Temperanța

– element suport pentru integritate –

 „Raţiunea desăvârşită evită orice exagerare şi cere să trăim în cumpătare” – Moliere

Universul din care facem parte este un megasistem alcătuit dintr-un număr enorm de părţi
constitutive, ce ţes o reţea nesfârşită de relaţii reciproce, bazate pe principii şi pe legi.

În epoca clasică a Greciei Antice, pe baza experienţei seculare a convieţuirii în cetate, s-a
cristalizat ideea potrivit căreia, pentru a fi un bun cetăţean, acesta trebuie să dezvolte în sine o
serie de calităţi, ce-l transformă într-o fiinţă umană capabilă să influenţeze benefic atât propriul
său destin, cât şi destinele altora. Temperanţa – moderaţia - cumpătarea este una dintre aceste
virtuţi esenţiale. La fel ca şi în cazul altor virtuţi, aceasta este o calitate sufletească, o cucerire
liber asumată şi conştientă a unei fiinţe umane care se cunoaşte şi se conduce pe sine datorită
unei anumite maturităţi interioare. (Noua Acropolă, nr. 04)

Când vorbim despre temperanță sau cumpătare avem tendința de a ne gândi doar la
alimentație, sau în primul rând la alimentație. Temperanța se referă și la acest aspect dar nu
numai, se aplică la orice. Trebuie să fim cumpătaţi în toate, fie că vorbim despre muncă, odihnă,
mișcare etc.

Aristotel, al cărui nume este derivat din grecescul „aristos” (în traducere „om nobil”),
considera că binele este scopul tuturor acțiunilor umane, iar  fericirea este binele suprem.
Oamenii definesc fericirea în moduri diferite, însă, în viziunea lui Aristotel, fericirea proprie a
omului (ca ființă rațională și conștientă de sine) este obținută prin viața sufletească pusă în acord
cu rațiunea și îndrumată de virtuți.

Pentru a putea vorbi despre temperanță, trebuie să aducem în vedere faptul că „toți
oamenii doresc să fie fericiți” (Cicero), astfel, pentru a putea ajunge la nivelul de satisfacție dorit,
oamenii țin să efectueze o serie de acte atât voluntare, cât și involuntare.

În cartea sa, Aristotel vorbește despre faptul că involuntare sunt actele comise prin
constrângere sau din ignoranță, iar voluntar reprezintă faptul că principiul mișcării se află în
însuși cel ce acționează. Totodată constrângere este și în momentul în care nu ai de ales, dar și
atunci când ai de ales între mai multe optiuni, dar toate nefavorabile. (Aristotel)

Omul modern nu trebuie să găsească virtutea cumpătării ca o constrângere sau abstinență,

ea trebuie să fie un exercițiu de chibzuintă, judecată și ponderație. Această virtute trebuie
exersată în fiecare moment al zilei deoarece ajută la stăpânire de sine, oferă echilibru în folosirea
bunurilor și ajută indivizii să iși dorească mai mult de la propria viață.

Oamenii, ființe întrebătoare și căutătoare, cum obișnuiește Socrate să spună, sunt mereu
„între plăcere şi durere, între dorinţă şi temperanţă, între just şi injust”, încercând să
depăşească raţional forţele oarbe ale naturii şi să realizeze „un suflet purificat de instincte şi de
pasiuni – instrumentul folosit în acest scop fiind raţiunea umană ca izvor şi sediu al principiilor
morale”.

Elaborată original în greaca veche, „Gânduri către sine însuși” este o colecție de scrieri
personale realizată de celebrul împărat filosof, Marcus Aurelius, în timpul unei campanii
militare. Concepută drept un „jurnal filosofic”, această operă a ajuns să reprezinte pentru
umanitate un ghid practic de „exerciții spirituale” cu ajutorul cărora o persoană poate învăța cum
să navigheze problemele vieții prin dobândirea virtuților cardinale
stoice, înțelepciunea, curajul, dreptatea și temperanța.

Stoicismul a revenit în forță odată cu secolul XXI datorită învățăturii sale centrale, și
anume: nu putem controla ceea ce ni se întâmplă, dar cu siguranță putem controla modul în
care reacționăm. Principiile stoice au fost adoptate de numeroase personalități de succes din
zilele noastre, precum Nelson Mandela, Bruce Lee, Tim Ferris, Bill Gates sau Jeff Bezos, fiind
de asemenea la baza programelor create de „life coaches” (antreprenori) celebri, printre care se
remarcă Ryan Holiday.

Lumea în care trăim astăzi a avansat foarte mult din punct de vedere științific, dar din
păcate apare din ce în ce mai rar problema cumpătării. Indivizii caută să facă mai multe lucruri și
fapte care să le facă viața mai ușoară și mai frumoasă, însă din păcate, de cele mai multe ori, uită
de lucruri esențiale precum temperanța.

Autostăpânirea, temperanța este o resursă valoroasă ce se află în fiecare dintre noi, iar
pentru obținerea succesului atât în plan personal, cât și la locul de muncă trebuie să știm să o
folosim.

Gestionarea modului în care reacționăm în anumite situații considerate deranjante

reprezintă una dintre componentele esențiale la locul de muncă. Dat fiind faptul că cea mai mare
parte din timpul unei zile, oamenii o folosesc la locul de muncă, exercitarea autostăpânirii este
foarte importantă. Puterea de a schimba reacțiile nedorite automate poate fi utilă pentru a spori
eficacitatea personală și pentru a avansa în carieră, pentru a reuși acest lucru este necesară
autostăpânirea.

De exemplu: În anul 2 de facultate făceam voluntariat la o asociație ce are unul

dintre domeniile de activitate - asistența socială a familiilor afectate de migrație. Pot spune
faptul că am avut nevoie de temperanță și autocumpătare dat fiind faptul că cea mai mare
parte dintre beneficiari erau copii și este destul de greu să lucrezi cu aceștia deoarece unii
sunt mai mofturoși, unii sunt foarte sensibili, alții se supără foarte repede și trebuie să știi
să îți păstrezi stăpânirea în astfel de situații. În acest domeniu de activitate, temperața este
folosită în fiecare zi, deoarece beneficiarii mereu au câte o problemă, ce trebuie remediată
cu grijă și răbdare.

Un exemplu general unde trebuie folosită autocumpătarea ar putea fi atunci când la

locul de muncă, unul dintre superiori vine să iți reproșeze ceva, poate chiar folosind un ton
agresiv și deranjat, în acest scenariu autostăpânirea este necesară și chiar decisivă în
rezolvarea conflictului.

Temperanța se pierde atunci când ne cufundăm în plăcere și ne pierdem echilibrul, atunci

când uităm să ne oprim din muncă pentru că ne dorim o viață mai bună și, când uităm să ne
odihnim suficient pentru a prinde iarăşi puteri, atunci când alimentația ocupă un loc primordial în
viețile noastre și limitele sunt inexistente. Cu alte cuvinte, când se pierde temperanța se pierd
limitele de conduită care au fost puse ființei/corpului uman.

BIBLIOGRAFIE
 I. Aristotel- ETICĂ NICOMAHICĂ, editura IRI, BUCUREȘTI 1998
II. https://www.sigmaassessmentsystems.com/self-discipline/
III. Noua Acropolă, nr. 04; https://www.noua-acropola.ro/cultura-si-idei-
numarul-04/
IV. Noua Acropolă, Filosofi – Aristotel; https://www.noua-
acropola.ro/sedii/iasi-1/filosofi/pagina/3
V. http://stories.studentpress.ro/2020/11/13/7-opere-literare-antice-actuale-si-
in-secolul-xxi/