CAPITOLUL II

Politica Agricolă Comună 2014-2020

II.1. Implementarea PAC 2014-2020

Reforma din anul 2013 reprezintă ultima etapă a procesului de adaptare a politicii agricole comune.
În urma reformei din 2013 s-a stabilit implementarea unei noi politici agricole comune, pe o perioadă
de șase ani, din 2014 până în 2020. Introducerea noii reforme s-a datorat în mare parte confruntări
U.E. și a statelor membre cu noi provocări, evoluțiilor economice, de mediu, sociale și teritoriale;
strategiei 2020 a U.E., dar și cu scopul corectării punctelor slabe și consolidării punctelor tari.

În cadrul acestei politici apar o serie de provocări în ceea ce privește desfășurarea normală a PAC,
precum:
a) Provocările economice, făcând referire la criza economică și financiară, modificarea continuă
a prețurilor, securitatea alimentară și veniturile agricultorilor
b) Provocările legate de mediu cu referire la emisiile de gaze cu efect de seră, degradarea
solurilor, calitatea aerului și a apei, biodiversitatea și habitatele.
c) Provocările teritoriale impuse de vitalitatea zonelor rurale și diversitatea agriculturii.

Elementele care au stat la baza noii politici agricole comune sunt coordonarea politicilor și a
fondurilor europene într-un cadru strategic comun, introducerea unei noi structuri a plăților directe,
redistribuirea plăților directe între statele membre, dar și în cadrul acestora, dezvoltare rurală într-un
cadru nou și simplificarea.

II.2. Instrumente PAC

În reușita implementării PAC și atingerea obiectivelor propuse s-a ,,instalat” o flexibilitate între cei
doi piloni: Pilonul I, respectiv Pilonul II, ambii fiind într-o relație de dependență în creșterea
competitivității, dezvoltarea durabilă mai accentuată și o eficiență mai mare. Cele trei obiective
menționate mai sus sunt realizate printr-o serie de cercetări și măsuri precum:
a) Pentru creșterea competitivității s-a urmărit:
- îmbunătățirea instrumentelor utilizate în oferirea unor răspunsuri în evoluția pieței;
- cercetarea, inovarea și transferul de cunoștințe
- îmbunătățirea sistemului de consiliere agricolă
- rezerva pentru criză, ce prezintă un set de instrumente pentru gestionarea riscurilor
- îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul filierelor agroalimentare
b) Pentru a obține o dezvoltare durabilă mai accentuată s-au introdus:
- plăți noi pentru practici agricole durabile în cadrul Pilonului I
- eco-condiționalitatea sporită în ceea ce privește schimbările climatice
- două priorități legate de mediu, pentru dezvoltare rurală
- cercetare, inovare și transfer de cunoștințe
- îmbunătățirea sistemului de consiliere agricolă
 c) Pentru ca eficiența să atingă nivelul dorit s-a urmărit:
- reformarea sistemului de plăți directe
- cadrul strategic comun pentru fondurile U.E.
- redistribuirea plăților directe între și în cadrul statelor membre
- sprijin financiar în dezvoltare rurală mai bine direcționată
- simplificarea politicilor

II.3. Noua structură a plăților directe

Raportat la structura plăților directe din cadrul PAC trecute, apar două mari structuri de plată, la care
primesc accesul fermierii europeni.

Prima structură conține două scheme de plată: scheme obligatorii pentru toate statele membre, care
conțin: schema de plată de bază, plăți pentru plăți agricole durabile, schema pentru tinerii fermieri și
scheme voluntare adresate la alegerea statului membru, care conțin ajutor cuplat și sprijin pentru
zonele defavorizate natural. Toate plățile din cadrul acestei structuri sunt supuse eco-
condiționalității, iar fermierii beneficiază de consiliere agricolă.

Cea de-a doua structură conține o schemă simplificată pentru micii fermieri, obligatorie pentru toate
statele membre, însă la alegerea fermierului.

II.4. Dezvoltarea rurală într-un cadru nou

Odată cu apariția reformei ,,Agenda 2000” se introduce, ca parte a Pilonului II și politica de

dezvoltare rurală a U.E., această politică fiind susținută financiar de către FEADR și din fonduri
regionale sau naționale.

Pentru politica de dezvoltare rurală, comisia a stabilit trei mari priorități:

1. Creșterea competitivității agriculturii
2. Gestionarea viabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice
3. Asigurarea dezvoltării teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale, inclusiv
prin crearea unor noi locuri de muncă și menținerea celor existente.

Este necesară elaborarea unor programe de dezvoltare rurală, de către statele membre, pentru ca
această politică să poată fi pusă în aplicare. Pentru ca programele să fie eligibile, acestea trebuie să
conțină un plan de finanțareși un set de indicatori și să fie aprobate de Comisie. Statele membre și
Comisia au realizat un sistem comun de monitorizare și evaluare a politicii de dezvoltare rurală. În
cursul perioadei de programare- s-a pus accentul pe fondurile politicii de coeziune.

La data de 01.01.2018 intră în vigoare regulamentul Omnibus, care aduce modificări considerabile
asupra sistemului existent de gestionare riscurilor. Acest nou regulament a introdus un instrument
sectorial de stabilizare nou, prin care fermierii care întâmpină scăderi drastice ale veniturilor va
primi compensații, având un impact economic important asupra zonelor rurale. Acest ajutor este
acordat doar în cazul scăderii veniturilor peste 20%. Se introduc contracte de asigurare în cazul în
care distrugerea producției medii anuale a unui fermier depășește 20%.

În cadrul acestui regulament este introdus și Programul LEADER, reprezentând o abordare

ascendentă în dezvoltarea locală sub responsabilitatea comunității.

Cadrul acestei dezvoltări este unic pentru fondurile U.E. Prezintă o abordare strategică consolidată,
statele membre fiind responsabile pentru transpunerea în practică a strategiei Europa 2020 și a
priorităților de dezvoltare rurală, în funcție de necesitățile specifice la nivel local, regional sau
național. Programarea la nivel național sau regional prezintă obiective cuantificate la nivel de
program, în funcție de prioritățile identificate; un instrument eficient de măsuri care să fie combinate
în pachete relevante pentru prioritățile alese și obiectivele urmărite și posibilitatea adaptării
programelor sub-tematice. În ceea ce privește finanțarea, apar alocări naționale bazate pe criterii
obiective și alocări actuale, dar și cofinanțare.

II.5. Simplificarea ca obiectiv general

Odată cu apariția noii politici agricole comune 2014-2020 s-a propus un nou obiectiv general:
simplificarea

Prin introducerea noului obiectiv s-a urmărit reducerea instrumentarului de politici, a plăților și a
controalelor, după cum urmează:
a) Simplificarea instrumentaruluinde politici cuprinde o schemă simplă pentru micii fermieri,
măsuri ,,verzi” mai simple, incluzând numai acțiunile cu impact de mediu și posibil de
gestionat fără costuri majore suplimentare.
b) Simplificarea plăților presupune reducerea până la o singură agenție de plăți, ce include toate
măsurile PAC și o gamă amplă de posibilități de rambursare a plăților către beneficiari, cu
costuri simplificate.
c) Simplificarea controalelor s-a rezumat la autorizarea statelor membre cu drept de control de a
reduce numărul de controale și eco-condiționalitatea.