Capitolul I.

Așezare geografică și istoricul cercetărilor

I.1. Așezare geografică și limitele
Bazinul hidrografic inferior al râului Moldova este situat în partea de nord-est a Românei,
având o poziţie central-sudică în Podişul Sucevei. Teritoriul bazinului inferior însumează 824,5 km²
ceea ce reprezintă aproximativ 19 % din suprafaţa totală a bazinului Moldova.

Figura 1 Localizarea bazinului inferior al raului Moldova

Limita nordică a perimetrului studiat este confluenţa râului Neamț, afluent de dreapta, cu însuşi
râul principal.
Limita sudică este bine reprezentată prin confluenţa raului Moldova cu raul Siret la 46°54’07’’
latitudine nordică și 26°56’20’’ longitudine estică şi la o altitudine absolută de cca.180 de metrii, în
aproprierea Municipiului Roman.
Limita de est corespunde cumpenei de apă Moldova-Siret, marcată de câteva puncte mai
proeminente cu altitudini de peste 400 m (D. Hereşti 430 m; D. Runcu 455 m; D. Secătura 430 m; D.
Lutăriei 460 m; D. Înalt 432 m; D. Parchet 442 m). Matematic , această limită este încadrată de paralela
de 46°54’36’’ latitudine nordică şi meridianul de 26°58’34’’ longitudine estică.

I.2. Istoricul cercetărilor

Poziționarea râului Moldova în Nord-Estul României a atras atenția vechilor geografi, filosofi și
istorici precum Herodot, Strabon, Pompeius Mela și Ptolomeu în principal din cauza faptului că râul
Moldova era văzut ca o importanta cale de acces, dar primele mențiuni cu referire la apele din Podișul
Moldovei, care au avut un grad mai ridicat de detaliere, vin tocmai în evul mediu.
În ceea ce privește etimologia denumirii Moldova, de-a lungul timpului au fost vehiculate multe
teorii și legende.
“Cea mai plauzibila teorie privind hidronimul Moldova pare a fi plecata de la termenul sasesc
Mulde, asimilat din secolul XIII – XIV sub forma de Molda, similara cu o albie, covata, la care s-a
adaugat sufixul ova, de origine slava sau poate cumanul uwe-vale, iar de aici numele a trecut la Tara
Moldovei” (M. Amariucai, 2000).
Cronicile din perioada 1359 – 1700 aduc mențiuni cu referire la fenomene precum inundații și
secete, punctând și prezența morilor de ape, aici fiind aduși în atenție cronicarii Grigore Ureche, Miron
Costin și Ion Neculce.
Opera lui Dimitrie Cantemir – Descriptio Moldaviae trebuie adusă în atenție prin prisma
informațiilor valoroase pe care le ofera capitolul numit Apele Moldovei.
Înființarea Institutului de Meteorologie în anul 1884 și deschiderea stație meteorologie la
Roman și a stației hidrometrice la Gura Humorului în anul 1886 pe râul Moldova au dat posibilitatea
apariției preocupărilor strict legate de bazinul hidrografic al râului Moldova.
În domeniul hidrologiei, studiile şi lucrările realizate abordează o tematică complexă care
cuprinde probleme legate de reţeaua hidrografică, bazinul hidrografic, limnologie, hidrologie, resurse
de ape etc. Dintre problemele care analizează reţeaua hidrografică putem enumera studiile care
privesc: densitatea reţelei hidrografice (T. Morariu şi colab., 1956 – Densitatea reţelei hidrografice din
R.P. Română şi I. Ujvari, 1956 – Unele probleme legate de densitatea reţelei hidrografice din R.P.
Română), scurgerea medie specifică (C. Diaconu şi colab., 1954 – Scurgerea medie specifică a râurilor
din R.P.Română), sursele de alimentare ale râurilor (D. Lăzărescu, I. Panait, 1958 – Sursele de
alimentare ale râurilor din R.P. Română), bilanţul hidrologic (D.Lăzărescu, I. Panait, 1957; I. Ujvari,
1957, 1960; I. Zăvoianu, 1980), tipurile de regim ale râurilor (D. Lăzărescu, I. Panait, 1957 – Tipurile
de regim ale râurilor din R.P. Română).

I.3. Baze de date si metodologie

Parametrii din tabelul 1 sunt esențiali pentru creerea hărtii vulnerabilității la inundații la nivel de sub-
bazin.
Raportul de circularitate: Rsc = 4πA/P2 (unde A=aria bazinului și P=perimetrul)
Raportul de elongație: Rse= (4A/π)0.5 / Lb (unde A =aria bazinului și Lb= lungimea de curgere)
Raportul de bifurcare: Rb = Ni/Ni+1 (unde Ni=numarul de segmente ce apartin ordinului i și Ni+1=
numarul de segmente ce apartin ordinului i+1)
Raportul de relief: Rc = (Hmax-Hmin)/Lb (unde Hmax și Hmin punctul de maxima și minima
altitudine din bazin și Lb= lungimea de curgere)
Rugozitate: RN = (Hmax-Hmin)*D (unde Hmax și Hmin punctul de maxima și minima altitudine din
bazin și D= densitate de scurgere)

Tabel 1 Parametrii morfometrici utilizati in calcularea vulnerabilitatii la inundatii (Andrei Enea, Liviu-Marian Albu, Marina Iosub,
Andrei Urzica - COMPARATIVE, MULTI-PARAMETER MODELLING, AT A BASINAL AND SUB-BASINAL LEVEL, FOR FLOOD
VULNERABILITY, IN TECUCEL WATERSHED)
 Datele cartografice ce evidențiază aspecte ale vegetație, geologiei, solurilor etc. au fost realizate
prin utilizarea softurilor informatice geografice de specialitate, în cazul de față ArcGis 10.4, fiind mai apoi
modificate cu ajutorul programului Photoshop CC 2019.
Pași parcursi pentru realizarea hărtii finale care să evidențieze gradul vulnerabilității sunt descriși pe
scurt în cele ce urmează.
Pentru a face o analiză a bazinului ales trebuie sa definim coordonatele geografice, pentru acest
proiect vom utiliza coordonate geografice proiectate Stereo 70.
-în arc catalog vom selecta extractul de hartă topografică și extractul de DEM -selectăm
proprietăți din drop down menu -la spatial referint selectăm edit și la Projected Coordinate System >
National Grids > Europe alegem proiecția Stereo 70.
Realizarea flow direction de la toolsetu-ul Spatial Analist Tool alegem Hidology->Flow
direction. Pentru a elimina valorile ambigue care simbolizează mici depresiuni în care se acumulează
apa vom utiliza tool-ul Sink pentru a le identifica și apoi tool-ul fill pentru a le corecta.
Pentru a determina adâncimea depresiunilor utilizăm raster calculator și facem diferența între
rasterul original și rasterul fill. Realizăm rasterul flow accumulation. Delimitarea bazinelor hidrografice
pentru zona aleasă se face utilizând tool-ul Basin. Separarea bazinelor se poate realiza cu tool-ul raster
to polygon. Vom selecta bazinul pe care îl dorim cu Select Feature și vom face un layer nou doar cu
bazinul selectat (dropdown menu pentru layer-ul cu polygoane nou creat -> selection -> create layer
from selected features). Vom folosi noul layer ca mască pentru a extrage forma bazinului din DEM,
Flow Accumulation (tool-ul Extract by Mask) și râuri ( cu tool-ul clip). Pentru a realiza watershedul
principal va trebui mai întâi să definim pour point-ul, o să creem un nou shapefile de tip point, după
care utilizăm tool-ul Snap Pour Point pentru a ne asigura că punctul este pe celula cu valoarea cea mai
mare și cu noul snap pour point layer vom genera watershedul principal. Există două tipuri de
clasificare STRAHLER și SHREVE, și pentru aceasta hartă vom utiliza metoda STRAHLER . În tool-
ul Stream order vom folosi flow accumulation și flow direction. Vectorizarea bazinelor pentru râurile
de ordin 3 și 4 se realizeaza prin adăugarea pour point-urilor la zona de confluența a acestora după care
se face snap la pour point și se realizează un nou watershed pentru sub bazine apoi le vom transforma
în poligoane cu tool-ul Raster to Polygon. Va trebui să împărțim sectoarele de râu și apoi să le unim,
pentru a face acest lucru vom utiliza tool-ul dissolve.Mai întâi selectăm toate râurile de ordin ” >1”
(GRID_CODE >1) prin Selection- Select by attribute. După ce dăm dissolve la râuri le facem Append
la râurile de ordin 1 ( prin selectarea acestora Selection- Select by attribute- GRID_CODE =1) la
rasterul generat recent prin Dissolve . Asocierea râurilor la sub-bazinele de care aparțin se face prin
realizarea intersecției dintre layer-ul râuri și layer-ul sub-bazine.
- pentru determinarea lungimii de curgere se folosește tool-ul Flow Length , apoi utilizăm
Zonal Statistics as Table pentru a se extrage valorile maxime și apoi se atașeaza tabelul
obținut la tabela de atribute a sub-bazinelor.
- -după ce am obținut valorile menționate mai sus folosim field calculator și utilizăm formula
Rc = (Hmax-Hmin)/Lb și apoi normalizăm valorile (formula xn = (x – min) / (max-min)).
- -forma bazinului, calculăm în field calculator : i) raportul de elongație: Rse= (4A/π)0.5 / Lb
ii) raportul de circularitate: Rsc = 4πA/P2 (perimetrul poate fi adaugat la tabela de atribute
creând o coloană nouă și folosind opțiunea Calculate Geometry din dropdown menu ) iii) se
normalizează valorile : xn = (x – min) / (max-min)

- rugozitate se utilizează formula RN = (Hmax-Hmin)*D in field calculator și se normalizează

valoarea.
- raportul de bifurcare, pentru a calcula acest parametru trebuie să determinăm câte segmente de
ordinul X se afla in fiecare sub-bazin în parte, pentru a determina acest lucru vom selecta mai întâi
toate râurile de un anumit (folosind Selection- Select by atribute-“râuri de ordin 1, 2, 3…etc” ) și apoi
utilizăm tool-ul Spatial Join.
- target feature – layer sub-bazine, join feature-layer de râuri ( cu râurile de ordin 1 selectate) -
dupa ce facem spatial join pentru toate ordinele râurilor vom face da join la toate layerele noi create la
layerul cu sub-bazine.
- -după ce adăugam introducem toate layerele utilizăm formula : Rb = Ni/Ni+1 in field
calculator și apoi normalizăm valorile dupa formula xn = 1-(x – min) / (max-min)
Harta finală este realizată prin însumarea tuturor valorilor normalizate, împartirea valorilor pe
clase și atribuirea culorilor specifice fiecărei clase.

I.3.1. Aspecte conceptual – metodologice

Risc şi vulnerabilitate, dezastru şi probabilitate, sunt termeni tot mai utilizaţi în geografie,
pricină a multitudinea de evenimente petrecute în istoria omenirii şi care işi au originea într-o
circumstanţă geografică şi prezintă, ca şi finalitate, diferite dereglări distrucitive şi brutale în anumite
sisteme sau situaţii prestabilite.
 Deşi apar sub o serie întreagă de denumiri şi aspecte şi cu precădere sunt luaţi împreună,
termenii de hazard, dezastru, risc, pericol, vulnerabilitate sau probabilitate au considerente separate şi
definesc fenomene sau procese diferite, dar cu legătură între ele.
Hazardul reprezintă un fenomen extrem cu probabilitate mare de manifestare într-un anumit
teritoriu şi într-o perioadă dată, cu grave consecinţe pentru mediul înconjurător şi societatea umană,
depăşind măsurile de siguranţă e care aceasta le impune. Dacă hazardul se manifestă printr-o ruptură
puternică se poate produce un dezastru, însă nu il presupune întotdeauna.
Vulnerabilitatea unui fenomen apare odată cu expunerea omului şi-a bunurilor acestuia în faţa
unui hazard. Cu cât vulnerabilitatea e mai mare(adică în acest caz, situarea unor aşezari omeneşti în
apropierea cursurilor de apă), cu atât probabilitatea producerii unui fenomen de risc e mai crescută.
Cuvântul risc (cu o origine incertă) este definit în literatura de specialitate ca şi "produsul dintre
probabilitatea apariţiei unui fenomen şi consecinţele negative pe care acesta le poate avea" (Stângă
I.,2007). Riscul este un pericol ce ameninţă o fiinţă sau un obiect, ce, într-o finalitate a acestuia
produce o serie de pagube. Termenul de risc apare în jurul anilor 1950 de oamenii de ştiinţă care au
definit acest termen ca pe o "speranţă matematică" a pagubelor posibile.
Riscurile care produc cele mai multe dezastre, anual afectând pe plan global circa 8 milioane de
oameni, sunt cele naturale, cu o predominare de 66%, aici fiind însă incluse toate categoriile de risc.
Evaluarea riscurilor se face prin comparare cu obiectivele fixate pentru protecţia diferitelor
bunuri materiale şi pentru mediu în amsamblu său, cuprinzând criterii calitative şi cantitative ce
definesc când o atingere a unui parametru nu mai poate fi tolerată. Societatea umană acţionează în faţa
riscurilor şi a dezastrelor printr-o serie de acţiuni, denumite răspunsuri. Acestea includ mai multe faze :
-evaluarea iniţială imediată a situaţiei ;
-stoparea fenomenelor, dacă este posibil, pentru a limita efectele reverse;
-evaluarea post-urgenţă a distrugerilor material şi de mediu cauzate;
-reabilitatea elementelor mediului afcetat.
Dar aceste acţiuni se susţin după producerea fenomenului de risc şi după evaluarea efectelor.
dar în ceea ce priveşte prevenirea şi limitare a consecinţelor faţă de un risc sunt răspunsuri tehnice, de
amenajare teritorială(mai ales în cazul viiturilor şi inundaţiilor), de gestionare şi apoi de asigurare.
Capitolul II. Factori naturali si antropici care influenteaza resursele de apa

II.1. Conditii geologice

Structural, bazinul inferior al râului Moldova face parte din cadrul Platformei Moldovenești.
Caracteristica principală a Platformei Moldovenești este reprezentată de un fundament rigid și
peneplenizat care s-a consolidat în Proterozoicul mijlociu.
În urma forajelor de-a lungul timpului s-a ajuns la concluzia că „soclul Platformei
Moldovenești reprezintă o prelungire a formațiunilor cristaline ale Masivului Ucrainean (Arhaic) dar cu
regenerare în Proterozoiucul mediu.”(Mutihac, Ionesi 1974). Înclinarea soclului Platformei
Moldovenești este de la Est spre Vest.
Orizonturile de gipsuri și sare, argilele, marnele verzi, albăstrui, gresiile calcaroase cenușii la
care se adaugă materialele ce aparțin Burdigalianului, Helvețianului și Badenianului reprezintă
litologia. Depozitele formează din punct de vedere structural ultima pânza din unitatea de geosinclinal
numită Pânza Pericarpatică.

Figura 2 Structura fundamentului Platformei Moldovenești în bazinul inferior al râului Moldova (prelucrat după Săndulescu, 1984)
 O altă structură geologică existentă în Platforma Moldovenească este cuvertura sedimentara, a
cărei existență poate fi explicată prin absența activitații tectonice lăsând loc mișcărilor epirogenetice,
martori fiind fracturile în patura de sedimente.

Figura 3 Unitățile litostratigrafice din bazinul inferior al râului Moldova (prelucrat după Săndulescu)

Pânza de Ceahlău, cunoscută si sub denumirea de pânza internă superioară, ocupă lăţimi
reduse în arealul Câmpulung Moldovenesc, lățindu-se considerabil către sud, depăşind 10 km în aria
Neamţului. La constituţia pânzei de Ceahlău iau parte depozite atribuite Neocomianului şi Baremian-
Apţianului. Rocile specifice sunt marnele calcaroase dure, cenuşii, gresii calcaroase în alternanţă cu
şisturi argiloase şi marno-calcaroase.
Pânza de Teleajan, numită si pânza flișului curbi-cortical este alcătuita din strate de Toroclej
(sisturi argiloase negre cu intercalatii de gresii calcaroase), strate de Palanca (sisturi argiloase cenusii-
verzui, gresii micacee cenusii si gresii cu structura convulta), strate de Cotumba (gresii calcaroase) si
de Lutu Rosu (marne si argile verzi si rosii).
Pânza de Audia se remarcă printr-o lațime de 13 km scăzând treptat spre sud-est şi ajungând la
sud de valea Moldovei, în dreptul localităţilor Negrileasa şi Găineşti, la 2-3 km. Din punct de vedere
tectonic pânza de Audia este dominată de prezenţa cutelor, faliilor, în cea mai mare parte încălecate
spre nord-est.
 Pânza de Tarcău este constituită din flişul cuprins între fruntea Pânzei de Audia şi zona de
molasă pericarpatică. Are o lățime care variază între 28 km şi 8 km pe valea Suhăi Mici. Este şariată
peste Pânza de Doamna sau prin depăşirea acesteia direct peste zona neogenă. Pânza de Tarcău este
constituită din depozite cretatice, paleogene şi mai rar neogene.
Molasa pericarpatică ste situată între zona flişului carpatic şi Platforma Moldovenească.
Reprezintă ultima etapă de evoluţie geosinclinală a orogenului carpatic, în care s-au depus sedimente
neogene, reprezentate prin conglomerate, gresii, nisipuri, marno-argile şi evaporite (gipsuri şi sare
gemă).

Figura 4 Principalele tipuri de roci din bazinul inferior al râului Moldova

“În Şesul Moldovei extracarpatice dintre Pălinoasa şi Roman, afundarea platformei are loc în
trepte spre vest până la cca. 6 000 m, formând praguri şi boltiri slabe.” (M. Amăriucăi, 2000)
În partea vestică a platformei grosimea depozitelor creşte din cauza încălecării acestora în
lungul faliei.
Râul şi-a creat albia, în bazinul inferior, în depozite Sarmaţiene, respective în formaţiuni
geologice Volhiniene, până aproximativ în zona localităţii Timişeşti şi în formaţiuni Basarabiene pâna
la confluenţa cu râul Siret.
Figura 5 Harta geologică a bazinului inferior al râului Moldova (Prelucrat după Harta Geologică a României, INSTITUTUL DE
GEOGRAFIE, 1978)
II.2. Conditii geomorfologice

Geomorfologia se ocupă cu studiul formelor suprafeţei terestre ca rezultat al interacţiunii

îndelungate atât a factorilor interni: tectonică, structură, litologie, cât şi a celor externi: climatici,
hidrici, biologici.
Cercetările geomorfologice realizate cu precădere asupa zonei studiate au fost efectuate în 1969
de către V. Băican şi C.Martiniuc care au adus contribuţii importante la cunoaşterea geomorfologică
asupra părţii sud-estice a interfluviului Moldova-Siret, urmate mai apoi de către M. Amăriucăi în anul
2000, contribuind la cunoaşterea geomorfologică a şesului extracarpatic dintre Păltinoasa şi Roman.
Alți autori care și-au adus contribuția și care sunt demni de menționat sunt: V.Tufescu, M.David,
D.Oancea, T.Bandrabur şi P.Giurgea.
Unitățile geomorfologice principale pe care râul Moldova le străbate în bazinul inferior sunt
situate preponderent în Podişul Moldovei: versantul sud-vestic al masivului Ciungi (692 m); Dealul lui
Ciocan(650 m); Dealul Boiştea (582 m); Dealul Runcu (455 m), precum şi lunca Moldovei în sectorul
Timişeşti - Roman, desprinsă din unitatea de câmpie numită de C.Martiniuc, 1956, 1960 Câmpia
piemontană Baia-Moldova-Roman. Culmea Pleşu (912 m), culmile Corni (579 m) şi Mărgineni (532
m) sunt unitățile geomorfologice incadrate in sectorul Subcarpatic pe care râul le străbate.

Figura 6 Harta hipsometrica a bazinului inferior al râului Moldova

 Figura 7 Harta subdiviziunilor reliefului în bazinul inferior al râului Moldova

În anul 1970 V.Băican şi C.Martiniuc au identificat 2 terase de luncă şi 6 de versant cu

altitudini relative de 2-3 m, 5-6 m, 20 m, 35 m, 50-60 m, 100 m, 110-120 m şi 160-170 m. Albia
minoră avea un curs despletit cu mai multe braţe separate de mici ostroave, formate din acumulări de
prundişuri şi nisipuri. Ca urmare a acestui proces, unele porţiuni ale albiilor erau intens colmatate, iar
când apa scădea râul ocolea propriile sale aluviuni creîndu-şi noi braţe. Concluzia autorilor mai sus
menționati este că albia a cunoscut o deplasare spre Est și spre aval a punctului de confluență cu râul
Siret.
1.Traseul Siretului: a) la nivelul terasei
superioare (200-210 m), b) la nivelul terasei de
50-6- m. 2. Traseul Moldovei: a) la nivelul
terasei superioare (160-170 m), b) nivelul
terasei de 35 m. 3. Traseul r. Bozieni (Neagra)
la nivelul teraselor superioare. 4. Domeniul
teraselor Siretului. 5. Domeniul teraselor
Moldovei. 6. Terasele mixte, de confluenţă. 7.
Domeniul teraselor văii Bozieni. 8. Sectoare în
care terasele au fost distruse de eroziune

Figura 8 Schiţa geomorfologică cu direcţiile

cursurilor Siretului şi Moldovei în diferite etape
eroziune (după V. Băcăuanu şi C. Martiniuc,1970)
 O analiză mai recentă pentru identificarea treptelor a fost realizată în anul 2000 de M.
Amăriucăi (Figura 9), din urma căreia reies 4 trepte, incepând de la treapta de sub 1 metru până la
treapta de 5-7 metrii, detaliate în continuare.

Figura 9 Harta geomarfologică în sectorul Timişeşti-confluenţa Moldova – Siret (după V. Băcăuanu şi C. Martiniuc, 1970)

• Treapta < 1m reprezintă treapta grindurilor, ostroavelor şi a barelor. O altă

particularitate a sa o prezintă acoperirea cu apă de cel puţin 2-3 ori pe an, astfel
frecventele inundaţii fac ca această treaptă să fie neproductivă.
• Treapta de 1-2 m este dominată de prezenţa pietrişurilor şi bolovănişurilor, căpătând o
extindere apreciabilă mai întâi pe stânga râului, în aval de Verşani pâna la Roman şi
apoi pe dreapta, în dreptul localităţii Simioneşti.
• Treapta de 3-5 m dispusă aproximativ simetric, pe ambele maluri ale râului şi este
alcătuită din pietrişuri şi bolovănişuri, dar la partea superioară se află un strat
predominant nisipos ce prezintă grosimi care, local, ajung la 2-3 m.Spre confluenţă, de
la Boteşti până la Cotu Vameş, grosimea depozitelor ating peste 4m căpătând aspectul
unor lutur. În cadrul acestei trepte sunt grefate conurile de dejecţie ,două la număr: un
con de dejecţie cu apexul în secţiunea Drăgăneşti, delimitat mai clar datorită
confluenţelor Ozanei şi Topoliţei cu Moldova. Acesta se prelungeşte până în secţiunea
Tupilaţi, unde îşi are apexul al doilea con ce capătă extindere spre Gherăeşti-Roman.
• Treaptă de 5-7 m fiind rezultatul deformării realizate prin dezvoltarea conurilor de
dejecţie ale afluenţilor, cu deosebire în zona Timişeşti – Topoliţa şi spre confluenţa cu
Siretul. (M. Amăriucăi, 2000)
 Figura 10 Expoziția versanților în bazinul inferior al râului Moldova

În afară de aceste trepte aluviale se mai disting terase, glacisuri coluvio-proluviale (dovedesc o
intensă activitate în modelarea versanţilor prin procese de eroziune în suprafaţă, şiroire şi transport
aluvionar prin afluenţii direcţi) şi relieful denudaţional, în special, versanţii cu alunecări de teren. Legat
de ultima formă a morfologiei, precizez că sectorul Tupilaţi – Corhana este cel mai activ, unde
alunecările antrenează inclusiv şi versanţii împăduriţi.Acest fenomen prezintă drept cauză eroziunea
laterală a versantului de către râu, dar şi defrişările recente.
Ca o concluzie generală, morfologia arealului studiat este condiţionată de alcătuirea
geologică, astfel prezenţa argilelor nisipoase intercalate cu marne şi nisipuri este exprimată de un relief
relativ domol cu pronunţat caracter sculptural.
Din punct de vedere al rolului hidrologic, unităţile geomorfologice al Subcarpaţilor şi al
Podişului Moldovei prezintă un rol important în diminuarea scurgerii atât ca urmare a scăderii
cantităţilor de precipitaţii, datorate faptului că sunt regiuni mai joase, sudice şi mai continentalizate, cât
şi mai ales particularităţilor morfologice şi litologice.