FORMELE EDUCATIEI

Influenţele educaţionale se grupează, în funcţie de caracterul lor, în trei forme

principale: (1) educaţia formală, (2) educaţia neformală şi (3) educaţia informală sau difuză.

1. Educaţia formală cuprinde totalitatea acţiunilor şi influenţelor sociale intenţionat

educative, organizate şi desfăşurare în mod sistematic în cadrul unor instituţii specializate
(preşcolare, şcolare, universitare).

Aceste acţiuni şi influenţe sociale constituie perioada de formaţie intensivă a

individului. Ele au obiective precise, sunt eşalonate pe baza unor programe de studii şi
realizate în condiţiile date şi sub conducerea unor cadre specializate - educatorii.

Populaţia cuprinsă în cadrul educaţiei formale reprezintă un public specific (de

preşcolari, de elevi mici etc). Prin intermediul educaţiei formale, individul este introdus în
mod progresiv în diverse domenii ale experienţei umane (ştiinţă, tehnologie, literatură,
filosofie, arte etc). În afara educaţiei formale, aceste domenii ale cunoaşterii pot rămîne
inaccesibile pentru majoritatea indivizilor. Educaţia formală permite asimilarea cunoştinţelor
ca sistem şi oferă un cadru metodic de exersare şi dezvoltare a capacităţilor şi aptitudinilor
individului. Educaţia formală oferă metode şi tehnici de muncă intelectuală, de învăţare.

2. Educaţia non-formală include ansamblul de acţiuni şi influenţe sociale neşcolare,

organizate şi structurate într-un cadru instituţionalizat, dar situate în afara sistemului de
învăţămînt. Cu alte cuvinte, educaţia non-formală cuprinde acţiuni şi influenţe instructiv-
educative extraşcolare, care sunt grupate în două categorii principale: paraşcolare şi
perişcolare.

Acţiunile şi influenţele paraşcolare se dezvoltă în cadrul mediului socio-profesional

şi cuprind: activităţi de perfecţionare şi reciclare, de formare profesională şi de formare
civică.Acţiunile şi influenţele perişcolare se organizează şi se dezvoltă în cadrul mediului
socio-cultural, sub forma activităţilor de autoeducaţie şi de loisir (activităţile din timpul
liber). Acţiunile şi influenţele perişcolare se realizează pe două căi principale: pe de o parte,
instituţiile tradiţionale (familia, casele de cultură, Atheneele, căminele culturale, cluburi,
muzee, teatre, biblioteci publice, universităţi populare); pe de altă parte, comunicaţiile de
masă (presă, radio, televiziune, cinematografe, discoteci publice etc).

Trebuie de reţinut că educaţia non-formală cuprinde programe foarte diferite, în

funcţie de vîrstă, sex şi categorie socio-profesională. Ea vizează atît obiective ale dezvoltării
generale a personalităţii, cât şi obiective specifice: îmbogăţirea cunoştinţelor în anumite
domenii, dezvoltarea unor aptitudini speciale.

3. Educaţia informală (sau incidentală) cuprinde totalitatea influenţelor sociale cu

efecte educative care rezultă din contextul situaţiilor şi activităţilor cotidiene. Aceste
influenţe sociale nu-şi propun în mod explicit înfăptuirea unor scopuri de natură educativă.
Ele se situează în afara unui cadru organizat şi instituţionalizat. Aceste influenţe provin din
partea întregului mediu de viaţă al individului: ambianţa familială, ambianţa socială imediată
(viaţa urbană sau rurală, grupurile de vîrstă), profesiunea exercitată de individ, participarea
indivizilor la viaţa socio-culturală; din diversele situaţii şi activităţi cotidiene (stradă,
stadioane etc). În acest context devine foarte important nivelul comunicării între adulţi şi
impactul acestuia asupra copiilor.

De multe ori, influenţele spontane care intră în sfera educaţiei informale pot avea
efecte secundare negative asupra dezvoltării personalităţii, ele pot dispersa eforturile
educaţionale propriu-zise sau pot crea dificultăţi în însuşirea de cunoştinţe şi în formarea de
capacităţi şi competenţe.

Între cele trei forme ale educaţiei există o strânsă interdependenţă. Primele două sunt
organizate şi instituţionalizate; ele diferă prin cadrul şi modalităţile de organizare. Pe de altă
parte, ultimele două forme prelungesc şi susţin educaţia formală, care se desfăşoară în cadrul
mai rigid al şcolarităţii.

Pregătește un teren
EDUCAȚIA NON-
FORMALĂ pentru

EDUCAȚIA
INFORMALĂ

aceasta conduce la

EDUCAȚIA FORMALĂ