FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA

CIURCEA LAURENȚIU VASILE*1

1
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al
României”Facultatea de Management și Turism Rural, România
*E-mailul autorului corespunde cu : ciurcea02@gmaill.com

Rezumatul: Turismul Cultural, alături de cel rural, este considerat în prezent principalul
tip de turism pe care îl poate oferi Romania la scară europeană. Acesta este recunoscut ca
un motor pentru (auto-)cunoaşterea, dezvoltarea şi promovarea identităţilor culturale
locale, oferind comunităţilor învecinate şanşa conservării patrimoniului cultural ca
resursă pentru dezvoltarea socio-economică locală. World Travel and Tourism Council a
recomandat în anul 2006 ca Turismul Cultural şi de Patrimoniu să devină unul din
principalele produse turistice ale României. Din această perspectivă, punctele de atracţie
sunt numeroase, variate şi interesante, operatorii din turism având posibilitatea de a crea
produse independente şi complexe pentru promovarea României ca destinaţie turistică
culturală.

CUVINTE CHEIE: Turismul cultural , România, Analiza SWOT, Oportunități

INTRODUCERE

România, aşa cum s-a arătat până acum, poate reprezenta o destinaţie turistică
deosebită prin atracţiile naturale importante de care dispune, prin marile avantaje istorice
şi culturale şi diferitele facilităţi pentru diverse evenimente care pot avea loc aici. Cu
toate acestea, turismul românesc nu se găseşte, tocmai, într-o fază înfloritoare a cilclului
sau de viaţă, iar piaţa turistică din România nu se înălţa la standardele celorlalte pieţe
turistice europene. După ce s-a studiat în capitolele anterioare situaţia turismului
românesc şi a pieţei turistice din România, observând că există acele treceri bruşte de la
o perioadă înfloritoare a turismului la una de declin, se consideră a fi necesară efectuarea
unei analize , în vederea găsirii de noi soluţii pentru îmbunătăţirea sa [1, 3].

Figură 1 Puncte tari în România

Sursă: www.capital.ro

Pentru a identifica şi pune în evidenţă obiectivele şi strategiile care

trebuie aplicate şi pentru a înţelege constrângerile din mediu, concurenta, oportunităţile
şi ameninţările se efectuează o analiză, numită analiza SWOT. Analiza SWOT este un
acronim pentru puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări. Prin definiţie,
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

punctele tari (S) şi punctele slabe (W) sunt factori interni pe îi care aveţi că măsuri de
control. De asemenea, prin definiţie, oportunităţi (O) şi ameninţări (T) sunt factori
externi asupra cărora, în esenţă, nu aveţi nici un control. [6, 11].
Analiza SWOT este instrumentul cel mai renumit pentru verificarea şi analiza
poziţiei strategice de ansamblu a afacerii şi a mediului său. Scopul cheie al acesteia este de
a identifica strategiile care vor crea un model specific afacere, care va alinia cel mai bine
resursele şi capacităţile unei organizaţii la cerinţele mediului în care funcţionează firma.
Cu alte cuvinte, aceasta este fundamentală pentru evaluarea potenţialului intern şi a
limitelor şi oportunităţilor / ameninţărilor posibile din mediul extern. Examinează toţi
factorii din interiorul şi din afara firmei care influenţează succesul. Un studiu consecvent al
mediului în care firma operează ajuta la previzionarea / predicţia tendinţelor de schimbare
şi, de asemenea, ajuta la integrarea acestora în procesul de luare a deciziilor al organizaţiei.
Puncte tari – Punctele tari sunt calităţile care ne permit îndeplinirea misiunii
organizaţiei. Acestea reprezintă baza pe care poate fi realizat şi continuat/susţinut un
succes continuu.
Punctele tari pot fi tangibile sau intangibile. Acestea sunt ceea ce cunoaşteţi bines
sau în ceea ce aveţi expertiză, trăsăturile şi calităţile deţinute de angajaţii dvs. , (individual
şi că echipa) şi caracteristicile distincte avute de organizaţia dvs. , coerentă să.
Punctele tari sunt aspectele benefice ale organizaţiei sau capacităţile unei
organizaţii, care includ comptenetele umane, procesul de capacitate, resursele financiare,
produsele şi serviciile, fondul comercial clienţilor şi loialitatea faţă de marcă. Exemple
de puncte tari organizatorice sunt resursele financiare uriaşe, gamă largă de produse,
inexistenta datoriilor, angajaţi dedicaţi, etc. [2, 5].
Puncte slabe – Punctele slabe sunt calităţile care ne împiedică să ne îndeplinim
misiunea şi să atingem potenţialul nostru deplin. Aceste deficienţe deteriorează influenţele
asupra succesului organizaţional şi a creşterii.Punctele slabe sunt factori care nu
îndeplinesc standardele pe care ar trebui să le respectăm. Deficienţele într-o organizaţie pot
fi maşinile depreciate, cercetare şi facilitate de dezvoltare insuficiente, gama îngustă de
produse, insuficiente în luarea deciziilor, etc. Punctele slabe sunt controlabile.
Acestea pot fi reduse la minimum şi eliminate. De exemplu – pentru a depăşi
obstacolele legate de maşinile învechite, ar trebui achiziţionate noi maşini. Alte exemple de
puncte slabe organizaţionale sunt datoriile uriaşe, cifra ridicată de angajaţi, process
complex de luare a deciziilor, o gamă îngustă de produse, risipă mare de materii prime, etc.
Oportunităţi – Oportunităţile sunt prezentate de către mediul în care operează
organizaţia. Acestea apar atunci când o organizaţie poate beneficia de condiţii pentru a
planifica şi execută strategii care să îi permită să devină mai profitabilă.
Organizaţiile pot obţine un avantaj competitive prin valorificarea oportunităţilor.
Organizaţia trebuie să fie atentă şi să recunoască oportunităţile şi să le valorifice ori de câte
oţi acestea apar. Selectarea obiectivelor care vor servi cel mai bine clienţii, în timp ce
obţinerea rezultatelor dorite este o sarcină dificilă.
Oportunităţile pot apărea de pe piaţă, precum şi de la concurenţă, industrie/guvern
şi tehnologie. Creşterea cererii pentru telecomunicaţii, însoţită de liberalizare este o mare
oportunitate pentru noile firme care intră în sectorul telecomunicaţiilor şi concurează cu
firmele existente pentru venituri.
Ameninţări – ameninţările apar atunci când condiţiile din mediul extern periclita
fiabilitatea şi profitabilitatea afacerii organizaţiei. Acestea compun vulnerabilitatea atunci
când se referă la punctele slabe.
Ameninţările sunt incontrolabile. Atunci când apare o ameninţare, stabilitatea şi
supravieţuirea se pot afla în pericol. Exemple de ameninţări ar fi – neliniştea în rândul
angajaţilor, continuă schimbare a tehnologiei, creşterea concurenţei conduce la exces de
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

de capacitate, „război‟ de preţuri şi reducerea profiturilor industriei, etc.

MATERIALE ȘI METODĂ

Scopul principal al acestei lucrări este de a studia și de a aduce în față unele aspecte despre
Turismul cultural în România prin:

- analiza și evidențierea punctelor forte și a problemelor cheie;

- evidențierea zonelor turistice în România;
- puncte tari și slabe în România;
- identificarea și propunerea unor direcții principale de acțiune.

REZULTATELE CERCETĂRII

Punctele forte în România țin în primul rând de capacitatea de organizare a ţării, de

resursele de care dispune şi sunt o caracteristică a mediului intern. Cea mai bună soluţie de
promovare este susţinerea punctelor forte şi diminuarea punctelor slabe.
După o analiză a resurselor turistice româneşti principalele puncte tari sunt
următoarele: potenţialul natural, potenţialul antropic, dezvoltarea şi diversificarea
capacităţii de cazare şi alimentaţie, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potenţialul
balnear. Iată care sunt argumentele noastre în acest sens.
Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a
turismului asigurând totodată şi substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin
varietatea formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, câmpii, deltă, România se situează
printre cele mai frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei [7, 11].

Figură 2 Munții Carpați

Sursă: https://xstyle.md/blog/curiozitati-despre-carpati/

Munţii Carpaţi reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa

35% din teritoriul ţării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpaţii au câteva
particularităţi care îi deosebesc de ceilalţi munţi ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra)1 :
• diversitatea peisagistică – asociată structurilor geologice şi alternanţei tipurilor de relief:
peisaje alpine (Făgăraş, Retezat, Rodnei, Parâng), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vlădeasa,
Mehedinţi, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei şi defilee (Bicazului,
Olteţului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);
• accesibilitate – datorită poziţiei centrale, configuraţiei, numeroaselor văi şi defilee, dar şi
datorită altitudinii mai reduse;
• potenţialul speologic bogat: peste 10000 de peşteri (care situează România pe locul 3 în
Europa), dintre care unele au o valoare ştiinţifică excepţională;
• complexitate – varietatea formelor de relief, o bogată reţea hidrografică, fond cinegetic,
domeniu schiabil, aşezări umane.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Zona dealurilor subcarpatice şi a podişurilor este deosebit de interesantă prin

bogăţia şi varietatea resurselor balneare. În România există factori naturali de cură, de o
mare diversitate (ape minerale şi termale, lacuri terapeutice, nămoluri terapeutice, emanaţii
de gaze terapeutice de tipul mofetelor, saline, aeroionizarea predominant negativă), în
peste 200 de localităţi, situând România pe unul din primele locuri în Europa. Zona de
câmpie nu prezintă resurse deosebite, dar se poate folosi în interes turistic prin arealul
forestier, fondul cinegetic şi piscicol şi prin resursele balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape
minerale). Litoralul (cu 245 km de plajă) se deosebeşte de oferta altor ţări printr-o serie de
caracteristici2 :
• orientarea spre est şi sud-est;
• coborârea în mare cu o pantă lină;
• calitatea nisipului;
• lăţimea plajei.

Figură 3 Delta Dunării

Sursă: https://cunoastetitara.md/package/delta/

Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai complexe zone turistice din România şi una
dintre marile atracţii ale ţării datorită unicităţii ei în zona europeană. Cele mai importante
atracţii ale Deltei sunt:
• plajele întinse în zona litorală (Sulina, Petrişor);
• dunele de nisip (Caraorman, Sărăturile);
• vegetaţia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Cărorman, zăvoaie de plută şi sălcii
uriaşe, stufărişuri, specii rare), cuprinzând peste 1150 de specii de plante;
• fauna piscicolă şi ornitolgică (peste 300 de specii de păsări şi circa 150 de specii de
peşti); • fond cinegetic şi piscicol [4].
Hidrografia cuprinde o vastă reţea de râuri, numeroase lacuri de diferite tipuri
(glaciar, carstic, vulcanic, de baraj natural) şi o mare varietate de ape subterane.
Clima contribuie prin valorile de temperatură, regimul eolian şi pluviometric,
gradul de nebulozitate la crearea ambianţei favorabile călătoriilor, dar constituie şi un
motiv special de deplasare prin calitatea de factor de cură (climat excitant-solicitant în
zonele de litoral, sedativ în zonele de deal şi podiş, tonic-stimulent în zonele montane).
Vegetaţia constituie componentă esenţială pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru
organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă. Trebuie totodată menţionate şi
plantele medicinale care constituie un factor natural de cură (fitoterapia) foarte apreciat .

Fauna – România dispune de circa 3600 de specii, dintre care unele au o însemnătate
cinegetică deosebită (ursul brun, cerbul, râsul, cocoşul de munte, raţa sălbatică). Bogăţia
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

faunei şi fondul cinegetic deosebit prezintă interes pentru turismul de vânătoare şi pescuit
sportiv, dar şi pentru turismul ştiinţific.

Figură 4 Faună și floră în România

Sursă: sweeblyblog.weebly.com

Potenţialul antropic

România dispune de un bogat şi diversificat potenţial antropic, rezultat al istoriei

de peste 2000 de ani pe aceste meleguri, dar şi al factorilor politici care au influenţat
dezvoltarea ţării.
Printre cele mai interesante resurse ale potenţialului antropic se numără:
Vestigiile arheologice:
• cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre: Histria, Tomis, Callatis;
• cetăţile dacice din Munţii Oraştiei: Sarmisezetusa, Costeşti;
• cetăţile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;
• cetăţile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca modernă: Neamţ,
Suceava, Sighişoara, Alba-Iulia, Bucureşti.
Monumentele istorice, de artă şi arhitectură:
• mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voroneţ, Humor, Suceviţa, Moldoviţa,
Arbore;
• bisericile din lemn din Maramureş: Bogdan-Voda, Surdeşti, Botiza, Ieud;
• bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania: Răşinari, Biertan, Cristian sau
din Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneţi, Cula Greceanu de la Măldărăşti;
• castele şi palate: Bran, Mogoşoaia, Hunedoara, Peleş, Cotroceni;
• edificii religioase, monumente şi stătui: catedrala romanocatolică din Alba-Iulia,

Figură 5 Sf. Trei Ierarhi – Iaşi, Biserica Neagră

Sursă: https://ro.wikipedia.org/

biserica Sf. Trei Ierarhi – Iaşi, Biserica Neagră – Braşov, biserica Stavropoleos –
Bucureşti, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, moscheea din Constanţa, Turnul Chindiei –
Târgovişte, Arcul de Triumf – Bucureşti, Ansamblul sculptural C. Brâncuşi – Tg. Jiu.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice:

• edificiile unor instituţii culturale: Atheneul Român, Palatul Culturii-Iaşi, Casa Sfatului-
Braşov;
• reţeaua de muzee şi case memoriale: peste 450 de muzee şi circa 1000 de case
memoriale de interes local, naţional sau internaţional;
• evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale
filmului, târguri, serbări (Serbările zăpezii, Serbările mării).

Arta şi tradiţia populară:

• arhitectură şi tehnica populară; [12, 13]

Figură 6 Costumuri tradiționale

Sursă: https://www.edusoft.ro/portul-popular/

• creaţia artistică: producţia meşteşugărească şi de artizanat (Horezu, Corund, Marginea,

Vama – centre de ceramică), muzica, dansul, portul (ţara Moţilor, ţara Zarândului, ţara
Maramureşului), creaţia literară;
• manifestări tradiţionale: Sâmbra Oilor, târgul de fete, Festivalul Narciselor, Cocoşul de
Horez.
Pot constitui resurse antropice şi o serie de obiective economice: amenajări
hidroenergetice (baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroenergetice), canale de navigaţie
şi ecluze, drumuri transmontane înalte (Transfăgărăşan), defilee (Jiului, Oltului, Dunării),
precum şi localităţile urbane sau rurale pentru arhitectură specifică, cultură, civilizaţie.

Dezvoltarea şi diversificarea capacităţii de cazare şi alimentaţie

Diversificarea capacităţii de cazare s-a realizat prin apariţia unor noi tipuri de
unităţi de cazare, precum pensiunile turistice (numărul acestora a crescut de la 16 unităţi în
1993 la 492 unităţi în 2002), pensiunile agroturistice (de la 61 unităţi în 1996 la 461 unităţi
în 2002), hostelurile (11 unităţi în 2002), spaţii de cazare pe nave (6 unităţi în 2002), dar şi
prin dezvoltarea unui segment hotelier de lux (4-5 stele). Acesta s-a dezvoltat prin intrarea
pe piaţa din România, prin contracte de management sau de franciză, a unor mari lanţuri
hoteliere internaţionale precum: Sofitel, Hilton, Howard Johnson, Marriott, dar şi prin
proiecte de investiţii autohtone: Club Scandinavia din Mamaia, Complexul Europa şi
hotelul Astoria din Eforie Nord.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Se remarcă o tendinţă tot mai accentuată de dezvoltare a segmentului de 2-3 stele la

nivel urban prin apariţia multor unităţi de primire de dimensiuni mici, adresate în special
turismului de afaceri. Acestea sunt investiţii noi care oferă o alternativă, din ce în ce mai
căutată, la hotelurile de mari dimensiuni. Dezvoltarea unităţilor de alimentaţie s-a realizat
atât pe baza dezvoltării unităţilor de cazare, dar mai ales prin realizarea unor noi unităţi
care vin să acopere cererea rezidenţilor din localităţile de reşedinţă. S-au dezvoltat atât
lanţurile de alimentaţie rapidă (McDonald’s, SpringTime, PizzaHut), în special în marile
oraşe ale ţării, dar şi restaurantele clasice, restaurantele cu specific naţional (italienesc,
francez, german, indian, chinez), cât şi cele specializate (restaurante vânătoreşti, pescăreşti,
rotiserii, pensiuni) care oferă o gamă sortimentală variată şi care tentează prin noutate. [5].

Crearea de noi produse turistice

În ultimii ani, România a avut o prezenţă mai activă pe pieţele internaţionale prin
dezvoltarea unor produse turistice naţionale pentru mai multe categorii de turişti: România
ţara Vinurilor, Dracula, Croaziere pe Dunăre, SuperSki în Carpaţi, Agroturism în România.
Aceste programe turistice, la nivel naţional, au fost promovate la manifestările
internaţionale de profil pentru diferite segmente de clientelă, dar fără evidenţierea clară a
unuia dintre ele la care celelate să fie considerate adiacente. Este un prim pas pe care
România l-a făcut pentru recâştigarea pieţelor internaţionale, pas care va trebui susţinut de
politica turistică internă referitoare la modernizarea unităţilor de primire turistică, la
susţinerea investiţiilor în turism şi chiar la coordonarea activităţii turistice la nivel
guvernamental.

Potenţialul balnear

Figură 7 Băile Herculane

Sursă: https://etalontravel.ro/our-destination/baile-herculane/

Potenţialul balnear, chiar dacă a fost amintit în cadrul potenţialului natural – zona
dealurilor şi podişurilor, merită o atenţie deosebită atât datorită factorilor de cură (unii
dintre ei unici în Europa), cât şi datorită bazei tehnico-materiale aferente. România dispune
de un potenţial balnear unic în zona Europei; au fost identificate peste 200 localităţi cu
factori naturali de cură de o mare diversitate. Principalii factori de cura prin care turismul
balnear contribuie la ameliorarea stării de sănătate a persoanelor venite la tratament sunt:
climatul, apele minerale - sulfuroase, clorurate, uşor iodurate, bromurate, sodiu, calciu,
magneziene etc., nămoluri şi gazele terapeutice, lacurile cu proprietăţi terapeutice, ape
destinate îmbutelierii etc.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Rolul profilactic al curelor balneare este bine cunoscut prin creşterea rezistenţei generale a
organismului după tratament. [2, 7].
Funcţia balneoclimaterică a turismului balnear se completează cu cea recreativa. Excursiile
în regiune, cu o pondere tot mai însemnata, conferă staţiunilor şi o funcţie turistică cu
caracter specific. În acest sens pe lângă fiecare staţiune se conturează o arie imediată de
interes turistic şi o arie apropiată, aceasta din urmă formată din celelalte staţiuni şi alte
obiective turistice.

Figură 8 Băile Felix

Sursă: https://ea.md/baile-termale-din-romania-bune-chiar-daca-nu-scartaie/

Puncte slabe

În dezacord cu nivelul aşteptărilor clientelei turistice considerăm a fi: Slaba

dezvoltare a serviciilor oferite turiştilor se face simţită mai ales în zonele rurale. Dacă în
marile oraşe ale ţării există modalităţi diverse de petrecere a timpului liber: cinematografe,
baruri, cluburi, săli şi terenuri de sport, discoteci, cazinouri, oferte pentru excursii la
obiective din zonă, în oraşele mai mici sau staţiunile turistice, aceste servicii se regăsesc
doar parţial. Este un punct slab, care odată eliminat va dezvolta mai ales industriile conexe,
asigurând o dezvoltare armonioasă a zonelor turistice. Lipsa unei infrastructuri la nivel cât
mai apropiat de cel european reprezintă unul dintre punctele slabe ale României, un
dezavantaj al ţării nu numai la nivelul turismului, dar şi la nivelul investiţiilor generale în
alte sectoare de activitate. Economia turismului Lungimea totală a reţelei drumurilor
publice din România este de 78.836 km (din care 25,3% sunt drumuri publice
modernizate), distribuţia acestora fiind relativ uniformă pe întreg teritoriul ţării, cu
excepţia regiunii Bucureşti-Ilfov. Aceasta dispune de o densitate mai mare a drumurilor
publice, aproape jumătate dintre acestea fiind modernizate. Deşi în perioada 1995-2002
reţeaua drumurilor publice modernizate din România a înregistrat creşteri, densitatea
drumurilor publice (33 km/100 km2 ) continuă să fie foarte scăzută comparativ cu media
ţărilor UE (116 km/100 km2 ). Principalele oraşe ale României sunt legate printr-o reţea de
aproximativ 20.000 km de drum principal, incluzând aproape 1.000 km de şosea cu trei sau
patru benzi de circulaţie şi doar 160 km de autostradă (prin inaugurarea în iunie 2004 a
primului segment, în lungime de 55,7 km al autostradei Bucureşti-Constanţa). Până în
2005 vor fi inauguraţi alţi 92 km de autostradă pe tronsoanele Lehliu-Drajna, Drajna-
Feteşti şi Feteşti-Cernavodă, urmând ca ultimul tronson, Cernavodă-Constanţa, să fie
finalizat până în anul 2006. Printre avantajele unei autostrăzi se numără: capacitatea mare
de circulaţie, viteză mare de deplasare de circa 120 km/h, siguranţa sporită a traficului,
crearea de noi locuri de muncă, accelerarea dezvoltării socio-economice a regiunilor
traversate, atu pentru integrarea europeană şi pentru turism.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

„Starea drumurilor variază foarte mult pe teritoriul României. În vreme ce străzile

principale din oraşele mai mari şi principalele şosele care fac legătura între oraşe sunt într-
o stare acceptabilă până la bună, majoritatea celorlalte şosele sunt în stare proastă, sunt slab
iluminate, înguste şi deseori nu au benzi marcate. Multe şosele, în special în zonele rurale,
sunt folosite şi de pietoni, animale, biciclişti, căruţe trase de cai care sunt foarte greu de
văzut, în special noaptea. Circulaţia pe şosele poate să fie deosebit de periculoasă atunci
când carosabilul este umed sau acoperit cu zăpadă sau gheaţă. Aceasta este situaţia în
special pe drumurile montane.” În România există 17 aeroporturi. Cele mai importante
aeroporturi sunt Bucureşti Otopeni (aproape 75% din traficul total), Bucureşti Băneasa
(9,3%), Timişoara (5,2%) şi Constanţa (2,2%).
Aceste patru aeroporturi funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, în timp ce celelalte 13 funcţionează sub autoritatea Consiliilor
Judeţene.
Cel mai important aeroport internaţional este Bucureşti-Otopeni (deschis în 1970),
situat la 18 km de Bucureşti (el a preluat zborurile externe de la vechiul aeroport civil de la
Băneasa). 15 oraşe au aeroporturi: Constanţa-Mihail Kogălniceanu, Timişoara, Arad,
Sibiu, Suceava (toate şi pentru trafic internaţional), Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj-
Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureş, Tulcea. Toate cele 17 aeroporturi
sunt deschise traficului internaţional. În prezent, pe 9 din aeroporturi se efectuează curse
internaţionale în mod regulat. Lipsa utilităţilor reprezintă un handicap în concurenţa cu alte
state din regiune.
Turiştii străini veniţi în România doresc să beneficieze de condiţii de cazare
rezonabile care să le asigure un minim de confort. Există încă, în mileniul trei, într-o ţară
care se pretinde a fi pe deplin europeană, localităţi neelectrificate în zona munţilor
Apuseni. La acestea se adaugă lipsa unei alimentări curente cu apă, lipsa canalizării şi
numărul mic de posturi telefonice din localităţile rurale. Toate acestea nu creează
premisele unei dezvoltări adevărate a turismului rural, ci doar impresia unei întoarceri în
timp care poate distra turistul stăin obişnuit cu facilităţile vieţii moderne. Reţeaua de
utilităţi (alimentare cu apă, cu gaze şi canalizare) este insuficient dezvoltată în raport cu
suprafaţa şi populaţia ţării, dar mai ales în comparaţie cu situaţia ţărilor dezvoltate din
Europa. Cultură şi turismul au o relaţie simbiotică. Lipsa investiţiilor pentru punerea în
valoare a resurselor culturale ale ţării va avea efecte negative asupra turiştilor, dar şi asupra
populaţiei rezidente. Arta şi meşteşugurile, dansurile, ritualurile, legendele riscă să fie
uitate de către generaţiile tinere, dar pot fi revitalizate atunci când turiştii îşi arată interesul
asupra lor. Monumentele şi obiectivele culturale pot fi valorificate prin utilizarea
fondurilor provenite tocmai din activitatea turistică. De fapt, aceste monumente
abandonate suferă tocmai din lipsă de vizitatori. Cultură şi turismul trebuie să se susţină
reciproc şi să dezvolte o relaţie susţinută de întrajutorare pe termen lung. Această
cooperare se poate realiza prin implicarea atât a sectorului guvernamental, cât şi a
sectorului privat într-un parteneriat reciproc avantajos. Ca promovare, România nu şi-a
creat o imagine clară şi puternică pe piaţă internaţională deoarece nu a adoptat o politică
sistematică şi susţinută de atragere a turiştilor străini. Într-un an a fost promovat litoralul şi
Dracula, în anul următor s-a promovat Delta Dunării şi turismul rural, toate acestea creând
o imagine confuză în mintea străinilor interesaţi de România. Acţiunea de promovare
trebuie să fie puternică şi concertată, să prezinte elementele care ne diferenţiază de ţările
din regiune, trebuie să prezinte un element unic de atracţie care să stimuleze cât mai mulţi
turişti străini să viziteze România. La fel cum Grecia este ţara vacanţelor însorite, Ungaria
este ţara tratamentelor balneare, Croaţia prezintă Mediterana „aşa cum a fost odată”,
Portugalia este singura ţară din Europa cu ieşire numai la Oceanul Atlantic9 şi România
trebuie să găsească un element unic de atracţie în jurul căruia să graviteze celelalte oferte
turistice naţionale.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Din analiza punctelor forte şi slabe ale României se pot identifica direcţiile de
acţiune pe care va trebui să le urmeze strategia de relansare a turismului internaţional al
României: dezvoltarea infrastructurii generale, dezvoltarea infrastructurii turistice, crearea
şi promovarea intensivă a unor produse turistice competitive care să valorifice atât
potenţialul antropic, cât şi cel natural, îmbunătăţirea serviciilor oferite turiştilor, dar şi
crearea unei imagini coerente pe pieţele externe, imagine care trebuie să fie total diferită de
cea a concurenţilor direcţi: Ungaria, Bulgaria.

Oportunităţile şi ameninţările

Oportunităţile şi ameninţările, ţinând mai mult de mediul extern al ţării nu pot fi

decât anticipate şi susţinute sau prevenite prin măsuri de natură să maximizeze efectele
benefice şi să minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfăşurata o analiză permanentă a
evoluţiilor economice, sociale şi politice din pieţele ţintă pentru a observa schimbările care
apar, schimbări care pot influenţa pozitiv sau negativ activitatea turistică internaţional-
receptoare a României. [1, 2].

Oportunităţi

Prin poziţia geopolitică pe care o deţine în cadrul continentului, România

beneficiază de un mare avantaj faţă de ţările concurente. România se află la întretăierea
celor mai importante rute comerciale ale continentului: se găseşte la jumătatea distanţei
între nordul şi sudul Europei, precum şi pe drumul care leagă Europa de Vest de Asia.
Acest avantaj se poate dezvolta din perspectiva turismului de tranzit, cât şi din perspectiva
turismului de odihnă şi relaxare prin distanţele relativ reduse între România şi ţările
vestice.
Dezvoltarea unei infrastructuri rutiere de nivel occidental va reduce timpul parcurs
în condiţiile în care călătoriile rutiere deţin cea mai importantă pondere în preferinţele de
transport ale turiştilor străini sosiţi în Români. Dacă se menţionează şi posibilitatea că
viitoarea conductă de petrol şi gaze naturale de la Marea Caspică să tranziteze România se
accentueză şi mai mult importanţa geopolitică a ţării în zona central-europeană.
Intrarea României în NATO nu creează oportunităţi imediate aşa cum greşit se
crede de multe ori. Acest eveniment are o semnificaţie importantă atât pentru noi – ca stat
– printr-o despărţire clară de trecut, cât şi pentru noii aliaţi, prin afirmarea clară a valorilor
democraţiei. Pentru străini, aderarea României la NATO înseamnă siguranţă, stabilitate,
înseamnă garanţia unei ţări care, chiar în reconstrucţie economică, crede în valorile
democraţiei mondiale şi ale cărei interese sunt legate de interesele ţărilor aderante.
Generalul Wesley Clark, fostul conducător al trupelor americane din Irak, declară
cu prilejul unei vizite la Bucureşti: „Aderarea României la NATO va aduce miliarde şi
miliarde de dolari din investiţii stăine, educaţie pentru mii de oameni şi zeci de mii de
locuri de muncă, o adevărată transformare în plan economic, militar şi cultural /.../ oamenii
de afaceri occidentali vor veni să investească în România, pentru că ştiu că acum
investiţiile lor sunt în siguranţă, dar şi pentru că vor putea participa la transformarea
societăţii româneşti, astfel încât aceasta să fie compatibilă cu cele din vest”.
Din punct de vedere turistic, intrarea în NATO nu poate aduce beneficii imediate
decât prin amplasarea unor baze militare străine (americane) pe teritoriul României în
zonele de interes (litoral, Timişoara, Târgovişte), baze militare care vor aduce un important
aport valutar care, prin efectele induse, vor dezvolta mai multe ramuri ale economiei.
Siguranţa României, comparativ cu alte state europene receptoare de turişti, poate
fi o oportunitate care poate fi exploatată în condiţiile în care atentatele teroriste s-au făcut
simţite şi în ţări care, până nu demult, nu prezentau nici un fel de pericol. Printre ţările care
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

s-au confruntat cu astfel de atacuri se numără Turcia şi Spania, ambele fiind destinaţii
importante pentru turismul de litoral.
La 15 noiembrie 2003, în Turcia, la două sinagogi din Istanbul, au avut loc atentate
cu bombă, soldate cu 25 de morţi şi 300 de răniţi. La doar cinci zile, la consulatul britanic
şi la birourile băncii britanice HSBC, ambele situate pe malul european al Bosforului, au
izbucnit alte explozii sângeroase în care şi-au pierdut viaţa consulul britanic împreună cu
alte 26 de victime şi au fost rănite peste 450 de persoane. Conform administraţiei de la
Ankara, atacul a fost revendicat de gruparea Al Qaida şi de Frontul Islamic al
Combatanţilor din Marele Orient (IBDA) – o reţea turcă, înarmată, al cărei lider este
condamnat la închisoare pe viaţă.
Tranzacţiile lirei turceşti au fost suspendate, după ce moneda s-a devalorizat cu
peste 7 procente, imediat după explozii. Tranzacţiile la bursa din Londra s-au prăbuşit
imediat după aflarea veştii că atentatele au vizat obiective britanice din metropola turcă.
Vestea atentatelor a provocat şi scăderea cotaţiilor la acţiunile firmelor de turism şi
asigurări. Investitorii au preferat să vândă aceste acţiuni şi să cumpere obligaţiuni sau aur.
În Germania, unde Turcia este una dintre cele mai bine vândute destinaţii turistice,
acţiunile firmelor de turism au scăzut cu aproape şase procente. O lovitură serioasă au
primit şi companiile aeriene şi cele hoteliere care au afaceri în Turcia. Analiştii spun că
evenimente tragice ca cele de la Instanbul nu vor avea un impact economic major în
următoarele luni. Dacă se vor mai produce noi atentate este foarte probabil ca o parte
din fluxurile turistice către Turcia să se orienteze către alte destinaţii considerate mai
sigure. Atentatele de la Madrid, din 11 martie 2004, soldate cu 199 de morţi şi 1.400 de
răniţi, au fost comise cu trei zile înainte de alegerile parlamentare din Spania şi sunt cele
mai sângeroase din istoria Spaniei moderne şi din Europa, după atentatul de la Lockerbie
(Scoţia), care în 1988 s-a soldat cu 270 de morţi. Astfel, o ţară membră atât a UE, cât şi a
NATO a fost lovită de un atentat ale cărui efecte se vor extinde asupra tuturor ţărilor
membre UE.
Atentatul de la Madrid a condus la scăderea ritmului de creştere economică a UE
datorită scăderii ponderilor cheltuielilor şi a creşterii economiilor. Printre cele mai afectate
sectoare ale economiei se numără aeronautică, turismul şi bunurile de lux, dar nu sunt
excluse scăderi nici în domeniul electrocasnicelor şi al autoturismelor. Printre experţii în
domeniu se număra şi Herve Goulletquer, coordonatorul pentru studii europene la Credit
Lyonnais, care afirmă: „Nu așteptată o reacţie patriotică precum în Statele Unite, unde
americanii au consumat în mod forţat pentru a susţine economia după atentate”.
Valorificarea relaţiilor de cooperare în anumite domenii economice, cu anumite ţări
precum SUA şi China se pot extinde şi asupra turismului. Printre cele mai importante
acţiuni desfăşurate la nivel de miniştri se numără şi vizita, la începutul lunii februarie 2004,
a unei delegaţii guvernamentale condusă de prim-ministrul Adrian Năstase, în China.
Această vizită a avut ca scop impulsionarea relaţiilor economice româno-chineze, dar şi
deschiderea unui birou de turism în Beijing, măsură de natură să impulsioneze călătoriile
către ţara noastră nu numai în scopuri economice. În urma acestei vizite, oficiali români şi
chinezi în domeniul turismului au demarat discuţii în vederea primirii de către ţara noastră
a Statutului de Destinaţie Turistică Autorizată (ADS), condiţie premergătoare
dezvoltării circulaţiei turistice între cele două ţări. Statutul va fi obţinut în urma încheierii
unui acord care să prevadă obligaţia de repatriere a turiştilor de către agenţiile de turism
prin care ei au plecat, în cazul în care aceştia intenţionează să emigreze în ţara vizitată. În
luna aprilie, un grup de tur-operatori chinezi şi un alt grup de jurnalişti, formatori de
opinie, au vizitat România pentru informare asupra resurselor turistice.

Ameninţări
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Printre ameninţările cu care se poate confrunta România se numără şi deteriorarea

situaţiei economice a ţărilor Europei de Vest şi în special a marilor emiţători de turişti:
Germania, Marea Britanie, Olanda, Franţa, Italia, Austria la care se adaugă ameninţările
unor noi atentate teroriste (după cele din Turcia şi Spania), care vor contracta şi mai mult
cererea turistică. Raportul FMI evidenţiază slăbiciunea economiilor din zona euro în raport
cu restul lumii. Uniunea Europeană a înregistrat o tendinţă de creştere economică pe baza
unei cereri externe mai viguroase, consumul intern păstrându-se la un nivel foarte redus.
Creşterea consumului se lasă încă aşteptată, cu toate că rata şomajului dă semne de
scădere. Însă ultimii indicatori macroeconomici la nivelul UE menţin incertitudinea unei
depăşiri clare a perioadei de recesiune. [1, 2,4].
Astfel, menţinerea consumului la un nivel scăzut, chiar în condiţiile unei creşteri
economice, nu este de natură să favorizeze călătoriile, ci mai degrabă investiţiile şi
aşteptarea unor momente mai prielnice. Creşterea preţului petrolului pe plan internaţional
va avea efecte negative şi asupra fluxurilor turistice, prin creşterea preţului la biletele de
avion datorită ponderii ridicate a costurilor legate de combustibil în totalul costurilor de
operare a unei companii aeriene.
Preţul petrolului influenţează şi situaţia economică a ţărilor emiţătoare de turişti,
încetinind ritmul de creştere economică cu efecte negative asupra consumului. Dacă la
condiţiile de incertitudine economică în care se găsesc majoritatea economiilor din zona
UE se adaugă şi perspectivele unor atentate teroriste sau reactivarea unor focare de agitaţie
din Balcani (Kosovo) este mai mult ca sigur că vom asista la o menţinere constantă sau
chiar o scădere a cererii turistice la nivel european. În condiţiile în care toate ţările din
regiune (Bulgaria, Ungaria, România, Turcia, Grecia) doresc o creştere a fluxurilor
internaţional-receptor, între ele se va manifesta o concurenţă acerbă din care România
poate ieşi dezavantajată datorită politicii turistice manifestate până în acest moment.
Globalizarea poate aduce, la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de sporirea
investiţiilor, creşterea numărului de locuri de muncă şi efecte negative. Acestea din urmă
se vor resimţi mai ales în planul cultural prin deteriorarea, de dragul profiturilor mai mari,
a obiceiurilor şi a modului de viaţă tradiţional.
Astfel, mâncărurile tradiţionale se vor adapta gusturilor turiştilor, obiceiurile şi
datinile populare vor fi în pericol de a deveni sinonime kitchului, iar valorile culturale ale
poporului se vor schimba după valorile culturii dominante, în prezent cultura americană
Spre exemplu, deşi avem o sărbătoare specifică dedicată îndrăgostiţilor
„Dragobetele” (24 februarie), sărbătorită de sute de ani în România, noi o înlocuim cu o
sărbătoare de import „Valentine’s Day” (14 februarie), datorită profitului aferent: mici sau
mări cadouri între persoanele îndrăgostite, flori, petreceri. În tradiţia populară, acestă
sărbătoare îşi are originea în ciclurile naturii, mai ales în lumea păsărilor.
Nu întâmplător, pasărea era considerată una din cele mai vechi divinităţi ale naturii
şi dragostei.
Ei bine, românii numeau sărbătoarea Dragobetele şi Logodnicul Păsărilor, spunând
că acum acestea se împerechează şi îşi fac cuib, de la păsări obiceiul fiind preluat şi de
către oameni. Conform obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă
flăcăul era iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare
mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor
doi, cel puţin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefaţând logodnele
adevărate. Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizării, turistul fiind
interesat nu numai de resursele naturale şi antropice ale unei ţări, dar şi de aspecte ce ţin de
valori culturale, obiceiuri şi datini, sărbători specifice. În condiţiile în care se doreşte
promovarea României ca o destinaţie de descoperire a tradiţiilor, există riscul ca peste
câteva decenii să nu putem prezenta obiceiuri şi valori specifice României decât în poze
sau în evenimente special organizate şi care vor purta amprenta societăţii de consum. Prin
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

combinarea celor patru elemente prezentate în analiza SWOT şi gruparea lor câte două se
pot obţine patru strategii:
• S-O (Puncte tari-Oportunităţi): urmărirea oportunităţilor care se potrivesc cel mai bine
punctelor tari;
• W-O (Puncte slabe-Oportunităţi): depăşirea punctelor slabe în urmărirea oportunităţilor;
• S-T (Puncte tari-Ameninţări): identificarea modalităţilor de utilizare a punctelor târî
pentru a reduce vulnerabilitatea la ameninţările externe;
• W-T (Puncte slabe-Ameninţări): stabilirea unui plan defensiv pentru a preveni situaţia
când punctele slabe devin foarte vulnerabile la ameninţările externe. Cea mai bună soluţie
este investirea resurselor în promovarea pe plan extern a punctelor ţări ale României şi
pentru eliminarea punctelor slabe din plan intern, concomitent cu urmărirea oportunităţilor
oferite de pieţele externe.

CONCLUZII

Ansamblul fenomenelor culturale poate fi analizat în toată complexitatea sa în raport cu

factorii de referinţă, cum ar fi: natură, societate, personalitate, valoare, civilizaţie. Numai
într-un anumit context putem înţelege procesul diversificării culturale. Relaţia natură-
societate-cultură reprezintă una dintre problemele hotărâtoare în analiza culturii; ea relevă
multiple sensuri, interrelaţiile dintre aceste elemente şi forme prin care se realizează
împletirea unor domenii.
Cultura este definită de unii cercetători prin opoziţie cu natura; prin capacitatea sa de
detaşare de natură, ca expresie a desprinderii umanului de biologic. Opoziţia dintre natură
şi cultură este însă relativă deoarece desprinderea omului de natură, în trecerea de la
biologic la social, cu greu se poate stabili o linie de demarcaţie între domeniul natural-
biologic şi cel social-cultural al umanităţii.
Apărând odată cu omul şi cu capacitatea sa de a modela natura, conform intereselor sale
(cultura este uneori definită ca umanizare a naturii), asemănător cu celelalte forme
elaborate printr-o acţiune umană conştientă, cultura este o prelungire a naturii şi o
dimensiune nouă a universului – aşa cum spunea Lucian Blaga.
Dificultatea de a stabili trecerile de la cultură la natură a determinat o serie de dificultăţi,
de poziţii extremiste în antropologia culturală. Şcoala germană de antropologie culturală
susţine existenţa culturii şi la niveluri subumane, folosind ca argument comportamentul
unor animale cu instincte dezvoltate: digurile realizate de castori, cuiburile de păsări,
pânzele de păianjeni, modul de folosire a mâinii de către maimuţă, un anumit tip de
imitaţie la anumite animale. Aceste manifestări nu sunt ale umanului, ele nu sunt
manifestări de cultură pentru că sunt lipsite de resortul conştient, de activitatea premeditată
a scopului definit pe bază de interese. Creaţia culturală este o activitate conştientă a omului
în conformitate cu scopurile pe care şi le propune. [7].
Antonio Gramsei, concepând omul ca unitate bine definită, ca individualitate plasată într-
un mediu pe care însuşi l-a creat, deci încadrat acestuia într-un mod organic, activ şi
conştient, subliniază: „Omul se schimbă el însuşi, în măsura în care schimbă şi modifică
întregul complex de raporturi al cărui centru relaţional este”.
Tipul de turism preferat în România în momentul actual este cel urban, urmat de cel
montan şi de cel la Marea Neagră. Concentrarea a cca. 48% din totalul numărului de turişti
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

în principalele 40 de oraşe ale României – destinaţiile cu cele mai importante atracţii şi

evenimente culturale, indică faptul că Turismul Cultural poate reprezenta un produs
distinct sau poate completă în mod semnificativ alte forme ale turismului urban.
Turismul Cultural în România este centrat, în general, pe patru destinaţii: bisericile şi
mănăstirile pictate din Bucovina; cetăţile/castelele din Transilvania şi colecţiile acestora;
bisericile din lemn şi casele din Maramureş; ansamblurile şi siturile istorice şi de
patrimoniu şi colecţiile muzeale din oraşe (Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca,
Sighişoara). De asemenea, România are şapte ansambluri de situri aflate pe lista
patrimoniului mondial al UNESCO, 85,71% din total aparţinând patrimoniului cultural, iar
14, 29% celui natural.
Pentru România, turismul cultural este esenţial, iar majoritatea itinerarelor propuse de
diferiţii operatori turistici italieni vizează cu precădere acest segment. Cele mai cunoscute
şi căutate produse turistice pe piaţa italiană sunt Transilvania cu cele trei oraşe principale
(Sibiu, Braşov, Sighişoara), Bucovina cu mănăstirile sale pictate, ca şi destinaţiile city
break, care accentuează turismul în centrele urbane importante, axându-se pe partea
culturală şi istorică a oraşelor respective. Ȋn strânsă legătură cu turismul cultural sunt şi
produsele naturale şi wellness-ul. Prezent alături de alte ţări în standul ADUTEI (Asociaţia
Reprezentanţilor Oficiali ai Birourilor de Turism Străine din Italia) din care face parte,
Oficiul de turism al României a pus la dispoziţia specialiştilor şi a numerosului public de la
târg un bogat material informativ privind principalele destinaţii turistice româneşti,
articulat în diverse itinerare tematice. Iată o rapidă trecere în revistă a acestora. Celor
interesaţi în mod deosebit de patrimoniul cultural românesc li se recomandă vizitarea celor
30 de situri ale României incluse pe lista culturală a Unesco, unde pe lângă mănăstiri,
biserici, centrele sus-menţionate, sunt incluse şi aşezările dacice din Munţii Orăştie
(Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Blidaru, Lucani, etc.). Nu pot fi uitate importantele centre
culturale precum Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Alba Iulia, înscrise în competiţia
„Capitală Culturală Europeană” în anul 2021. Nenumăratele itinerare culturale posibile au
deopotrivă în vedere un cadru natural de cele mai multe ori spectaculos, care joacă un rol
esenţial pe scena turistică românească.
 FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

BIBLIOGRAFIE

[1]. Gherasim., Toader., Adrian., 2003, Cercetări de marketing, Editura Economică,

București
[2]. PRUTIANU, ȘTEFAN,ANASTASIEI,BOGDAN, JIJIE, Studiul pieței pur și
simplu, Editura POLIROM, Iași, 2002
[3]. STANCIOIU,F., Planificare de marketing în turism; Editura Economică; București,
2005
[4]. NISTOREANU,P.,DINU,V.,NEDELEA,AL.Producția și comercializarea serviciilor
turistice, București,2001
[5]. SNAK,O., BARON, P., NEACȘU, N. Economia Turismului, București, Editura
Expert, 2001
[6]. TOBIN,L.M., 1990 The New Quality Landscape= TQM, în Internațional Journal of
Systems Management,41, pag.10
[7]. SINK, D.S., 1991,TQM= The Next Frontier or Just Another Bandwagon
Productivity, pag.400
[8]. MINCIU RODICA, 2002, Economia Turismului, Editura Uranus, București
[9]. BADGASCAR, N., (1931), Din problemele culturii europene, Bucureşti, Societatea
Română de Filozofie
[10]. BALTAG GH., 2000, Sighişoara înainte de Sighişoara: element de demografie şi
habitat în bazinul mijlociu al Târnavei Mari din preistorie până în sec. al XIII – lea d.
Hr., cu privire specială asupra zonei municipiului Sighişoara, Editura Oscar Print,
Bucureşti:de Filozofie
[11]. COURTHION, P., (1973), Curente şi tendinţe în arta seolului XX, Editura
Meridiane, Biblioteca de artă, Biografii, Memorii , Eseuri, Bucureşti
[12]. DRÂMBĂ, O., (2003), Istoria Culturii şi Civilizaţiei, Editura Vestala-Saeculum.
Vol 1-11, I.O., Bucureşti
[13]. DRĂGUȚ V., 1976, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
[14]. DUBOWY E., 1957, Sighişoara, un oraş medieval, Editura Tehnică, Bucureşti;
[15]. SIGARETU, PETRIN LAURA, (1977), Arte tradiţionale japoneze, Editura
Albatros, Bucureşti