1.

Omul trebuie sa se simtă important si sa fie apreciat

2. Omul este interesat de propria lui persoană
3. Legea naturala a reciprocităţii

1. Putem sa facem un om sa se simtă important astfel:

a) Făcând complimente sincere acelei persoane:

1) Rostindui numele. De fiecare data când comunicam ceva

important persoanei respective mai întâi îi rostim numele.
2) Metoda CE/DE CE? Rostim numele persoanei, îi spunem
CE ne place la ea şi apoi DE CE ne place astfel ne tine
minte.
3) Acceptarea unui compliment. Acceptam complimentul,
mulţumim pt. el şi dovedim sinceritatea(spunem ce simţim
pt. acel compliment)

b) Ascultând efectiv persoana cu care vb.:

1) Folosind ascultarea activa. Ascultarea activa este

reformularea celor spuse de aceea persoana dar nu sub
forma de papagal.
2) Folosind încurajări minime. „Înţeleg”, „Mda”, „Mai
spune”, „Adevărat?” acestea sunt unele încurajări minime.
3) Menţinerea contactului vizual cu persoana respectivă
4) Aplecarea înainte, spre persoana respectivă. Folosirea
limbajului non-verbal.
5) Ne întreruperea subiectului şi ne schimbarea lui.

c) Mulţumind persoanei respective:

1) Rostind mulţumirile clar şi răspicat. Vorbind clar si răspicat

arătăm ca mulţumirile sunt sincere iar dacă le aud şi alţii
efectul este şi mai mare.
2) Privind şi atingând persoana respectivă. Privind persoana în
ochi şi atingând cotul uşor
3) Rostind numele şi apoi mulţumirile sau invers
4) Trimiterea unui bilet cu mulţumiri

2. Pe oameni îi interesează şi vor să povestească doar de propria lor

persoana:

a) Devenind extrem de interesanţi pentru persoana respectivă:

 1) Arătând interes faţă de persoana respectivă şi încurajând-o
să vb despre ea. O persoană este mai interesată de coşul din
vârful nasului ei de cât de numărul de bolnavi de SIDA din
Africa, în concluzie trebuie să ne axam doar pe subiecte despre
persoana respectivă.
2) Înlocuind din vocabularul nostru cuvintele „EU” şi „AL
MEU” cu cuvintele „TU” şi „AL TĂU”
3) Punând întrebări care face persoana respectivă să vb despre
ea. Oamenii nu sunt interesaţi de alţii sau de noi ci doar de
propria persoană.

b) Punând întrebări importante:

1) Întrebări închise. Cer răspunsuri scurte din unul sau doua

cuvinte şi fac discuţia să semene a interogatoriu.
2) Întrebări deschise. Întrebările deschise cer explicaţii, păreri
şi dezvoltarea subiectului. „ În ce fel…?”, „Cum…?”,
„Spune-mi despre…?”, „D ce…?”

c) Începerea unei conversaţii:

1) Discutarea situaţiei în care ne găsim cu persoana respectivă.

Este cea mai simplă metodă, pur si simplu ne uităm în jur şi
punem o întrebare despre ce observăm.
2) Discuţie despre cealaltă persoană. Oamenilor le place să
vorbească despre ei şi vor fi bucuroşi să răspundă la o
întrebare despre ei.
3) Discuţia despre noi înşine (nerecomandat). Dacă nu suntem
întrebaţi atunci nu spunem si nu oferim informaţii despre noi.

d) Menţinerea conversaţiei:

1) Folosind punţi. Unele punţi sunt „Adică…?”, „De

exemplu…?”, „Deci…?”, „Ceea ce înseamnă că…?”. Ultimul
sunet se prelungeşte. După folosirea unei punţi trebuie făcută o
pauză pt. a lăsa persoana cu care vb să răspundă. Poate că
pauza pare lungă dar nu trebuie să completăm cu nimic şi
trebuie să avem răbdare.

e) Menţinerea interesului în conversaţie a celorlalţi:

1) Vorbind numai de ceea ce îi interesează pe ceilalţi şi despre

ceea ce vor ei
f) Câştigarea spontană a încrederii celorlalţi:

1) Zâmbind

g) Simpatizând cu oamenii:

1) Folosind tehnica „SIMŢI, A SIMŢIT, A DESCOPERIT”.

Un exemplu:
Sue: Nu cred că te iubesc Justin
Justin: Ştiu ce SIMŢI, Sue. Mai demult Jessica A SIMŢIT la
fel în privinţa lui Paul, dar după ce au discutat situaţia,
A DESCOPERIT ca de fapt îl iubeşte.

h) Cum să fim de acord cu toată lumea inclusiv cu cei care ne critică

1) Confirmarea adevărului. Acceptăm adevărul şi ne

spunem din nou punctul de vedere.
Mama: „Dacă diseară te duci să dansezi, mâine dimineaţă
n-o să te poţi trezi ca să pleci la serviciu."
Fiica: „Probabil că ai dreptate. Dar îmi place să dansez şi
abia aştept să mă duc."
2) Acceptarea dreptului la opinie a celuilalt
3) Recunoaşterea propriilor greşeli
4) Evitarea disputelor

i) Câştigarea admiraţiei şi respectului celorlalţi:

1) Spunem , răspicat şi siguri pe noi, cine suntem şi cu ce ne

ocupăm
2) Să fim entuziaşti, zâmbitori
3) Să nu criticăm pe oricine şi orice

j) Determinarea oamenilor de a spune „DA”:

1) Găsirea motivului să spună „DA”

2) Punerea întrebărilor în aşa fel încât răspunsurile să fie
numai cu „DA”
3) Aprobând dând din cap
4) Oferirea unei opţiuni între două „DA”-uri