| X. DORINŢELE PERSOANEI VÂRSTNICE EVALUAT
____________________________________________________________
| XI. DORINŢELE ÎNGRIJITORILOR DIN REŢEAUA INFORMALĂ |

13
| (RUDE, PRIETENI, VECINI) |
|____________________________________________________________|
……………………………….....................................___
| XII. OFERTA LOCALĂ DE SERVICII POATE ACOPERI |
| URMĂTOARELE NEVOI IDENTIFICATE |
|_______________________________________________________|
______________________________________________________
| XIII. CONCLUZII |
|______________________________________________________|
(Referiri la gradul de dependenţă, la locul în care necesită să fie îngrijit - domiciliu sau în instituţie,
posibilităţi reale de a realiza îngrijirile, persoanele care efectuează îngrijirile etc.)
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
....................
PERSOANA EVALUATĂ SEMNĂTURA .
FAMILIA: SOŢ/SOŢIE SEMNĂTURA ........................................
FIU/FIICA SEMNĂTURA ........................................
REPREZENTANT LEGAL SEMNĂTURA ........................................
____________________________
| XIV. ECHIPA DE EVALUARE |
|____________________________|

4. Conceptul OMS de inbatranire activa

4.1 Obiectivele strategice de imbatranire activa
4.2 Programe de prevenire a cauzelor de imbolnavire a varstnicilor

Expresia de "imbatranire activa" a fost adoptata de Organizatia Natiunilor Unite la sfarsitul

anilor 90, avand la baza recunoasterea drepturilor vartsnicilor si valorizarea egalitatii de sanse,
iar provocarea consta in a folosi la maxim potentialul socio-profesional al varstnicilor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat, în anul 2012, conceptul de  ,,îmbătrânire activă”,
cu scopul declarat de a schimba ideea că bătrânii sunt o povară. Acest concept vizează
optimizarea oportunităţilor pentru sănătate şi securitate, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii
persoanelor vârstnice. Noul concept propune promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin
programe de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire tipice vârstnicilor şi permite
indivizilor în vârstă să-şi îmbunătăţească potenţialul fizic, psihic şi social. Termenul îmbătrânire
activă se referă la continuarea participării persoanelor vârstnice la viaţa economică, socială,
culturală, spirituală şi nu numai la abilitatea de a fi activ din punct de  vedere fizic sau de a-şi
continua munca.
Odată pensionaţi, vârstnicii pot contribui activ la binele familiei şi comunităţii din care fac parte,
iar scopul îmbătrânirii active este să crească speranţa de viaţă sănătoasă şi calitatea vieţii
persoanelor vârstnice, inclusiv a celor afectate de incapacitate sau handicap.
Obiectivele strategiilor de îmbătrânire activă sunt următoarele:
reducerea numărului deceselor premature;
limitarea dizabilităţilor şi bolilor cronice la vârstnici;
creşterea calităţii vieţii vârstnicilor;

14
 reducerea costurilor îngrijirilor medicale;
dezvoltarea continuă de servicii sociale şi de sănătate, accesibile, permisive, calitative;
asigurarea educaţiei şi învăţământului continuu pentru personalul implicat în îngrijirile
sociale şi de  sănătate

Programe de prevenire a cauzelor de imbolnavire a varstnicilor:

Teatru pentru vârstnici – un proiect dezvoltat cu Asociatia Arta pentru Drepturile Omului
(ADO) are ca scop redescoperirea proprie de catre persoana vârstnică a aptitudinilor de
exprimare artistică prin teatru si dans. Până in prezent grupul de creatie din cadrul Centrului
– Grupul Vârsta 4 a susținut in cei 10 ani de activitate un număr de 6 piese de teatru si 2
reprezentații de dans contemporan, toate avand scenariile inspirate din viata personala a
vârstnicilor ce au performat in aceste piese.
Cerc literar – in cadrul acestei activitati se incurajeaza comunicarea si exprimarea
sentimentelor in mod literar, rezultând creații epice originale si ce ajuta psihoterapeutul sa
identifice si sa trateze eventualele probleme ale persoanei.
Sesiuni de artă vizuală – in acest proiect vârstnicii sunt atât subiecți cât si creatori de artă
vizuala ( fotografie, film, colaje) in acest capitol enumerăm deja câteva proiecte la care au
luat parte vârstnicii din centru: ”Catch me if you can” – proiect fotografic in care vârstnicii
din centru au fost subiecții unei fotografe bulgare. ”Despre fotografie” – proiect in care
vârstnicii au făcut fotografii si au discutat cum văd ei fotografia ca artă. Sunt în derulare înca
câteva proiecte din această categorie.
Yoga pentru vârstnici – proiect prin care se urmareste educarea spiritului si trupului prin
miscare si relaxare. Proiectul este in colaborare cu Artdeum – instructor Carmen Sascău.
”Grădina bunicilor” – este un proiect prin care vârstnicii sunt implicați în îngrijirea unei
grădini de legume in curtea Centrului, activitatea este sezoniera (Aprilie- Octombrie),
rezultatele fiind petrecerea timpului cât mai mult în natură a vârstnicilor implicați in această
activitate.
Adoptă un animal de companie – in cadrul centrului am amenajat un padoc unde avem 3
catei pe care o parte dintre vârstnici îi îngrijesc, această activitate îi responsabilizează, îi
ferește de depresie și totodată le conferă iubirea necondiționată a unui animal de companie.

5. Bolile specifice persoanelor varstnice

5.1 Bolile cardiovasculare: ateroscleroza, IMA, HTA,hTA ortostatica- (def, etiologie,
simptomatologie, investigatii tratament)
Bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces la batrâni. Ca frecventa ele sunt
urmate de bolile neurovasculare si psihice. Ateroscleroza în primul rând, apoi celelalte boli
metabolice, obezitatea, diabetul zaharat, guta, se asociaza frecvent tulburarilor cardiovasculare.
Restrângerea activitatii fizice, specifica a vârstnicului, face ca doua din cele mai importante
simptome ale bolilor de inima - dispneea de efort si durerea precordiara - sa lipseasca, sa fie
diminuate sau atipice.
Arterosleroza
Ateroscleroza - principala cauza de mortalitate si morbiditate din tarile dezvoltate, consta, in
esenta, in reducerea lumenului vascular prin depuneri de lipide in peretii vaselor formand placile
de aterom, care micsoreaza aportul de sange la tesuturi, generand suferinte de tip ischemic.
Factori de risc:
- Inaintarea in varsta

15
 -Predispozitia genetic
-HTA peste 135 mmHg
- hipercolesterolemie/Dz
-fumatul
-obezitatea/sedentarismul
Simptome: la inceput este asimptomatica , acestea se manifesta in momentul in care
lumenul vascular se ingusteaza cu 70%,
Manifestari de angina pectoral,durei la nivelul membrului inferior in repaus, ,
slabiciune, dificultate de a vorbii,pierdere temporala de vedere, IR
Diagnostic
test de sange pentru a verifica nivelul de colesterol;
o ecografie Doppler, care utilizeaza unde sonore pentru a crea o imagine a arterei care arata daca
exista un blocaj;
un indice glezna-brahial (ABI), care cauta un blocaj in brate sau picioare prin compararea
tensiunii arteriale in fiecare membru;
o angiografie cu rezonanta magnetica (MRA) sau o angiografie cu tomografie computerizata
(CTA) pentru a crea imagini ale arterelor mari din corpul dumneavoastra;
o angiograma cardiaca, care este un tip de radiografie toracica care este luata dupa ce arterele
inimii sunt injectate cu colorant radioactiv;
o electrocardiograma (ECG sau EKG), care masoara activitatea electrica din inima pentru a cauta
zone de scadere a fluxului sanguin;
un test de stres sau un exercitiu de toleranta la efort, care va monitorizeaza ritmul cardiac si
tensiunea arteriala in timp ce faceti efort fizic.
Tratament
Tratamentul arteriosclerozei consta in controlul factorilor de risc si modificari ale dietei,
activitate fizica si administrare de medicamente antiplachetare. Aceste modificari ale stilului de
viata si medicamentele amelioreaza in mod direct sau indirect functia endoteliala, reduc
inflamatia si imbunatatesc prognosticul.
Se recomanda reducerea marcata a aportului de grasimi saturate si carbohidrati simpli si
cresterea aportului de fructe, legume si fibre.
Medicamentele pentru tratarea aterosclerozei includ:
reducerea colesterolului, i
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), care pot ajuta la prevenirea ingustarii
arterelor;
beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu pentru scaderea tensiunii arteriale;
diuretice sau pilule de apa, pentru a ajuta la scaderea tensiunii arteriale;
anticoagulante si medicamente antiplachetare, cum ar fi aspirina/plavix/eliguis, pentru a preveni
coagularea sangelui si infundarea arterelor;
Interventie chirurgicala in arteroscleroza
Daca simptomele sunt deosebit de severe sau daca muschii sau tesutul pielii sunt pe cale de
disparitie, poate fi necesara o interventie chirurgicala.
Operatiile posibile pentru tratarea aterosclerozei includ:
bypass, care implica utilizarea unui vas din alta parte a corpului sau un tub sintetic pentru a devia
sange in jurul arterei blocate sau inguste;

16
terapie trombolitica, care implica dizolvarea unui cheag de sange prin injectarea unui
medicament in artera afectata;
angioplastie, care implica utilizarea unui cateter si a unui balon pentru a va extinde artera, uneori
inserand un stent pentru a parasi artera deschisa;;
endarterectomia, care implica indepartarea chirurgicala a depozitelor grase din artera;
aterectomie, care implica indepartarea placii din artere prin utilizarea unui cateter cu o lama
ascutita la un capat.

INFARCTUL MIOCARDIC ACUT LA VÂRSTNIC

Infarctul miocardic reprezinta o urgenta medicala, care are ca substrat blocarea unei artere
de la nivelul inimii, cel mai frecvent de catre un cheag de sange. Oprirea brusca a fluxului
arterial la nivelul muschiului inimii, duce la distrugerea acestuia si poate determina decesul
pacientului.
Inima unui vârstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi
minime. De aceea la batrâni simptomul principal nu este durerea precordiala ci dispneea.
Se discuta chiar despre o insuficienta cardiaca latenta a batrânului. Infarctul miocardic la
vârstele înaintate scade ca frecventa. Moartea coronariana scade dupa 70 de ani, dar creste
moartea subita vascularo-cerebrala. Deci, desi afectarea aterosclerotica a coronarelor creste,
morbiditatea prin infarct miocardic scade. Explicatia probabila consta în selectia prin deces,
diminuarea solicitarilor fizice si psihice etc. 
Infarctul miocardic este mai frecvent la femeile vârstnice decât la barbatii de aceeasi vârsta.
Dupa o statistica din U.S.A. (Radstein), raportul barbati/femei, este de 6/1 sub 50 de ani, 2/1
peste 50, 1/1 peste 70 si 1/2 peste 80. Interesant este si faptul ca la persoanele vârstnice, se
gasesc factori de risc mai putini decât la nevârstnici. Hipertensiunea arteriala este cel mai
frecvent factor de risc la batrâni. Urmeaza diabetul zaharat. în concluzie, la bolnavul vârstnic,
scade numarul factorilor de risc, frecventa acestora fiind în ordine hipertensiunea arteriala,
diabetul zahart si angorul, spre deosebire de bolnavii nevârstnici unde pe primul plan se situeaza
obezitatea, fumatul si hiperlipidemia. O alta caracteristica este frecventa infarctelor miocardice
mute, descoperite întâmplator, pe traseele ECG, si la examenele necroptice.
Tabloul clasic al infarctului miocardic la batrâni, este înlocuit de tablouri asimptomatice si
fruste, de aspecte atipice si simptomatologie de împrumut. Apar astfel infarcte cu tablouri false
abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare, care creeaza mari dificultati de diagnostic. Alteori
apar tablouri nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice, articulare,
curbatura, viroze respiratorii etc. Cele mai interesante forme, sunt formele atipice, mute sau
silentioase. Durerea, simptomul cardinal din infarctul miocardic clasic (atroce, retrosternala, cu
anxietate, cu iradieri precise, fara raspuns la nitriti), este rar întâlnita la vârstnic. Absenta durerii
s-ar datora scaderii sensibilitatii, dezvoltarii retelei anastomotice, restrângerii activitatii fizice,
sau mascarii acesteia de catre insuficienta cardiaca care poate însoti infarctul. Aceeasi explicatie
se poate da absentei angorului din cardioatia ischemica, sau a claudicatiei intermitente din
arterita aterosclerotica periferica. O modalitate frecventa este debutul prin astenie marcata, chiar
adinamia aparuta brusc. socul cardiogen, edemul pulmonar acut si insuficienta cardiaca, apar
frecvent în infarcte miocardice cu debut nedureros. In absenta durerii, pot apare semne
neurologice nespecifice (astenie, ameteala, scurte pierderi de cunostinta, dispneia ca expresie a
insuficientei cardiace). Alteori infarctul debuteaza sub forma unui accident vascular cerebral.
Când apare, durerea este atipica, are caracter de jena sau disconfort, alteori este intricata, în

17
special coronaro-osteo-articulara, sau are localizare epigastrica (C. Bogdan). Mai frecventa decât
durerea este dispneea, care de obicei nu este paroxistica.
Se pot întâlni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie acuta, disartrie, agitatie
psihomotorie, vertije si chiar coma. Simptomele de împrumut cerebrale, digestive (dupa mese
copioase), sau din teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficientei circulatorii din teritoriul
respectiv. Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renala. Mortalitatea în infarctul
miocardic acut la vârstnic, se datoreste insuficientei cardiace, rupturii de miocard, blocului A
- V, socului cardiogen si edemului pulmonar acut. Mortalitatea este mai mare la femei dupa 60 de
ani în special în primele 7 zile.
Tratamentul inițial constă în administrarea de medicamente antiagregante plachetare –
aspirina plus un alt antiagregant tip clopidogrel (Plavix) sau ticagrelor (Brilique). Tratamentul
medical al infarctului miocardic include anticoagulante și uneori medicamente trombolitice.
În timpul infarctului miocardic pot apărea aritmii amenințătoare de viață. Cea mai frecventă
este fibrilația ventriculară, care duce la stop cardiac și în decurs de câteva minute este fatală dacă
nu se intervine rapid cu un defibrilator. Resuscitarea cardio-pulmonară poate face parte din
managementul inițial al infarctului miocardic complicat prin stop cardiac.
Angioplastia coronariană în infarctul miocardic (denumită și angioplastie primară) are ca
scop reluarea fluxului sanguin prin artera coronară ocluzionată și se realizează prin implantarea
unui stent coronarian și prin alte tehnici specifice. În cazuri rare este nevoie de intervenție
chirurgiDupă un infarct miocardic trebuie luate mai multe tipuri de medicamente o perioadă
lungă de timp. De obicei tratamentul include următoarele:
– aspirina plus un antiagregant plachetar mai puternic (clopidogrel, prasugrel sau ticagrelor)
– medicamente pentru scăderea colesterolului (statine)
– inhibitori de enzimă de conversie
– beta-blocante (ex. metoprolol, bisoprolol, carvedilol)
Pentru a preveni apariția unui nou infarct, la fel de importantă ca medicația este schimbarea
stilului de viață (oprirea fumatului, adoptarea unui regim alimentar sănătos, tratamentul
hipertensiunii arteriale)

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

O ancheta epidemiologica din U.S.A. (1974), arata ca majoritatea femeilor si barbatilor

vârstnici, au presiunea sistolica superioara valorii de 160 mm Hg, si cea diasolica inferioara
valorii de 100 mm Hg. De aici s-a impus termenul de tensiunea arteriala sistolica.
Hipertensiunea la vârstnici creste la femei cu precadere. La batrâni se întâlneste obisnuit
hipertensiunea arteriala sistolica dar se întâlnesc si forme esentiale (sistolo-diastolice). Cu
înaintarea în vârsta, creste frecventa hipertensiunii sistolice. Atunci când este prezenta
hipertensiunea esentiala (sistolo-diastolica), aceasta arata hipertensivi care au supravietuit si au
ajuns la vârsta a treia. Hipertensiunea este principalul factor de risc la vârstnic, crescând
incidenta accidentelor vasculare cerebrale si coronariene.
HTA esentiala,  nu este caracteristica vârstnicului, ia apare în cursul vârstei tinere sau adulte si
evolueaza la batrâni cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu
o evolutie mai blânda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei
hipertensiunea se însoteste de ateroscleroza.

18
Hipertensiunea arteriala sistolica, este adevarata hipertensiunea geriatrica. Tensiunea arteriala
diastolica este normala sau putin crescuta. Se asociaza leziunilor difuze de arterio-scleroza. Apar
frecvent accidente coronariene si cerebrale. Evolutia este benigna.
Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, se întâlneste extrem de rar la vârstnic. O
exceptie o constituie forma mixta, cu componenta renovasculara (placi ateromatoase în arterele
renale) si hipertensiunea de origine renala parenchimatoasa (pielonefrita si glomerulonefrita
reprezinta 50% din cazuri).
Simptomatologia  la vârstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati:
- uneori se întâlnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasa.
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertije, palpitatii, tulburari de vedere, nicturie)
- apar adeseori simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii,
galop.
- la vârstnicii dupa 70 de ani, apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii, agitatie,
dezorientare.
Semnificative sunt: arterele periferice dure si sinuase, examenul fundului de ochi, cal-cificarile
cârjei aortice etc.
Complicatiile  sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile aterosclerotice..
Terapeutica. Spre deosebire de trecut, astazi aceasta forma de hipertensiune este tratata corect si
continuu. Se urmareste scaderea valorilor tensionale în limite normale. Tratamentul corect reduce
proportia aparitiei infarctului miocardic a insuficientei cardiace si accidentelor vasculare
cerebrale. Nu se prescrie abuziv calmante si repaus. Nu se prescrie un regim desodat strict, sever.
Se urmareste scaderea progresiva ponderata. Tratamentul trebuie sa fie blând si continuu,
urmarind scaderea treptata a valorilor tensionale. Se începe tratamentul cu diuretice, în doze mici
si blânde (furosemidul se prescrie numai în situatii particulare). Ulterior se poate asocia, tot în
doze mici, clonidina, alfa-metil-dopa (bine tolerata dar cu riscuri de depresii), si hidralazina în
formele rezistente. Rezerpina se va evita, datorita riscului de depresie, dar se poate prescrie în
asociatie cu hidralazina (Hipazin, Adelfan). Betablocantele, daca nu sunt contraindicate (BPOC,

Hipotensiunea ortostatica

Prin Hipotensiune arteriala se întelege scaderea presiunii sistolice cu mai mult de 20 mm

Hg, în trecerea de la decubit la ortostatism. Frecventa creste cu vârsta.
Nu este o boala, este un sindrom.
Se însoteste de astenie psiho- fizica, palpitatii, vertije, sincope, caderi, pierderi de cunostinta.
Este datorata tulburarilor de reglare neurohormonale a tensiunii arteriale. Se descrie o forma
idiopatica si una secundara (arterioscleroza cerebrala, neuropatia diabetica sau etilica).
Hipotensiunea posturala apare atunci cand este intrerupt procesul natural al organismului de
a contracara scaderea tensiunii arteriale.
Aceasta poate fi cauzata de diferite probleme medicale:
deshidratare,
varsaturi,
diaree,

febra, medicamente pentru controlul TA, diuretice,

tulburari cardio-vasculare (bradicardie, insuficienta cardiaca),

19
DZ - diabet zaharat necontrolat sau tulburari ale sistemului nervos.
Hipotensiunea ortostatica apare la aproximativ 20% dintre varstnici, fiind mai frecventa
printre cei cu boli preexistente, in special hipertensiune. Multe accidente prin cadere pot fi
consecinta hipotensiunii ortostatice nediagnosticate. Simptomele acesteia tind sa fie mai severe
imediat postprandial si dupa stimulare vagala (ex. urinare, defecatie).
Sindromul tahicardiei ortostatice posturale (STOP),denumit si tahicardie autonoma posturala
sau intoleranta ortostatica idiopata cronica, este un sindrom de intoleranta ortostatica la pacientii
tineri. Desi tahicardia si multe alte simptome (precum fatigabilitatea, ameteala, intoleranta la
efort, disfunctia cognitiva) apar odata cu ridicarea pacientului in ortostatism, valoarea TA scade
foarte putin sau se pastreaza. Cauza aparitiei acestor simptome nu este elucidata.
Diagnosticarea hipotensiunii ortostatice
Hipotensiunea ortostatica este diagnosticata in caz de reducere marcata a valorilor TA si
aparitie a simptomelor sugestive pentru hipotensiune la trecerea in ortostatism si ameliorate la
trecerea in clinostatism, situatie in care trebuie cautata cauza.
Pacientul este intrebat despre factorii declansatori cunoscuti (ex. medicamentele,
imobilizarea la pat, pierderea de lichide) si simptomele de insuficienta ale sistemului vegetativ
autonom (ex. tulburari vizuale, inconstienta, constipatie, intoleranta la caldura). Sunt consemnate
si alte simptome ale afectiunilor neuologice si cardiovasculare.
TA si frecventa cardiaca sunt masurate dupa 5 minute de clinostatism si la 1 minut, si
respectiv 3 minute, dupa ridicarea in ortostatism. Pacientul care nu poate mentine pozitia
ortostatica fara a fi ajutat la ridicarea in picioare sufera de aceasta afectiune.
Hipotensiunea neinsotita de cresterea compensatorie a frecventei cardiace (mai mult de 10
batai pe minut) indica afectarea sistemului nervos autonom. Cresterea marcata a frecventei
cardiace (la mai mult de 100 batai pe minut) indica prezenta hipovolemiei, iar aparitia
simptomelor in absenta hipotensiunii este sugestiva pentru STOP (sindromul tahicardiei
ortostatice posturale).
Se recomanda ECG, ionograma serica si masurarea glicemiei, monitorizarea cu Holter
Tratamentul hipotensiunii ortostatice
Pacientii ce necesita repaus prelungit la pat ar trebui sa se ridice zilnic si eventual sa faca o
serie de exercitii in pat in masura posibilitatilor. Se recomanda trecerea progresiva din pozitia
culcat sau sezut la ortostatism, consumul unei cantitati adecvate de lichide, limitarea sau evitarea
consumului de alcool si efectuarea de exercitii in mod regulat. Exercitiile de intensitate moderata
practicate in mod regulat imbunatatesc tonusul vascular general si reduc acumularea sangelui la
nivelul patului vascular. Pacientii varstnici trebuie sa evite ortostatismul prelungit. Dormitul pe
un pat cu plan inclinat poate ameliora simptomatologia prin stimularea retentiei de sodiu si
reducerea diurezei nocturne. 
Hipotensiunea postprandiala poate fi adesea prevenita prin reducere aportului de
carbohidrati, scaderea consumului de alcool si evitarea ridicarii bruste in picioare dupa servirea
mesei. 
Folosirea ciorapilor elastici pana la nivelul taliei poate creste intoarcerea venoasa, debitul
cardiac si tensiunea arteriala cand pacientul se ridica in picioare.
Cresterea ingestiei de sodiu poate duce la expansiunea volumului intravascular si astfel
ameliorarea simptomatologiei. In absenta insuficientei cardiace sau a hipertensiunii, consumul de
sodiu poate fi crescut cu 5 g pana la 10 g peste nivelul alimentar obisnuit prin adaugare de sare la
mancarea preparata.

20
 5.2 Tulburari psihice si neurologice in imbatranire: tulburari de memorie,
tulburarile afectivitatii ,starile confuzionale acute, dementa senila, tuldurarile de
somn, AVC- def, etiologie, simptomatologie, investigatii, si tratament
 Morbilitatea psihiatrica a batrânului, ocupa locul doi în ansablul morbiditatii sale generale
dupa cea cardiovasculara. Creste în panta acuta dupa 50 de ani, pentru ca dupa 70 de ani sa
predomine bolile organice cerebrale, si accidentele vasculare cerebrale. Tulburarile psihice ale
vârstnicului cuprind o gama larga, de la modificari psihice usoare, marginale, pâna la entitati
tipice vârstelor înaintate, de tipul psihozelor de involutie si dementelor tardive. Unele au debut
anterior, altele debuteaza la vârste înaintate. Toate sunt cuprinse în conceptul de "îmbatrânire
cerebrala". La baza aparitiei acestor tulburari stau unii factori precipitanti:
- modificari în statutul familiei, care creeaza situatii psihotraumatizante: plecarea copiilor din
casa parinteasca, restrângerea conditiilor de locuit, parasirea locuintei proprii,relatii
nearmonioase între generatii, stari conflictuale, decesul unuia dintre parteneri, diminuarea
veniturilor etc.
- momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala
-pensionarea. Aceasta este mai greu de suportat de catre barbati, este un adevarat soc al
pensionarii, numita de unii "boala a retragerii" sau "moarte sociala". Prin pierderea prestigiului
social câstigat dupa o viata de munca, începe constientizarea îmbatrânirii si mai ales teama de
moarte.
Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de sustinere marita,
rigiditate, limitarea miscarilor, tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari
spontane involuntare, tremuraturi, modificari de pozitie, de memorie, limbaj, mimica si
benînteles modificarile organelor de simt si ale afectivitatii. în patologia vârstnicului domina
dementele, bolile extrapiramidale si bolile cardiovasculare. Batrânul consulta medicul în special
pentru caderi repetate, tulburari de mers, pierderi de cunostinta si vertije. Cele mai reprezentative
tulburari la batrâni sunt: tulburarile de somn, depresiile tardive, sinuciderile, starile confuzionale
acute, dementele, arterioscleroza cerebrala difuza, accidentele ischemice vasculare tranzitorii si
parapareza (paraplegia) senila.
Tulburari de memorie
In ceea ce privește memoria, mulți vârstnici se confruntă cu dificultăți la nivelul reținerii,
stocării și amintirii informațiilor concretizate într-un timp mai mare necesar acestor procese sau
necesitatea repetării informațiilor noi pentru a putea fi reținute. Învățarea de lucruri noi este de
asemenea îngreunată odată cu vârsta, apar probleme de procesare a informației și o scădere a
capacității de a putea realiza mai multe activități simultane sau de a schimba atenția și concentrarea
cu ușurință de la una la alta. Uitarea frecventă, imposibilitatea amintirii informațiilor ca în tinerețe
sunt de asemenea trăsături specifice vârstei a treia

Tipuri de memorie afectate de îmbătrânire

memoria episodică - se referă la experiențele personale specifice pe care le trăim și care au
relevanță și sens pentru noi. De exemplu, o listă de cumpărături, numele unui prieten, un
eveniment la care am participat sunt informații stocate de memoria episodică pentru că au
o importanță personală pentru noi. Acest tip de memorie este cel mai important
pentru identitate, pentru că în funcție de aceste amintiri ne dezvoltăm și ne șlefuim
personalitatea și felul în care devenim. Pierderile la acest nivel au efecte negative, ducând la
confuzie și tensiune și la pierderea contextului. Memoria semantică și memoria episodică sunt
interdependente, dar spre deosebire de stabilitatea memoriei semantice, memoria episodică

21
 înregistrează un declin odată cu îmbătrânirea. De exemplu, pentru un vârstnic este mult mai
greu să-și amintească ce a mâncat la micul dejun sau cu s-a îmbrăcat ieri decât pentru un
tânăr.
memoria de lucru - face parte din memoria de scurtă durată. Deși nu există încă dovezi
științifice ale faptului că memoria de scurtă durată în sine este afectată de înaintarea de vârstă,
studiile susțin o scădere a abilităților memoriei de lucru pe măsură ce îmbătrânim. Abilitățile
slabe ale memoriei de lucru afectează la rândul lor celelalte procese cognitive (concentrarea
atenției, gândirea).
Uitarea poate fi un proces normal in cadrul imbatranirii. Scaparile de memorie pot fi cauzate de
alte conditii sau afectiuni, precum:
Varsta inaintata
Factori ereditari
Lipsa somnului
Stres
Medicamente, precum cele pe care le iei impotriva alergiilor, durerilor cronice si urgentei sau
incontinentei urinare
Alcool (cateva pahare sau mai multe deodata)
Deficienta de vitamina B12
Afectiuni ale tiroidei
Depresie majora si alte afectiuni psihiatrice

 Simptome ale pierderilor de memorie:

– amintiri false;
– confuzie;
– probleme de atentie si concentrare;
– dezorientare spatiala si/sau temporala
– scaderea interactiunii cu persoanele din jur
– dificultati in recunoasterea unor persoane, cuvinte
– stari anxioase, agitatie
Diagnostic:
- anamneza
-Imagistica(CT, RMN), analize generale- pentru a exclude exsitenta altei patologii (tulb
metabolice, tiroidiene, B12 etc)
-teste MMSE-minim mental state examination, 30 de intrebari care evaluiaza memoria,
orientarea, atentia, llimbajul, abilitatile vizuale, calculul.
- chestinare ptr a stabilii gradul de depresie daca este cazul
Tratament:
– terapie ocupationala (ii ajuta pe cei afectati de pierderile de memorie sa-si organizeze sarcinile
zilnice si sa accepte schimbarile prin care trec);
– proceduri terapeutice adresate factorului etiologic (corectarea deficitelor metabolice, corectarea
factorilor de risc cardio-vascular, tratarea depresiei, tratarea tumorilor etc)
– exercitii de citire, scris si de memorare
– miscare sau sport (dansul este foarte util)
– medicatie specifica ce poate imbunatatii atentia sau procesul de memorare

Tulburarile afectivitatii ,starile confuzionale acute

22
Tulburarile afective cuprin grupuri de afectiuni psihiatrice al caror tablou clinic este
reprezentat de tulburari psihomotorii, cognitive, vegetative etc.
Exemple:
1 tulburari depresive.
2.tulburari bipolare sau care se manifesta in cadrul altor afectiuni
3. tulburari afective induse de o substanta(alcoolism, hipntice, opiacee, etc)
Tulburarea depresiva-este tulburare mintala, caracterizata prin aparitia anumitor manifestari
psihopatologice, pierderea interesului, placerilor, trezire timpurie, scaderea apetitului etc.
Starea confuzionala – dereglarea temporala si reversibila a functiilor cerebrale.
Tabloul clinic:
-variaza de la persoana la persoana
-vigilenta/atentia este alterata si variaza in cursul zilei:agitatie, perioada de stare psihica lucida
- dispoziatia se caracterizeaza printr-o dezorientare, anxietate, neintelegere
- limbaj: apare fuga ideilor, isi cauta cuvindele, apar halucinatii
Cauze: medicamentoase: benzodiazepine, diuretice, hipoglicemia, alcool,anticolinergice
- evenimente socio-familiare: schimbarea locuinte, adminterea in institutii specializate in spital,
decesul partenereului sau al altei persoane apropiate
-alte cauze multiple(infectii, cardiopatii, traumatisme etc)
Examen clinic:
Cautarea unei patologii declansatoare: deshidratare, inf. Resp, IM, Ic, AVC, etc
Examene paraclinice:
- laborator(anemie, hipoglicemie, hipercalcemie. Dereglari hidroelectrolitice)
- EEG, CT, etc
Tratament:
- Tratarea cauzzei, tratament simptomatic(Haloperidol, Risperidon)
- i se asigura un mediu sigur, calm fara zgomote

Dementa senila
Sunt relativ frecvente la vârstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a
activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara
(arteriosclerotica). Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio culturali (vezi capitolul).
Se deosebesc demente senile  (degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente
mixte.  Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral
(boala Alzheimer), în 80% din cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este
totdeauna ireversibila, ca exista si opriri în evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea
diagnosticul trebuie stabilit precoce. Verdictul de dementa senila este prea grav pentru a fi stabilit
în graba.
Diagnosticul poate fi presupus în doua situatii:
degradarea accentuata, brutala chiar, de durata, a unui vârstnic, pâna atunci activ, declansata de
un factor favorizant.
- alterarea progresiva, în trepte, a performantelor intelectuale.
în practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa, tulburari psihice de îmbatrânire,
stari depresive sau stari confuzionale reversibile (C. Bogdan). O boala cu evolutie scurta si care
nu progreseaza, exclude diagnosticul de dementa. Trecutul bolnavului, care prezinta boli
metabolice, hipertiroidie, tratamente cu droguri psihotrope, boli cardiovasculare, renale, carente
vitaminice etc., de asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava confuzie este cu stari

23
pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile delirante). Tulburarile globale de memorie,
orientarea în timp si spatiu, tulburarile de exprimare si întelegere, de limbaj, recunoastere,
comportament, judecata si atentie, evolutia lenta, pledeaza pentru dementa. Dupa cum s-a
mentionat se deosebesc demente senile, degenerative, (boala Alzheiner), care poate fi presenila
(înainte de 65 de ani) si senila (dupa 65 de ani) si demente vasculare (ischemice) mai putin
frecvente (1 la 3). Formele combinate sunt formele mixte.
Tratamentul apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp îndelungat, în schimb
grija pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, este obligatorie.
Psihiatria moderna integreaza familia în tratamentul bolilor psihice si chiar a dementei. Numai în
acest mod se poate evita precipitarea deteriorarii. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva,
insomnia, dromomania, refuzul hranei si igienei corporale, incnti-nenta urinara. O atentie
speciala trebuie acordata fumatului si manevrarii gazelor. Frecvent la aceasta categorie de
bolnavi apare supsiciunea ca li s-a furat unele lucruri. Aceasta provine din tulburarile de
memorie si orientare.
TULBURĂRILE DE SOMN
Somnul este o functie fiziologica mult modificata fata de adulti. Batrânul are o nevoie de
somn în medie 6 ore zilnic. Totusi batrânul se plânge adesea de insomnie, mai ales femeile.
Aceasta explica cresterea consumului de hipnotice. în general somnul nocturn nu este continuu,
este fragmentat, cuprinde perioade de treziri, posibilitatea readormirii este greoaie, ziua starea de
veghe este întrerupta de perioade de somnolenta. Exista bineînteles si factori care tulbura
somnul. Dintre acestia: adenomul de prostata (cu urini frecvente), refluxul gastroesofagian,
reumatisme dureroase, bronsite rebele, insomnia iatrogena (medicamentoasa), etc. Pentru
corectia somnului sunt preferabile masurile ne-medicamentoase: culcarea la aceeasi ora, plimbari
scurte în aer liber, masa de seara care va preceda culcarea cu cel putin 2 ore, evitarea alimentelor
greu digerabile, bauturile iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatul, vizionarea
spectacolelor stressante, discutiile controversate. întotdeauna sunt utile: igiena camerei, baie
zilnica, un pahar cu lapte la culcare, un ceai de tei, un mar etc.
Cauzele apariției tulburărilor de somn
• Probleme medicale: dureri cronice (ex. osteoartrita, durerile din cancer), insuficiența cardiacă,
aritmii, afecțiuni respiratorii (apneea obstructivă de somn), afecțiuni urinare ce duc la urinări
frecvente în timpul nopții, boala de reflux gastroesofagian, constipația, alergii și apariția
pruritului, boala Alzheimer, depresia, anxietatea;
• Stresul, sedentarismul;
• Dereglări ale ritmului circadian;
• Consumul de alcool, nicotină, cafeină înainte de culcare (efectul cafeinei poate dura până la 8-
14 ore și este mai pronunțat la pacienții cu probleme renale sau hepatice);
• Consumul de medicamente, plante medicinale, suplimente alimentare, droguri recreaționale
care stimulează organismul.
Consecințele somnului insuficient sunt caracterizate de: scăderea eficienției în activitățile zilnice,
deficit de atenție, dificultăți de menținere a echilibrului și creșterea riscului de căzături, afectarea
acuității vizuale, tulburări de memorie și concentrare, creșterea riscului dezvoltării unor afecțiuni
ca: diabet zaharat, boli cardiovasculare, obezitate, depresie. 

Tulburările de somn afectează funcțiile psihice ale persoanei:

•    Scăderea capacității atenției, dificultăți de concentrare;

24
•    Scăderea timpului de reacție la stimuli;
•    Scăderea capacității memoriei;
•    Modificări de dispoziție, emoționale;
•    Modificări ale impuls-controlului;
•    Deteriorarea capacității de gândire, analiză și luare de decizii.
Polisomnograma va include:
- Encefalograma: investigheaza activitatea electro-fiziologica cerebrala;
- Electrooculograma: analizeaza miscarile globilor oculari;
- Electromiograma: ofera informatii despre tensiunea musculara de la nivelul maxilarului, dar poate
inregistra si miscarea picioarelor;

- Electrocardiograma: analizeaza activitatea electrica a inimii;

- Pulsoximetrie: monitorizeaza saturatia sangelui cu oxigen.
Tratamentul medicamentos, se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode.
Clorhidratul poate produce confuzii si halucinatii. Flurazepamul si Nitrazepamul la fel.
Barbituricele si tranchilizantele sunt preferabile. Administrarea medicamentelor trebuie sa fie
discontinua.
ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII
AVC, este o afecțiune foarte gravă care are efecte rapide și negative asupra creierului. AVC-ul
apare atunci când alimentarea cu oxigen a unei anumite părți din creier este redusă sau întreruptă.
În lipsa oxigenului, celulele de la nivelul creierului încep să moară la doar câteva minute de la
instalarea afecțiunii, prin urmare atacul cerebral reprezintă o urgență medicală, care necesită
tratament imediat.
Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un
accident frecvent la vârstnic, si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign,
apare în jur de 70 de ani si se întâlneste cam în 20% din accidentele vasculare cerebrale.
Reversibil într-un interval de 24 de ore, are un prognostic imediat bun, dar îndepartat rezervat.
Debuteaza brusc, este de obicei minor, fara pierdere de cunostinta si dureaza câteva minute sau
ore. De obicei diagnosticul se pune pe anamneza bolnavului, pe vârsta si semnele de
ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza doua teritorii cerebrale: carotidian si vertebro
bazilar.
- Când afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o cecitatea tranzitorie, o
hemipareza care prinde si semifata, si care dureaza minute sau ore.
- în varianta vertebro bazilara, apare vertij, instabilitate în ortastatism sau mers, tulburari de
vedere, de vorbire, de deglutitie si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot apare crize de
cadere, ictus amnezic tranzitor, agitatie, dezorientare. Totul revine la normal în câteva ore.
Ambele accidente apar prin îngustarea arterei datorita unui aterom, prin ulcerare sau
trombozare. Gravitatea consta în repetare. O varianta este forma progresiva, catre extensie.
Ictusurile repetate duc la tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa arterio-sclerotica,
sindromul pseudobulbar etc.
cele mai frecvente simptome ale unui AVC:
paralizie totală sau parțială;
amorțeală la nivelul feței sau al membrelor;
stare de confuzie;
senzație bruscă de slăbiciune;

25
probleme de vorbire;
probleme respiratorii;
durere severă de cap, însoțită sau nu de vărsături și stare de amețeală;
probleme legate de înțelegerea cuvintelor;
pierderea cunoștinței;
pierderea echilibrului;
dificultăți de mers;
tulburări de vedere, fie la unul, fie la ambii ochi.
De cele mai multe ori, incidența unui AVC este pusă pe seama blocării unei artere. În situația
unui AVC hemoragic, motivul instalării acestuia este, după cum am văzut, scurgerea sau ruperea
unui vas de sânge. O întrerupere periodică a fluxului sangvin către creier, cunoscut în lumea
medicală sub termenul de atac ischemic tranzitoriu, nu are efecte negative permanente.
Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
Se pare că aproximativ 80% dintre accidentele vasculare cerebrale sunt reprezentate de cele
ischemice. Astfel de tulburări apar în momentul în care arterele de la nivelul creierului se
îngustează sau blochează, acest fapt determinând un flux de sânge redus, cunoscut și sub
denumirea de ischemie. Iată care sunt cel mai de întâlnite accidente ischemice:
infarctul trombotic – cunoscut și sub numele de accident cerebral trombotic. Acesta apare atunci
când într-una dintre artere care transportă sângele către creier se formează un cheag, adică un
tromb. Printre cele frecvent întâlnite cauze ale infarctului trombotic se numără și depunerile
grase, denumite plăci, care se acumulează în artere și determină un flux sangvin redus, adică
ateroscleroza. 
embolismul vascular cerebral – acesta apare atunci când un cheag de sânge, care poartă numele
de embolus, ori resturi dintr-un cheag se formează departe de creier, de cele mai multe ori la
nivelul inimii, și se depozitează în arterele cerebrale restrânse.
Cauzele atacului ischemic tranzitoriu
Cauza acestui tip de AVC, la fel ca în cazul accidentului vascular cerebral ischemic, este
reprezentată de cheagurile de sânge care blochează doar temporar fluxul sângelui către creier. 
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic
Apariția unui accident vascular cerebral hemoragic se datorează unui vas de sânge de la nivelul
creierului, care suferă o ruptură sau scurgeri. Vasele de sânge pot fi afectate, în această situație,
din mai multe motive, printre care și:
tensiunea arterială crescută, care nu este ținută sub control și care mai poartă și numele de
hipertensiune arterială;
suprasolicitarea cu autocoagulante, adică prin intermediul unor diluanți sangvini;
punctele slabe în pereții vaselor de sânge, cunoscute ca anevrisme.
O altă cauză a accidentului vascular hemoragic, cu o incidență mai redusă însă, poate fi și
ruperea unei încurcături anormale a vaselor de sânge cu pereții subțiri, care poartă numele de
malformații arteriovenoase.
Diagnostic :
-Anamneza
-examen neurologic
- investigatii de laborator
-teste imagistice precum RMN-ul cerebral și CT-ul cerebral (computer tomograf) ajută la
identificarea zonei afectate a creierului. Totodată, ele permit verificarea posibilelor țesuturi
afectate, cauzate fie de un AVC ischemic, fie de o eventuală hemoragie intracerebrală. 

26
Mai mult decât atât, ecografia Doppler este folosită pentru examinarea în detaliu a fluxului
sangvin de la nivelul arterelor carotide și a posibilelor depozite de grăsime de pe acestea. 
Un alt tip de ecografie recomandat este ecografia de cord, prin care se examinează inima și,
astfel, posibilele cheaguri din această zonă, ce ar fi putut porni ulterior către creier.
PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENILĂ
Se întâlneste frecvent în practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la un subiect vârstnic, cu
astenie, adinamie, pâna la impotenta functionala a membrelor inferioare. Aceasta poate duce la
aparitia sindromului de imobilizare. Cauzele specifice vârstnicului sunt vasculare (mielopatia
vasculara) si degenerative, mai rar tumorale, traumatice etc.
Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de bolnav si uneori chiar de medic,
la început, unui reumatism cronic.

5.3 Aspecte de patologie geriatrica digestiva:

Boala de reflux gastroesofagian,
La persoanele vârstnice apar frecvent tulburari de deglutitie, disfagie, si regurgitari nazale.
Alteori apare pirozis, epigastralgii, cu iradieri în umarul stâng, ceea ce se cheama pseudo
angorul. Dintre entitati clinice mentionam diverticulii esofagieni, spasmele esofagiene, dar mai
ales refluxul gastro esofagian. Acesta din urma consta în întoarcerea continutului gastric în
esofag, din cauza insuficientei functionale a cardiei. Obezitatea, sarcina, stenoza pilorica cu
dilatatie gastrica consecutiva sunt cauze favorizante. Consecinta refluxului, este esofagita peptica
cu pirozis, regurgitarii acide si varsaturi. Tratamentul vizeaza îndepartarea medicamentelor
favorizante (anticolinergice, betablocante, morfina, teofilina), îndepartarea grasimilor, alcoolului,
cafelei, tutunului etc. Cimetidina si Metoclopramidul (Reglan, Primperan), au efecte favorabile.
BRGE sunt senzatia de arsura care apare retrosternal (in “capul pieptului”) si care este
medical denumita pirozis, si senzatia de intoarcere a alimentelor din stomac catre gura, dar fara a
varsa, si care poarta medical numele de regurgitatie. Astfel, identificarea a cel putin doua
episoade deranjante de pirozis intr-o saptamana, sunt suficiente de cele mai multe ori pentru a
indica prezenta BRGE.
Printre factorii de risc ai bolii de reflux gastroesofagian se numara:
Consumul de alcool
Obezitatea
Sarcina
Fumatul
Consumul unor alimente precum: citrice, ciocolata, bauturi cu cofeina, grasimi, prajeli,
ceapa si usturoi, arome mentolate, condimente, mancaruri care au in componenta rosii, cum este
sosul de spaghetti, pizza, ardeii iuti
Administrarea unor medicamente, printre care aspirina, diazepam, estrogen, progesteron
Principalele simptome tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt arsurile retrosternale
(pirozis) si regurgitatiile. Senzatia de arsura apare adesea dupa masa si se poate agrava noaptea.
Pozitia orizontala a corpului poate accentua refluxul. Totusi, la unele persoane, boala este
prezenta fara a se manifesta prin arsuri. In schimb, apar simptome necaracteristice precum
durerea in piept, raguseala (mai ales dimineata) si dificultatile de inghitire, balonarea. BRGE
poate, de asemenea, sa se manifeste prin tuse uscata si respiratie urat mirositoare.
Medicul poate pune diagnosticul de boala de reflux gastroesofagian in urma consultului
clinic,  pe baza simptomelor si a istoricului medical. Exista si situatii in care exista boala de

27
reflux cu afectarea esofagului, dar fara simptomatologie. Acest lucru este mai frecvent intalnit la
pacientii supraponderali.
Investigatii:
Endoscopia digestiva superioara. Este o procedura prin care se vizualizeaza esofagul,
stomacul si duodenul cu ajutorul endoscopului, un tub lung, flexibil si subtire, care are in varf o
sursa de lumina si o camera video. Prin endoscopia digestiva superioara, se pot detecta inflamatia
esofagului (esofagita) si alte complicatii. In cadrul procedurii, se pot preleva si probe de tesut
pentru biopsie.
Monitorizarea pH-ului esofagian. Un cateter subtire si flexibil se introduce printr-o nara
pana la nivelul esofagului. Cateterul este prevazut cu un senzor care monitorizeaza cand si cat de
mult continut gastric urca in esofag.   
Manometria esofagiana masoara contractiile musculare ritmice din esofag in timpul
inghitirii. Mai ales activitatea sfincterului esofagian inferior, localiat intre esofag si stomac, cu
rol de valva.
Radiografia eso-gastro-duodenala cu bariu: se realizeaza dupa consumul unui lichid albicios
(bariu) care umple mucoasa tubului digestiv si simuleaza traseul alimentelor. Aceasta substanta
permite medicului sa vizualizeze anatomia si functia  esofagului, stomacului si intestinului
subtire.

Tratament
Masuri prevenentive
Renuntarea la fumat
Evitarea consumului de alcool
Pierderea in greutate, daca este nevoie
Consumul unor portii mai mici de mancare
Evitarea asezarii in pozitia culcat in primele 3 ore dupa ce ai mancat
Ridicarea pernelor la 15-20 cm – este nevoie de materiale mai tari asezate sub perna (cum ar
fi lemnul); adaugarea altor perne nu ajuta.
Tratament medicamentos
Printre medicamentele prescrise, se numara:  
Antiacidele (neutralizeaza acidul gastric) – Rennie, Maalox – efectul lor dureaza putin
Medicamente care reduc productia de acid (antagonistii receptorilor H2) – Ranitidina,
Famotidina -  au efect mai lung decat antiacidele
Medicamente care blocheaza productia de acid (inhibitori ai pompei de protoni) – Omez,
Nexium, Controloc - sunt mai eficienti decat antagonistii receptorilor H2
Medicamente care intaresc sfincterul esofagian inferior si care favorizeaza golirea mai
rapida a stomacului (prokinetice) – Metoclopramid, Domperidona
Tratament chirurgical
Daca modificarile ce tin de stilul de viata si medicamentele nu sunt suficiente pentru a trata
boala de reflux gastroesofagian sau daca se asociaza cu hernia hiatala, medicul chirurg  va
recomanda in urma unei evaluari  amanuntite interventia chirurgicala  antireflux, care poate fi
fundoplicatura laparoscopica sau procedeu chirurgical bariatric.
Fundoplicatura laparoscopica
Tratamentul chirurgical standard pentru boala de reflux gastroesofagian este fundoplicatura
pe cale laparoscopica (miniminvaziva). Exista mai multe tehnici chirurgicale pentru realizarea

28
acestei valve – Nissen, Toupet, Dor.  In cadrul acesteia, se consolideaza sfincterul esofagian
inferior prin realizarea unei valve din peretii stomacului infasurati in jurul esofagului terminal.
Acest lucru are ca efect prevenirea refluxului gastric in esofag prin cresterea eficientei
sfincterului esofagian inferior.    
Gastric bypass
In situatia unor leziuni esofagiene avansate sau daca refluxul este intretinut de o greutate
corporala importanta, atunci operatia care o sa controleze foarte bine refluxul si o sa elimine prin
factorul predispozant - obezitatea,  este reprezentata de interventia chirurgicala bariatrica de tipul
gastric bypass Roux-en-Y efectuata  pe cale laparoscopica.

Incontineta anala,
Este o infirmitate frecventa, cu repercursiuni grave psihosociale, fiind alaturi de incontinenta
de urina, escarele de decubit si de dementa, una din marile probleme ale îngrijirilor si asistentei
vârstnicului. Ea consta în pierdere involuntara a materiilor fecale si a gazelor prin orificiul anal.
Se asociaza de obicei cu incontinenta de urina si cu deteriorarea psihica avansata. Apare în
demente, accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite, diabet, abcese rectale,
hemoroizi, fisuri anale, cancere recto sicmoidiene si constipatia cronica. Cea mai importanta
incontinenta anala este cea neurogena, în geriatrie. Aceasta duce la pierderea controlului
sfincterian.
Cauzele care provoacă această afecțiune pot fi:
-leziuni sau traumatisme ale sfincterului anal sau al nervilor din zona respectivă;
-intervențiile chirurgicale locale;
-tumori pelviene ce invadează anusul sau zona anală;
-diaree;
-disfuncții ale perineului pelvian;
-administrarea medicamentelor cu reacții adverse;
-alimente incorect digerate sau la care organismul este sensibil;
-constipația – des întâlnită deoarece diminuează tonusului muscular intestinal;
-radioterapia;
-chimioterapia;
-accident vascular cerebral;
Factori de risc
Așa cum am amintit, incontinența fecală poate apărea mai frecvent la vârstnici odată cu
degenerarea întregului organism și la femei din cauza leziunilor provocate de nașteri repetate.
Diabetul zaharat cronicizat duce la apariția unor leziuni nervoase și de aici incapacitatea
controlului muscular din zona anală.
Boala Alzheimer – deteriorarea întregului sistem nervos face ca și inervațiile zonei respective să
nu răspundă corect impulsurilor voluntare.
Pe scurt, controlul adecvat al golirii intestinale este un proces complex determinat de sistemul
muscular și sistemul nervos, componente interne dar și de modul de alimentație, de viață în

29
general, componente externe. Eliminarea voluntară a materiilor fecale este rezultanta funcționării
corecte a întregului mecanism responsabil de proces, iar orice dezechilibru este o
disfuncționalitate a elementelor care îl compun.
De aceea, se impune ca în cazul constatării acestei situatii să se solicite cât mai curând ajutor
medical specializat.
Diagnostic și tratament
Se începe cu efectuarea anamnezei, adică a circumstanțelor care au dus la apariția incontinenței.
Se caută elementele de risc, modificări ale ritmului obișnuit de viață sau alte probleme medicale
a căror asociere ar putea fi un factor declanșator.
În același timp sau ulterior anamnezei, se face examenul fizic atât al zonei pelviene cât și al
zonei rectale. Se evaluează tonusul muscular pelvian și funcționalitatea sfincterului anal extern
precum și toate caracteristicile morfologice ale zonei rectale.
Ca investigație imagistică relevantă este ultrasonografia (ecografia transanală sau endoanala),
procedură prin care sunt depistate problemele existente la nivelul anusului. Are o rată de
identificare a anomaliilor interne sau externe de peste 95% și localizează cu exactitate zona în
care există defectul muscular.
La ultrasonografie se adaugă și alte proceduri, a căror necesitate este stabilită de medicul
specialist. Sigmoidoscopia flexibilă – endoscopia rectală;
Manometria anală – măsurarea presiunii și a tonusului sfincterului anal;
Studiul neurologic – evaluarea timpului de conducere a impulsului nervos către zona afectată;
Electromiogramă – evaluarea activității electrice generate de fibrele musculare;
Rezonanța magnetică nucleară;
Defecografia (proctografia de evacuare) – evaluarea golirii tranzitului prin metode imagistice cu
administrarea de substanța de contrast;
Odată cu stabilirea precisă a diagnosticului, incontinența fecală poate fi vindecată cu succes în
majoritatea cazurilor sau, prin aplicarea tratamentelor, să se diminueze în intensitate. Tratamentul
variază în funcție de cauza care a declanșat această problemă.
Unii pacienți au nevoie doar de schimbarea dietei, a eliminării unor medicamente cu reacții
adverse sau de practicarea unor exerciții fizice pentru întărirea musculaturii din zona anală.
În cazul incontinenței fecale cu cauze complexe, tratamentele pot fi:
medicamentoase – administrarea medicamentelor care modifică consistența scaunului și care
facilitează formarea acestuia;
Proceduri chirurgicale: sfincteroplastie (suturarea sfincterului), transpoziția musculară (aducerea
și utilizarea altor mușchi din vecinătatea zonei rectale), colostomie etc.
Tratamentul este descurajant si se reduce la încercari de reeducare si la îngrijiri generale. Se
pot practica clisme, administra purgative etc.

30
 Ulcer peptic,
Denumirea de "peptic ulcer" din literatura medicală anglosaxonă este mai cuprinzătoare,
incluzând pe lângă ulcerele gastric și duodenal, ulcerul esofagian și ulcerul peptic după
gastrojejunostomie; în acest caz termenul englez de ulcer peptic subliniază autodigestia
clorhidropeptică a mucoasei indiferent de localizarea ulcerului (numele de peptic derivă din
greaca peptos = digerat, copt, sau de la pepseino = a găti, a digera; adică în relație cu stomacul
sau/și cu digestia, cu acțiunea sucurilor gastrice sau în relație cu pepsina). În literatura
românească denumirea de ulcer peptic (în franceză ulcère peptique, în engleză marginal
ulcer, anastomotic ulcer) este rezervată strict ulcerului postoperator recidivant al gurii de
anastomoză care survine după o gastroenterostomie (gastroduodenostomie, gastrojejunostomie)
sau gastrectomie, practicate de obicei în ulcerul gastric sau duodenal.
Ulcerul peptic este o leziune rotundă sau ovală care apare în urma distrugerii mucoasei
gastrice sau duodenale de către acidul gastric sau sucurile digestive.
Ulceraţiile pătrund în mucoasa stomacului sau duodenului (prima parte a intestinului
subţire). Gastrita poate evolua către ulcer peptic.
Denumirile diferitelor tipuri de ulcer indică localizarea anatomică a acestora şi circumstanţele în
care au apărut.(duodenal, marginal,de stres, etc).
Cauze:
Hipersecretie acida
Infecţia cu Helicobater pylori şi administrarea anumitor medicamente (în special aspirina, alte
antiinflamatorii nesteroidiene şi corticosteroizii), care irită mucoasa gastric şi pot produce
ulceraţii ale acesteia
Fumătorii sunt mai predispuşi să facă ulcer peptic în comparaţie cu nefumătorii, deoarece
ulceraţiile care apar se vindecă mai lent
Deşi stresul psihologic poate creşte producţia acidă gastric, nu s-a descoperit nici o asociere între
acesta şi apariţia ulcerelor peptice
 
Prezenţa cancerului (este o cauză rară, însă există situaţii când simptomele ulcerelor canceroase
sunt foarte similar cu cele ale ulcerelor benigne)
Simptomele variază în funcţie de localizarea ulceraţiei şi de vârsta persoanei.
Copiii şi persoanele vârtnice nu prezintă de obicei simptomele obişnuite ale bolii sau pot fi
complet asimptomatice (în aceste situaţii, ulcerele sunt descoperite numai în caz de apariţie a
complicaţiilor) 
Doar 50% dintre persoanele cu ulcer duodenal au simptome tipice, adică durere cu caracter de
arsură sau durere surdă, stare de disconfort local, senzaţie de stomac gol şi de foame. Durerea
este constant şi are intensitate moderată sau moderat severă, fiind de obicei localizată imediat
inferior de stern.
La mult persoane cu ulcer duodenal, durerea este absent în momentul trezirii din somn, însă
apare în cursul dimineţii. Ingestia de lapte sau administrarea de antiacide ameliorează de obicei
durerea, care însă reapare după 2-3 ore.
Adeseori, durerea trezeşte persoana în timpul nopţii. Se întâmplă frecvent ca pacienţii să prezinte
acutizări ale durerii o dată sau de mai multe ori pe zi pentru o perioadă cuprinsă între una  şi
câteva săptămâni, iar apoi durerea dispare chiar şi fără tratament. 
Simptomele ulcerelor gastrice, marginale şi de stress, spre deosebire de cele ale ulcerelor
duodenale, nu au o evoluţie specifică. Ingestia de alimente poate ameliora durerea temporar sau

31
poate agrava durerea
 
Ulcerele gastrice produc uneori tumefacţia ţesuturilor (edem) de la nivelul orificiului de
comunicare între stomac şi intestinul subţire, astfel încât alimentele nu pot fi evacuate normal din
stomac. Această obstrucţie poate duce la balonare, greaţă sau vomă după masă.
Diagnostic

Diagnosticul se stabileste in urma anamnezei efectuate, a manifestarilor clinice

endoscopie sau la radiografia efectuată după administrarea de bariu (o substanţă de
contrast care se depune pe pereţii tractului digestiv, astfel încât  aceştia devin vizibili).
Analize de laborator
Tratament
Deoarece infecţia cu Helicobacter pylori este o cauză principală a ulcerelor, pacienţii primesc
frecvent antibiotice. Neutralizarea sau reducerea acidităţii gastrice cu ajutorul medicamentelor
care inhibă în mod direct producţia gastrică acidă favorizează vindecarea ulcerelor peptice
indiferent de cauza acestora. La majoritatea persoanelor, tratamentul este continuat timp de 4-8
săptămâni.
Este importantă evitarea factorilor iritanţi gastrici, cum ar fi administrarea de antiinflamatorii
nesteroidiene, alcoolul şi fumatul.
Antiacidele ( bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu, hidroxid de aluminiu, hidroxid de
magneziu) ameliorează simptomele ulcerelor prin neutralizarea acidităţii gastrice. Eficacitatea
acestora variază în funcţie de cantitatea administrată şi de cantitatea de acid pe care pacientul o
va produce. 
Medicamente care scad secreţia gastrică acidă (cimetidina, famotidina, nizatidina şi ranitidina)
ameliorează simptomele bolii şi favorizează vindecarea ulcerului prin scăderea producţiei
gastrice de acid. Aceste medicamente foarte eficace sunt administrate o dată sau de două ori pe
zi. Deşi majoritatea nu produc efece adverse, cimetidina poate produce confuzie, în special în
rândul persoanelor vârstnice. Sucralfatul – acţionează prin formarea unui înveliş protector la
nivelul ulceraţiei, favorizând astfel vindecarea (poate produce constipaţie).
Misoprostolul – pentru a reduce riscul apariţiei ulcerului duodenal sau gastric la persoanele care
iau antiinflamatorii nesteroidiene (produce diaree, tulburări digestive, avort spontan).
Intervenţia chirurgicală  – este în prezent rareori necesară doarece, prin administrarea de
medicamente,  ulceraţiile se vindecă foarte bine, iar prin intervenţie endoscopică se poate opri
hemoragia activă. Se intervine chirurgical în principal pentru tratamentul complicaţiilor ulcerului
peptic, cum sunt perforaţia, obstrucţia care nu răspunde la tratamentul medicamentos sau
obstrucţia recurentă, existenţa a două sau mai multe episoade de hemoragie de la nivelul
ulcerului, suspiciunea de ulcer gastric malign sau cazurile severe şi recurenţele frecvente ale
ulcerelor peptice.
Pentru tratamentul acestor probleme se pot folosi mai multe tipuri de proceduri chirurgicale, însă
fiecare dintre acestea produce complicaţii specifice, cum ar fi scădere ponderală, tulburări de
digestie şi anemie.

Abdomen acut

32
 Abdomenul dureros la varstnici este un simptom a carui evaluare este o provocare dificila.
Varstnicii cu patologie abdominala tind sa se prezinte la medic cu alta simptomatologie decat cea
abdominala, ca de exemplu febra, astenie fizica, durere toracica, alterarea statusului mental.
Etiologia durerii abdominale în acest grup de pacienți cuprinde:
boli ale tractului biliar, apendicită, diverticulită, ischemie mezenterică
anevrism abdominal aortic, ulcer peptic, neoplazii, gastroenterită
obstrucția intestinului subțire.

Pacientul geriatric este dificil de diagnosticat mai ales din cauza patologiilor asociate, dar și a
frecventelor stări de confuzie, perioade de amnezie, afecțiunilor cerebrale degenerative legate de
vârstă.
Semne si simptome:
Durerea acută este definită drept durerea cu o durată sub o săptămână. Pacientul suferind va
fi supus unei anamneze atente, importantă în special la vârstnicii care acuză durere abdominală.
Din nefericire mulți astfel de pacienți nu sunt capabili să ofere un istoric adecvat, din cauza unor
patologii precum demența sau atac vascular cerebral în antecedente.

Anamneza trebuie să cuprindă următoarele:

debutul și evoluția durerii, localizarea, calitatea și severitatea acesteia;
iradierea durerii (lombar, inghinal, scapular);
factorii agravanți (medicamente, alimente, poziții);
episoade dureroase anterioare, factori care o ameliorează;
tranzitul intestinal pentru materii fecale și gaze. (2) (5)

Simptomele asociate pot cuprinde:

febră, frisoane sau transpirații profuze;
simptome urinare (disurie, hematurie), anorexie, greață, vărsături, diaree;
melenă sau sânge în scaun;
dispnee sau durere în piept.
Analizele de laborator care pot aduce indicii și diferenția patologiile cuprind:
hemoleucograma completă, cu semne de infecție sau inflamație (leucocitoza);
markerii inflamației crescuți: VSH, CRP;
funcția hepatică alterată: colecistita (fosfataza alcalină crescută, gama-
glutamiltransferaza, bilirubina crescută); ischemia mezenterică (fosfataza alcalină crescută);
electroliții serici: cetoacidoza diabetică în ischemia mezenterică;
amilaza serică: pancreatita, obstrucție intestinală, ulcer peptic, ischemie mezenterică;
lipaza serică: pancreatita, ulcer duodenal;
hemoculturile, detectarea hematuriei.

Istoricul medical poate aduce indicii asupra posibilei etiologii a durerii:

diabetul, intervențiile chirurgicale anterioare;
boala cardiovasculară (hipertensiunea, boala coronariană, fibrilația atriala, boala
vasculară periferică);
fumatul, alcoolul, consumul de medicamente (în special antalgice).

33
 Boala tractului biliar
Patologia biliară include: colelitiaza simptomatică, coledocolitiaza, colecistita litiazică și
alitiazica și colangita ascendentă. Colecistita numără o treime dintre cazurile pacientelor peste 55
de ani care se prezintă la urgențe cu durere abdominală. Modificările legate de vârstă ale tractului
biliar, precum creșterea prevalenței calculilor, un procent mai mare al calculilor pigmentari și
creșterea diametrului ductului comun biliar sunt factori de risc pentru incidența ridicată a acestei
patologii.

Pacientul se prezintă cu durere intensă care nu cedează, în hipocondrul drept, asociată adesea
cu febră și vărsături. Un număr mare de pacienți nu au simptomele clasice ale colecistitei.
Complicațiile colecistitei acute apar la peste jumătate din cazuri, incluzând: colangita, perforarea
veziculei biliare, colecistita emfizematoasa, peritonita biliară și ileusul biliar.
Apendicita
Pacienții în vârstă cu apendicită acuză durere generalizată, cu durată lungă, distensia,
rigiditatea și auscultația diminuată a abdomenului. Puțini pacienți prezintă și febră.
Pancreatita acută
Vârsta înaintată este un indicator de prognostic negativ pentru persoanele cu pancreatită
acută. Mortalitatea este de 25%, față de 10% în populația generală. Factorii care conduc la
pancreatită la vârstnici cuprind: alcoolismul, patologia biliară, infecțiile, hipertrigliceridemia,
unele medicamente, hipercalcemia, hipotermia și expunerea la monoxid de carbon. Pancreatita
litiazică numără cele mai multe cazuri de pancreatită acută la vârstnici.
Pacienții se prezintă cu vărsături, greață, deshidratare și durere midepigastrica constantă. Durerea
poate iradia în spate, iar intensitatea poate varia.
Boala ulceroasă peptica și perforația
Ulcerul peptic numără 16% din acuzele pacienților vârstnici cu durere
abdominală. Antiinflamatoarele nesteroidiene și infecția cu Helicobacter pylori sunt cei mai
importanți factori de risc. Simptomatologia lipsește adesea sau este vagă și rău localizată;
aproximativ 30% dintre pacienții de peste 60 de ani cu boală peptica confirmată nu au durere
abdominală. Primul semn de boală poate fi o complicație acută, precum perforația. Durerea
abdominală asociată perforației este bruscă și localizată în epigastru, cu liniște și rigiditate
abdominală. O treime dintre acești pacienți nu acuză durere, în special cei care consumă
antalgice.
Boala diverticulară
Incidența bolii diverticulare crește cu vârsta, estimându-se a afecta două treimi dintre cei
peste 90 de ani. 30% dintre pacienții cu diverticuloză vor dezvolta boala diverticulară
dureroasă sau diverticulita. Cel mai afectat este colonul sigmoid. Boala diverticulară este
caracterizată de episoade dureroase intense în absența inflamației. Diverticulita apare probabil
când există o microperforație. Deoarece colonul sigmoid este cel mai afectat, pacienții acuză
durere în cadranul stâng inferior abdominal și semne de inflamație. Durerea în diverticulită este
mai acută și severă față de boala diverticulară.
Obstrucția intestinală
Obstrucția intestinului subțire este adesea cauzată de adeziunile formate după o operație
chirurgicală. Pacienții acuză durere difuză, colicativă, greață și vărsături. La examenul fizic
zgomotele abdominale pot lipsi și se pot constata distensia, deshidratarea, sensibilitatea difuză și
palparea unei formațiuni rău demarcate. Vor fi prezente și semnele peritoneale dacă a apărut
perforația. O hernie încarcerată apare în aproximativ 30% dintre cazuri, iar 20% sunt cauzate

34
de ileusul biliar.

Pacienții prezintă aer în arborele biliar și calcul la radiografie. Obstrucția colonului este cauzată

de un volvulus sau neoplasm (carcinomul colonic fără obstrucție nu determină
durere). Volvulusul sigmoid este cel mai comun tip de volvulus, iar laxativele, sedativele,
anticolinergicele și antiparkinsonienele predispun pacienții la volvulus. Simptomele colonului
blocat tind să fie insidioase, iar tabloul clinic similar cu obstrucția intestinului subțire. Pot fi
prezente emeza feculentă, scaunele pozitive la guaiac, scăderea în greutate și anemia.
Anevrismul aortic abdominal
Localizarea anevrismului este infrarenală și se extinde în arterele iliace. Adesea este
diagnosticat la un examen de rutină clinic sau radiologic. La risc sunt bărbații fumători și
cu hipertensiune și boală vasculară periferică. Un anevrism mare poate fi asimptomatic. Când
se dezvoltă, simptomele sunt nespecifice, precum durerea abdominala, lombară sau claudicația.
Ruptura anevrismului determină durere severă abdominală sau în flanc, hipotensiune și o masă
pulsatilă la palpare. Clinic, anevrismul poate fi confundat cu o colecistită acută, ulcer perforat,
diverticulită sau colică renală.
Ischemia mezenterică acută
Ischemia mezenterică este neobișnuită, dar adesea o cauză fatală de durere abdominală la
vârstnici. Jumătate dintre pacienții peste 45 de ani au un grad de ateroscleroză a arterelor celiace,
mezenterice superioare și inferioare. Mai ales la fumători, ateroscleroza crește riscul de ischemie
mezenterică acută. Principalele cauze sunt: embolismul arterial, tromboza arterială, ischemia
nonocluzivă și tromboza venoasă. Pacientul acuză durere abdominală severă, rău localizată și
severă, exagerată pentru semnele clinice. O treime dintre pacienți au vărsături sau diaree,
mimând gastroenterita. Distensia, șocul și iritația peritoneală sunt semne tardive ale infarctizarii
mezenterului.
Infarctul miocardic acut
În afară de durerea epigastrică, medicii trebuie să fie atenți și la simptomele infarctului
miocardic. Sunt comune vărsăturile și greața, mai ales în infarctul peretelui miocardic inferior.
Diaforeza este asociată frecvent, alături de amețeală, confuzie, sincopă. (6) (1)
Afecțiunile genito-urinare
Patologia genitală și a tractului urinar este o etiologie importantă a durerii
abdominale. cistita și pielonefrita sunt asociate adesea cu durerea abdominală. Pielonefrita
poate prezenta doar durere abdominală sau vărsături fără simptome urinare. O afecțiune dificil de
diagnosticat corect este prostatita. Bacteriuria asimptomatică afectează un număr semnificativ
de pacienți în vârstă, mai ales femei și pacienți instituționalizați. Retenția urinară acută este un
alt diagnostic care trebuie luat în calcul, putând fi cauzată de o infecție, un calcul sau
medicamente, mai ales în cazul unei prostate mărite. (5)
 
Investigațiile imagistice
radiografia toracică poate evidenția o pneumonie, aer intraperitoneal liber sub diafragmă
la pacienții cu perforații viscerale;
EKG-ul poate diagnostica infarctul miocardic sau embolismul pulmonar, urgențe
nonabdominale;
ecografia este diagnostică în: colecistită, colelitiază, nefrolitiază, urolitiază, apendicită și
în screening-ul pentru anevrismul aortic abdominal; este mai puțin precisă decât CT-ul;

35
 computer tomografia abdominală poate fi efectuată cu contrast administrat oral, sub
formă de clismă sau intravenos, în funcție de patologia investigată; sensibilitatea pentru
diverticulită este 99%, iar pentru calculii renali 100%.
endoscopia și colonoscopia evidențiază extensia unui ulcer peptic, gastric sau a colitei
ulcerative. 

In  funcție de starea pacientului i se vor monitoriza semnele vitale, va fi monitorizat cardiac

și pulsoximetric, i se va asigura libertatea căilor aeriene, i se va administra oxigen și i se va
prinde o linie de acces intravenos pentru administrarea fluidelor și a medicației.
 
Dacă se suspectează anevrismul aortic abdominal se efectuează o ecografie rapidă la patul
pacientului. Pacienții deshidratați după diaree, vărsături sau inapetență li se vor administra
lichide intravenoase, ținându-se cont de eventuala insuficiență renală sau cardiacă a acestora.

Pacienților cu durere abdominală nu vor primi medicație orală până la excluderea unei patologii
chirurgicale. Cei care sunt suspectați de obstrucție intestinală, ileus sau hemoragie digestivă
superioară vor fi intubați nazogastric.
 
Dacă se suspectează boala biliară, se pot administra pentru durere diciclomina sau glicopirolat.
Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt eficace în colica biliară, dar trebuie administrate cu atenție
la pacienții vârstnici. La pacienții cu durere abdominală nediferențiată, administrarea opioizilor
în doze mici este acceptabilă.
 
Pacienților cu sepsis, colecistită, apendicită, diverticulită sau perforație viscerală li se va
administra un antibiotic cu spectru larg de acțiune.
 
Tratamentul depinde de severitatea clinică a pacientului și etiologia durerii abdominale. Cazurile
urgente trebuie mai întâi stabilizate și apoi operate. Cazurile care pot fi temporizate trebuie
investigate atent pentru a se stabili diagnosticul precis, simptomatologia bătrânului putând fi cu
ușurință greșit interpretată. Riscul chirurgical trebuie luat în calcul din cauza fragilității, a
comorbidităților și a rezervei cardio-respiratorii reduse. Aproximativ 88% dintre pacienții în
vârstă au comorbidități, față de 48% la pacienții tineri. În jumătate dintre cazuri aceste
comorbidități includ bolile cardiovasculare. Coagulopatia, insuficiența renală, boala coronariană
și pulmonară cronică cresc riscul unui prognostic negativ și o tolerantă mică la stresul fiziologic
impus de o patologie acută sau operație

5.4 Diabetul zaharat

Este o boala metabolica cronica, care are drept cauza principala deficitul absolut sau relativ de
insulina si se caracterizeaza prin perturbarea predominanta a metabolismului glucidic, cu
hiperglicemie, glicemii pe nemâncate ce depasesc 120 mg%, prezenta de glucoza în urina, alaturi
de afectarea si a celorlalte metabolisme (lipidic si protidic). Clinic se deosebeste:
- Diabetul zaharat de tip I, insulino-dependent, care se echilibreaza numai prin tratament cu
insulina. Se întâlneste 15 - 20% din cazuri. Apare la copil (diabetul juvenil), la adolescent, la
adultul tânar dar adeseori si la vârstnici peste 60 - 65 ani (diabetul senil).

36
 - Diabetul zaharat de tip II, insulino-independent, care apare în genere dupa 40 de ani, la
persoanele obeze. Din aceasta categorie face parte si diabetul care apare dupa 65 - 70 de ani, care
se datoreste aterosclerozei vaselor pancreatice. Este cel mai frecvent întâlnit.
La vârstnici, diabetul zaharat este relativ frecvent (4 - 10% din populatia de peste 65 de ani),
apare în special la femei, este mai rar insulino-independent si de obicei insulino-independent.
Lipseste caracterul ereditar, domina ateroscleroza pancreatica, debutul este insidios, este
descoperit cu prilejul unui episod infectios intercurent, evolutia este lenta si se manifesta prin
triada clasica: poliurie, polifagie, polidipsie. Se întâlneste si un asa zis diabet îmbatrânit, diabetul
de maturitate, cu debut în jurul vârstei de 40 de ani, care tratat corect evolueaza pâna la
batrânete. Cu înaintare în vârsta, scade toleranta la glucide, si se reduc numeric celulele
betasecretoare de insulina. Glicemia are valori de peste 130 mg%. Mai recent se admit limite
superioare de 150 mg% pe nemâncate si 200 mg% postprandial. Câteva caracteristici ale
diabetului la vârstnic:
- Frecventa mai mare a diabetului latent (40%)
- Hipertiroidismul, favorizeaza hiperglicemia si glicozuria.
- Obezitatea este un factor net predispozant.
Debutul este insidios, iar formele iatrogene (medicamentoase: Nefrix, Cortizon), sunt relativ
frecvente.
- Riscul metabolic major este coma hiperosmolara.
Microangiopatia diabetica, adica interesarea arterelor mici este rara (glomerulo-scleroza,
retinopatia diabetica, unele neuropatii). Predomina macroangiopatia, adica interesarea vaselor
mari (cerebrale, coronariene, arterele membrelor inferioare) cu accidente : - vascularocerebrale,
infarct miocardic, insuficienta cardiaca, arterite periferice.
Arteriopatia membrelor inferioare, complicatie frecventa, are o simptomatologie mai frusta.
Uneori prezenta arteriopatiei periferice evidentiaza un diabet ignorat.
Dintre complicatiile acute, ale diabetului zaharat, cea mai severa este coma hipero-  -
smolara, neacidocetozica. Apare la diabetici insulinoindependenti, tratati insuficient sau ignorati.
Poate fi declansata de lipsa insulinei, diuretice tiazidice, cortizon, hipotermie cu scaderea
consumului de glucoza, aport exagerat de glucide, infectii, deshidratari, neoglu-cogeneza
exagerata. Coma este vigila. Se descriu doua tipuri de manifestari:
- neurologice (hiperreflectivitate, semnul lui Babinski pozitiv, tremuraturi, convulsii
generalizate, incontinenta de urina) si
semne de deshidratare (piele uscata, limba prajita, deglutitie dificila, globi oculari
hipotomici).
La acest tablou se adauga hipertensiunea arteriala, lipsa mirosului de acetona prin lipsa
corpilor cetonici, si respiratiei Kiismaul. Hiperglicemia este foarte mare. Alte complicatii sunt:
- Coma diabetica clasica,  hiperglicemica, este mai rara.
Coma hipoglicemica, este frecventa la vârstnic. Hipoglicemia este un pericol real pentru
batrâni, în conditiile abuzului de sulfamide hipoglicemiante.
Complicatii infectioase, mai frecvent urinare (de obicei la femei), cutanate si pulmonare.
Tratamentul diabetului zaharat senil, include dieta si medicatia hipoglicemianta. Dieta trebuie
sa asigure glucide 30 - 35% din ratia calorica (150 - 200 g/zi), proteine 15 -20% (1,25 - 1,50 g/kg
greutate/zi), si grasimi 30 - 35% din ratia calorica, (40 - 60 g/zi). Aportul de lichide trebuie sa fie
suficient, mai ales vara, iar sarurile minerale si vitaminele administrate în cantitate normala.
Mesele mai frecvente si la ore regulate. Dupa I.Mincu 40% beneficiaza numai de dieta, iar restul

37
de insulina si tratament oral. Combaterea obezitatii este obligatorie, iar exercitiul fizic, în sedinte
mici, necesar.

5.5.Obezitatea
Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice
severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este
caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un
procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut
adipos.
Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre factorii de mediu si
substratul genetic individual. Determinismul genetic poate juca un rol important in patogeneza
obezitatii sau in cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia. Tipurile dismorfice ale obezitatii in
care factorul genetic joaca rolul major sunt: sindromul Prader – Willi, sindromul Laurence-
Moon- Bardet Biedl, sindromul Alstrom, sindromul Cohen.
Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat din incetinirea
metabolismului. Dietele bogate in grasimi si carbohidrati rafinati si stilul de viata sedentar
favorizeaza cresterea in greutate. Obezitatea materna, fumatul in timpul sarcinii, unele
medicamente (corticosteroizi, litiu, antidepresive, benzodiazepine, antipsihotice) si mai rar bolile
endocrine pot perturba reglarea greutatii corporale. Exista si tipuri de deviere a
comportamentului alimentar: tulburarea de tip bulimic acut si sindromul alimentar nocturn.
Factori de risc sunt dieta, stres, sedentarism;
Pacientii se prezinta la medic deoarece aceste incep sa obseasca foarte repede, apar aritmiile,
diabetul, durerile articulare.
Diagnosticul se stabileste in urma efectuarii anamnezei, masurarea circumferintei,a greutatii.
Tratament:
se stabileste un regim alimentar , se incearca scaderea in greutate, sport in functie de capacitatea
pacientului

5.6 Deshidratarea
In practica asistentei vârstnicului, deshidratarile se întâlnesc adeseori, sunt depistate tardiv,
evolueaza sever si se însotesc de numeroase complicatii si stari neurologice. îmbatrânirea se
însoteste obisnuit de tulburari hidroelectrolitice, cu pierderi de apa si implicit deshidratare.
Batrânii simt mai putin senzatia de sete.
Simptomatologia deshidratarii simple consta în uscarea tegumentelor, prajirea limbii, senzatie de
sete, apatie, depresie, disfagie, hipotensiune ortostatica, caderi, coma, oligurie si urini
concentrate. Tulburarile expuse favorizeaza trombozele, în special cele cerebrale si coronariene.
Depletia hidrica se însoteste si de depletie hidroelectrolitica, cu pierderi mari de Na.
Deshidratarea apare în special în sezonul calduros, în stari febrile cu transpiratii abundente.
Tratamentul consta în înlocuirea apei pierdute, per oral, sau la nevoie parenteral. Când apar si
pierderi de Na, se administreaza solutii saline. Mai importanta este însa prevenirea deshidratarii.
O complicatie grava este si coma hiperosmolara.

5.7 Patologia geriatrica a sangelui;anemiile leucemiile

38
 La batrâni apare o deshidratare care influenteaza echilibrul hidroelectrolitic intrace-lular,
scad proteinele (serinele) si cresc globulinele si lipidele. Adeseori apare scaderea flerului din
sânge.
ANEMIA, apare frecvent la batrâni, prin îmbatrânirea hematopoezei. Se dato-reste
deficitului factorilor eritropoetici necesar formarii Hb (Fe, Vitamina B^, Acid folie, proteine,
vitamina Bg). La aparitia anemiei contribuie mai multi factori, ce pot aparea si dupa unele
medicamente sau malmutritie. în general este bine tolerata. Cele mai obisnuite tipuri de anemie
care apar la vârstnic sunt:
- anemia feripriva, mai frecventa Ia femei si la barbatii de peste 60 de ani prin sânge-rari
digestive, malmutritie, neoplasme si hemopatii maligne, infectii severe, medicatie
antiinflamatoare si analgezica (salicilati),
- anemia pernicioasa (Biermer), datorita lipsei vitaminei BI2. Este în relatie mai ales cu
tiroidopatiile si diabetul zaharat. Pot sa agraveze o insuficienta cardiaca preexistenta.
Simptomele neurologice sunt mai putin severe, dar tulburarile psihice domina tabloul clinic.
Deficitul de acid folie, asociat celui de Fe, are la baza o cauza alimentara.
anemiile secundare altor îmbolnaviri (anemii nefrogene, din mixedem, hepatopatii cronice,
limfoleucoza cronica, disglobulinemii etc). Apar frecvent la vârstnici.
Ca tratament se administreaza Fe, în anemiile hipocrome feriprive (de preferinta saruri
feroase), acid folie în anemiile carentiale si vitamina B 12 în anemia pernicioasa. Vitamina B12, se
administreaza 10 zile 1000 gama/zi si înca 4 saptamâni 100 - 200 gama/zi ca tratament de
întretinere. Tratamentul se continua, tot restul vietii, cu doze de 100 - 500 gama lunar.
LEUCEMIA LIMFATICĂ CRONICĂ, este cea mai frecventa leucoza întâlnita la batrâni,
în special la barbati. Tabloul clinic este atenuat. Apare infectii repetate, adenopatii generalizate
superficiale si profunde, spenomegalie, limfocitoza. în forma leucemica, leucocitele depasesc
100 000/mmc, în forma subleucemica 10-30 000/mmc (cu 80% limfocite) si în forma leucemica,
leucocitele ajung la 10 000/mmc, cu 50 - 60% limfocite. Anemia este frecventa.
ALTE HEMOPATII ÎNTÂLNITE LA BĂTRÂNI:
- gamapatia monoclonala benigna, cu prezenta de imunoglobuline monoclonale,
- mielomol multiplu (boala Kahler), care este un plasmocitom malign (plasmocitoza
medulara, paraproteine, si leziuni osoase).
- macroglobulinemia Waldenstrom, care apare la persoane de peste 50 de ani de obicei
barbati. Boala este maligna, cu proliferare limfoplasmocitara, cu prezenta de macro-globuline,
adenopatii, splenohepatomegalie, anemie, etc.
Tratamentul acestor boli se face cu chimioterapie (Clorambucil, Edoxan), cortico-terapie,
penicilamina, transfuzii antibiotice etc.

39