U.S.A.M.V.B.

"REGELE MIHAI I AL ROMANIE"

DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM
RURAL
PROGRAMUL DE STUDIU : ,,Management în
alimentație publică și agroturism”

Titular Disciplină:
Prof. dr. Milin Anda

DISCIPLINA: Economia Turismului

Turismul cultural

STUDENT:
CIURCEA LAURENTIU VASILE
Ciclul : MASTER
Forma de învățământ : IF Anul I 2019/2020
 România, aşa cum s-a arătat până acum, poate reprezenta o destinaţie turistică
deosebită prin atracţiile naturale importante de care dispune, prin marile avantaje istorice şi
culturale şi diferitele facilităţi pentru diverse evenimente care pot avea loc aici. Cu toate
acestea, turismul românesc nu se găseşte, tocmai, într-o fază înfloritoare a cilclului sau de
viaţă, iar piaţa turistică din România nu se înălţa la standardele celorlalte pieţe turistice
europene. După ce s-a studiat în capitolele anterioare situaţia turismului românesc şi a pieţei
turistice din România, observând că există acele treceri bruşte de la o perioadă înfloritoare a
turismului la una de declin, se consideră a fi necesară efectuarea unei analize , în vederea
găsirii de noi soluţii pentru îmbunătăţirea să.
Pentru a identifica şi pune în evidenţă obiectivele şi strategiile care trebuie aplicate şi
pentru a înţelege constrângerile din mediu, concurenta, oportunităţile şi ameninţările se
efectuează o analiză, numită analiza SWOT.
Analiza SWOT este un acronim pentru puncte tari, puncte slabe, oportunitati si
amenintari. Prin definitie, punctele tari (S) si punctele slabe (W) sunt factori interni pe ii care
aveti ca masuri de control. De asemenea, prin definitie, oportunitati (O) si amenintari (T) sunt
factori externi asupra carora, in esenta, nu aveti nici un control.
Analiza SWOT este instrumentul cel mai renumit pentru verificarea si analiza pozitiei
strategice de ansamblu a afacerii si a mediului sau. Scopul cheie al acesteia este de a
identifica strategiile care vor crea un model specific afacere, care va alinia cel mai bine
resursele si capacitatile unei organizatii la cerintele mediului in care functioneaza firma.
Cu alte cuvinte, aceasta este fundamentala pentru evaluarea potentialului intern si a
limitelor si oportunitatilor / amenintarilor posibile din mediul extern. Examineaza toti factorii
din interiorul si din afara firmei care influenteaza succesul. Un studiu consecvent al mediului
in care firma opereaza ajuta la previzionarea / predictia tendintelor de schimbare si, de
asemenea, ajuta la integrarea acestora in procesul de luare a deciziilor al organizatiei.
Puncte tari – Punctele tari sunt calitatile care ne permit indeplinirea misiunii
organizatiei. Acestea reprezinta baza pe care poate fi realizat si continuat/sustinut un succes
continuu.
Punctele tari pot fi tangibile sau intangibile. Acestea sunt ceea ce cunoaşteţi bines
sau în ceea ce aveţi expertiză, trăsăturile şi calităţile deţinute de angajaţii dvs. , (individual şi
că echipa) şi caracteristicile distincte avute de organizaţia dvs. , coerentă să.
Punctele tari sunt aspectele benefice ale organizaţiei sau capacităţile unei organizaţii, care
includ comptenetele umane, procesul de capacitate, resursele financiare, produsele şi
serviciile, fondul comercial clienţilor şi loialitatea faţă de marcă. Exemple de puncte tari
organizatorice sunt resursele financiare uriaşe, gamă largă de produse, inexistenta datoriilor,
angajaţi dedicaţi, etc.
Puncte slabe – Punctele slabe sunt calităţile care ne împiedică să ne îndeplinim
misiunea şi să atingem potenţialul nostru deplin. Aceste deficienţe deteriorează influenţele
asupra succesului organizaţional şi a creşterii.Punctele slabe sunt factori care nu îndeplinesc
standardele pe care ar trebui să le respectăm. Deficienţele într-o organizaţie pot fi maşinile
depreciate, cercetare şi facilitate de dezvoltare insuficiente, gama îngustă de produse,
insuficiente în luarea deciziilor, etc. Punctele slabe sunt controlabile.
Acestea pot fi reduse la minimum şi eliminate. De exemplu – pentru a depăşi
obstacolele legate de maşinile învechite, ar trebui achiziţionate noi maşini. Alte exemple de
puncte slabe organizaţionale sunt datoriile uriaşe, cifra ridicată de angajaţi, process complex
de luare a deciziilor, o gamă îngustă de produse, risipă mare de materii prime, etc.
Oportunităţi – Oportunităţile sunt prezentate de către mediul în care operează
organizaţia. Acestea apar atunci când o organizaţie poate beneficia de condiţii pentru a
planifica şi execută strategii care să îi permită să devină mai profitabilă.
Organizaţiile pot obţine un avantaj competitive prin valorificarea oportunităţilor.
Organizaţia trebuie să fie atentă şi să recunoască oportunităţile şi să le valorifice ori de câte
oţi acestea apar. Selectarea obiectivelor care vor servi cel mai bine clienţii, în timp ce
obţinerea rezultatelor dorite este o sarcină dificilă.

Oportunităţile pot apărea de pe piaţă, precum şi de la concurenţă, industrie/guvern şi

tehnologie. Creşterea cererii pentru telecomunicaţii, însoţită de liberalizare este o mare
oportunitate pentru noile firme care intră în sectorul telecomunicaţiilor şi concurează cu
firmele existente pentru venituri.
Ameninţări – ameninţările apar atunci când condiţiile din mediul extern periclita
fiabilitatea şi profitabilitatea afacerii organizaţiei. Acestea compun vulnerabilitatea atunci
când se referă la punctele slabe.
Ameninţările sunt incontrolabile. Atunci când apare o ameninţare, stabilitatea şi
supravieţuirea se pot afla în pericol. Exemple de ameninţări ar fi – neliniştea în rândul
angajaţilor, continuă schimbare a tehnologiei, creşterea concurenţei conduce la exces de
capacitate, „război‟ de preţuri şi reducerea profiturilor industriei, etc.
Puncte tari în România
Acestea ţin în primul rând de capacitatea de organizare a ţării, de resursele de care dispune
şi sunt o caracteristică a mediului intern. Cea mai bună soluţie de promovare este susţinerea
punctelor forte şi diminuarea punctelor slabe.
După o analiză a resurselor turistice româneşti principalele puncte tari sunt
următoarele: potenţialul natural, potenţialul antropic, dezvoltarea şi diversificarea capacităţii
de cazare şi alimentaţie, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potenţialul balnear. Iată
care sunt argumentele noastre în acest sens.
Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului
asigurând totodată şi substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin varietatea
formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, câmpii, deltă, România se situează printre cele mai
frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei.
 Munţii Carpaţi reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa 35%
din teritoriul ţării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpaţii au câteva părticularitaţi care îi
deosebesc de ceilalţi munţi ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra)1 :
• diversitatea peisagistică – asociată structurilor geologice şi alternanţei tipurilor de relief:
peisaje alpine (Făgăraş, Retezat, Rodnei, Parâng), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vlădeasa,
Mehedinţi, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei şi defilee (Bicazului, Olteţului,
Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);
• accesibilitate – datorită poziţiei centrale, configuraţiei, numeroaselor văi şi defilee, dar şi
datorită altitudinii mai reduse;
• potenţialul speologic bogat: peste 10000 de peşteri (care situează România pe locul 3 în
Europa), dintre care unele au o valoare ştiinţifică exceptională;
• complexitate – varietatea formelor de relief, o bogată reţea hidrografică, fond cinegetic,
domeniu schiabil, aşezări umane.
Zona dealurilor subcarpatice şi a podişurilor este deosebit de interesantă prin bogaţia
şi varietatea resurselor balneare. În România există factori naturali de cură, de o mare
diversitate (ape minerale şi termale, lacuri terapeutice, nămoluri terapeutice, emanaţii de
gaze terapeutice de tipul mofetelor, saline, aeroionizarea predominant negativă), în peste
200 de localităţi, situând România pe unul din primele locuri în Europa. Zona de câmpie nu
prezintă resurse deosebite, dar se poate folosi în interes turistic prin arealul forestier, fondul
cinegetic şi piscicol şi prin resursele balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale). Litoralul
(cu 245 km de plajă) se deosebeşte de oferta altor ţări printr-o serie de caracteristici2 :
• orientarea spre est şi sud-est;
• coborârea în mare cu o pantă lină;
• calitatea nisipului;
• lăţimea plajei.

Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai complexe zone turistice din România şi
una dintre marile atracţii ale ţării datorită unicităţii ei în zona europeană. Cele mai importante
atracţii ale Deltei sunt:
• plajele întinse în zona litorală (Sulina, Petrişor);
• dunele de nisip (Caraorman, Sărăturile);
• vegetaţia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Cărorman, zăvoaie de plută şi sălcii
uriaşe, stufărişuri, specii rare), cuprinzând peste 1150 de specii de plante;
• fauna piscicolă şi ornitolgică (peste 300 de specii de păsări şi circa 150 de specii de peşti);
• fond cinegetic şi piscicol.
Hidrografia cuprinde o vastă reţea de râuri, numeroase lacuri de diferite tipuri
(glaciar, carstic, vulcanic, de baraj natural) şi o mare varietate de ape subterane.
Clima contribuie prin valorile de temperatură, regimul eolian şi pluviometric, gradul de
nebulozitate la crearea ambianţei favorabile călătoriilor, dar constituie şi un motiv special de
deplasare prin calitatea de factor de cură (climat excitant-solicitant în zonele de litoral,
sedativ în zonele de deal şi podiş, tonic-stimulent în zonele montane).
Vegetaţia constituie componenta esenţială pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru
organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă. Trebuie totodată menţionate şi
plantele medicinale care constituie un factor natural de cură (fitoterapia) foarte apreciat3 .
 Fauna – România dispune de circa 3600 de specii, dintre care unele au o însemnătate
cinegetică deosebită (ursul brun, cerbul, râsul, cocoşul de munte, raţa sălbatică). Bogaţia
faunei şi fondul cinegetic deosebit prezintă interes pentru turismul de vânătoare şi pescuit
sportiv, dar şi pentru turismul ştiinţific.
Potenţialul antropic
România dispune de un bogat şi diversificat potenţial antropic, rezultat al istoriei de
peste 2000 de ani pe aceste meleguri, dar şi al factorilor politici care au influenţat
dezvoltarea ţării.
Printre cele mai interesante resurse ale potenţialului antropic se numără:
Vestigiile arheologice:
• cetăţile greceşti de pe ţarmul Mării Negre: Histria, Tomis, Callatis;
• cetăţile dacice din Munţii Oraştiei: Sarmisezetusa, Costeşti;
• cetăţile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;
• cetăţile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca modernă: Neamţ,
Suceava, Sighişoara, Alba-Iulia, Bucureşti.
Monumentele istorice, de artă şi arhitectură:
• mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voroneţ, Humor, Suceviţa, Moldoviţa,
Arbore;
• bisericile din lemn din Maramureş: Bogdan-Voda, Surdeşti, Botiza, Ieud;
• bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania: Raşinari, Biertan, Cristian sau din
Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneţi, Cula Greceanu de la Măldărăşti;
• castele şi palate: Bran, Mogoşoaia, Hunedoara, Peleş, Cotroceni;
• edificii religioase, monumente şi statui: catedrala romanocatolică din Alba-Iulia,
biserica Sf. Trei Ierarhi – Iaşi, Biserica Neagră – Braşov, biserica Stavropoleos – Bucureşti,
biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, moscheea din Constanţa, Turnul Chindiei – Târgovişte,
Arcul de Triumf – Bucureşti, Ansamblul sculptural C. Brâncuşi – Tg. Jiu.
Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice:
• edificiile unor institutii culturale: Atheneul Român, Palatul Culturii-Iaşi, Casa Sfatului-
Braşov;
• reţeaua de muzee şi case memoriale: peste 450 de muzee şi circa 1000 de case
memoriale de interes local, naţional sau internaţional;
• evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale filmului,
târguri, serbări (Serbările zăpezii, Serbările mării).
Arta şi tradiţia populară:
• arhitectura şi tehnica populară;

• creaţia artistică: producţia mesteşugărească şi de artizanat (Horezu, Corund, Marginea,

Vama – centre de ceramică), muzica, dansul, portul (ţara Moţilor, ţara Zarândului, ţara
Maramureşului), creaţia literară;
• manifestari tradiţionale: Sâmbra Oilor, târgul de fete, Festivalul Narciselor, Cocoşul de
Horez.
Pot constitui resurse antropice şi o serie de obiective economice: amenajări
hidroenergetice (baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroenergetice), canale de navigaţie
şi ecluze, drumuri transmontane înalte (Transfăgărăşan), defilee (Jiului, Oltului, Dunării),
precum şi localităţile urbane sau rurale pentru arhitectura specifică, cultură, civilizaţie.
Dezvoltarea şi diversificarea capacităţii de cazare şi alimentaţie
Diversificarea capacităţii de cazare s-a realizat prin apariţia unor noi tipuri de unităţi
de cazare, precum pensiunile turistice (numărul acestora a crescut de la 16 unităţi în 1993 la
492 unităţi în 2002), pensiunile agroturistice (de la 61 unităţi în 1996 la 461 unităţi în 2002),
hostelurile (11 unităţi în 2002), spaţii de cazare pe nave (6 unităţi în 2002), dar şi prin
dezvoltarea unui segment hotelier de lux (4-5 stele). Acesta s-a dezvoltat prin intrarea pe
piaţa din România, prin contracte de management sau de franciză, a unor mari lanţuri
hoteliere internaţionale precum: Sofitel, Hilton, Howard Johnson, Marriott, dar şi prin proiecte
de investitii autohtone: Club Scandinavia din Mamaia, Complexul Europa şi hotelul Astoria
din Eforie Nord.
Se remarcă o tendinţă tot mai accentuată de dezvoltare a segmentului de 2-3 stele la
nivel urban prin apariţia multor unităţi de primire de dimensiuni mici, adresate în special
turismului de afaceri. Acestea sunt investiţii noi care oferă o alternativă, din ce în ce mai
cautată, la hotelurile de mari dimensiuni. Dezvoltarea unităţilor de alimentaţie s-a realizat atât
pe baza dezvoltării unităţilor de cazare, dar mai ales prin realizarea unor noi unităţi care vin
să acopere cererea rezidenţilor din localităţile de reşedinţă. S-au dezvoltat atât lanţurile de
alimentaţie rapidă (McDonald’s, SpringTime, PizzaHut), în special în marile oraşe ale ţării,
dar şi restaurantele clasice, restaurantele cu specific naţional (italienesc, francez, german,
indian, chinez), cât şi cele specializate (restaurante vânătoreşti, pescăreşti, rotiserii,
pensiuni) care oferă o gamă sortimentală variată şi care tentează prin noutate.
Crearea de noi produse turistice
În ultimii ani, România a avut o prezenţă mai activă pe pieţele internaţionale prin
dezvoltarea unor produse turistice naţionale pentru mai multe categorii de turişti: România
ţara Vinurilor, Dracula, Croaziere pe Dunăre, SuperSki în Carpaţi, Agroturism în România.
Aceste programe turistice, la nivel naţional, au fost promovate la manifestarile
internaţionale de profil pentru diferite segmente de clientelă, dar fără evidenţierea clară a
unuia dintre ele la care celelate să fie considerate adiacente. Este un prim pas pe care
România l-a făcut pentru recâştigarea pieţelor internaţionale, pas care va trebui susţinut de
politica turistică internă referitoare la modernizarea unităţilor de primire turistică, la susţinerea
investiţiilor în turism şi chiar la coordonarea activităţii turistice la nivel guvernamental.
Potenţialul balnear

Potenţialul balnear, chiar dacă a fost amintit în cadrul potenţialului natural – zona
dealurilor şi podişurilor, merită o atenţie deosebită atât datorită factorilor de cură (unii dintre
ei unici în Europa), cât şi datorită bazei tehnico-materiale aferente. România dispune de un
potenţial balnear unic în zona Europei; au fost identificate peste 200 localităţi cu factori
naturali de cură de o mare diversitate. Principalii factori de cura prin care turismul balnear
contribuie la ameliorarea stării de sănătate a persoanelor venite la tratament sunt: climatul,
apele minerale - sulfuroase, clorurate, uşor iodurate, bromurate, sodiu, calciu, magneziene
etc., nămoluri si gazele terapeutice, lacurile cu proprietăţi terapeutice, ape destinate
îmbutelierii etc.

Rolul profilactic al curelor balneare este bine cunoscut prin creşterea rezistentei generale a
organismului dupa tratament.
 Funcţia balneoclimaterica a turismului balnear se completează cu cea recreativa.
Excursiile in regiune, cu o pondere tot mai însemnata, conferă staţiunilor si o funcţie
turistica cu caracter specific. In acest sens pe lângă fiecare staţiune se conturează o arie
imediata de interes turistic si o arie apropiata, aceasta din urma formata din celelalte staţiuni
si alte obiective turistice.
Dintre toate segmentele de turism, turismul balnear este singura forma de turism care
se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil și
independent de condiţiile atmosferice; deci turismul balnear nu este influenţat de
sezonalitate.
Puncte slabe
În dezacord cu nivelul aşteptărilor clientelei turistice considerăm a fi: Slaba dezvoltare
a serviciilor oferite turiştilor se face simţită mai ales în zonele rurale. Dacă în marile oraşe ale
ţării există modalităţi diverse de petrecere a timpului liber: cinematografe, baruri, cluburi, săli
şi terenuri de sport, discoteci, cazinouri, oferte pentru excursii la obiective din zonă, în
oraşele mai mici sau staţiunile turistice, aceste servicii se regăsesc doar parţial. Este un
punct slab, care odată eliminat va dezvolta mai ales industriile conexe, asigurând o
dezvoltare armonioasă a zonelor turistice. Lipsa unei infrastructuri la nivel cât mai apropiat
de cel european reprezintă unul dintre punctele slabe ale României, un dezavantaj al ţării nu
numai la nivelul turismului, dar şi la nivelul investiţiilor generale în alte sectoare de activitate.
Economia turismului Lungimea totală a reţelei drumurilor publice din România este de
78.836 km (din care 25,3% sunt drumuri publice modernizate), distribuţia acestora fiind
relativ uniformă pe întreg teritoriul ţării, cu excepţia regiunii Bucureşti-Ilfov. Aceasta dispune
de o densitate mai mare a drumurilor publice, aproape jumătate dintre acestea fiind
modernizate. Deşi în perioada 1995-2002 reţeaua drumurilor publice modernizate din
România a înregistrat creşteri, densitatea drumurilor publice (33 km/100 km2 ) continuă să
fie foarte scăzută comparativ cu media ţărilor UE (116 km/100 km2 ). Principalele oraşe ale
României sunt legate printr-o reţea de aproximativ 20.000 km de drum principal, incluzând
aproape 1.000 km de şosea cu trei sau patru benzi de circulaţie şi doar 160 km de
autostradă (prin inaugurarea în iunie 2004 a primului segment, în lungime de 55,7 km al
autostradei Bucureşti-Constanţa). Până în 2005 vor fi inauguraţi alţi 92 km de autostradă pe
tronsoanele Lehliu-Drajna, Drajna-Feteşti şi Feteşti-Cernavodă, urmând ca ultimul tronson,
Cernavodă-Constanţa, să fie finalizat până în anul 2006. Printre avantajele unei autostrazi se
numără: capacitatea mare de circulaţie, viteză mare de deplasare de circa 120 km/h,
siguranţa sporită a traficului, crearea de noi locuri de muncă, accelerarea dezvoltării socio-
economice a regiunilor traversate, atu pentru integrarea europeană şi pentru turism.
„Starea drumurilor variază foarte mult pe teritoriul României. În vreme ce străzile
principale din oraşele mai mari şi principalele şosele care fac legatura între oraşe sunt într-o
stare acceptabilă până la bună, majoritatea celorlalte şosele sunt în stare proastă, sunt slab
iluminate, înguste şi deseori nu au benzi marcate. Multe şosele, în special în zonele rurale,
sunt folosite şi de pietoni, animale, biciclişti, căruţe trase de cai care sunt foarte greu de
văzut, în special noaptea. Circulaţia pe şosele poate să fie deosebit de periculoasă atunci
când carosabilul este umed sau acoperit cu zăpadă sau gheaţă. Aceasta este situaţia în
special pe drumurile montane.” În România există 17 aeroporturi. Cele mai importante
aeroporturi sunt Bucureşti Otopeni (aproape 75% din traficul total), Bucureşti Băneasa
(9,3%), Timişoara (5,2%) şi Constanţa (2,2%).
Aceste patru aeroporturi funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, în timp ce celelalte 13 funcţionează sub autoritatea Consiliilor
Judeţene.
Cel mai important aeroport internaţional este Bucureşti-Otopeni (deschis în 1970),
situat la 18 km de Bucuresti (el a preluat zborurile externe de la vechiul aeroport civil de la
Băneasa). 15 oraşe au aeroporturi: Constanţa-Mihail Kogălniceanu, Timişoara, Arad, Sibiu,
Suceava (toate şi pentru trafic internaţional), Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj-Napoca,
Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureş, Tulcea. Toate cele 17 aeroporturi sunt
deschise traficului internaţional. În prezent, pe 9 din aeroporturi se efectuează curse
internaţionale în mod regulat. Lipsa utilităţilor reprezintă un handicap în concurenţa cu alte
state din regiune.
Turiştii străini veniţi în România doresc să beneficieze de condiţii de cazare
rezonabile care să le asigure un minim de confort. Există încă, în mileniul trei, într-o ţară care
se pretinde a fi pe deplin europeană, localităţi neelectrificate în zona munţilor Apuseni. La
acestea se adaugă lipsa unei alimentări curente cu apă, lipsa canalizării şi numărul mic de
posturi telefonice din localităţile rurale. Toate acestea nu creează premisele unei dezvoltări
adevărate a turismului rural, ci doar impresia unei întoarceri în timp care poate distra turistul
stăin obişnuit cu facilităţile vieţii moderne. Reţeaua de utilităţi (alimentare cu apă, cu gaze şi
canalizare) este insuficient dezvoltată în raport cu suprafaţa şi populaţia ţării, dar mai ales în
comparaţie cu situaţia ţărilor dezvoltate din Europa. Cultura şi turismul au o relaţie simbiotică.
Lipsa investiţiilor pentru punerea în valoare a resurselor culturale ale ţării va avea
efecte negative asupra turiştilor, dar şi asupra populaţiei rezidente. Arta şi meşteşugurile,
dansurile, ritualurile, legendele riscă să fie uitate de către generaţiile tinere, dar pot fi
revitalizate atunci când turiştii îşi arată interesul asupra lor. Monumentele şi obiectivele
culturale pot fi valorificate prin utilizarea fondurilor provenite tocmai din activitatea turistică.
De fapt, aceste monumente abandonate suferă tocmai din lipsa de vizitatori. Cultura
şi turismul trebuie să se susţină reciproc şi să dezvolte o relaţie susţinută de întrajutorare pe
termen lung. Această cooperare se poate realiza prin implicarea atât a sectorului
guvernamental, cât şi a sectorului privat într-un parteneriat reciproc avantajos. Ca
promovare, România nu şi-a creat o imagine clară şi puternică pe piaţă internaţională
deoarece nu a adoptat o politică sistematică şi susţinută de atragere a turiştilor străini. Într-un
an a fost promovat litoralul şi Dracula, în anul următor s-a promovat Delta Dunării şi turismul
rural, toate acestea creând o imagine confuză în mintea străinilor interesaţi de România.
Acţiunea de promovare trebuie să fie puternică şi concertată, să prezinte elementele
care ne diferenţiază de ţările din regiune, trebuie să prezinte un element unic de atracţie care
să stimuleze cât mai mulţi turişti străini să viziteze România. La fel cum Grecia este ţara
vacanţelor însorite, Ungaria este ţara tratamentelor balneare, Croaţia prezintă Mediterana
„aşa cum a fost odată”, Portugalia este singura ţară din Europa cu ieşire numai la Oceanul
Atlantic9 şi România trebuie să găsească un element unic de atracţie în jurul căruia să
graviteze celelalte oferte turistice naţionale.
Din analiza punctelor forte şi slabe ale României se pot identifica direcţiile de acţiune
pe care va trebui să le urmeze strategia de relansare a turismului internaţional al României:
dezvoltarea infrastructurii generale, dezvoltarea infrastructurii turistice, crearea şi
promovarea intensivă a unor produse turistice competitive care să valorifice atât potenţialul
antropic, cât şi cel natural, îmbunătăţirea serviciilor oferite turiştilor, dar şi crearea unei
imagini coerente pe pieţele externe, imagine care trebuie să fie total diferită de cea a
concurenţilor direcţi: Ungaria, Bulgaria.
Oportunităţile şi ameninţările
Oportunităţile şi ameninţările, ţinând mai mult de mediul extern al ţării nu pot fi decât
anticipate şi susţinute sau prevenite prin măsuri de natură să maximizeze efectele benefice
şi să minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfaşurată o analiză permanentă a evoluţiilor
economice, sociale şi politice din pieţele ţintă pentru a observa schimbările care apar,
schimbări care pot influenţa pozitiv sau negativ activitatea turistică internaţional-receptoare a
României.
Oportunităţi
Prin poziţia geopolitică pe care o deţine în cadrul continentului, România beneficiază
de un mare avantaj faţă de ţările concurente. România se află la întretăierea celor mai
importante rute comerciale ale continentului: se găseşte la jumatatea distanţei între nordul şi
sudul Europei, precum şi pe drumul care leagă Europa de Vest de Asia. Acest avantaj se
poate dezvolta din perspectiva turismului de tranzit, cât şi din perspectiva turismului de
odihnă şi relaxare prin distanţele relativ reduse între România şi ţările vestice.
Dezvoltarea unei infrastructuri rutiere de nivel occidental va reduce timpul parcurs în
condiţiile în care călătoriile rutiere deţin cea mai importantă pondere în preferinţele de
transport ale turiştilor străini sosiţi în Români. Dacă se menţionează şi posibilitatea ca
viitoarea conductă de petrol şi gaze naturale de la Marea Caspică să tranziteze România se
accentueză şi mai mult importanţa geopolitică a ţării în zona central-europeană.
Intrarea României în NATO nu creează oportunităţi imediate aşa cum greşit se crede
de multe ori. Acest eveniment are o semnificaţie importantă atât pentru noi – ca stat – printr-
o despărţire clară de trecut, cât şi pentru noii aliaţi, prin afirmarea clară a valorilor
democraţiei. Pentru străini, aderarea României la NATO înseamnă siguranţă, stabilitate,
înseamnă garanţia unei ţări care, chiar în reconstrucţie economică, crede în valorile
democraţiei mondiale şi ale cărei interese sunt legate de interesele ţărilor aderante.
Generalul Wesley Clark, fostul conducător al trupelor americane din Irak, declară cu
prilejul unei vizite la Bucureşti: „Aderarea României la NATO va aduce miliarde şi miliarde de
dolari din investiţii stăine, educaţie pentru mii de oameni şi zeci de mii de locuri de muncă, o
adevărată transformare în plan economic, militar şi cultural /.../ oamenii de afaceri occidentali
vor veni să investească în România, pentru că ştiu că acum investiţiile lor sunt în siguranţă,
dar şi pentru că vor putea participă la transformarea societăţii româneşti, astfel încât aceasta
să fie compatibilă cu cele din vest”.
Din punct de vedere turistic, intrarea în NATO nu poate aduce beneficii imediate
decât prin amplasarea unor baze militare străine (americane) pe teritoriul României în zonele
de interes (litoral, Timişoara, Târgovişte), baze militare care vor aduce un important aport
valutar care, prin efectele induse, vor dezvolta mai multe ramuri ale economiei.
Siguranţa României, comparativ cu alte state europene receptoare de turişti, poate fi
o oportunitate care poate fi exploatată în condiţiile în care atentatele teroriste s-au facut
simţite şi în ţări care, până nu demult, nu prezentau nici un fel de pericol. Printre ţările care s-
au confruntat cu astfel de atacuri se numără Turcia şi Spania, ambele fiind destinaţii
importante pentru turismul de litoral.
La 15 noiembrie 2003, în Turcia, la două sinagogi din Istanbul, au avut loc atentate
cu bombă, soldate cu 25 de morţi şi 300 de răniţi. La doar cinci zile, la consulatul britanic şi
la birourile băncii britanice HSBC, ambele situate pe malul european al Bosforului, au
izbucnit alte explozii sângeroase în care şi-au pierdut viaţa consulul britanic împreună cu alte
26 de victime şi au fost rănite peste 450 de persoane. Conform administraţiei de la Ankara,
atacul a fost revendicat de gruparea Al Qaida şi de Frontul Islamic al Combatanţilor din
Marele Orient (IBDA) – o reţea turcă, înarmată, al cărei lider este condamnat la închisoare
pe viaţă.
Tranzacţiile lirei turceşti au fost suspendate, după ce moneda s-a devalorizat cu
peste 7 procente, imediat după explozii. Tranzacţiile la bursa din Londra s-au prăbuşit
imediat după aflarea veştii că atentatele au vizat obiective britanice din metropola turcă.
Vestea atentatelor a provocat şi scăderea cotaţiilor la acţiunile firmelor de turism şi asigurări.
Investitorii au preferat să vândă aceste acţiuni şi să cumpere obligaţiuni sau aur.
În Germania, unde Turcia este una dintre cele mai bine vândute destinaţii turistice,
acţiunile firmelor de turism au scăzut cu aproape şase procente. O lovitură serioasă au primit
şi companiile aeriene şi cele hoteliere care au afaceri în Turcia. Analiştii spun că evenimente
tragice ca cele de la Instanbul nu vor avea un impact economic major în următoarele luni.
Dacă se vor mai produce noi atentate este foarte probabil ca o parte din fluxurile
turistice către Turcia să se orienteze către alte destinaţii considerate mai sigure. Atentatele
de la Madrid, din 11 martie 2004, soldate cu 199 de morţi şi 1.400 de răniţi, au fost comise
cu trei zile înainte de alegerile parlamentare din Spania şi sunt cele mai sângeroase din
istoria Spaniei moderne şi din Europa, după atentatul de la Lockerbie (Scoţia), care în 1988
s-a soldat cu 270 de morţi. Astfel, o ţară membră atât a UE, cât şi a NATO a fost lovită de un
atentat ale cărui efecte se vor extinde asupra tuturor ţărilor membre UE.
Atentatul de la Madrid a condus la scăderea ritmului de creştere economică a UE
datorită scăderii ponderilor cheltuielilor şi a creşterii economiilor. Printre cele mai afectate
sectoare ale economiei se numără aeronautica, turismul şi bunurile de lux, dar nu sunt
excluse scăderi nici în domeniul electrocasnicelor şi al autoturismelor. Printre experţii în
domeniu se număra şi Herve Goulletquer, coordonatorul pentru studii europene la Credit
Lyonnais, care afirma: „Nu așteptată o reacţie patriotică precum în Statele Unite, unde
americanii au consumat în mod forţat pentru a susţine economia după atentate”.
Valorificarea relaţiilor de cooperare în anumite domenii economice, cu anumite ţări
precum SUA şi China se pot extinde şi asupra turismului. Printre cele mai importante acţiuni
desfăşurate la nivel de miniştri se numără şi vizita, la începutul lunii februarie 2004, a unei
delegaţii guvernamentale condusă de prim-ministrul Adrian Năstase, în China. Această vizită
a avut ca scop impulsionarea relaţiilor economice româno-chineze, dar şi deschiderea unui
birou de turism în Beijing, măsură de natură să impulsioneze călătoriile către ţara noastră nu
numai în scopuri economice. În urma acestei vizite, oficiali români şi chinezi în domeniul
turismului au demarat discuţii în vederea primirii de către ţara noastră a Statutului de
Destinaţie Turistică Autorizată (ADS), condiţie premergătoare dezvoltării circulaţiei
turistice între cele două ţări. Statutul va fi obţinut în urma încheierii unui acord care să
prevadă obligaţia de repatriere a turiştilor de către agenţiile de turism prin care ei au plecat,
în cazul în care aceştia intenţionează să emigreze în ţara vizitată. În luna aprilie, un grup de
tur-operatori chinezi şi un alt grup de jurnalişti, formatori de opinie, au vizitat România pentru
informare asupra resurselor turistice.
Ameninţări
Printre ameninţările cu care se poate confrunta România se numără şi deteriorarea
situaţiei economice a ţărilor Europei de Vest şi în special a marilor emiţători de turişti:
Germania, Marea Britanie, Olanda, Franţa, Italia, Austria la care se adaugă ameninţările
unor noi atentate teroriste (după cele din Turcia şi Spania), care vor contracta şi mai mult
cererea turistică. Raportul FMI evidenţiază slăbiciunea economiilor din zona euro în raport cu
restul lumii. Uniunea Europeană a înregistrat o tendinţă de creştere economică pe baza unei
cereri externe mai viguroase, consumul intern păstrându-se la un nivel foarte redus.
Creşterea consumului se lasă încă aşteptată, cu toate că rata şomajului dă semne de
scădere. Însă ultimii indicatori macroeconomici la nivelul UE menţin incertitudinea unei
depăşiri clare a perioadei de recesiune.
Astfel, menţinerea consumului la un nivel scăzut, chiar în condiţiile unei creşteri
economice, nu este de natură să favorizeze călătoriile, ci mai degrabă investiţiile şi
asteptarea unor momente mai prielnice. Creşterea preţului petrolului pe plan internaţional va
avea efecte negative şi asupra fluxurilor turistice, prin creşterea preţului la biletele de avion
datorită ponderii ridicate a costurilor legate de combustibil în totalul costurilor de operare a
unei companii aeriene.
Preţul petrolului influenţează şi situaţia economică a ţărilor emiţătoare de turişti,
încetinind ritmul de creştere economică cu efecte negative asupra consumului. Dacă la
condiţiile de incertitudine economică în care se găsesc majoritatea economiilor din zona UE
se adaugă şi perspectivele unor atentate teroriste sau reactivarea unor focare de agitaţie din
Balcani (Kosovo) este mai mult ca sigur că vom asista la o menţinere constantă sau chiar o
scădere a cererii turistice la nivel european. În condiţiile în care toate ţările din regiune
(Bulgaria, Ungaria, România, Turcia, Grecia) doresc o creştere a fluxurilor internaţional-
receptor, între ele se va manifesta o concurenţă acerbă din care România poate ieşi
dezavantajată datorită politicii turistice manifestate până în acest moment. Globalizarea
poate aduce, la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de sporirea investiţiilor, creşterea
numărului de locuri de muncă şi efecte negative. Acestea din urmă se vor resimţi mai ales în
planul cultural prin deteriorarea, de dragul profiturilor mai mari, a obiceiurilor şi a modului de
viaţă tradiţional.
Astfel, mâncărurile tradiţionale se vor adapta gusturilor turiştilor, obiceiurile şi datinile
populare vor fi în pericol de a deveni sinonime kitchului, iar valorile culturale ale poporului se
vor schimba după valorile culturii dominante, în prezent cultura americană
Spre exemplu, deşi avem o sărbatoare specifică dedicată îndrăgostiţilor
„Dragobetele” (24 februarie), sărbătorită de sute de ani în România, noi o înlocuim cu o
sărbătoare de import „Valentine’s Day” (14 februarie), datorită profitului aferent: mici sau mari
cadouri între persoanele îndrăgostite, flori, petreceri. În tradiţia populară, acestă sărbătoare
îşi are originea în ciclurile naturii, mai ales în lumea păsărilor.
Nu întâmplător, pasărea era considerată una din cele mai vechi divinităţi ale naturii şi
dragostei.
 Ei bine, românii numeau sărbătoarea Dragobetele şi Logodnicul Păsărilor, spunând
că acum acestea se împerechează şi îşi fac cuib, de la păsări obiceiul fiind preluat şi de
către oameni. Conform obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă
flăcăul era iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai
îndelungată în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel
puţin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefaţând logodnele adevărate.
Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizării, turistul fiind interesat nu
numai de resursele naturale şi antropice ale unei ţări, dar şi de aspecte ce ţin de valori
culturale, obiceiuri şi datini, sărbători specifice. În condiţiile în care se doreşte promovarea
României ca o destinaţie de descoperire a tradiţiilor, există riscul ca peste câteva
decenii să nu putem prezenta obiceiuri şi valori specifice României decât în poze sau în
evenimente special organizate şi care vor purta amprenta societăţii de consum. Prin
combinarea celor patru elemente prezentate în analiza SWOT şi gruparea lor cate două se
pot obtine patru strategii:
• S-O (Puncte tari-Oportunităţi): urmărirea oportunităţilor care se potrivesc cel mai bine
punctelor tari;
• W-O (Puncte slabe-Oportunităţi): depăşirea punctelor slabe în urmărirea oportunităţilor;
• S-T (Puncte tari-Ameninţări): identificarea modalitaţilor de utilizare a punctelor tari pentru a
reduce vulnerabilitatea la ameninţările externe;
• W-T (Puncte slabe-Ameninţări): stabilirea unui plan defensiv pentru a preveni situaţia când
punctele slabe devin foarte vulnerabile la ameninţările externe. Cea mai bună soluţie este
investirea resurselor în promovarea pe plan extern a punctelor tari ale României şi pentru
eliminarea punctelor slabe din plan intern, concomitent cu urmărirea oportunităţilor oferite de
pietele externe.
 BIBLIOGRAFIE

1. Gherasim, Toader, Gherasim, Adrian-Cercetări de marketing,

Editura
Economică, Bucureşti, 2003

2. Prutianu,Ştefan, Anastasiei,Bogdan,Jijie,Tudor-Cercetarea
de
marketing.Studiul pieţei pur şi simplu, Editura POLIROM, Iaşi,
2002

3. Stancioiu, F. - Planificare de marketing in turism; Editura

Economica; Bucuresti, 2005

4. Nistoreanu, P., Dinu, V., Nedelea, Al. Producţia şi

comercializarea serviciilor turistice, Bucureşti,

5. Snak, O., Baron, P., Neacşu, N. Economia Turismului,

Bucureşti, Editura Expert, 2001

6. Sind România, http://www.sindromania.ro

7. *** http://www.alba.insse.ro/cmsalba/rw/pages/statJud.ro.do,
august 2008

8. Tobin, L. M., 1990, The New Quality Landscape = TQM, în

International Journal of Systems Management, 41, pag. 10

9. Sink, D.S., 1991, TQM =The Next Frontier or Just Another

Bandwagon Productivity, pag. 400

10. Minciu Rodica, 2002, Economia turismului, Editura Uranus,

Bucureşti