APARITIA SI ISTORIA

CALCULATORULUI

Oana Rusu prof.indrumator

AMFII Florin Gheorghiu

2021
 Calculul sta la baza multor activitati care nu sunt considerate in
mod normal ca fiind matematice. Computerele s-au dovedit
capabile sa rezolve o gama larga de probleme, de la cele mai
elementare calcule aritmetice la probleme complexe cum ar fi
echilibrul giroscopic sub forma sistemelor de orientare pentru
roboti. Pentru a ajunge la forma computerului modern omul a
trebuit sa inteleaga faptul ca trebuia sa inventeze programarea
pentru ca o masina de calcul sa poate rezolva un numar tot mai
mare de probleme. Omul a trebuit sa rezolve si sa solutioneze
dezvoltarea unui astfel de dispozitiv ce putea fi programat sa
rezolve probleme specifice dupa o anumita rutina sau algoritm.
 
Din punct de vedere istoric, cel mai vechi dispozitiv de calcul
cunoscut este abacul. Abacul este atestat incepand cu 1100 i.e.n.
fiind folosit si in zilele noastre. Cu ajutorul lui se puteau efectua
cele mai elementare operatiuni matematice fiind usor de
manipulat. Abacul era de nepretuit pentru negustori si contabili.
Mecanismul din Antikythera avand o dimensiune asemanatoare
cu a unui ceas de perete victorian este cel mai vechi mecanism
complex cunoscut in istorie. Mecanismul afisa Soarele si Luna,
dar si cele cinci planete vizibile cu ochiul liber de pe Pamant:
Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn. Se presupune ca avea
mai multe cadrane in care erau afisate fazele Lunii, eclipsele
solare si lunare. Se presupune ca mecanismul ar fi fost realizat in
secolul II i.e.n. si demonstreaza faptul ca grecii antici aveau
posibilitatea de a intelege si a reprezenta universul cunoscut.

PRIMELE MASINI DE CALCUL SI INVENTATORII LOR

Putem vorbi de calcule analogice dupa descoperirea logaritmilor

in 1614 de catre matematicianul scotian John Napier. Dupa
descoperirea logaritmilor, au aparut dispozitive analogice de
calcul bazate pe logaritmi cu ajutorul carora se puteau reprezenta
si calcula valori digitale sau lungimi fizice analoge. La scurt timp
apar dispozitivele analogice ale lui Gunter si Oughtred ce si-au
gasit cea mai mare intrebuintare in efectuarea calculelor in
navigatie.
 
In anul 1623, astronomul si matematicianul german Wilhelm
Schickard a construit primul calculator. Stim acest lucru dintr-o
scrisoare adresata lui Johannes Kepler in care este descris
mecanismul „ceasului de calcul”. Posibil ca germanul sa nu fie
inventatorul de drept al „ceasului de calcul”, faimosul om de stiinta
renascentist Leonardo da Vinci a schitat planurile unui calculator
care au fost suficient de complete si corecte dupa care inginerii
moderni au reusit sa construiasca un calculator.
 
Prima masina de calcul produsa si folosita in masa a fost
Pascalina, proiectata si construita de catre matematicianul si
filosoful francez Blaise Pascal, intre anii 1642 si 1644. Pascalina
efectua adunari si scaderi. In decurs de 10 ani au fost construite
mai mult de 50 de Pascaline, devenind prima masina de calcul
folosita la scara larga in afaceri.

Intre 1671-1673 matematicianul si filozof german Gottfried

Wilhelm von Leibniz a proiectat si realizat o masina de calcul
dupa pe Pascalina. El a reusit sa adauge pe langa adunare si
scadere, operatia de inmultire prin adaugari si schimbari repetate.
Leibniz a fost cel mai mare sustinator al sistemului numeric binar.
Ulterior dupa descoperirea electricitatii, sistemul binar a fost cel
mai bun in realizarea, reprezentarea circuitelor electrice si al
programarii logice.
 
Daca aparatele de calcul ale lui Pascal si Leibniz erau curiozitati
ale vremii, o data cu revolutia industriala, din secolul XVIII, a
aparut nevoia de a efectua operatii repetitive in mod eficient. O
nevoie larg raspandita in industrie si confectii, unde activitatile
erau mecanizate, a facut ca in 1820, Charles Xavier Thomas de
Colmar, un francez inventiv, sa construiasca un Arithmometru,
primul dispozitiv de calcul comercial produs in masa. Cu un
aritmometru se putea efectua operatiile matematice elementare,
fiind aproape un secol cea mai eficienta masina de calcul.
 
Prima aplicatie de calcul a fost introdusa in 1804 de catre Joseph-
Marie Jacquard, un tesator francez. Razboiul de tesut inventat de
catre francez poate fi numit primul dispozitiv practic de prelucrare
a informatiilor sau prima masina programabila. Razboiul de tesut
functiona cu ajutorul unor serii de tije metalice. Prin introducerea
unei placi perforate de catre operator se putea controla miscarea
tijelor si prin urmare se putea modifica modelul tesaturii.
 
Charles Babbage a fost un matematician si inventator englez ce a
identificat o nevoie clara de a proiecta si construi un dispozitiv
mecanic care ar putea automatiza calcule astronomice lungi si
plictisitoare. A mecanizat nu doar un singur calcul, ci o serie
întreaga de calcule pe o serie de variabile pentru a rezolva o
problema complexa. El a incercat sa realizeze o masina de calcul
finantata prin subventii guvernamentale. Ca si astazi guvernele s-
au schimbat inainte de a-si putea duce proiectul la bun sfarsit.
Intre timp, pana s-au terminat fondurile guvernamentale, el a
conceput ceva mult mai revolutionar: o masina de calcul cu scop
general numita Motorul Analitic.
Motorul Analitic se dorea sa fie un computer digital cu mecanism
automat, complet controlat printr-un program. Masina a fost
proiectata sa contina patru componente: moara, magazinul,
cititorul si imprimanta. Aceste componente sunt componentele
esentiale ale fiecarui computer modern. Moara a fost unitatea de
calcul, analoga cu unitatea centrala de procesare (CPU),
magazinul a fost analog cu memoria de astazi, iar cititorul si
imprimanta erau dispozitivele de intrare si iesire ale datelor.
Proiectul a fost mult mai complex decat orice altceva construit
pana atunci. Caracteristica sa cea mai revolutionara a fost
abilitatea de a-si schimba functionarea schimband instructiunile
de pe cardurile perforate. Motorul analitic, desi nu a fost niciodata
finalizat, a fost prima masina de calcul care merita sa fie numita
computer.
 
Herman Hollerith devine agent special la recensamantul din 1880,
moment in care intelege necesitatea stringenta de automatizare a
datelor. Astfel a brevetat in 1884 o masina de perforat si numarat
cu ajutorul careia a reusit sa sistematizeze dosarele medicale si
datele recensamantului din 1890.
 
REALIZAREA PRIMELOR COMPUTERE

In anii 1930, in Statele Unite, doua universitati, din Cambridge si

Massachusetts, au urmarit doua ramuri importante de cercetare in
domeniul informaticii. O ramura a produs Analizorul Diferential, iar
cealalta o serie de dispozitive care se incheie cu Harvard Mark IV.
Un inginer pe nume Vannevar Bush de la Institutul de Tehnologie
din Massachusetts (MIT) a dezvoltat primul calculator analogic
modern. Analizorul Diferential a fost un calculator analogic care
putea fi folosit pentru a rezolva anumite clase de ecuatii
diferentiale, un tip de probleme comune in aplicatiile fizice si de
inginerie care erau adesea foarte greu de rezolvat. Dispozitivul a
fost limitat la rezolvarea acestor categorii de probleme si oferea
solutii aproximative dar practice.
Necesitatile de spargere a codurilor celebrelor masini de scris
germane Enigma, din timpul razboiului, au dat impuls si s-au
obtinut finantari pentru cercetare in domeniul masinilor de calcul.
Rezultatul si produsul proiectului secret Ultra este Colossus ce
poate fi descris in mod plauzibil ca primul computer electronic
digital si a fost cu siguranta un pas esential pentru dezvoltarea
computerului modern. Desi Colossus a fost conceput pentru a
efectua calcule specifice criptografice, ar putea fi folosit si in
scopuri mai generalizate. Colossus a avut succes in scopul
propus, astfel a ajutat la decodarea mesajelor si informatiilor
germane despre ordinele, bunurile si personalul de lupta din
Germania.
 
In acest timp, in Statele Unite, fondurile guvernamentale au
sustinut un proiect condus de John Mauchly si J. Presper Eckert.
Obiectivul lor era realizarea unui calculator complet electronic.
Rezultatul a fost ENIAC cel mai puternic dispozitiv de calcul
construit pana in acel moment. ENIAC era urias avand
aproximativ 18.000 de tuburi vidate, 70.000 de rezistente, 10.000
de condensatoare, 6.000 de intrerupatoare si 1.500 de relee. Cu
toate aceste componente electronice, ENIAC, era in continuare
tranzitoriu pentru computerele electronice ulterioare.
 
La mijlocul anilor 1960, un nou tip de computer a aparut pe
scena. Mici si relativ necostisitoare, minicomputerele, au fost
proiectate pentru a facilita conectarea la instrumente stiintifice si
alte dispozitive de intrare / iesire, cu o arhitectura simplificata, au
fost implementate folosind tranzistoare rapide si au fost
programate in mod obisnuit in limbaj de asamblare.
 
Digital Equipment Corporation (DEC), fondată in 1957 de catre
Kenneth Olsen si Harlan Anderson, a produs unul dintre primele
minicomputere cu procesor de date programate sau PDP-1, in
1959. Procesorul PDP-8, folosind circuitul integrat recent inventat
(un set de tranzistori si rezistente interconectate pe o singura
placa de siliciu sau chip) datorita pretului de productie scazut
poate fi numit primul computer vandut in masa. Modelul PDP-8 a
fost lansat in 1965, acelasi an ca si primele computere IBM 360.
 
PDP-11 a fost relizat cinci ani mai tarziu, rezolvand unele dintre
constrangerile impuse de PDP-8. Acesta a fost conceput pentru a
sustine limbaje de programare de nivel inalt, a avut mai multa
memorie si mai multa putere de calcul in general, a fost produs in
10 modele diferite timp de 10 ani si a fost un mare succes de
piata.
 
Minicomputerul era pe cale sa fie eclipsat de o alta tehnologie:
noile circuite integrate, care in curând vor fi utilizate pentru a
construi cele mai mici si mai accesibile computere de pana acum.
 
 REVOLUTIA COMPUTERELOR PERSONALE
 
Inainte de 1970, computerele erau masini mari care necesitau mii
de tranzistori separati  ce erau operate numai de tehnicieni
specializati. Inventia microprocesorului a fost punctul culminant in
istoria tehnologiei informatice. Acesta a fost inventat de Intel si
numit chip-ul 4004, cu referire la numarul de caracteristici si
tranzistori pe care il avea. Acestea au inclus capacitatea de
memorie, intrare / iesire, control si capacitatile aritmetice / logice.
Astfel a ajuns sa fie numit microprocesor sau microcomputer.
Acesta devine unitatea centrala de procesare sau CPU a oricarui
computer personal. Ca o curiozitate procesorul 4004 a fost folosit
pe sonda Pioneer 10, lansata pe 2 martie 1972.
 
Potentialul microprocesoarelor a fost recunoscut atunci cand Intel
a introdus un procesor pe 8 biti, 8008, in noiembrie 1972. Aparitia
microprocesorului nu a inspirat nici o companie mare sa inceapa
productia de computere personale.
 
In septembrie 1973, Radio Electronics a publicat un articol scris
de Don Lancaster care descrie un "televizor de scris", un terminal
de calculator prin care te puteai conecta la un calculator
mainframe. Masina de scris TV a furnizat prima afisare a
informatiilor alfanumerice pe un televizor comun.
 
In ianuarie 1975 MITS a venit cu ideea de a vinde un kit de
computer. Kitul, care contine toate componentele necesare pentru
a construi un computer Altair, sa vandut pentru 397 dolari, cu
putin mai mult decat costul de lista al microprocesorului Intel 8080
pe care la folosit. Dupa asamblare nu a existat nici o tastatura,
terminal video, cititor de casete de hartie sau o imprimanta. Nu
avea niciun software. Toate programele erau in limbaj de
asamblare. Singura modalitate de a introduce programe a fost
prin setarea comutatoarelor pe panoul frontal pentru fiecare
instructiune, pas cu pas. Aceste companii mici de
microcomputere au facut primii pasi catre construirea unei
industrii de calculatoare personale.
 
William ("Bill") Gates si Paul Allen au creat o versiune a limbajului
de programare BASIC care putea rula pe noul computer personal.
Acestia au licentiat versiunea lor de baza la MITS si au inceput sa
numeasca parteneriatul lor Microsoft. Microsoft Corporation a
continuat sa dezvolte versiuni de baza pentru aproape fiecare
computer care a fost lansat ulterior pe piata. Atunci cand IBM a
decis sa intre in competitia microcomputerelor personale in 1980,
a cerut celor de la Microsoft un limbaj de programare si un sistem
de operare, iar Microsoft era pe cale sa devina cea mai mare
companie software din lume.
 
Stephen G. Wozniak si Steven P. Jobs, au impartasit un interes
comun in electronica. Wozniak a achizitionat unul dintre
microprocesoarele timpurii, Mostek 6502 (realizat de MOS
Technology), si la folosit pentru a proiecta un calculator. Produsul
era de fapt doar o placa cu circuite imprimate. Nu avea o carcasa,
o tastatura sau o sursa de alimentare. In curand modelul Apple II
si succesorii in aceasta linie (Apple II +, Apple IIe si Apple Iic) au
transformat Apple in cea mai importanta companie de computere
personale din lume. In 1982, Apple a lansat pe piata Lisa, un
calculator mult mai puternic, cu multe inovatii. Lisa a folosit un
microprocesor mai avansat, Motorola 68000. De asemenea, a
avut un mod diferit de a interactiona cu utilizatorul, numit interfata
grafica (GUI). GUI-ul inlocuieste liniile de comanda comune pe
computerele anterioare cu pictograme grafice pe ecran care
invocau actiuni cand sunt indicate de un dispozitiv de indicare
portabil numit mouse. Lovitura au dat-o in 1984, cand au lansat
pe piata Macintosh ce a devenit un succes salbatic si, facand
computerele desktop mai usor de utilizat, a popularizat in
continuare computerele personale.

Intrarea IBM pe piata a facut mai mult pentru a legitima

computerele personale decat orice eveniment din istoria
industriei. Parteneriatul cu Microsoft Corporation pentru furnizarea
sistemului de operare a dat roade. Microsoft a cumparat un mic
sistem de operare de la o alta companie pe care l-au transformat
in PC-DOS sau MS-DOS. IBM si-a denumit noul produs IBM
Personal Computer, care a fost rapid prescurtat in IBM PC.
Acesta a fost un succes imediat, mai puternic decat alte
computere desktop la acea vreme, a venit cu 16 kilobiti de
memorie (expandabil la 256 kilobiti), una sau doua unitati floppy
disk si un monitor color optional.
 
In 1985, Microsoft a lansat pe piata sistemul de operare Windows
pe care l-au imbunatatit, an de an, ajungand intr-o pozitie de
monopol in industria sistemelor de operare.
 INTERNETUL
 
Internetul a fost finantat de catre Agentia SUA pentru Proiecte de
Cercetare Avansata (ARPA) pentru a dezvolta un sistem de
comunicare intre laboratoarele guvernamentale si academice de
cercetare. Prima componenta de retea, ARPANET, a intrat in
functiune in octombrie 1969. Cu doar 15 site-uri
neguvernamentale (universitare) incluse in ARPANET. Incepand
cu anii 1980, au fost adaugate alte retele. Toate aceste retele au
fost capabile sa comunice intre ele datorita a doua protocoale
comune: Protocolul de Transmisie-Control (TCP) si Protocolul de
Internet (IP).
Creat initial ca o retea inchisa pentru cercetatori, Internetul a
devenit brusc un nou mediu public pentru informare. A devenit un
loc plin de magazine virtuale, librarii, stiri si divertisment. Scolile
se "conectau" la Internet, iar copiii invatau sa faca cercetari in
moduri noi. Combinatia dintre internet, e-mail, dispozitive mici si
accesibile de calcul si comunicatii a inceput sa schimbe multe
aspecte ale societatii prezente.
 
In concluzie, internetul si spatiul virtual fac parte din viata noastra
cotidiana. Facem cumparaturile online, ne informam din online,
socializam pe retelele sociale, ne orientam cu ajutorul GPS_ului,
cu alte cuvinte, am devenit dependenti de internet si tehnologie.
Nu mai putem concepe o zi din viata fara sa utilizam dispozitive
inteligente cu acces la internet.
 
Daca ne uitam spre viitor, raportandu-ne la trecut, la istoria si
evolutia calculatorului, inteligenta artificiala, robotii si cyberspace-
ul vor fi de actualitate in cativa ani.