U.S.A.M.V.B.

"REGELE MIHAI I AL
ROMÂNIE" DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI
TURISM RURAL
PROGRAMUL DE STUDIU : ,,Management în
alimentație publică și agroturism”

Titular Disciplină:
Ș.l. dr. Ramona CIOLAC

DISCIPLINA: RESURSE TURISTICE

Tema: Conceptul de resursă turistică

STUDENT:
CIURCEA LAURENTIU VASILE
Ciclul : MASTER
Forma de învățământ : IF Anul II 2020/2021
 CUPRINS

INTRODUCERE 3

1 TURISM ȘI RESURSE TURISTICE.CLARIFICARI CONCEPTUALE 4

2. CONCEPTE UTILIZATE PENTRU DEFINIREA TURISMULUI 6

3. CRITERIILE CARE STAU LA BAZA DEFINIRI ACTIVITĂȚILOR

DESFĂȘURATE ÎN TURISM 8

4. CONCEPTUL DE TURISM VĂZUT PRIN PRISMA UNOR SPECIALIȘTI 12

CONCLUZII 14

BIBLIOGRAFIE 16
 Figură 1

Turismul este în prezent unul dintre cele mai dinamice domenii, datorită adaptării
continue la nevoile turiştilor, care se află sub puternica influenţă a transformărilor
rezultate în urma dezvoltării economice pe plan mondial. Desfăşurarea activităţilor de
zi cu zi în condiţiile unor transformări multiple şi rapide pe toate planurile, favorizează
apariţia stresului citadin. Apare astfel şi dorinţa individului de a părăsi temporar locul
de muncă, spre zone liniştite, lipsite de poluare, pentru odihnă, recreere, petrecere a
timpului liber. Această dorinţă este facilitată de reducerea orelor săptămânale şi a
zilelor săptămânii de lucru, precum şi de creşterea numărului zilelor destinate
concediilor de odihnă. În perioada preindustrială, oamenii care atingeau vârsta de 70 de
ani, consacrau muncii mai mult de 200.000 de ore, din cele 600.000 de ore ale
existenţei lor. În prezent, oamenii civilizaţiei industriale, care tind spre vârsta de 70 de
ani, alocă muncii de la 75.000 de ore până la 100.000 de ore.
Din punct de vedere al terminologiei turistice consacrate pe plan internaţional, prin
călător („traveller”) se înţelege orice persoană care se deplasează între două locaţii
geografice, indiferent de scopul sau durata deplasării. Însă din punct de vedere al
turismului sunt relevanţi doar acei călători care intră în categoria vizitatorilor. Prin
termenul de vizitator („visitor”) se înţelege orice persoană care călătoreşte în afara
mediului său obişnuit, pe o perioadă mai mică de un an şi al cărei scop principal al
călătoriei este altul decât migraţia sau obţinerea unui loc de muncă în cadrul unei
entităţi angajatoare rezidente în interiorul locul vizitat (şi, implicit, exercitarea pentru
aceasta a unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat). În funcţie de durata
sejurului, vizitatorii se împart în excursionişti sau vizitatori de o zi („excursionists”,
„same-day visitors”), al căror sejur este mai scurt de 24 de ore şi nu include nici o
înnoptare în locul vizitat, şi, respectiv, turişti („tourists”, „overnight visitors”), al căror
sejur include cel puţin o înnoptare în locul vizitat. Sunt incluşi în categoria
excursioniştilor şi pasagerii croazierelor care, chiar dacă nava staţionează într-un port
pentru mai multe zile consecutive, iar aceştia părăsesc zilnic nava pentru a vizita
obiective turistice terestre locale, înnoptează la bordul navei şi nu într-o unitate de
cazare de pe uscat. Unii autori consideră că turiştii pot fi separaţi la rândul lor, în
funcţie de durata sejurului, în turişti de weekend sau mini-vacanţieri, al căror sejur
include cel mult 3 înnoptări, şi, respectiv, vacanţieri, al căror sejur include cel puţin 4
înnoptări în locul vizitat (Moisescu, 2010). Evoluţia „în timp” a omenirii a fost mereu
însoţită de deplasarea oamenilor în spaţiu în dorinţa de a călători şi a cunoaşte ceea ce
se află dincolo de locul în care trăiau. Se poate afirma că originea călătoriei este în
Comuna Primitivă. Atunci oamenii căutau la distanţă ceea ce nu puteau găsi în preajma
locuinţei lor, în special hrană şi un climat mai blând. Aceste călătorii nu pot fi
identificate cu călătoriile în scop turistic, însă ele au trezit dorinţa de deplasare şi
curiozitatea oamenilor de a cunoaşte locuri noi.
Călătoria turistică apare în Antichitate. Astfel, în Grecia Antică, vechii greci
încheiau contracte de vizite prieteneşti având ca simbol („sumbolon”) un obiect care se
împărţea în jumătate. Vizita prietenească se putea moşteni din tată în fiu şi cel care
pleca într-un alt stat grecesc se legitima cu partea sa din „sumbolon”, asemenea unei
vize de astăzi. Călătoriile erau făcute pentru vizitarea „locurilor sfinte”, pentru băile
curative şi jocurile festive organizate periodic.Evenimentele festive cu o mare
participare erau Jocurile Olimpice organizate la Olympia. Odată cu serbările olimpice
apar şi primele acţiuni „promoţionale” prin care data şi programul jocurilor erau
anunţate în oraşele greceşti de trei mesageri călări. Cartea lui Marco Polo prin care a
descris călătoria spre Asia a fost prima lucrare mai importantă din care lumea din
„Vest” a avut informaţii despre viaţa şi cultura din „Est”. Inventarea motorului cu abur
şi utilizarea lui la trenuri a însemnat un nou impuls în dezvoltarea turismului. Astfel, în
Anglia, un tânăr nu era considerat nici cult şi nici bine educat dacă nu a făcut măcar o
călătorie pe „continent” . De aceea, în jurul anului 1700 s-a format primul „Grand
Tour” pentru tinerii englezi, cu o durată de 3 ani, şi cuprindea oraşele: Paris – Torino –
Florenţa – Roma – Neapole – Veneţia – Viena şi Regiunea Rinului – Germania.
Acum apar şi termenii „turism” şi „turist”.
Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început odată cu
sfârşitul războaielor napoleoniene. Marele scriitor francez Stendhal, în 1816, spunea că
omul se simte în oraşele italiene de parcă ar fi în Anglia, iar Heine satirizează această
stare afirmând că „nu se poate închipui un lămâi italian fără ca să nu aibă sub el o
englezoaică care se minunează”.
Un eveniment deosebit în istoria turismului a fost deschiderea primului birou de
voiaj, în 1841, înfiinţat de Thomas Cook în Anglia. A urmat apoi călătoria primului
grup de turişti americani în Europa, în 1872. În cea de-a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, sportul a devenit un factor hotărâtor de stimulare a circulaţiei turistice. Odată
cu prima Olimpiadă de la Atena (1896), pe lângă sportivi, la Olimpiade veneau un
număr tot mai mare de turişti.
Secolul al XX-lea este cel de dezvoltare explozivă a turismului, mai ales începând
cu anii '60. În 1914 s-a înfiinţat, în Franţa, primul Oficiu Naţional de Turism.A urmat
apoi legiferarea concediilor plătite (Italia – 1928, Germania – 1934 şi Franţa – 1936)
care a dus la noi oportunităţi de dezvoltare a turismului.
În 1975 se înfiinţează Organizaţia Mondială a Turismului (WTO).
Astăzi, turismul este în perioada de maturitate. Prin trecerea de la turismul pasiv,
sedentar la turismul activ, sportiv sunt suficiente argumente de perenitate care pot
convinge că activitatea de turism nu va ajunge niciodată să-şi încheie ciclul de viaţă.
De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de „turism” s-a modificat şi s-a îmbunătăţit
continuu.

Figură 2

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din verbul englez:
- to tour = a călători, a colinda,având semnificaţia de excursie (voiaj) prin Europa a
tinerilor englezi la începutul anilor 1700.
La rândul său, termenul englez „tour” derivă din cuvântul francez:
- tour = mişcare în aer liber, plimbare,fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor
europene cu sensul de „călătorie în scop de agrement, recreere, destindere,
plăcere”.Termenul francez are însă rădăcini şi mai adânci. El derivă din cuvântul
grecesc „toumos” şi respectiv cel latin „tumus” care înseamnă tot călătorie de
descoperire, de recunoaştere şi de explorare.
Sinteza definiţiilor este dată de Organizaţia Mondială a Turismului (WTO) prin
formularea din 1983:
„Turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi
sejururilor de o noapte sau mai multe, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite,
pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de recreere
(loisir), pentru afaceri sau alte motive”.
Cele trei elemente de referinţă ale activităţii de turism sunt:
locul – în afara reşedinţei obişnuite;
perioada – consecutiv, să nu depăşească un an;
scopul – loisir (recreere, odihnă), afaceri sau alte motive.
Strâns legate de activitatea de turism sunt şi cele 3 noţiuni: vizitator, turist şi
excursionist, care definesc o persoană ce efectuează o călătorie pentru propria plăcere.
Vizitatorul este persoana care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţelor
sale obişnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive de călătorie
sunt altele decât exercitarea unei activităţi renumerate la locul vizitat. Turistul este
vizitatorul care călătoreşte pentru propria plăcere şi petrece cel puţin o noapte în locul
vizitat.
Excursionistul este vizitatorul care călătoreşte pentru propria plăcere pentru un timp
ce nu depăşeşte 24 de ore şi nu petrece nicio noapte în locul vizitat.
Serviciul turistic constituie un ansamblu de activităţi ce au obiect satisfacerea nevoilor
turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta”. Deci, o parte a
activităţilor care compun prestaţia turistică vizează acoperirea unor necesităţi obişnuite,
cotidiene (odihna, hrana), iar altă parte determină specificitatea turismului şi
particularizează formele sale de manifestare. Prin natura şi specificul propriu, serviciul
turistic trebuie să creeze şi să asigure condiţiile necesare refacerii capacităţii de muncă,
în mod simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber. Pe de alta parte, în
urma realizării consumului turistic, indivizii trebuie să dobândească un plus de
informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi şi obiceiuri noi, în concordanţa cu exigenţele
epocii contemporane, conducând astfel, în mod direct, la creşterea calităţii întregii
vieţi.

Figură 3

Europa este unică în turismul internaţional datorită geografiei. Majoritatea ţărilor

sunt accesibile pentru majoritatea cetăţenilor prin călătoriile cu maşina proprie sau cu
trenul. Dacă distanţele sunt prea mari pentru transportul la sol, atunci transportul aerian
oferă alternativa unei călătorii scurte, un zbor depăşind rar 3 ore. Odată cu aderarea
României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, turismul internaţional al ţării în
Europa va deveni treptat unul „comunitar”, cu regulile şi provocările aduse de
integrare. Într-o Uniune Europeană dezvoltată armonios, turismul european va deveni
unul „intern”, la fel cum este în Statele Unite ale Americii. Prin trecerea graniţelor
celor 27 de ţări doar cu buletinul şi folosirea monedei unice – euro, barierele
tradiţionale (vize şi schimburi de valută) vor fi înlăturate.
Astăzi, turismul a devenit un domeniu de activitate deosebit de dinamic, cu
particularităţi, cerinţe proprii și o „prestație turistică” care diferențiază turismul de
celelalte servicii.
În primul rând, una din caracteristice turismului este sezonalitatea. Ea accentuează
şi mai mult dificultăţile de „racordare” a ofertei la cerere. Piaţa turistică devine piaţa
vânzătorului în timpul sezonului turistic, când cererea este mai mare decât oferta, şi
piaţa cumpărătorului în extrasezon, când cererea este mai mică decât oferta. Este
nevoie de reducere a perioadelor de extrasezon din turism activ.
În al doilea rând, în turism sunt antrenate nu numai resursele materiale, umane,
financiare şi informaţionale, ci şi resursele naturale, culturale şi sociale. Fără a se
identifica cu producţia turistică, oferta turistică are aceeaşi caracteristică, şi anume,
combinarea de elemente specifice activităţii turistice: elemente naturale, cultură, mod
de viaţă al oamenilor, infra-structură turistică şi produse/servicii turistice.
În al treilea rând, serviciile turistice prezintă o serie de trăsături comune serviciilor,
dar şi unele particulare, specifice:
Intangibilitatea
Spre deosebire de produse, serviciile turistice nu pot fi văzute, gustate, pipăite,
auzite sau mirosite, înainte de cumpărare. Pentru a diminua sentimentul de
incertitudine, clienţii vor căuta semne sau dovezi ale calităţii serviciului. Turiștii în
calitate de consumatori potențiali pot fi însă sensibilizaţi prin transformarea serviciilor
intangibile în avantaje concrete prin preţ, facilităţi, ambianţă și personal: tarife de
nerefuzat, pachete atrăgătoare, loc bine conturat şi curat, personal activ şi ospitalier,
mijloace de comunicare interactivă, simboluri care să sugereze servirea promptă şi
corectă.
Inseparabilitatea
Serviciilor turistice sunt inseparabile de consumul lor. Prestarea lor are loc simultan
cu consumul, justificând prezenţa în acelaşi loc a prestatorului şi a clientului. Prestaţia
nu poate fi expediată clientului (turistului). Turistul, pentru a „consuma” produsul
turistic, trebuie să se deplaseze în zona de activitate a prestatorului. Deoarece clientul
este şi el prezent şi atunci interacţiunea personal-client este o caracteristică definitorie
în turism şi prin care sentimentul de încredere poate creşte sau nu. Mai mult, calitatea
serviciilor turistice va purta amprenta calităţii prestatorului.
Variabilitatea sau eterogenitatea
Serviciile turistice sunt variabile și chiar extrem de eterogene deoarece depind de
cine le furnizează, când şi unde. Clienţii sunt conştienţi de acest lucru şi în multe cazuri
cer sfatul altor persoane care au beneficiat de serviciul respectiv. În turism aproape
niciodată nu există o reproducere identică a prestației turistice, iar prestația este
întotdeauna punctuală. De aceea, tot mai mult, serviciilor turistice se personalizează la
nivel de grup sau de persoană. Personalizarea este justificată de motivaţiile foarte
variate ale turiştilor şi de comportamentul lor diferit la locul prestaţiei.
Perisabilitatea
Serviciile nu pot fi stocate şi păstrate pentru un consum ulterior. Dacă cererea este
stabilă şi constantă, perisabilitatea nu e o problemă, însă când cererea este fluctuantă
(sezon faţă de extrasezon) atunci apar multe greutăți. Astfel, locurile neocupate în
extrasezon nu pot fi stocate şi vândute în sezon de vârf.
Și nu în ultimul rând, turismul se diferențiază prin multi-servicii flexibile, de la cele de
bază (transport, cazare, masă și agrement), la servicii specifice complementare
(informare, tratament, sport, înfrumusețare și întreținere fizică) și suplimentare
(excursii, videoconferințe s.a), până la servicii nespecifice (de igienă, asistență
medicală, reparații-întreținere, Internet s.a), totul având plasat în centru activităților
turistul, cu nevoile, dorințele și mai ales „mofturile” lui, la un nivel așteptat.
Aproape toate ţările din UE au descoperit turismul ca fiind un „promotor” de
dezvoltare, fiind atrase într-un „vârtej” de globalizare prin competiţie. Realitatea lumii
afacerilor, la acest început de mileniu, arată că există anumite limite de dezvoltare.
Legea limitelor spune că trebuie să se ţină seama de faptul că există o limită a
productivităţii, a creşterii vânzărilor şi a câştigurilor. Pentru multe produse şi servicii s-
a ajuns la punctul maxim al capacităţii de a vinde, dar şi de a consuma. Această ambiţie
şi această cultură a lui „şi mai mult” a generat o scădere a raportului calitate/preţ,
pierderea nivelului de încredere al clienţilor, sufocarea în faţa concurenţei mari şi, cel
mai important, „a ucis cererea”. Aceasta a fost tendinţa unică şi cea mai puternică în
afaceri, în ultimii 10 ani. Firmele de turism trebuie să urmărească un nou model de
afaceri în care să accepte o rată de creştere a câştigurilor cu o singură cifră. În acest
mod se poate crea „lanţul” unei oferte de turism, într-un itinerar turistic sau la un
pachet de servicii turistice, în care fiecare firmă de turism este o „verigă” în oferirea
serviciilor de bază (transposrt, cazare, masă și agrement) într-un raport preţ/calitate
așteptat de turiști.
Fiecare tehnologie de astăzi deschide calea spre tehnologiile de mâine. Astfel, cele
3 mari invenţii din ultimii 50 de ani:
 Figură 4

- calculatorul personal (1981)

- Internetul (1991)
- telefonul inteligent (2007), constituie „pilonii” de dezvoltare a Societăţii
Informaţionale de astăzi, cu impact deosebit asupra economiei, în general, și a
turismului , în special.
Astăzi, fiecare turist îşi poate cumpăra bilete de avion, îşi poate face rezervări la hotel
şi, totodată, poate compara mai multe oferte turistice pe Internet. În călătoria de
plăcere, Internetul permite turistului o plajă largă de alegeri pentru unde anume va
merge şi ce va putea face când ajunge acolo. În fiecare zi apar „site-uri inteligente”
care oferă informaţii detaliate despre o staţiune turistică, despre cazare, climă, cultură,
limbă, monedă, imunizare şi vize.
Internetul are însă şi o parte rea pentru călătorii. Este posibil să vină ziua când
folosirea unui telefon mobil în public sau a laptop-ului să devină lipsită de gust, atât din
punct de vedere social, cât şi medical, cum este fumatul acum, astfel eliminându-se
acest „beneficiu” al călătoriei.
În Europa, populaţia îmbătrâneşte. În timp ce numărul celor tineri din Uniunea
Europeană va scădea simţitor în anii viitori, procentul cetăţenilor adulţi şi bătrâni va
creşte cu 1% pe an. Vor fi din ce în ce mai puţini tineri şi tot mai mulţi „bătrâni”. În
acelaşi timp nostalgia reprezintă o influenţă puternică asupra lor. Mulţi oameni în
vârstă doresc să se dedea la acele activităţi şi distracţii de care nu s-au bucurat când au
fost tineri deoarece nu au avut bani şi au fost „vremuri grele”. Acum au venit mai mare
pe care îl pot cheltui după bunul plac. Industria turistică va fi nevoită să ţină cont de
această schimbare demografică la populaţia europeană şi nu va oferi servicii turistice
numai pentru tineri, ci și pentru bătrâni deopotrivă. Având parte de o anumită „bogăţie”
şi destul timp liber, bătrânii pot reprezenta un segment important pe piaţa turistică.
Foarte mulţi dintre ei preferă să călătorească în extrasezon. Staţiunile turistice care
combină confortul extra pentru cei în vârstă cu o vacanţă în siguranţă, cu servicii bune
de sănătate şi „surprize” de agrement vor fi foarte mult căutate. În ultimii ani, datorită
tendinţei de diversificare şi creştere a complexităţii nevoilor de consum, se remarcă un
proces de îmbogăţire a conţinutului prestaţiei cu noi tipuri de activităţi, a căror
clasificare poate fi realizată în funcţie de mai multe criterii. Derularea prestaţiei
turistice presupune, însă, în marea majoritate a cazurilor, activităţi grupate în
următoarele tipuri de servicii: servicii de cazare; servicii de alimentaţie; servicii de
agrement-divertisment; servicii de transport; servicii suplimentare (complementare).
Serviciile turistice au un grad foarte mare de substituibilitate, chiar dacă prestarea unui
serviciu în mod identic de mai multe ori nu este posibilă nici chiar în cadrul aceleiaşi
unităţi prestatoare.
 Definirea conceptului de turism prin prisma unor specialişti
Autorul definiţiei Definiţia turismului
W. Hunziker ,,Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din
deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp
cât deplasarea şi sejurul nu sunt motivate printr-o stabilire
permanentă sau /şi o activitate lucrativă oarecare‖
C. Kaspar „Turismul este ansamblul relaţiilor şi faptelor constituite din
deplasarea şi sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu
este
nici domiciliul şi nici locul principal al activităţii profesionale”
E. Eliot ,,Turismul este un termen peiorativ în toată lumea. Turiştii sunt
respectaţi pentru banii lor, dar dispreţuiţi pentru ignoranţa lor…
Călătoria pentru mine înseamnă ceva mai mult, mult mai profund:
o tentativă sinceră de a înţelege şi de a cunoaşte această lume
străină, dorinţa de a învăţa istoria, cultura şi limba ei, de a
deveni în mare măsură parte din ea”
I. von Schullem ,,… fenomen care desemnează toate legăturile, în special
economice şi care intră în acţiune pentru rezidenţii temporari şi
străini dispersaţi înauntrul unei comune, unei provincii, unui
stat
determinat…”
Edmond Picard ,,ansamblul organelor şi funcţiilor lor, nu numai din punct de
vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el şi al celor care în
ţările unde se soseşte cu portofelul doldora, profită direct (în primul
rând
hotelierii) şi indirect de cheltuielile pe care le face spre a-
şi satisface nevoile de cunoaştere sau pentru plăcere…”
Organizaţia „toate activităţile pe care le realizează persoanele în timpul
Mondială a călătoriilor şi şederilor lor în locuri diferite de ambientul obişnuit,
Turismului (OMT) pentru o perioadă neîntreruptă de până la un an, în scopuri de
petrecere a timpului liber, pentru afaceri şi alte motive‖
Dicţionarul ,,Acţiune de călătorie de plăcere sau în scopul de a se cultiva”
,,Larousse”
Dictionnaire „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru
Touristique organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte
International scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau
agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de
timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor
turiştilor‖
Dicţionarul „pasiunea de a călătorii pentru plăcerea de a străbate o ţară.
Academiei Organizarea mijloacelor care duc la facilitarea acestor călătorii‖
Regale
Ordonanţa „o ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce reuneşte
Guvernului un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor
României nr. 58 care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai
privind mică de un an şi al căror motiv principal este altul decât
organizarea şi exercitarea unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat‖
desfăşurarea
activităţii de
turism din
România
 Sursa: prelucrările autorului după diverse surse bibliografice

Pentru tot mai mulţi oameni care lucrează, timpul liber a devenit o problemă. În
Europa, ca de altfel şi-n America, presiunea muncii şi nesiguranţa locului de muncă
încurajează tendinţa oamenilor de renunţare la timpul liber. Iniţial, s-a estimat și s-a
promis că introducerea calculatoarelor la locul de muncă va face posibil ca timpul de
lucru să fie mai mic, de la 8 ore la 6 ore sau chiar 4 ore pe zi, iar oamenii vor profita
de mai mult timp liber. S-a întâmplat însă exact invers. Timpul care înainte era folosit
pentru cumpărături şi gospodărie este acum petrecut la birou, în faţa calculatorului,
până la 12 ore pe zi. Şi nu există niciun semn că această tendinţă se va schimba în
viitorul apropiat, deşi sunt destule voci în ţările dezvoltate (SUA, Europa, şi Japonia)
care susţin îmbunătăţirea echilibrului dintre timpul de muncă şi timpul liber şi
recunoaşterea faptului că standardele înalte de viaţă nu sunt neapărat însoţite de o înaltă
calitate a vieţii.
În aceste vremuri în care oamenii sunt obsedaţi de muncă şi de câştiguri, poate este
nevoie de a păstra în minte comentariul lui Oscar Wilde şi anume „prea multă muncă
este refugiul celor care nu au ceva mai bun de făcut”. În turism, există o tendinţă spre
concedii mai scurte, mai frecvente şi mai ieftine de-a lungul anilor: să fie vacanţele mai
scurte, deoarece oamenii nu pot sau nu vor să fie prea mult plecaţi de la lucru; mai
frecvente, deoarece concediile sunt necesare pentru a uita de muncă şi pentru odihnă;
mai intense deoarece cu cât timpul liber este mai puţin cu atât este mai de preţ pentru
oameni. Tot mai mulţi adulţi afirmă că vieţile lor sunt învăluite de stres, astfel încât
atmosfera relaxată este ceva foarte mult dorit.

Figură 5

Fără transport nu există, prin definiţie, turism. De aceea, viitorul transportului este
esenţial pentru viitorul societăţii, în general, şi pentru viitorul turismului, în special.
Acum, la început de secol XXI, transportul se află la un punct de răscruce. Se spune
adesea simplist că transportul înseamnă a muta oamenii dintr-o destinaţie în alta. Însă,
în realitate, serviciul de transport este mai complex. Principalele trăsături, pe lângă
mutarea fizică, sunt: viteza, frecvenţa, confortul şi siguranţa, disponibilitatea,
informaţiile şi facilităţile de cumpărare şi prețul. Pentru cei mai mulţi oameni, ideală
este călătoria instantanee, nu doar că va exista mai mult timp pentru alte activităţi, ci şi
pentru a îndura cât mai puţin anumite aspecte neplăcute ale călătoriei. Aglomeraţiile
din trafic au început să facă parte din „ritualul” unei vacanţe, iar călătorii sunt nevoiţi
să sufere de „stresul mobilităţii”. Aglomerația rutieră la orele de vârf în marile orașe
şi-n destinaţiile turistice căutate vor duce la întârzieri în călătorie şi chiar abandonarea
călătoriei. Problema aglomerării nu poate fi gândită ca fiind doar o problemă din afara
turismului. Este nevoie de a găsi un mix al mijloacelor de transport de la avion până la
transportul auto – care să asigure un acces rapid, comod şi în siguranţă la destinaţia
turistică, chiar şi prin mersul pe jos.
O provocare deosebită pe care trebuie să o înfrunte turismul şi întreaga omenire
este schimbarea climei. După Conferinţa de la Paris din luna februarie 2007,
comunitatea ştiinţifică a lansat un avertisment fără precedent asupra amplorii
schimbărilor de climă care vor răvăşi planeta ca urmare a fenomenului de încălzire
globală. Temperatura medie la nivel global va creşte anual cu 0,54 0C peste temperatura
medie de 140C, din perioada 1961 – 1990. Schimbarea climei va duce la tendinţa care
se simte deja de creştere a frecvenţei şi intensităţii fenomenelor extreme în intervale
scurte de 2-3 zile: secetă, valuri de căldură insuportabilă, precipitaţii abundente,
inundaţii rapide, furtuni şi vânturi mult mai puternice, precum şi anotimpuri altfel decât
ne-am obişnuit. Cu cât consecinţele schimbării climei devin tot mai vizibile şi mai
tangibile, dilema cu care se confruntă turismul este foarte mare. Pe de-o parte
organizatorii vacanţelor sunt conştienţi că turiştii sunt foarte sensibili la schimbările de
climă, când vremea le strică plăcerea vacanţei lor. Nu doar mai puţine zile de zăpadă
sau de soare îi ţin departe pe potenţialii turişti, dar şi vremea din ce în ce mai
capricioasă. Pe de altă parte, este nevoie de conştientizarea oamenilor, în general, şi a
turiştilor, în special, pe teme de mediu care merită atenţie prin ecoturism. Ecoturismul
va fi una din formele de turism cu dezvoltarea cea mai rapidă. Pădurile răcoroase,
zonele sălbatice, apele limpezi şi regiunile nepoluate asigură o şansă unică şi necesară
de a scăpa de calculator, TV, Internet şi telefon mobil.
Tehnologia şi comunicarea schimbă mereu modul de viaţă al oamenilor. La fiecare
nouă „schimbare” de tehnologie, vechile „meserii” devin demodate şi trebuie învăţat
ceva nou. În industriile care folosesc înalta tehnologie, acest lucru este deja la ordinea
zilei: „avem un job şi ne pregătim pentru următorul”, care, de multe ori, s-ar putea să
nu mai aibă nicio legătură cu experienţa precedentă. În turism nu pot exista „scurtături”
în ceea ce priveşte aptitudinile personalului angajat. Industria turismului se va baza în
viitor pe generaţiile tinere. Ei se pot forma mai uşor şi mai rapid, fiind familiarizaţi de
copii cu înalta tehnologie. În acelaşi timp, însă, sub presiunea unui salariu prea mic faţă
de nevoile şi dorinţele lor, tinerii angajaţi sunt mai puţin loiali. Se spune că, astăzi,
angajaţii tineri loiali şi dedicaţi sunt la fel de rari ca şi diamantele.
Aşteptările turiştilor cresc foarte mult, în special în furnizarea informaţiilor despre
oferta turistică într-un mod rapid, concis şi pe înţelesul tuturor.
Astăzi, satisfacerea nevoilor clienţilor este de la sine înţeleasă. Ca urmare,
„focusul” se mută spre modul în care fiecare firmă reuşeşte să se diferenţieze de
celelalte care vând acelaşi serviciu, pentru aceleaşi nevoi ale clienţilor. În aceste
condiţii, firma de turism trebuie să ştii ce anume poate face și cum poate fi altfel printr-
o „strategie a jucătorului de șah”. Totodată, pentru a înţelege competiţia, este nevoie să
se înţeleagă schimbările din comportamentul clienţilor. După criza economică 2008-
2013, clienții sunt tot mai „mofturoși”, fac alegerile de călătorie impulsiv și în ultimul
moment și nu au încredere în oferta promisă!
După felul în care a început secolul al XXI-lea, se poate constata că firmele de
renume nu numai că „se sufocă” în faţa concurenţei, dar sunt victime ale succesului
înregistrat chiar de produsele şi serviciile lor, deoarece nici lumea afacerilor nu este
scutită de entropie.
Comportamentul uman este dat mai puţin de riscul prezent şi mai mult de percepţia
riscului, o trăsătură care greu se poate evalua. Actele de terorism, tsunami, cutremurele
sau alte pericole în privinţa sănătăţii sunt văzute ca evenimente din afară, cu condiţia să
nu apară cu regularitate în acelaşi loc. Pentru astfel de evenimente, oamenii îşi fac griji.
Pe lângă percepţia riscului, există şi conştiinţa oportunităţii de timp liber şi călătorie.
Industria turistică trebuie să ofere vacanţe tentante pentru a întări motivaţia pentru
turism a oamenilor. Teama turistului de „necunoscutul” călătoriei va fi atenuată se
oferă servicii turistice într-un mediu sigur. Este importantă liniştea sufletească a
turistului şi de aceea el trebuie protejat de la sosirea la destinaţie până la plecare. Într-o
lume de mâine tot mai instabilă, cu furtuni şi inundaţii mari, cu un terorism nevăzut,
industria de turism trebuie să conştientizeze înţelegerea riscului fără să fie văzută că
este îngrijorată. Pentru a înlătura îndoiala dacă este sau nu oportună o călătorie, în
promovarea unei oferte turistice mesajul central ar trebui să fie „Prin călătorie, turistul
se redescoperă pe el însuşi”.
Provocările din turism prezentate afectează obiceiurile de vacanţă şi călătorie.
Astfel, se poate descrie „vacanţa viitorului” prin următoarele tendinţe:
- Tendinţa spre vacanţe în locuri naturale, atractive şi cu peisaje curate, cu o
presiune crescândă asupra rezervaţiilor naturale, încă existente.
- Tendinţa spre saltul vacanţelor: „azi aici – mâine acolo”.
- Tendinţa spre vacanţe de aventură, prin căutarea unor experienţe mai intense şi
cât mai exotice de petrecere a timpului liber, cu atracţii ieşite din comun.
- Tendinţa spre destinaţii turistice însorite, oamenii vor continua să caute marea cu
plajă şi soare pe timpul verii, dar şi muntele cu zăpadă şi soare pe timpul iernii.
- Tendinţa spre „a doua casă”, prin căutarea unei cazări confortabile pe perioada
vacanţei ca refugiu asemănător unui cămin primitor.
- Tendinţa spre „o mâncare sănătoasă”, prin preferinţa pentru alimente naturale ca
şi cum ar fi „din propria grădină”.
- Tendinţa spre o relaxare holistică de îngrijire permanentă a corpului şi a
frumuseţii printr-o gamă variată de terapii.
- Tendinţa spre călătorii mai scurte, mai frecvente şi mai ieftine, prin căutarea de
produse / servicii turistice care să reprezintă valoarea banului plătit.
- Tendinţa spre decizii spontane de călătorie, prin căutarea de oferte diverse şi
rezervare în ultimul minut, care nu numai că sunt doar ieftine, ci au şi elemente de
surpriză.
- Tendinţe spre „circuite turistice” cu schimbări frecvente de locaţie, călătoria fiind
principala atracţie.
În paralel cu definirea turismului au existat şi preocupări în legătură cu definirea
turistului. În acel sens, în 1937, s-a acceptat, la recomandarea Comitetului de
Statisticieni Experţi ai Ligii Naţiunilor, definiţia conform căreia turistul străin poate fi
“o persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore, într-o altă ţară,
diferită de cea în care se află domiciliul său obişnuit”. Conform acestei definiţii, pot fii
consideraţi turişti cei care efctuează o călătorie de plăcere (de agrement sau pentru alte
motive de sănătate etc), spre a participa la conferinţe, seminarii (administative,
diplomatice, religioase, sportive), cei care fac călătorii de afaceri sau care participă la
croaziere, chiar dacă durata sejurului e mai mică de 24 de ore (aceştia evidenţiind o
grupă aparte).
Această definiţie a fost acceptată dîn 1950 şi de către Uniunea Internaţională a
Organizaţiilor Oficiale de Turism ( UIOOT – în 1975 când s-a transformat în
Organizaţia Mondială a Turismului, cea mai importantă organizaţie mondială de turism
cu caracer neguvernamental şi cu statut consultativ pe lângă ONU), care a inclus în
categoria turiştilor şi pe studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate.
Pentru turistul intern, UIOOT a adoptat următoarea definiţie: “orice persoană care
vizitează un loc, altul decât acolo unde are domiciliul sau obişnuit, în interiorul ţării
sale de reşdinţă pentru orice fel de motiv, altul decât acela de a exercita o activitate
remunerată şi efectuând aici un sejur de cel putin o noapte (sau 24 de ore), poate fi
considerată ca turist naţional”.
În 1963, UIOOT a definit în sens general temenul de vizitator ca fiind: “oricare
persoană care se deplasează într-o altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa obişnuită,
pentru oricare alt scop, altul decât a exercita o activitate remunerată în altă ţară dată”.
Această definiţie include doi termeni:
- turişti, repectiv vizitatori cu un sejour de cel puţin 24 de ore sau cel puţin o înnoptare
în ţara de vizită, ale căror motive de călătorie pot fi: odihă, plăcere, distracţie,
agrement, sănătate, studii, religie, afaceri, familie etc.
- excursionişti, respectiv vizitatori temporari, al căror sejur este de mai puţin de 24 de
ore în ţara de vizită (inclusiv croaziere).
 CONCLUZII

Figură 6

Primele încercări de definire a turismului apar în secolul al XIX-lea, odată cu

cristalizarea lui ca un domeniu distinct de activitate. Evoluţia turismului preţ de un
secol a fost relativ lentă. începând cu anii '60 şi ca urmare a profundelor transformări
din economia mondială de după cel de-al doilea război mondial, turismul cunoaşte o
expansiune deosebită, antrenând tot mai multe resurse, angrenând în mecanismele sale
un număr tot mai mare de ţări şi organisme.
Turismul, că ramură a sectorului terţiar şi, totodată, că ramură de interferenţă,
reprezintă o opţiune strategică importantă pentru dezvoltarea multor economii
naţionale, datorită efectelor sale benefice în plan economic, social, cultural, precum şi,
într-o anumită măsură, asupra mediului natural. Sunt numeroase ţările care au depus
eforturi investiţionale şi organizatorice importante în dezvoltarea activităţii de turism,
iar rezultatele pozitive s-au concretizat în creşterea numărului de turişti, a numărului de
zile-turist şi a volumului încasărilor obţinute din turism.
Apariţia călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activităţile turistice în
spaţiul rural,au început a fi practicate empiric din aceeaşi perioadă. Este cunoscută
astfel participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus)
şi Delfi (Apolo)- frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic organizate.
În periada romana majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau
millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spaţiul rural. În acelaşi timp cu evoluţia
societăţii omeneşti se diversifica şi structura călătoriilor, astfel, în Evul Mediu,
călătoreau un număr însemnat comercianţii, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoţi şi
pelerini, oameni de ştiinţă, artişti, calfe şi studenţi. Unii din aceşti călători au decis să
transmită experienţele lor. Turismul reprezintă ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce
rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara reşedinţei, acestea nefiind
motivate de o stabilire permanentă sau de o activitate lucrativă. Turistul este persoana
care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite pentru o perioadă
mai mică de un an şi ale cărei motive de călătorie sunt altele decât exercitarea unei
activităţi remunerate în locul vizitat.
Trei criterii sunt esenţiale pentru a deosebi turiştii de celelalte categorii de călători: ƒ
- Voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei;
- Sejurul nu poate depăşi 12 luni consecutive; peste această limită vizitatorul poate fi
considerat rezident.
Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale
producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări,
au condus, după 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor
participante la circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest 818e42i domeniu
şi sporind nevoia de informaţii având caracter turistic.Pe de altă parte, creşterea
numărului şi diversificarea tipologică a celor implicaţi în organizarea şi gestionarea
călătoriilor – administraţii naţionale de turism, organisme profesionale, colectivităţi
locale, institute de cercetare – precum şi realizarea obiectivelor vizând evaluarea
pieţelor, determinarea eficienţei campaniilor comerciale, orientarea investiţiilor,
valorificarea resurselor umane şi altele au accentuat cererea de informaţii turistice.

Figură 7
 BIBLIOGRAFIE

1. Neacșu N., Băltărețu A., Resurse și destinații turistice în

România, Editura Universitară, București, 2016

2. Peyroutet C., Le tourisme en France, Editions Nathan, Paris,

1995

3.Popovici G., Valorificarea produsului turistic cultural din

Banatul Montan prin marketin electronic, Teza de doctorat, UVT,
Timișoara, 2007

4. Popovici G., Resurse și destinații turistice – note de curs, UEM

Reșița, 2018

5.Cristureanu C., Strategii și tranzacții în turismuln internațional,

Editura Beck,Bucuresti, 2006

6.Ielenicz M., Comănescu L., România – potențial turistic, Editura

Universitară, București, 2016

7.Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina

Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura
Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6
8. Agentiile de turism, la un pas de a prelua puterea, 30 mai 2005,
Gabriel Dogaru, wall-stret.ro, accesat la 4 iulie 2011