4.1.

Schema de ansamblu

· Aburul este unul dintre cei mai importanţi vectori energetici întâlniţi în industrie, putând
fii utilizat atât ca agent motor (la antrenarea unor turbine sau pompe) cât şi direct în cadrul unor
procese industrial (de exemplu industria chimică.
· Drept urmare, g. a. (generator de abur) este o instalaţie prezenta într-un număr mare de
aplicaţii industrial
· Acesta are rolul de a transforma apa în abur săturat sau supraîncălzit pe baza căldurii
provenite, printre altele, din arderea unor combustibili fosili sau din recuperarea căldurii provenite
din diferite procese industriale
· În general, g.a. sunt de tip acvatubular:
o acesta are în componenţa canale de dimensiuni relativ mari în care sunt imersate
sisteme de ţevi.
o Gazele de ardere, provenite din arderea combustibilului circulă prin canale, pe la
exteriorul ţevilor, cedând căldura către agentul termic apă-abur, vehiculat prin interiorul
ţevilor.
o Arderea combustibililor se realizează într-o zonă situate la baza canalelor, numită
focar.
o Pereţii canalelor pot fi realizaţi fie din materiale ceramice, fie fin membrane
metalice, răcite la interior cu apă sau abur.
· Generatoarele de abur utilizează o mare varietate de combustibili:
 4.3. Circuitul apă-abur

· Circuitul apă-abur este format din sisteme de ţevi imersate în canalele de gaze de ardere
· Din punct de vedere funcţional, se disting următoarele suprafeţe de schimb de căldură:
ECO, VAP, SI
1. Economizorul: realizează creşterea de temperatura a apei de alimentare până la o
valoare apropiată de cea de saturaţie. În această zonă, transferul de căldură între apă şi gazele
de ardere este de tip convectiv.
2. Vaporizatorul: asigura trecerea apei din fază lichidă în cea de abur săturat. Aici,
transferul de căldură se realizează preponderant prin radiaţie.
3. Supraîncălzitorul primar: realizează supraîncălzirea aburului produs de către
vaporizator, până la un nivel de temperatură dorit (limitat pentru a nu distruge suprafeţele de
schimb de căldură. În această zonă, transferul de căldură este atât convective cât şi radiativ.
· Modul în care suprafeţele de schimb de căldură sunt amplasate în interiorul
canalelor gazelor de ardere (g.A.):
1. Vaporizator:
 Ø La interiorul ţevilor vaporizatorului are loc o schimbare de fază. Coeficienţii de tc având
valori ridicate.
Ø În aceste condiţii, devine interesantă plasarea vaporizatorului în interiorul focarului unde şi
la exteriorul ţevilor, coef. de tc sunt mari.
Ø Acest lucru de datorează faptului că în această zonă tc. se face preponderant prin radiaţie.
Ø Va rezulta pentru vaporizator o valoare mare pentru ks (coef. Global de schimb de căldură)
ceea ce va conduce la necesitatea unei suprafeţe de schimb de căldura mai mici şi o
reducerea a costurilor generatorului de aburi.
2. SI, SII şi ECO,
Ø situaţia este diferite, ks la interiorul ţevilor fiind cu mult mai mici decât în cazul
VAP, cele 3 suprafeţe de schimb de căldură se amplasează în zona convective poziţia lor
fiind dictate de temperatură ce trebuie atinsă pe partea de apă-abur
Ø în zona convectiva de înaltă temperatura se amplasează SI şi SII
Ø în zona convective de joasă temperatura se amplasează ECO

4.4. Circuitul aer-gaze de ardere

· Acest circuit îndeplineşte următoarele 3 funcţii importante:
1. Vehicularea şi preîncălzirea aerului necesar arderii
2. Filtrarea gazelor de ardere
3. Evacuarea în atmosferă a gazelor de ardere

· Dpdv al presiunii din canalele gazelor de ardere pot fi:

a) Cu depresiune (presiune uşor sub atmosferică)
b) Cu suprapresiune (presiune uşor supra atmosferică)

· Dpdv al circulaţiei aerului şi gazelor de ardere se disting următoarele cazuri:

1) Tiraj natural: nu există ventilatoare de aer sau de gaze de ardere. Circulaţia se face pe
baza înălţimii canalelor şi a coşului de fum, acestea asigura autotirajul. Soluţia se aplică
pentru generatoarele de mică putere/capacitate

2) Tirajul suflat: în circuit se prevede doar ventilator de aer. Generatoarele de acest tip
lucrează cu suprapresiune în focar şi deci este nevoie de o etanşă foarte bună a
canalelor gazelor de ardere. Soluţia este întâlnită la generatoare mici care utilizează
hidrocarburi care utilizează ventilatoare mici şi la cele cu cărbune în pat fluidizat
 3) Tirajul aspirat: Are doar ventilatoare de gaze de ardere iar în focar se stabileşte o
depresiune. Această variantă se utilizează la generatoare mici, pe cărbune sau lemn, cu
ardere pe grătar

4) Tiraj mixt: Se întâlnesc ventilatoare atât de aer cât şi de gaze de ardere şi este soluţia
cea mai des întâlnită în centralele electrice

· Filtrul de aer: are rol de a reţine impurităţile mecanice care ar eroda paletajul ventilatorului
de aer. Acesta este amplasat chiar în aspiraţia ventilatorului de aer.
· Ventilatorul de aer asigura aerul necesar arderii combustibilului. Aerul poate să fie aspirat
din interiorul clădirii din care este amplasat generatorul său din exteriorul acestuia.
· Preîncălzitorul de aer: la ieşirea din zona circuitului apa-abur, gazelele de ardere se
caracterizează printr-o temperatura relativ ridicată (peste 350 grade C). Evacuarea lor în
atmosfera la o asemenea temperatura ar însemna o importanţă pierdere energetică, motiv
pentru care se introduce în circuit un preîncălzitor de aer. Rezultatele benefice sunt:
îmbunatăţirea arderii şi creşterea randamentului cazanului/generatorului de abur.

· Temperatura de condensare este cu atât mai ridicată cu cât conţinutul de sulf din
combustibil este mai mare.

· Prin condensarea vaporilor de apă prin suprafeţele metalice

· Sistemul de ardere se compune de instalaţiile de preparare ale combustibilului şi arzătoare.
Acestea diferă foarte mult în funcţie de tipul combustibilului.

· Prin arderea combustibililor, apar produse cu efect nociv asupra mediului: pulbere, oxizi de
azot, oxizi de sulf, CO. În acest caz, intervine legislaţia care obliga la introducerea în
circuitul gazelor de ardere a unor filtre pentru reţinerea pulberilor şi oxizilor

· Ventilatorul de gaze de ardere asigura evacuarea în atmosferă a gazelor de ardere şi este

obligatoriu în gazul generatoarelor de abur cu depresiune în focar. În general, evacuarea în
atmosfera se realizează prin intermediu unui coş de fum.