Boia este un condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului roșu uscat.

Există
sortimente de boia iute sau dulce în funcție de ardeiul din care s-a produs. Aceasta este
folosită în multe rețete de bucătărie pentru a adăuga culoare și gust preparatelor. Boiaua este
ferm asociată cu Ungaria și Spania deoarece ele au fost primele țări care au răspândit
condimentul pe întregul glob. Utilizarea plantei s-a răspândit din Spania până în Africa și
Asia, iar mai apoi în Europa Centrală prin Balcani, deoarece aceasta era sub stăpânire
otomană.

Cuprins
 1 Istorie și etimologie
 2 Nutriție
 3 Referințe
 4 Legături externe

Istorie și etimologie
Planta în sine din care se produce boiaua este originară din lumea nouă și a fost cultivată de turci
din anul 1529 la Buda (astăzi parte a Budapestei).[1]
Cuvântul românesc „boia” provine din turcescul boya, care înseamnă „vopsea”. Termenul a
căpătat probabil înțelesul de „condiment din ardei” din cauza culorii caracteristice, însă este
întrebuințat și cu înțelesul de „vopsea” sau „fard” în unele regiuni ale României.[2] În alte limbi,
condimentul este cunoscut sub numele de paprika, de origine slava /sârbeasca/ care provine de la
"pepr" și este identic cu cuvântul latin "piper", de la care prin formarea diminutivului slav
"peperke", "piperka" a devenit paprica/paprika. Cel mai probabil este vorba de o formă
diminutivală a sârbo-croatului papar (piper), preluată în limba maghiară.[1] Altă explicație este că
provine dintr-un termen slav care se referea la soiul de ardei folosit la fabricarea de boia.[3]
Termenul de paprika s-a răspândit apoi în multe limbi, în special prin intermediul germanei.

Nutriție
Ardeii folosiți pentru preparea boielei au o cantitate neobișnuită de Vitamina C, fapt descoperit
în 1932 de câștigătorul ungur al Premiului Nobel pentru Medicină din 1937, Albert Szent-
Györgyi. Majoritatea conținutului de vitamină C se reține în boia, având mai multă decât sucul
de lămâie. Boiaua este de asemenea, bogată în antioxidanți. Culoarea acesteia este determinată
de zeaxantină carotenoidă xantofilă.

Referințe