Macesul

si utilizarea sa in
farmacologie
Rusu Oana

AMF I
Măceş – Rosa canina
Descriere
 Rãspândit prin câmpii, pe dealuri şi
la munte, mãceşul este unul dintre
cei mai cunoscuţi arbuşti
medicinali de pe la noi. Creşte
înalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi,
cu tulpini alungite, grupate în tufã.
Trandafirul sãlbatic are flori roz sau
albe, mari, care cresc fie solitare, fie
grupate câte douã sau trei.
 Măceşele se culeg din iunie până în
septembrie, apoi se usucă şi se
zdrobesc sau se macină pulbere.
 Măceşele zdrobite sau măcinate se
folosesc la prepararea infuziilor,
decocturilor, tincturilor sau a
extractelor uscate.
Descriere botanică
Specia Rosa canina L., familia Rosaceae,
cunoscută sub denumirea populară de
măceş, trandafir sălbatic sau rug, este un
arbust de 2-3 m înălţime prevăzut cu
ramuri lungi, arcuite şi acoperite cu spini.
Frunzele alterne sunt penat compuse, la
bază prezentând stipele ascuţite (ghimpi).
Florile roz (uneori albe sau chiar roşii)
sunt mari şi grupate de obicei câte 2-3.
Fructul este o bacă falsă, cărnoasă,
globuloasă, de culoare roşu-aprins la
maturitate, lucioasă. În interiorul
fructului se află achene (fructele
adevărate) puternic păroase. Măceşele se
recoltează toamna (septembrie).
Măceşe - Compoziţie
Principalul element valoros al mãceşelor este acidul
ascorbic,adicã vitamina C. Mãceşele mai conţin – dupã cum
trãdeazã şi culoarea lor roşie – cantitãţi importante de
carotenoizi, precursori ai vitaminei A. Lista vitaminelor
conţinute în mãceşe continuã cu vitaminele B1, B2, PP şi K.
Paleta de ingrediente bioactive din mãceşe este completatã de
substanţe glucidice, pectine, taninuri, acizi organici,
terpenoide, glicozide ale beta-sitosterolului şi altele.
Măceşe - Acţiune

Datoritã conţinutului mare de vitamine, mãceşul este un

excelent vitaminizant natural. Vitamina C condiţioneazã buna
funcţionare a tuturor celulelor, ea jucând un rol esenţial în
procesele metabolice fundamentale, şi anume în reacţiile de
oxido-reducere şi în respiraţia celularã.
De asemenea, mãceşele cresc rezistenţa capilarelor sanguine,
care devin astfel mai puþin fragile. În plus, unii autori îi
menţioneazã proprietãţile astringente, antidiareice, diuretice,
precum şi faptul cã stimuleazã pofta de mâncare şi digestia.
Măceşe - Indicaţii terapeutice

Preparatele farmaceutice sau alimentare din mãceşe sunt indicate în

prevenirea şi tratarea rãcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovi-taminozã,
precum şi la cei aflaţi în convalescenţã, ca tonic şi stimulent general. Unii
autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii
capilarelor sanguine.
Administrare:
În tratamentul răcelilor, gripei, al oboselii generalizate:
Infuzie: Puneţi 2-2,5 g de fructe la o cană de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze
timp de 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi 3-4 câni pe zi.
Tinctură: Puneţi 30 de picături într-un pahar cu apă. Luaţi de 3 ori pe zi,
înainte de mese.
În tratamentul diareei:
Decoct: Puneţi 30-50 g de fructe măcinate la 1 I de apă clocotită. Lăsaţi să
infuzeze 15 minute şi strecuraţi. Beţi decoctul regulat, mai ales la micul dejun.