PRIVATIZAREA ALRO SLATINA

Alro Slatina – Vimetco Extrusion SRL

Alro Slatina este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa
Centrală și de Est (exceptând Rusia) și singurul producător de aluminiu și aliaje de bază din
România. Capacitatea de producție a companiei este de peste 260.000 tone anual.

Bazele Alro Slatina s-au pus în 1963, când Guvernul României a decis sa construiască
prima şi unica uzină de aluminiu din România. Producția de aluminiu a început în anul 1966,
cu o capacitate de 50.000 tone aluminiu pe an, pentru ca mai apoi sa ajungă, până în 1989 la
263.000 tone pe an.

In 1996, Alro SA a fost transformată în societate pe acţiuni, iar în octombrie 1997, un

pachet de sub 49% din acţiuni a fost listat la Bursa de Valori Bucureşti, după această primă
etapă de privatizare, guvernul încă deţinând pachetul majoritar de acţiuni (51%) din
companie.
Privatizarea propriu – zisă a fost propusă în 2001, conform programului de privatizare
PSAL II convenit cu Banca Mondială. Acest proces a fost unul atipic si nu a constat într-o
vânzare clasică a pachetului majoritar de acţiuni, deşi oferte depuseseră 18 mari companii,
printre care giganţii mondiali: Pechiney (Franţa), Alcan (Canada), Alcoa (SUA) sau Norsk-
Hydro (Norvegia).
Firma americană Marco International, o casă de comerţ cu sediul în New York, în
spatele căreia se afla controversatul oligarh rus Vitali Matsitski, a cumpărat treptat, direct şi
prin subsidiarele sale, pachete de acţiuni Alro de pe piaţa de capital. Iniţial s-a vrut vânzarea
societăţii prin majorare de capital, grupul Marco devenind astfel majoritar, însă acest proces a
fost stopat.
În mai 2002, Marco ajunsese să deţină aproximativ 41% din actiuni, iar atunci, Ovidiu
Muşetescu, ministrul la acea dată al Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea
Participaţiunilor Statului, le-a vândut restul de 10%, logic fiind ca nimeni nu vine să mai
cumpere dacă are lângă el un acţionar majoritar. Statul a încasat doar 11,4 milioane de dolari
pentru pachetul de 10%; Gurile rele au spus că, dacă se vindea pachetul majoritar, se obţineau
cel putin 50 de milioane. 
Alro avea la sfârşitul anilor '90 o cifră de afaceri anuală de 300 de milioane de dolari şi
un profit de 50 de milioane. După Alro, Marco a luat şi Alprom Slatina, iar explicaţia statului
a fost că e bine ca acelaşi investitor să le aibă pe amândouă, pentru că Alprom depinde
exclusiv de Alro. Preţul final: 13,8 milioane de dolari, cu tot cu investiţii şi capital de lucru.

 În 2006 Alro fuzionează cu Alum Tulcea.

 În aprilie 2007 Marco Group își schimbă numele în Vimetco N.V.

 În prezent, Vimetco NV deţine peste 87% din acţiunile Alro.

 De la privatizarea Alro din 2002, Marco Group a investit în companie peste 210
milioane USD, care au permis îmbunătăţirea protecţiei mediului, precum şi creşterea cu 20%
a producţiei (la 184.000 de tone), în comparaţie cu perioada anterioară privatizării.

Valoarea de piață a companiei în noiembrie 2007 este de 6,4 miliarde RON (1,8
miliarde Euro), situându-se pe locul 3 în topul companiilor listate la Bursa de Valori București
(față de 361 milioane Euro în 2005).

Indicatori financiari pe piaţa românească

Capital social Cifră de afaceri Număr mediu
Anul Profit/pierdere
subscris vărsat netă salariaţi
2009 18.447.204 78.415.307 - 2.516.794 178
2010 21.893.209 153.679.315 + 3.881.139 213
2011 21.893.209 200.212.145 + 1.826.823 218
2012 21.893.209 240.281.958 + 4.893.559 228
2013 21.893.209 233.963.777 - 2.133.927 229

De-a lungul timpului, Vimetco NV s-a transformat într-un producător global de

aluminiu primar şi prelucrat, a cărui principale operaţiuni se află în România şi în China.
Vimetco, patronat de miliardarul rus Vitali Matsitski, deţine un holding în Olanda şi o
companie de management în Elveţia.
Vimetco NV controlează capacități de producție a aluminiului care totalizează 680.000
de tone pe an, având circa 11.000 de angajați, acțiunile acestei entităţi fiind listate la Bursa de
la Londra (începând cu 2007). Grupul extrage bauxită din Sierra Leone (Africa de Vest),
activitate începută în iulie 2008, operațiunile miniere fiind integrate în holdingul Global
Aluminium Limited.

Concluzii

Privatizarea Alro Slatina a reprezentat un proces complex şi în acelaşi timp,

controversat, fapt susţinut de ancheta iniţiată de DNA pentru verificări în acest sens. Acest
lucru denotă modul eronat în care s-a acţionat în vederea finalizării cazului: în primul rând,
acest proces nu a fost unul transparent, deşi au existat 18 companii interesate de achiziţia
acţiunilor Alro, acestea din urmă au fost treptat transpuse în contul grupului Marco - astfel,
strategia de privatizare s-a aplicat în lipsa unui mediu concurenţial.
În al doilea rând, există indicii că pachetul de acţiuni ce urma supus vânzării a fost
subevaluat, iar valoarea comercială reală a bunurilor ce făceau obiectul tranzacţiei a fost
intenţionat diminuată.
Concluzionând, se naşte o întrebare, care din păcate nici până astăzi nu a primit un
răspuns: într-o astfel de situaţie, comisia de privatizare împreună cu ministrul privatizării la
acea vreme, au urmărit într-adevăr obţinerea unui folos pentru statul român, sau semnarea
contractului de privatizare a reprezentat o „cortină” în atingerea unor scopuri mai puţin
cunoscute?
Bibliografie:

 http://www.alro.ro/
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Alro_Slatina
 http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
 http://www.romanialibera.ro/economie/finante-banci/la-privatizarea-alro-
slatina-statul-a-pierdut-cel-putin-40-milioane-de-dolari--63606
 http://www.mediafax.ro/social/ovidiu-musetescu-fostul-ministru-al-apaps-a-
decedat-5008904