1.

3 Obiectul ştiinţei materialelor

STIINTE ŞTIINŢA CERINTESOCIALE
FUNDAMENTALE
MATERIALELOR

CUNOSTINTE CUNOSTINTE
STIINTIFICE EMPIRICE

PERFORMANTE

PROPRIETATI

PRELUCRARE
STRUCTURA

Duritate
PRELUCRARE

Deformare
STRUCTURĂ PROPRIETĂŢI
 PERFORMANTE

PROPRIETATI

STRUCTURA

PRELUCRARE
 2 Structura materialelor

Macrostructura
Structura microscopica (microstrusctura) 10-6 m
Nanostructura 10-8 ... 10-9 m
Structura cristalina 10-9 ... 10-10 m
.
.
.
Structura atomica,
Structura subatomica
Microstructura

Macrostructura

Structura
cristalina
4.

2.1 Legături atomice

 Legături principale
Legătura metalică Legătura ionică Legătura covalentă

Pepita de aur Cristale de NaCl Cristal de cuart

 Legături secundare

Legătura Van der Waals

Legătura de hidrogen

Atom de
oxigen Moleculă
Atom de de apă
hidrogen

Legătură de
hidrogen

Legături Van der Waals în

policlorura de vinil Legături de hidrogen în apă
 Covalentă

Ceramice
şi
sticle Polimeri

Secundară
Metale
Metalică

Ionică
 Forţa interatomică şi energia de
legătură
Ft= Fa+ Fr

Fa forţe de atracţie (care depinde de natura legăturii dintre atomi)

Fr o forţă de respingere (se manifestă în momentul în care atomii se aproprie atât

de mult încât electronii care ocupă straturile exterioare ale celor doi atomi ajung să
se jeneze reciproc)
 + d0 ≈ 0,3 nm
Atracţie
Forţa de atracţie Fa
Dacă distanţa dintre cei doi atomi
Forţa
este x, energia potenţială este
totală Ft
Forţa F

0
Distanţa interatomică d
E   Fdx
Forţa de respingere Fr
  
Et   Ft dx   Fa dr   Fr dx  Ea  Er
Atracţie Respingere

d0
0 0 0
-
a)
Ea şi Er reprezintă energia de atracţie respectiv
+ de respingere pentru cei doi atomi
Energia de respingere Er
Corespunzător poziţiilor de echilibru ale celor
doi atomi (distanţa d0) se poate determina
Energia potenţială

Energia
totală Et valoarea energiei de echilibru E0 numită
Distanţa interatomică d energie de legătură.
0

E0
Respingere E

Energia de atracţie Ea
- b)
O valoare mare a energiei de legătură presupune că atomii rămân în poziţiile de echilibru, chiar la
creşterea energiei termice care produce oscilaţii termice importante.
=> materialele se topesc la temperaturi cu atât mai mari cu cât energia de legătură
este mai ridicată
Energia de legatură, Temperatura de
Tipul legăturii Substanţa
kJ/mol topire, ºC

NaCl 640 801

Ionică
MgO 1000 2800
Legături
principale Si 450 1410
Covalentă
C (diamant) 713 ~3550
Hg 68 -39
Al 324 660
Fe 406 1538
W 849 3410
Metalică
Ar 7.7 -189
Cl2 31 -101
Legături secundare Van der Waals
NH3 35 -78
Hidrogen
H2O 52 0
Energia de legătură determină şi valoarea altor proprietăţi fizice ale materialelor
60

C-1
-6 CsCl
50
Substanţe ionice şi covalente
Coeficient de dilatare termică liniară, 10

40 NaCl
Hg
Metale
30
Pb

20 Al

Cu
10 Fe MgO TiC
Sticle
W
0
0 1000 2000 3000
0
Temperatura de topire, C

Variaţia coeficientului de dilataţie termică liniară în funcţie de temperatura de topire

2.2 Arhitectura atomică
(Aranjamentul atomic)

Pirita
 Aranjamentul atomic

Energia termica dezordine

Energia de legatura dezordine

(c) 2003 Brooks/Cole Publishing / Thomson

Learning™
a) Gaz
b) Lichid
c) Solid amorf
d) Metal cristalin
 Arhitectura atomică
Şir reticular Reţea plană Reţea spaţială
D D1 D2 D3 D4

A A
1 A
2 A
3 A
n C C1 C2 C3 C4

a B B1 B2 B3 B4
B' B'1 B'2
A A1 A2 A3 A4 b B B1 B2
b c
a A' A'1 A'2

A a A1 A2

R
ETEA B
AZA ST
R UCT
U R
A
C
RIS
TALIN
A+D
E A
TOI=
M CRIS
TALIN
A
 5.
Sisteme de cristalizare
Sistem de Constante Unghiurile Celule
cristalizar reticulare dintre axe elementare
e

Cubic a=b=c α=β=γ=90° Simplă (CS)

Cu feţe centrate (CFC)
Cu volum centrat (CVC)

Tetragonal a=b≠c α = β = γ =90° Simplă

Centrată

Ortorombic a≠b≠c α = β = γ = 90° Simplă

Cu baza centrată
Cu feţe centrate
Cu volum centrat

Romboedric a=b=c α = β = γ ≠ 90° Simplă

Monoclinic a ≠ b≠ c α = β = γ ≠ 90° Simplă

Cu baza centrată

Triclinic a≠b≠c α ≠ β ≠ γ ≠ 90° Triclinic simplă

Hexagonal a=b≠c α = β = γ =120° Hexagonală compactă (HC)

δ=90°
 1 1
Număr de atomi ai celulei elementare, N
=Ni+N F+N v
2 8
Raza interstiţiilor, RI din celula elementară
Ni- numărul de atomi din interiorul celulei;
NF – numărul de atomi de pe feţele celulei;
NV - numărul de atomi din vârfurile celulei

Gradul de compactitate,

V - volumul unui atom.

N V
gc =
Numărul de coordinaţie, Z Vce
Raportul dintre constanta reticulară a celulei şi raza atomică, a0/r –
.
 6. Sistemul cubic
Reţeaua cubică cu volum centrat (CVC)
z

3
a
c



y


R
b
x a a2

4π 3 4π 3
2 R 2 R
gc = 3 = 3 = 0,68
3 3
a R
(4
3
 A A
a

a
I I

A'
A'

Rit = 0,29 R Rio = 0,15R

(c) 2003 Brooks/Cole Publishi
Thomson Learning™

Feα, Feδ, Mo, V, Cr, W, Ta, Tiβ.

Reţeaua cubică cu feţe centrate (CFC)

a-2R
R=
io =0,41R
2

Rit = 0,22R

Feγ, Cu, Al, Pb, Au, Ag, Ni, Pt, Ir, etc.
 Sistemul hexagonal
7.

 gc = 0,74 este identic cu cel de la celula elementară CFC care

are acelaşi număr de coordinaţie (z= 12).
 Celula are interstiţii tetraedrice care au aceleaşi dimensiuni cu
cele din sistemul CFC şi anume: Rio = 0,41R şi Rio = 0,22R.
 În sistemul hexagonal cristalizează : Mg, Zn, Cd, Be, Hf, Zr,
Re, Tiβ.
POLIMORFISM proprietatea unui material de a cristaliza in reţele
diferite pe intervale de temperatură diferite

TRANSFORMĂRI ALOTROPICE modificarea structurii

cristaline la trecerea dintru-u domeniu de temperatura in altul
caracterizat printr-o retea de cristalizare diferita

stările alotropice se noteaza cu litere ale alfabetului grecesc

α, β, γ, δ, etc. (în ordine alfabetică, pornind de la temperaturi joase
spre temperaturi ridicate), scrise dupa simbolul chimic al
materialului
respectiv.

Exemplu: Feα, Feγ, Feδ, Tiβ, Ti α etc.

Metal Formă Interval de Tip reţea
alotropică temperatură, oC cristalină
Fe α < 912 CVC
γ 912 - 1395 CFC
δ 1395 - 1534 CFC
Ti α < 882 H

β 885-1720 CVC
Co α < 450 H

β 450 - 1490 CFC

Sn α < 18 Tip diamant

β 18 - 232 Tetragonal cu
volum centrat
 Aplicatie:

Cunoscând RCu = 0,1278 nm, MACu =65,3 u.a.m., NA = 6,02 1023, să se

determine masa specifică a cuprului.
 Rezolvare:
Constanta reticulară a celulei este:
4
a R
2
Cuprul cristalizează în sistemul CFC care are Na=4 atomi/celula elementară.
Masa specifică g se obţine raportând masa unei celule elementare (masa a 4
atomi) la volumul celulei:

M ACU 65,3
4 4
NA 6,023  10 23
    8,93 g / cm 3

a3  4 
3

  R  10 7 
 2 