Terapii 

complementare si alternative pentru tratarea tulburarilor din sp
ectrul autismului
1. Terapiile creative oferă copilului posibilitatea de a se exprima liber, într-un mediu securizat fără să simtă
presiunea de a căuta cuvinte potrivite pentru lucrurile pe care le trăieşte. Terapiile creative utilizează imaginile
prin intermediul picturii, modelajului, colajului, nisipului, sunetului pentru a înţelege mai bine lumea interioară
şi exterioară.
Abordarea este una centrată pe copil, pe nevoile şi dorinţele sale, luând în considerare contextul în care copilul
trăieşte.
Tulburările din sfera integrării senzoriale sunt des întâlnite la copiii cu dizabilităţi/dificultăţi de învăţare şi/sau
tulburări neurologice aşa cum este şi autismul.
Scopul acestor terapii este:
• îmbunătăţirea motricităţii fine şi grosiere
• dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă
• dezvoltarea abilităţilor de a se juca cu plăcere cu o altă persoană
• dezvoltarea abilităţilor de a se deschide emoţional şi de a-şi exprima propriile trăiri şi dorinţe
• diminuarea stresului şi a anxietăţii
• învăţarea bazelor comunicării cu o altă persoană
• stabilirea unei legături cu o altă persoană
• diminuarea efectelor secundare ale disfuncţiei de integrare senzorială, inclusiv anumite stereotipii
• învăţarea construirii unui joc, a unei poveşti etc. descoperind propriile limite şi capacităţi
Mediul este amenajat astfel încât să îi ofere copilului siguranţa şi să-i permită să se exprime liber, să
experimenteze diverse situaţii şi emoţii. Utilizarea mediul artistic ajută şi la accesarea diferitelor experienţe şi
la un nivel sensorial (parfum, textura, melodii etc) si ajuta mult aria motricitatii fine.
De cele mai multe ori, copiii cu disfuncţii de integrare senzorială experimentează probleme în ceea ce priveşte
simţurile tactil, olfactiv, auditiv, gustativ şi/sau vizual., la acestea se adaugă dificultăţi în ceea ce priveşte
mişcarea, coordonarea şi conştientizarea propriului corp în spaţiu.
Astfel, aceste persoane pot fi extrem de sensibile la anumite texturi, sunete, mirosuri şi gusturi, la anumite
haine, la diverse parfumuri, la anumite mâncăruri, sau chiar la anumite zgomote obişnuite ce le pot provoca
disconfort.
a. În cazurile în care avem de-a face cu disfuncţii de integrare senzorială, creierul pare să nu fie capabil să
sorteze stimulii de fond şi să delimiteze ceea ce este cu adevărat important. Acest lucru duce de cele mai multe
ori la o suprastimulare, la o supraîncărcare cu informaţii senzoriale.
De aceea, terapia prin integrare senzorială este utilă copiilor cu dificultăţi de învăţare (cu diferite dizabilităţi
dar în special celor care manifestă tulburări din spectrul autist), ajutându-i să proceseze informaţiile provenite
prin diversele canale senzoriale. Pe lângă stimularea simţurilor vizual, auditiv, gustativ, olfactiv şi vestibular,
această terapie include stimularea simţului tactil şi simţului proprioceptiv pentru îmbunătăţirea echilibrului şi
dezvoltării motorii.
Un principiu important este promovarea câştigării independenţei, ajutând copilul să depăşească pasivitatea.
b. Terapia ocupaţională are următoarele arii principale: responsabilizare, independenţă şi capacitatea de a
reacţiona adecvat în diversele situaţii de viaţă cotidiană, formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă
personală, dezvoltarea abilităţilor de muncă, joc, petrecerea timpului liber, educarea şi dezvoltarea capacităţilor
cognitive, dezvoltarea şi antrenarea motricităţii, formarea imaginii şi încrederii de sine, şi dezvoltarea
abilităţilor de relaţionare interpersonală.
Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si
ergoterapia.
Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in
realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare,
presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie,
un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al
realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct
de vedere social.
Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la
progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu
regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.
Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor deprinderi
noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul
sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna coordonare oculara si manuala,
pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si modelaj).
c. În meloterapie se utilizează toate faţetele muzicii (cântat, improvizat, ritm, scriere de poveşti, mişcare şi
sunet, discuţii) şi artele plastice pentru a ajuta copilul să depăşească anumite greutăţi, pentru a-şi păstra
sănătatea şi îmbunătăţi calitatea vieţii, pentru a-şi dezvolta nivelul de funcţionare pe diverse arii precum
funcţionare cognitivă, abilităţi motrice, dezvoltare emoţională şi afectivă, comportament şi abilităţi sociale.
Cu ajutor sunetelor muzicale copiii traiesc o serie de experiente care țin în primul rând de ascultare, în timpul
acestor sedințe s-a demonstrat ca scade tensiunea, agitația motorie, durerile, tensiunea musculară. Muzica le da
copiilor sentimentul de siguranta, ii calmeaza.
Pe baza acestei terapii se îmbunatateste starea fizica si mintala a copilului, se poate imbunatati coordonarea,
atentia si capacitatea de concentrare.
Deoarece copiii autisti sunt hipersensibili la stimuli externi, ei tind sa aiba o afinitate puternica pentru a asculta
muzica si pentru a canta la instrumente muzicale. Cercetarile specialistilor despre influentele muzicii asupra
copiilor diagnosticati cu autism au demonstrat beneficiile utilizarii acestei terapii ca mijloc de sprijinire a
abilitatilor de vorbire si de mentinere a unui contact vizual mai bun. 
Astfel, desi rostesc foarte putine cuvinte sau nu vorbesc deloc, copiii cu autism  sunt receptivi la muzica, si
chiar pot canta. Scopul folosirii muzicii nu il constituie cel de obtinere de performante, ci de a-i invata sa
comunice, pentru ca ei au capacitatea de a recunoaste tonalitatile si tind sa aiba aptitudini extraordinare pentru
muzica. 
Prin melo-terapie se poate crea un cadru securizat in care copilul invata nu numai sa comunice, dar si diverse
sarcini, invata sa respecte reguli sau conventii sociale. De exemplu, daca cel mic nu executa contactul vizual,
jocurile muzicale care presupun sa-l priveasca pe terapeut pot ajuta in acest sens. De asemenea, pot fi utilizate
instrumente simple, cum ar fi tamburina sau un clopotel, jucandu-te cu ele exact langa capul tau, in fata
copilului, in felul acesta, cel mic devine mai confortabil in privinta contactului vizual. Este indicat sa fie
cautate cantece apropiate varstei lui pentru a le folosi in a-l ajuta sa invete cuvinte si semnale ale corpului. Pot
fi create cantece repetitive pe care copiii sa le invete. in plus, cuvintele cantecului pot crea o modalitate prin
care copilul sa-si comunice nevoile sale prin cantec.
d. Ludoterapia – copilul cu TSA trebuie îndrumat sistematic şi sub aspect ludic spre acel nivel funcţional în
care se poate juca singur fără monitorizarea sau supravegherea unui adult. În cazul acestora cel mai înalt nivel
de joc este jocului simbolic cu sau fără prezenţa obiectelor, deoarece acesta solicită stimularea imaginaţiei şi
creativităţii partenerilor de joc. Pentru eficientizarea acestui tip de joc, care trebuie să aibă un început şi un
final bine determinat (se poate folosi un cronometru, pe care să îl pornească copilul; de asemenea se pot stabili
locuri speciale destinate jocului/jucăriilor (ferma cu animale, bucătăria etc.). La început copilul învaţă să se
joace într-un singur loc, iar după terminarea activităţii se mută în alt spaţiu amenajat care cuprinde alt tip de
joc.
e. Terapia prin arta reprezinta imbinarea dintre arta si terapie. Aceasta faciliteaza exprimarea si dezvoltarea
creativitatii, dezvoltarea abilitatilor de socializare si relationare, ajuta la cresterea increderii in sine si la
reducerea stresului.         
Pentru copiii si persoanele care sufera de TSA terapia prin arta reprezinta o modalitate excelenta de exprimare.
Copiii si persoanele diagnosticate cu autism prezinta dificultati la nivelul limbajului, receptiv si expresiv, si de
multe ori se gasesc in incapacitatea de a folosi vorbirea pentru a comunica, pot avea un vocabular sarac (exista
si cazuri de copiii care nu folosesc nici un cuvant), nu pot intelege nuantele din exprimare, notiunile abstracte
sau chiar glumele. S-a constatat totusi ca foarte multi dintre acesti copii prezinta o gandire vizuala, adica
proceseaza informatia in imagini. De aceea terapia prin arta ii poate ajuta sa isi dezvolte o gama larga de
abitilati printr-o maniera mai accesibila pentru ei decat prin limbajul vorbit.
2. Kinetoterapia
Copiii cu tulburare din spectrul autist pot avea deficienţe în ceea ce priveşte: forţa musculară, coordonarea,
echilibrul, însuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare, funcţiile senzorio-motrice, motricitatea fină şi
capacitatea de relaxare. Un program de kinetoterapie complex îi ajută pe copii atât prin exerciţiile practicate
cât şi prin atitudinea de relaţionare susţinută de către kinoterapeut, să-şi cunoască mai bine propriul corp, să se
integreze mai bine în mediul înconjurător şi să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.
Obiectivele urmărite prin programul kinetoterapeutic sunt:
•  Dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice);
•  Dezvoltarea motricităţii fine şi a îndemânării motorii, necesare autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter
practic;
•  Educarea echilibrului static şi dinamic;
•  Educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor;
•  Dezvoltarea dominanţei laterale;
•  Dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-temporală;
•  Formarea percepţiei corecte a schemei corporale.
În programele de kinetoterapie, abilităţile sociale, emoţionale, cognitive şi comunicarea sunt “exersate” la fel
ca şi aptitudinile motrice.
Activităţile motrice sunt o componentă importantă a programelor educative, mişcarea ajutând copilul nu doar
din punct de vedere motric, ci şi emoţional şi social.
S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice intense au dus la diminuarea agresivităţii şi autoagresivităţii, a
autostimulării, a comportamentului hiperkinetic şi a stereotipiilor la copii autişti.
De asemenea, exercițiile fizice duc la diminuarea agresivității ți autoagresivității, a autostimulării, a
comportamentului hiperkinetic și a stereotipiilor. Reducând aceste elemente, copiii se vor putea integra mai
bine în mediul social înconjurător.
Pentru ca rezultate să fie pe măsura așteptărilor și ședințele să se desfășoare normal, specialiștii trebuie să aibă
ca metodă principală de învățare, jocul. Astfel ca şedinţele de terapie vor consta în jocuri iniţiate fie de terapeut
fie de copil, care să conducă către un obiectiv terapeutic precum cel al dezvoltării motricităţii generale (a
aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice), dezvoltării motricităţii fine şi a îndemânării motorii, necesare
autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter practic, educării echilibrului static şi dinamic, educării ritmului şi
a coordonării mişcărilor, dezvoltării dominanţei laterale, dezvoltării capacităţii de percepţie, orientare şi
organizare spaţio-temporală și formării percepţiei corecte a schemei corporale. La început, exerciţiile sunt mai
mult de tip static, urmărindu-se cu timpul să devină cât mai dinamice, desfăşurate pe distanţe din ce în ce mai
mari – de la interacţiunea într-un colţ al camerei către toată camera.
3. Terapia 3C este o terapie practica ce se realizeaza prin exercitii fizice specifice. Aspectul esential este
ca terapia 3C functioneaza – exista multi copii recuperati psihomotric cu ajutorul ei si speram ca vor exista si
mai multi in viitor.
Terapia 3C construieste la copilul autist comportamente adaptative bazate pe abilitati psihomotrice de baza.
Scopul terapiei este de a invata sa mearga corect, sa alerge, sa manipuleze obiecte, sa mearga in echilibru pe o
barna, sa schimbe voluntar directia mersului, sa constientizeze utilitatea miscarilor invatate si valoarea lor
practica si  contextul in care se afla si prezenta celor din jur. Totodata poate invata ce inseamna disciplina si ca
anumite comportamente nu sunt permise.
Toate exercitiile vizeaza concentrarea atentiei si constientizarea contextului. Ele sunt dublate de comenzi
verbale scurte – care vor fi specificate pentru fiecare exercitiu in parte. Pentru fiecare copil este necesara
prezenta unui partener – o persoana care sa asiste copilul pe durata programului de exercitii, acesta va fi de
preferat o persoana apropiata copilului – un parinte, o ruda, un prieten, un terapeut voluntar. Partenerul va fi
asezat langa copil, va asigura, cand este nevoie, promptarea si va colabora cu copilul la unele exercitii.
4. Terapia asistată de animale la copiii diagnosticați cu tulburare din spectrul autist
„O intervenţie direcţionată, deci cu un scop bine definit, în care un animal, care întruneşte anumite criterii
devine parte integrantă a unui proces de tratament. Terapia asistată de animale este realizată şi/sau coordonată
doar de către personal instruit în domeniu. Poate fi realizată într-o varietate de medii şi poate fi individuală sau
de grup. Procesul de realizare trebuie să fie întotdeauna documentat şi evaluat, necesitând supervizarea de către
un profesionist." (Delta Society, 2005). 
Beneficii în terapia pentru tulburare din spectrul autist
Motivație și participare - s-a demonstrat faptul că animalele au abilitatea de a motiva persoanele să se angajeze
și să participe în mod constructiv la activități, care în alte circumstanțe nu le-ar fi făcut cu plăcere (Chandler,
2005 apud Turner, 2011). Factorul motivațional este deosebit de important în cazul copiilor, întrucât în cazul
lor recompensa trebuie să fie cât mai apropiată de sarcina pe care o realizează, sau ideal, să fie cuprinsă în
sarcină, astfel încât apoi va apărea motivația intrinsecă de a realiza acea sarcină. În funcție de scopurile din
terapie, se pot crea activități în care este implicat direct sau indirect și animalul, sau la care acesta asistă.
Relație terapeutică - prezența unui animal la întâlnirile cu copii le oferă acestora un mediu familial, sigur și
predictibil - caracteristici de care copiii cu tulburare din spectrul autist au nevoie pentru a înțelege și a
funcțioana la capacitatea lor maximă.  In cazul izolarii sociale, ceea ce la persoanele cu TSA apare, animalele
au darul de a oferi oportunități de interacțiune socială pozitivă. A fost propusă ideea că persoanele cu TSA au o
anumită recitență față de oameni, dar nu și față de animale. Astfel, animalul poate fi folosit ca un ajutor în
crearea unei legături între peroana cu TSA și altă persoană. 
Comunicare - s-a observat că un animal de terapie are darul de a-l încuraja și motiva pe copil să își
îmbunătățească abilitățile de comunicare funcțională - adică, de a exprima ceea ce dorește, de a fi atent la ceea
ce comunică celălalt (verbal sau nonverbal), de a se angaja în interacțiuni sociale cu alții. (de ex. îi dă comenzi
câinelui, îi cere să îi aducă anumite obiecte, este atent la mișcările câinelui pentru a-l urma, îi cheamă la joc,
povestim despre câine, etc.) Apoi aceste abilități pot fi transferate la activități desfășurate împreună cu alți
copii, astfel încât copilul cu TSA să le exerseze în context real.
Reglare emoțională și abilități sociale (comportamente pro-sociale) - în timpul unei ședințe de terapie
comportamentul animalului va fi controlat de către conductor astfel încât să fie predictibil, adică să nu se
modifice de la o ședință la alta. Acest lucru le oferă copiilor un sentiment de siguranță și le dă posibilitatea de a
se regla emoțional mai ușor. În cele mai multe cazuri copiii sunt mult mai dispuși să ofere exemplele atunci
când personajul la care se referă este un animal, decât dacă este un adult sau copil.
Reducerea problemelor de comportament - prin probleme de comportament ne referim, printre altele, la
agersivitate, auto-agresivitate, incapacitatea de a-și menține atenția în sarcină, hiperactivitatea, auto-stimularea,
opoziționismul. În studii s-a găsit faptul că simple prezență a animalului a redus semnificativ comportamentele
agresive la copiii cu TSA. Acest lucru s-ar putea datora efectului de calmare pe care îl are prezența unui
animal.
Integrare senzorială - Copiii cu tulburare din spectrul autist au pe lângă deficiențele sociale și de limbaj, și
deficiențe în ceea ce privește percepția senzorială - pot fi hipersensibili sau hiposensibili la anumiți stimuli (ex.
sunete, lumini, atingeri, gusturi, mirosuri). Din cauza aceste dereglări a percepției pot apărea probleme de
comportament, cele mai cunoscute fiind autostimulările, care interferează cu buna desfășurare a terapiei, dar și
cu integrarea copilului în anumite medii. Prezența animalului oferă contextul perfect pentru a-l desensibiliza pe
copil, adică să devină mai puțin sensibil și mai puțin deranjat de anumiți stimuli (ex. textura blănii, lătratul
câinelui, mirosul bobițelor câinelui) - asta în măsura în care copilul are o relație bună cu animalul, are
încredere în el și poate suporta un timp limitat expunerea treptată la acel stimul.
8. Tratamentul cu chelatori are rolul de a elimina metalele grele din organism. Rolul terapiei cu chelatori
pentru tratarea autismului nu este sustinuta de dovezi stiintifice si aceasta este destul de periculoasa. Chelarea
nu e lipsita de riscuri, deoarece odata cu eliminarea metalelor grele din organism, prin chelare se pot elimina si
alte minerale si vitamine necesare functionarii organismului. Insa in SUA acest procedeu este aplicat copiilor
cu autism, deoarece la ei e posibila efectuarea de analize periodice din care sa reiasa daca nu se elimina altceva
decat ceea ce trebuie. La noi in Romania, aceste analize amanuntite nu se fac, asadar e foarte greu de urmarit
cum evolueaza sanatatea copilului .
9. Regim alimentar special actioneaza pozitiv in cazul unora dintre copii care sufera de tulburari din spectrul
autismului. Astfel este indicat sa se consume alimente fara gluten si cazeina. Glutenul se gaseste in alimentele
care contin grau, secara si orz, iar cazeina in produsele lactate. Vitamina B6 si magneziul au reprezentat un
tratament popular pentru autism in ultimii 20 de ani. Totusi, doar in cazul unui numar destul de mic de bolnavi,
rezultatele au fost benefice. De asemenea, acizii grasi polinesaturati, in mod special acizii grasi omega-3 sunt
cruciali pentru dezvoltarea creierului si nu pot fi fabricati in organism. In urma studiilor s-a constatat ca
copiilor cu tsa carora le-a fost administrat ulei de peste au inregistrat imbunatatiri comportamentale,
ameliorarea comportamentului repetitiv si hiperactivitatii dar si imbunatatirea nivelului de socializare. Este
importanta sursa de acizi grasi omega-3. In plus, cercetatorii inca nu au determina doza optima de acizi grasi
omega-3 care ar putea avea efect pozitiv in cazul copiilor diagnosticati cu tulburari din spectrul autist.
Se pare ca vitamina B12 este o vitamina importanta pentru copii cu tulburari din spectrul autismului intrucat
ajuta la fabricarea stratului de protectie din jurul nervilor creierului, ii ajuta sa produca neurotransmitatori vitali
pentru comunicarea existenta in interiorul creierului si mentine sanatatea creierului. Rezultatul ar fi
imbunatatirea comportamentului copiilor autisti.
Nu toti expertii sunt de acord cu faptul ca schimbarile de dieta vor avea rezultate benefice. Dar unii
profesionisti sustin ca aceste tipuri de diete au determinat atingerea succesului in imbunatatirea comunicarii,
interactiunii sociale si modelelor de somn si au avut o contributie importanta la reducerea problemelor
digestive si comportamentale.
10. Homeopatia - studiile din domeniu indică faptul că tratamentul medicamentos homeopat trateaza terenul
copilului si simptomele autismului, aplica detoxifierea fata de medicamentele din sarcina si fata de metale
grele. Se recomanda unul sau mai multe medicamente homeopate care acopera cele mai importante si urgente
simptome pe care le enumera parintele.
4

Terapii senzorio-motorii z Integrare senzorialã z Integrare auditivã Aceste forme de terapie nu sunt
descrise pe larg în literatura medicalã. Se adreseazã nevoilor fiecãrui copil în parte – diminuând, sau,
dimpotrivã, amplificând formele de stimulare pe care le cautã acesta. Dacã ele calmeazã copilul, atunci
aceste terapii faciliteazã comunicarea, atenþia ºi motivaþia, putând fi recompense eficiente.
Identificarea ºi diagnosticarea tulburãrii de integrare senzorialã este realizatã de cãtre terapeutul
ocupaþional; dar ºi pãrinþii ºi educatorii/profesorii pot învaþa sã identifice semnele dificultãþilor de
procesare senzorialã. Aplicarea acestor terapii se realizeazã într-un mediu suportiv, neutru, unde copiii
sunt expuºi treptat unor stimuli specifici – de intensitate crescândã, pentru a se putea obiºnui
(desensibiliza) cu atingeri, miºcãri, sunete, mirosuri, gusturi. Se urmãreºte creºterea toleranþei la stimuli
ce produc discomfort ºi nu modificarea preferinþelor copilului. Deoarece majoritatea ambientelor
educaþionale implicã solicitãri senzoriale multiple (nivelul de zgomot al unei clase obiºnuite), ºi stimuli
impredictibili (alarme de incendiu, clopoþel), trebuie þinut seama de eventualele nevoi senzoriale
particulare ale fiecãrui copil. Scopul acestor terapii este sã-i “antreneze” copilului abilitatea de a
rãspunde adecvat unui anume stimul senzorial (Dawson & Watling, 2000). Sisteme de formare a
competenþelor sociale: - Poveºtile sociale – vizeazã deficitele de judecatã socialã. Metoda este
conceputã pentru a ajuta copilul sã înþeleagã regulile sociale. În aceste poveºti apar propoziþii
perspective, descriptive ºi directive, într-un anume raport, prin care se furnizeazã un ghid de auto-
gestionare a comportamentului în diverse situaþii sociale specifice. Metoda este pliatã pe nevoile
fiecãrui individ în parte, cãci abordeazã problemele din perspectiva copilului. Însã eficienþa acestei
metode depinde de abilitatea celui care scrie poveºtile de a prelua perspectiva persoanei cu autism; în
plus, copilul trebuie sã stãpâneascã bine limbajul (se poate aplica numai copiilor cu sindrom Asperger).
Intervenþii propuse pentru judecata socialã Copilului cu tulburare de spectru autist îi lipsesc toate
prerechizitele judecãþii sociale (nu este capabil sã proceseze eficient figura umanã, îi lipseºte
comunicarea intenþionalã ºi atenþia conjugatã, nu poate interpreta expresiile faciale ºi gesturile de
comunicare) (Hadwin & Perner, 1991). Dintre acest intervenþii amintim: - Teaching children with autism
to mind-read: A practical guide. - Caietul de lucru: What does it mean to me? - Cartea: Navigating the
social world - Comic strip conversations - Parent coaching cards. Terapie ocupaþionalã Se aplicã în
întârzieri de dezvoltare somaticã ºi psihicã, tulburãri de motricitate finã, grosierã ºi de coordonare,
tulburãri de percepþie ºi procesare a stimulilor senzoriali, tulburãri de învãþare, tulburãri de atenþie,
tulburãri de comportament (fricã, agresivitate, defensã, pasivitate sau hiperactivitate). Activitãþi cu
scop, motivante ºi relevante în contexte din viaþa de zi cu zi, sunt utilizate pentru ca omul sã atingã un
maximum de potenþial (ºi de satisfacþie); ele pot fi, de asemenea, þintite specific pe o anumitã
disfuncþie/deficienþã, urmãrindu-se: ameliorarea prelucrãrii senzoriale, coordonãrii miºcãrilor, reglãrii
tonusului ºi echilibrului, stimularea motivaþiei ºi curiozitãþii prin joc creativ, ameliorarea duratei ºi
intensitãþii de concentrare a atenþiei, o mai bunã construcþie a exprimãrii verbale, eficientizarea
funcþiilor executive (planificarea ºi finalizarea acþiunilor). Principalul scop rãmâne atingerea unei
autonomii maxim posibile (la ºcoalã ºi în viaþa de zi cu zi). Kinetoterapia Dezvoltarea motricitãþii –
grosiere ºi fine – se coreleazã cu perioadele de dezvoltare ºi joacã un rol important în învãþare. Copiii
mici îºi folosesc abilitãþile motorii pentru a explora ambientul, a se angaja în interacþiuni motorii ºi
activitãþi fizice, a-ºi dezvolta abilitãþile instrumentale de bazã (scrisul de mânã). Copilul cu tulburare de
spectru autist are abilitãþi motorii relativ avansate faþã de cele sociale pe un profil tipic de dezvoltare;
toate ariile înregistreazã însã întârziere. La acest copil, calitatea dezvoltãrii motorii este diminuatã de la
bun început – dificultãþi de rostogolire de pe spate pe burtã, dificultãþi de a-ºi pãstra controlul
trunchiului în poziþia ºezândã, asimetria posturalã. Dezvoltarea motricitãþii constã în îmbunãtãþirea
controlului miºcãrilor, a dexteritãþii, a flexibilitãþii, a creativitãþii, a explorãrii ºi a înþelegerii
deprinderilor motrice. Pe lângã dezvoltarea motricã se urmãreºte ºi recuperarea eventualelor deficienþe
fizice ºi instruirea pãrinþilor asupra exerciþiilor care trebuie efectuate acasã. Fiecãrui copil i se stabileºte
un program de kinetoterapie, dupã o primã evaluare kinetoterapeuticã a gradului de achiziþii pe care le
are. Logoterapia Scopul acestei forme de terapie este de a sprijini indi- vidual fiecare copil, dupã
propriile sale abilitãþi, astfel încât sã gãseascã un mijloc de comunicare – prin limbaj verbal sau cu
simboluri. Copiii cu tulburare de spectru autist manifestã întreaga gamã a deficienþelor de comunicare
(de la a-ºi comunica nevoile pânã la a se angaja într-o conversaþie). Logopedul participã la stabilirea
modalitãþilor se suport vizual ºi a strategiilor de ameliorare a înþelegerii comenzilor ºi sarcinilor verbale
(Durand & Merges, 2001). Indiferent de severitatea tulburãrii de comunicare, consultul logopedic ºi
contribuþia logopedului la stabilirea Programului Terapeutic Individual al fiecãrui copil, sunt necesare;
însã nu este întotdeauna obligatorie terapia logopedicã intensivã. . Intervenþii propuse pentru
interactiune Dintre aceste interventii amintim: - Colorado health science – fundamentatã pe principiile
psihologiei dezvoltãrii. - Comunicarea facilitatã – este o tehnicã prin care copilul fãrã limbaj expresiv (cu
autism sau nu) învaþã sã comunice prin scris. Nu existã studii care sã sprijine empiric metoda, însã s-a
demonstrat ineficienþa acestei metode, cãci terapeutul influenþeazã copilul (neintenþionat) ce litere sã
aleagã. - Daily life therapy – programul este compus din activitate fizicã intensã, structurare accentuatã
a mediului/orarului ºi activitãþi de grup - Greenspan (Floortime) - Se adreseazã copiilor cu tulburare de
spectru autist ajutându-i sã restabileascã secvenþele deficitare de dezvoltare, creând oportunitãþile
afective, interactive. În loc sã se axeze pe comportamente sau abilitãþi izolate, abordarea DIR/Floortime
vizeazã dezvoltarea funcþionãrii emoþionale (vãzutã ca fiind mai importantã) ºi diferenþele care se aflã
în spatele simptomelor sau comportamentelor specifice. De exemplu, în loc sã încerce sã înveþe un copil
care se joacã învârtind la nesfârºit roata unei maºinute, sã se joace cu altceva sau sã se joace într-un
mod potrivit, terapeutul se va folosi de interesul copilului ºi, zâmbind cald, va învârti roata în sensul
opus, urmãrind sã interac- þioneze afectiv, reciproc. Scopul este sã ajute copilul sã construiascã fundaþia
pentru o funcþionare intelectualã, socialã ºi emoþionalã sãnãtoasã. Elementele metodei includ
logoterapie, terapie ocupaþionalã, educaþie specialã timpurie ºi interacþiuni copil - pãrinte de tip
Floortime. Intervenþia DIR/ Floortime este fundamental diferitã de programele de terapie
comportamentalã, de construire a abilitãþilor, de terapie prin joc. Scopul primar al acestei intervenþii
este sã ajute copilul sã-ºi formeze un sentiment de sine ca individ care interacþioneazã; sã dezvolte
capacitãþile cognitive, de limbaj ºi cele sociale pornind de la acest simþ de bazã al intenþionalitãþii.
Floortime este cea mai importantã componentã a programului complet DIR/Floortime ºi se referã la
sesiuni de joc nestructurat în care copilul conduce ºi iniþiazã idei, iar adultul urmeazã ºi provoacã copilul
sã susþinã interacþiunile spontane, cu scop, coerente, atât la nivel simbolic, cât ºi presimbolic.
Programul complet include ºi activitãþi interactive adiþionale. Aceste componente sunt mereu adaptate
nivelului de dezvoltare ºi sunt selectate ºi potrivite astfel încât sã se potriveascã profilului copilului ºi
familiei sale. Terapii complementare ºi alternative Se referã la: - medicaþie - ierburi/plante - suplimente
- tratamente nonbiologice – masajul terapeutic Studiile aratã cã, 33 – 50 % dintre copiii diagnosticaþi cu
tulburare de spectru autist primesc ºi terapii complementare ºi alternative (Levv&Hyman, 2003; Nickel,
1996). Un numãr de peste 60.000 de site-uri de pe Internet oferã informaþii despre aceste terapii
complementare ºi alternative la o cãutare a sintagmei “autism – alternative medicine”. Pãrinþii
întâmpinã adevarate dificultãþi în diferen- þierea medicinii adevãrate de aceastã “pseudoºtiinþã” doar
pe baza informaþiilor primite de pe Internet. Astfel cã existã necesitatea de a-i ajuta pe pãrinþi sã facã
alegerea corectã a terapiei pentru copilul lor, iar noi, ca ºi specialiºti îi putem ajuta sã facã aceastã
alegere. Într-un studiu placebo-controlat, randomizat pentru secretinã, mai mult de 30% din copiii care
au primit soluþie salinã ca ºi placebo au prezentat îmbunãtãþiri ale comportamentului, îmbunãtãþiri
afirmate de pãrinþi. Mai surprinzãtor a fost cã, dupã ce familiile au aflat cã copiii lor au primit placebo,
tot a mai existat un mare interes pentru tratamentul cu secretinã. Acest studiu aratã câte speranþe îºi
pun pãrinþii în aceste tratamente. Pãrinþilor trebuie sã li se explice despre efectul placebo ce apare în
cazul oricãrui tratament (Sandler, 2005). Multe dintre aceste terapii nu sunt susþinute de dovezi
ºtiinþifice, ºi totuºi, pãrinþii aleg sã administreze aceste terapii copiilor lor, cu sau fãrã acordul
specialiºtilor. Existã o nevoie de informare despre aceste terapii nu numai a pãrinþilor, dar ºi a
specialiºtilor, pentru a discuta ºi a-i îndruma pe pãrinþi. O sursã foarte bunã de informare despre aceste
terapii pe Internet este site-ul AltMedDe