SEZATOAREA de la BACAU

Sezatoarea de la Bacau a prins contur in primavra anului 2015. De cusut am cusut de mica. Lucru
manual l-am deprins de la bunici. Dar incercam sa caut ceva specific locului, zonei. Internetul fiind o
sursa de inspiratie la indemana, am descoperit grupuri si fragmente de informatii care m-au ajutat ca in
primavara anului 2015 sa pun bazele Sezatorii Bacau. Nu eram singura in cautare de elemente specifice
locului de bastina. Si astfel, doamne din diferite domenii de activitate, fara sa ne cunoastem prea bine in
prealabil am inceput sa studiem si sa coasem ceea ce credeam noi ca inseamna ie. Bacaul nu este foarte
ofertant si generos in informatii despre costumul popular in tot ansamblul lui. Un ajutor in primii pasi pe
care am inceput sa ii facem au fost camasi vechi gasite in satul Faraoani, de una dintre doamnele cu care
am pornit drum. Ne-a fost clar foarte repede ca nu stim mai nimic si primii pasi pe care trebuie sa ii
parcugem sunt studiu materialelor gasite prin biblioteci si internet si descoperirea tehnicilor de lucru.

Cum lucru manual nu imi era total necunoscut am inceput prin a descifra tehnici de lucru de pe
aceste camasi, altele de cat cruciulitele. Tehnici care ne motivau sa coasem ceva nou si vechi in acelasi
timp.

In foarte scurt timp s-a ajuns la o alta problema, panza. Pe piata la acel timp nu existau decat
doua variante: panza veche de casa din lazi sau panza industriala subtire. Cautarile si incercarile de
camasi pe panza subtire industriala ne-au intarit convingerile ca nu e bine, nu seamana cu ce e in muzee
si in poze, ca tehnica nu e totul, ca trebuie sa facem “cercetare”si pentru panza.

Intalnirile saptamanale s-au transformat in adevarate lectii pentru fiecare dintre noi, lectii de
testat ate, panze si tehnici. Am inceput sa citesc toate cartile care imi cadeau in mana. Carti despre
istoria satelor, a muzeelor, a locurilor de pe unde erau camasile pe care le admiram, carti despre tehnici
si modele, carti despre simboluri. Fara a avea pregatire profesionala in domeniu, un hobby mi-a
transformat viata si timpul liber intr-o neincetatata cautare. De cusut stiam a coase de la bunica, dar
partea “teoretica” pentru a lucra camasi specifice fiecarei zone din tara am luat-o din carti, din discutiile
cu celalalte partipante la sezatoare, din discutiile cu mesterii populari din targuri si incercand cu acul in
mana tot ce gaseam in carti.

Fiecare dintre participante a incercat sa isi insuseasca tehnici de coasere si de brodare a

camasii. Si nu numai atat. Una dintre doamnele cu care am pornit toata aceasta poveste frumoasa, a
inceput sa teasa panza. A fost un moment important in viata sezatorii. Daca panza de casa veche a fost
mai greu de procurat si mai greu de abordat la cusut, panza industriala fiind preferata datorita rarimii ei
dar si ideii mai vechi ca “asa trebuie sa arate”, primul val de panza tesut pentru sezatoarea noastra a
revolutionat totul. Cred ca am fost una dintre primele sezatori din tara care au avut panza proprie
pentru cusut.

Sezatorile au devenit un fenomen. In fiecare oras, localitate am descoperit doamne care s-au
alaturat acestui curent. Un mare laborator care a lucrat non stop in fiecare oras pentru a scoate la
lumina , carti, fotografii, tehnici, materiale, puncte de coasere. O adevarata munca de cercetare care
unui singur om i-ar fi luat ani de zile. O anume efervescenta ne face pe fiecare dintre noi sa vrem sa
cautau si sa gasim, sa rascolim lazi de zestre si biblioteci. Nu stia nimeni tot. Nu era nimeni competent
pe acest domeniu. Mesterii populari nu au fost foarte deschisi la inceput acestui curent, considerand ca
este o moda trecatoare, iar muzeele, cele mai multe dintre ele, erau munti inalti imposibil de escaladat.

Uimitor cum doamne si domni cu pregatiri profesionale foarte diferite participau si participa in
continuare la aceasta miscare de redescoperire si reconstruire a camasii romanesti cu altita. Un mare
stup, in care fiecare albina aduce mica ei contributie: o tehnica veche, un mod de incretire, o anume
regula de a alatura culorile, o incercare de panza cu un anumit tip de fir. Toate la un loc ne-au facut pe
toti sa mergem inainte si sa evoluam in a descoperi ia, independent de specialisti. O retea si o legatura
fantastica s-a creat intre noi si celelalate sezatori. Intr-un oras am descoperit un muzeu mai prietenos,
in altul margele de calitate, un magazin cu fire, o abordare mai usoara a firelor metalice. E greu sa
vorbesc numai de sezatoare Bacau fara a vorbi si de celalalte sezatori. Daca bunicile noastre coseau
singure si pe ascuns, noi coasem impreuna si la vedere ajutandu-ne unele pe celalalte. O camasa mai
putin reusita a uneia dintre noi, este o lectie pentru celelalte. O tehnica reusita si corect executata, este
apoi impartasinta si cusuta de toate participantele. Invatam toate de la toate. Nu mai avem nici
pregatirea si nici intelepciunea de a citi si descifra singure mesajele scrise de veacuri in camasa.

Au inceput sa apara si primele rezultate. Primele camasi ne-au umplu inima de bucurie, dar ne-
au aratat ce facem bine si ce nu. Si fara a scrie ceva undeva, ne-a fost clar ca sunt reguli de la care nu
trebuie sa ne abatem daca vrem sa avem camasi ca in muzee.

Ne-am trasat singure un cod: sa coasem pe panza buna panza specifica fiecarui loc in parte,
fiecarei camasi, sa folosim tehnici folosite in acele locuri, sa facem lucruri unice nu de serie. Vrem sa
coasem si sa pastram acest proces de creatie a camasii pentru a fi si noi parte a trecerii ei prin veacuri.
Camasa cu altita nu a ramas asa cum s-a nascut ea din mainile femeilor inaintase, s-a transformat si se
transforma. Vrem sa fim si noi parte a acestei transformari. Cred ca asta ne motiveaza pe toate cele care
cos acum la Sezatoare Bacau.

Camasa cu altita este usor recunoscuta peste tot. Bunicile o purtau, acum o purtam si noi.
Lucrata de mana devine unica. Altitele, cele care cer cea mai mare atentie, sunt si cele care scot din
anonimat orice purtatoare de camasa. Un element misterios ramas de la inaintase dar care face ca
aceste camasi sa fie recunoscute peste tot a fi camasi de romance.

In aceasti cinci ani la Bacau s-au adunat cca 30 de doamne de toate varstele si cu pregatiri
profesionale foarte diferite, si s-au cusut peste 50 camasi.

Se coase pe panza de casa veche sau noua tesuta de mesterii populari de prin alte sezatori,
(doamnele cu vederea mai slaba prefera panza industriala), dupa cutumele descoperite in carti si muzee:
altita croita separat(cusuta sau tesuta de cca 20-25 cm lungime), brodata cu campuri ornamentale
repetitive cu lana, matase sau bumbac, maneci dintr-un lat de panza (lungime 60-70 cm) cu clin adaugat,
terminate cu bratara sau fodor mic, brodate cu rauri costisate sau drepte, piepti croiti din trei stani de
panza brodati cu rauri ingusti in numar par, incheiata la gat cu bentita brodata sau cu brezarau. La urma
incheiem cu cheite simple sau elaborate de culoare alba sau colorata (la sezatoarea noastra doamnele
prefera cheita purecel si inodatica pe unu), cu cheite decorative cusute peste imbinarea in urma acului a
foilor de panza, in doua culori ce cele mai multe ori. O deosebita atentie acordam terminatiilor
manecilor si gulerului, cat si bordurii care strajuieste altita, folosind margele, fir metalic sau paiete. La
maneci incercam tehnici cat mai diverse de decorare a bentitelor sau a fodorilor. Nu iubim gaurelele, de
aceea cele mai multe camasi cusute la sezatoarea noastra sunt cheiate cu cheite elaborate: inodatici sau
alte cheite specifice zonei Moldovei. Folosim tehnici de coasere variante: punctul batranesc, cusatura
peste fire, lantisor, cruciulite, in urma acului. Materialele folosite sunt ate de lana, matase sau bumbac,
fire metalice, paiete margele pe care ni le procuram din magazinele din tara dar si din alte tari. Incercam
tot timpul sa avem materiale de buna calitate care sa ne creeze efectele dorite si foarte apropiate de
camasile pe care le vedem in carti si muzee.

Purtam camasile pe care le coasem la evenimente in familie, la serviciu, le facem cadou

persoanelor dragi. Cele mai multe dintre noi au inceput a prinde si copii in aceasta activitate. Avem
camasa cusuta de o fetita din satul Faraoni care a participat la un concurs organizat de muzeul de la
Sibiu si care s-a intors acasa premiata.

Toate expozitiile la care am participat cu camasile cu altita cusute de noi , expozitii organizate
de Aeroportul din Bacau, la Muzeul din Piatra Neamt si la Muzeul din Bacau au avut un ecou deosebit in
randul vizitatorilor dar si in presa locala. Camasa cu altita este recunoscuta ca parte a istoriei noastre.

Femeile vor si doresc ca ele sa isi coase o camasa. Nu se mai multumesc cu camasutele gasite pe
taraba, cusute in serie. Vor o camasa a lor, cusuta de ele, unica. Cred ca oferta comerciala a iilor incepe
in sfarsit sa produca un efect pozitiv. Daca pana mai ieri, toata lumea isi putea cumpara si vroia sa isi
cumpere caci lucrurile pareau mai simple asa, astazi, dupa toata aceasta activitate a noastra, femeile
care intra in contact cu noi, sfarsesc prin a –si dori o camasa a lor. In acest sens, daca in sistemul de
educatie s-ar pune bazele deprinderii tehnicilor de lucru, croiul si elementele de imbinare ar fi mai facil
de abordat si astfel cred ca ar deveni un lait motiv pentru fiecare femeie sa isi coase o camasa cu altita.
Generatiile care vin din urma nu stiu tehnicile, nu stiu a folosi acul si ata si asta este un mare handicap.
Familia nu mai are parghiile si timpul necesare pentru o educatie de calitate in aceasta directie, de aceea
cred ca scoala este singura ca poate sa ajute.

Camasa cu altita ramane un punct de reper important in constiinta femeii romance si in

vestimentatia ei de femeie moderna. O legatura cu trecutul si inaintasii, pe care chiar daca nu reuseste
sa o descifreze complet poate incerca sa o rescrie pentru generatiile viitoare.

Iulia Gabriela Georgescu, Sezatoarea de la Bacau

octombrie 2020