INSTRUCŢIUNI PROPRII SSM

PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

SOCUL

1. SCOP
Prezentele instrucţiuni cuprind un set de prevederi minime şi obligatorii privind securitatea şi sănătatea
în muncă a salariaţilor în raport cu sarcina de muncă pe durata programului de lucru. Prin aplicarea şi
respectarea prevederilor din conţinut, se urmăreşte formarea unor deprinderi şi a unui comportament
adecvat realizării în siguranţă a sarcinilor de muncă.

2. DOMENIUL DE APLICARE
Instrucţiunile de lucru se aplică întregului personal al societatii.

3. DEFINIŢII ŞI PRESCURTĂRI
Pentru scopurile acestor instrucţiuni se aplică termenii şi definiţiile conform art. 5 din Legea 319/2006.
Lucrător: persoană angajată de catre angajator, care îşi desfăşoară activitatea într-un loc de muncă şi
care duce la îndeplinire o sarcină de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.
Loc de muncă: locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat in clădirile sau la punctele de lucru ale
societatii, inclusiv orice alt loc din aria societăţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfaşurării
activităţii.
Echipament individual de protecţie (EIP): orice echipament destinat să fie purtat sau mânuit de un
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să-i puna in pericol
securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru
îndeplinirea acest obiectiv.
CSSM: Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă.
Lucrător desemnat SSM-SU: persoană desemnată prin decizia angajatorului să se ocupe de activităţile de
prevenire şi protecţie şi care îndeplineşte cerinţe minime de pregătire în domeniul SSM cel puţin de nivel
mediu.

4. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
4.1 OHSAS 18001:2004 - Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale.
4.2 Legea 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă.
4.3 Norme Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă.
4.4 Legislatia acordare a primului ajutor in domeniu.

5. RESPONSABILITĂŢI / OBLIGAŢII / REGULI

5.1. Angajatorul
 să stabilească structurile organizatorice proprii, prin acte de autoritate emise în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, cu privire la decizia de realizare a securităţii şi sănătăţii în muncă;
 să selecteze din punct de vedere profesional şi sa accepte la muncă persoanele care corespund
cerinţelor şi condiţiilor reale de muncă;
 să verifice anual şi ori de câte ori este necesar starea de sănătate a salariaţilor;
 să asigure resursele financiare pentru realizarea măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi
protecţie;
 să asigure cele mai bune mijloace de muncă în vederea realizării în siguranţă a sarcinilor de muncă;
 să instruiască lucrătorii privind securitatea si sanatatea în muncă şi situaţii de urgenţă.

5.2. Lucrătorul
1
 5.2.1 Măsuri de natură organizatorică:
a. să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregatirea şi instruirea sa, precum şi cu
instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare
sau îmbolnăvire profesională nici propria persoană, nici alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă;
b. să utilizeze corect mijloacele de productie din dotare;
c. să nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau înlaturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii;
d. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care au
motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e. să aducă la cunoştinţa conducatorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
f. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii in muncă şi
măsurile de aplicare a acestora;
g. să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;
h. să urmărească modul cum sunt respectate normele de securitate în muncă şi PSI de către colegii
de muncă, iar în caz de abateri, să atragă atenţia celui în cauză şi să îl informeze pe conducătorul
locului de muncă;
i. să respecte normele de disciplină în muncă prin:
- exercitarea atribuţiilor şi a responsabilităţilor stabilite prin fişa postului;
- evitarea unor operaţii periculoase, neprevăzute în sarcina de muncă;
- respectarea hotărârilor conducerii şi/sau dispoziţiilor şefului ierarhic;
- nepărăsirea locului de muncă decât cu acordul şefului direct;
- respectarea orelor de începere şi terminare a programului de lucru stabilit de conducere, după
necesităţi;
- prezentarea la program în deplină capacitate de muncă, odihnit şi cu ţinută corespunzătoare,
nefiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a medicamentelor, a substanţelor halucinogene si
neconsumarea acestora în timpul programului de lucru;
- menţinerea unui comportament civilizat şi a unui climat de colaborare în relaţiile de muncă cu
ceilalţi colegi;
- evitarea jocului şi glumelor în timpul programului de lucru;
- evitarea alergării, urcării sau coborârii scărilor prin sărirea mai multor trepte odată şi peste
eventualele obstacole;
- menţinerea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă;
- participarea în mod regulat la instruirile privind securitatea în muncă şi cele pentru situaţii de
urgenţă, precum şi la aplicaţii practice;
- respectarea regulilor de igienă în muncă.

6. INSTRUCTIUNI PROPII DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

PRINCIPII GENERALE
1. Obligatia care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea starii victimei.
2. Cel care acorda primul ajutor nu inlocuieste medicul dar prin masurile pe care le aplica el trebuie sa
reuseasca sa evite: inrautatirea starii accidentatului, aparitia altor complicatii, producerea mortii
victimei.
3. Cat mai multi salariati trebuie sa fie instruiti si formati in calitatea de salvatori, prin instructaj periodic
2
 teoretic si practic de prim ajutor.
4. Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit, deoarece el se gaseste la locul si in
momentul producerii accidentului, el este colegul de munca al victimei.
5. La acordarea primului ajutor participa: martorul accidentului, salvatorul, medicul intreprinderii (unde este
cazul), serviciul de protectie a muncii, pompierii unitatii (unde este cazul), conducerea unitatii.
6. In cazul producerii unui accident se intervine prin: oprire de urgenta utilaj instalatie, intrerupere curent
electric, indepartare, telefon, apel verbal, semnal de alarma, vehiculele unitatii, trusa de prim ajutor,
targa, fise de interventie.
7. La producerea unui accident, interventia imediata a salvatorului are in vedere: protejarea victimei,
examinarea victimei, anuntarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea victimei pana la
sosirea echipei de specialitate, asigurarea securitatii victimei.
8. Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate, salvatorul trebuie sa cunoasca regulile de aplicare a
primului ajutor, sa-si pastreze calmul, sa actioneze energic, eficace si rapid la luarea masurilor.
9. Inainte de orice interventie asupra victimei salvatorul trebuie sa-si puna intrebarile: ce s-a petrecut?
(interogand martorii sau victima, daca este posibil), mai exista vreun pericol? (de electrocutare, de
incendiu sau explozie, de intoxicatie), daca NU sa intervina, daca DA sa interzica accesul in zona si sa dea
ALARMA, SA CEARA AJUTOR.

SOCUL

1. Socul reprezinta o stare critica de reactie a organismului uman, caracterizata printr-o irigare
insuficienta a tesuturilor corpului. Socul poate fi fatal, daca nu se iau masuri pentru a-i preveni
evolutia.
2. El poate aparea in una din urmatoarele imprejurari:
- sangerarea externa severa sau sangerarea interna
- arsuri asociate cu pierderi de plasma sanguina
- rani grave, striviri cu zdrobituri de tesuturi si care pot duce si la pierderi de sange si plasma
- crize respiratorii, precum opturarea cailor respiratorii, ranirile toracelui sau paralizia muschilor
intercostali, care impiedica victima sa inspire suficient aer pentru a furniza sange oxigenat catre
organele vitale
- crize cardiace, cand inima nu mai poate pompa suficient sange in aparatul circulator
- ranirea coloanei vertebrale sau a traseelor nervoase care afecteaza controlul dimensiunii vaselor
sanguine
- reactii alergice severe produse prin intepaturi de insecte, muscatura de animal, alimente sau
medicamente specifice
- diverse infectii-acest tip de soc este intalnit de obicei dupa o perioada de boala si este rar de
domeniul primului ajutor
2. Starea victimei aflata in soc poate varia de la constienta la lesin sau la pierderea cunostintei
3. Semnele si simptomele care prezinta ca socul progreseaza sunt:
- agitatia si anxietatea victimei
- paloarea sau culoarea vanata a pielii, in special la nivelul buzelor, tegumentelor, unchiilor si
lobilor urechilor si indicand lipsa oxigenului
- pielea rece si umeda, cu transpiratie abundenta
- pulsul din ce in ce mai slab si rapid
- respiratie rapida si superficiala, iar in stadiile ulterioare, lipsa de aer, sufocare
- setea
- greata si varsaturile
3
 - modificarile starii de constienta
4. Pana la obtinerea asistentei medicale, acordati promt primul ajutor, incercand sa preveniti instalarea
si evolutia socului.Astfel:
- tratati corect cauzele evidente de soc precum sangerarea, fracturile si arsurile
- controlati respiratia si circulatia (pulsul si tensiunea arteriala)
- miscati victima cu grija pentru a nu-i provoca dureri
- dezgoliti victima in jurul cefei, pieptului, taliei
- preveniti pierderea caldurii corpului victimei, punand paturi sub si deasupra victimei
- pozitionati victima aflata in soc, astfel incat sa i se asigure confort maxim si sa se previna
agravarea socului
Atentie!
5. Nu supraincalziti persoana aflata in stare de soc si un folositi sticle cu apa fierbinte, patura electrica
etc, decat la recomandarea medicului
6. Nu dati nimic pe gura unei persoane aflate in stare de inconstienta sau de soc sever. Umeziti-i buzele
daca victima se plange de sete.
Aprobat Intocmit,
CZAKO ATTILA CSABA PFA