Parcuri

și
rezervaț
 Parcul Național Triglav
Parcul Național Triglav este singurul parc național din Slovenia și poartă numele celui mai înalt
munte din țară, cu o altitudine de 2.864 de metri. Cu o suprafață de 880 de kilometri pătrați,
rezervația naturală este considerată a fi un adevărat paradis montan, care adăpostește cascade
impresionante, lacuri, păduri și pajiști, dar și 33 de așezări umane. Parcul Național Triglav a fost
declarat obiectiv UNESCO în anul 2003.

O legătură interesantă există între Parcul Național din Slovenia și celebrele viori Stradivarius.
Acestea din urmă au fost realizate de Antonio Stradivarius, din copacii care creșteau pe Valea
Bohinj din Munții Triglav.

 Parcul Natural Bialowieza

Parcul Natural Bialoweza este situat pe teritoriul a două țări, Polonia și Belarus, și este printre
puținele zone din Europa unde se mai găsesc păduri seculare. Rezervația ocrotește mai multe
specii de plante și animale, dar cel mai important element faunistic este bizonul european. Parcul
Național Bialowieza este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Potrivit UNESCO, pădurea este „singurul exemplu natural conservat de pădure seculară, precum
cele care acopereau cândva întreaga Europă”.

 Rezervația naturală Elveția saxonă

Această rezervație naturală are o suprafață de 36.000 de hectare și se află la granița dintre
Germania și Cehia. Elveția saxonă este cunoscută pentru aspectul romantic pe care îl are, datorită
peisajului unic, alcătuit din  formaţiuni stâncoase, văi adânci, platouri şi defileuri. Acest relief poate
fi admirat printr-o plimbare pe Elba, cu unul dintre cele mai vechi vapoare cu zbaturi din lume sau
cu tramvaiul Kirnitzschtal.

 Parcul Național Lacurile Plitvice

Rezervația naturală din Croația este cel mai vechi parc național din sud-estul Europei. Numele lui
provine de la cele 16 lacuri de pe teritoriul său, care sunt legate între ele prin cascade. Parcul
național Lacurile Plitvice este vizitat anual de peste un million de turiști, poate și datorită faptului
că aici au fost filmate scenele din ecranizările romanelor lui Karl May.
  Parcul Național Loch Lomond
Parcul Național Loch Lomond este situat pe teritoriul Scoției și a fost de-a lungul timpului sursă
de inspirație pentru diferiți poeți. Parcul adăpostește peste 20 de lacuri, munți stâncoși, păduri
virgine, dar oferă și un habitat perfect pentru numeroase specii de animale. În fiecare primăvară,
egretele poposesc în parc pentru a se împerechea. Altă specie rară de păsări care poate fi
întâlnită aici este cocoșul de munte.

 Parcul Național Gran Paradiso

Parcul Național Gran Paradiso este primul parc național din Italia și este situat pe teritoriul
Alpilor. Este cunoscut pentru ocrotirea capricornului, specie dispărută din restul Alpilor italieni. Aici
se găsește un relief glaciar spectaculos, alcătuit din 57 de ghețari.

 Parcul Național Vatnajökull

Parcul Naţional din Islanda este deosebit deoarece aici se află un relief unic și spectaculos,
format din vulcani, ghețari, văi și platouri. Aici poate fi văzută și una dintre cele mai mari cascade
din Europa, Dettifoss. La baza ghețarului Vatnajökull, gheața are 1.000 de ani vechime, iar în
unele locuri, chiar și 1.000 de metri grosime.

 Parcul Național Olimp

Parcul Național Olimp a fost înființat în anul 1938, din două motive: pentru protejarea cadrului
natural din Grecia și pentru includerea muntelui Olimp, care a găzduit, în mitologia greacă, 12
zeități. Spre deosebire de restul peisajelor mediteraneene din Grecia, Parcul Național de aici oferă
un relief stâncos, chei spectaculoase și păduri dese. Aici sunt ocrotite peste 1.700 de specii de
plante, 23 dintre ele fiind endemice.

Parcul
național
Tatra
Parcul Național Tatra este unul din cele nouă parcuri naționale ale Slovaciei. Este situat în
partea central-nordică a țării, în Munții Tatra. Parcul este important pentru protejarea unei varietăți
diverse de floră și faună, cu multe specii endemice, de remarcat fiind capra neagră de Tatra
(Rupicapra rupicapra tatrica). Are o suprafață de 738 km², la care se adaugă alți 307 km² de zone
protejate. Parcul conține 600 km de trasee montane și 16 trasee pentru biciclete marcate și
întreținute.
Două treimi din suprafața sa este acoperită de zone protejate de pin și molid. Din 1993 este,
alături de parcul omonim din Polonia, una din cele patru rezervații slovace înscrise în
programul UNESCO Omul și Biosfera.
  Cei mai înalţi munţi din Carpaţi
Din punct de vedere geografic, munţii grupaţi sub denumirea generală de Tatra ocupă o
suprafaţă de circa 750 kilometri pătraţi, dintre care cea mai mare parte pe teritoriul Slovaciei, unde
se află şi cel mai mare pisc din Tatra, implicit şi din lanţul Carpaţilor: vârful Gerlach, care se înalţă
până la altitudinea de 2.655 metri.
Cel mai înalt pisc din Tatra de pe teritoriul polonez este Rysy, cu ai săi 2.499 metri.
Sunt munţi formaţi în urma procesului natural de încreţire a scoarţei terestre; au o vârstă relativ
tânără (pentru nişte munţi) şi sunt împărţiţi în două mari masive muntoase: Tatra de Vest
(Zapadne Tatry, în slovacă), respectiv Tatra de Est (Vysoke Tatry).
Natura Tatrei, alături de nivelul relativ ridicat de accesibilitate pentru vizitare, fac din aceşti munţi
o destinaţie favorită pentru cercetători şi turişti din toată lumea, în mod particular din Europa
occidentală. Atât pentru Slovacia, cât şi pentru Polonia învecinată, Tatra a devenit regatul oficial al
sporturilor de iarnă şi al turismului hibernal, în general. Cu ale sale 25 de piscuri care depăşesc
2.500 metri înălţime, Tatra, alături de piscurile cu înălţimi de valori apropiate din Carpaţii noştri,
reprezintă singurele habitate alpine din întregul lanţ de 1.200 kilometri lungime al Carpaţilor.
Tatra se bucură de o climă temperat-continentală, având totodată rolul unei importante bariere
naturale împotriva mişcărilor marilor mase şi curenţi de aer.
De reţinut că în anumite zone înalte au fost măsurate viteze maxime ale vântului de 288
kilometri/oră. Astfel de vânturi extrem de puternice au provocat deseori adevărate catastrofe
ecologice, cum a fost cea din data de 19 noiembrie 2004, când mare porţiuni de pădure de pe
versatul sudic al Tatrei Înalte din Slovacia au fost doborâte de vijelie. Trunchiuri de arbori
însumând trei milioane de metri cubi de lemn au fost dezrădăcinate, doi oameni şi-au pierdut
vieţile, iar câteva sate au fost măturate la vale.
Iarna, temperatura poate coborî până la valori cumplite, de -40 grade Celsius. Sunt nişte munţi
ploioşi, cu precipitaţii care cad, în medie, între 215-228 zile pe an. Avalanşele sunt frecvente, iar
stratul maxim de zăpadă a atins 4,08 metri în Lomnicy Stit în Slovacia.
Sunt munţi unde întâlnim deseori minunate lacuri glaciare. Doar pe teritoriul slovac sunt nu mai
puţin de 85 de astfel de lacuri alpine, cu apă incredibil de transparentă şi curată, cel mai mare şi
mai adânc fiind Velke Hincovo, care se întinde pe aproximativ 20 hectare şi are adâncimea
maximă de 53 metri. Cascadele spectaculoase nu lipsesc nici ele şi adaugă un plus de pitoresc
peisajelor şi aşa magnifice. Printre cele mai frumoase unt cele de la Vjansheko, Kmetov,
Hviezdoslav, Obrovsky, Skok şi Studeneho.

 Biodiversitate europeană la superlativ

În afară de importanţa lor turistic-economică, Tatra au rămas o "insulă" montană extrem de

valoroasă în peisajul tot mai sărac al habitatelor sălbatice virgine de pe Bătrânul Continent. Până
în prezent, oamenii de ştiinţă slovaci şi polonezi au reuşit să identifice un număr impresionat de
specii animale şi vegetale. Pe scurt, în Tatra trăiesc 54 specii de tardigrade, 100 de rotifere, 22
specii de copepode, 162 specii de păianjeni, 81 specii de moluşte, 43 specii de mamifere, 200
specii de păsări, 7 specii de amfibieni şi doar două de reptile. Cel mai des întâlnite mamifere sunt
caprele negre, urşii, marmotele, lupii, râşii, cerbii şi mistreţii.
Regiunea Tatrei beneficiază de o floră bogată şi diversă, botaniştii identificând aproape
1.400 specii, 40 dintre acestea fiind endemice (specii care nu mai cresc în altă parte de
lume). Pajiştile alpine, unde trăiesc marmotele şi caprele negre, sunt survolate zilnic de acvile de
munte, ale căror siluete în zbor se pot observa şi de-a lungul pereţilor stâncoşi.
Unicitatea habitaltelor şi valoarea lor intrinsecă au făcut ca autorităţile să înfiinţeze, în anul 1948,
Parcul Naţional Tatra (Tatransky Narodny Park), primul parc naţional şi rezervaţie naturală din
istoria Slovaciei. Polonezii nu s-au lasat nici ei mai prejos: mari iubitori ai naturii versanţilor de pe
teritoriul lor, aceştia au declarat în anul 1954 propriul Parc Naţional Tatra (Tatranski Park
Narodowy).
În regiunile Belianske şi Tatra de Vest, ale căror privelişti sunt printre cele mai frumoase peisaje
montane din întreaga Europă, oportunităţile de a studia diversele specii de animale sunt aproape
inegalabile pe plan european. Aceste rezervaţii sunt considerate de specialişti ca fiind modele de
succes pentru turismul de tip wildlife european, orientat strict pe studierea şi observarea
animalelor în habitatele lor naturale, cu minim de impact din partea oamenilor.
Declarat rezervaţie de interes naţional în anul 1978, Parcul Naţional Tatra Joasă (Národný Park
Nízke Tatry), este o altă comoară a Tatrei. Întins pe o suprafaţă de 728 kilometri pătraţi,
beneficiază de o zonă tampon înconjurătoare de 1.102 kilometri pătraţi.
Parcul este alcătuit mai ales din culmi stâncoase şi pajişti alpine, principala creastă muntoasă
care îl străbate având o lungime de circa 100 kilometri. La vest de rezervaţie, găsim
piscul Ďumbier, cu ai săi 2.043 metri înălţime, iar la vest tronează piscul Kráľova hoľa, cu o
înălţime mai modestă, de 1.948 metri. Creasta nordică este deosebit de abruptă, presărată cu
promontorii stâncoase şi lacuri glaciare. În acest parc naţional se poate admira cel mai bine
conservat ecosistem forestier montan din Slovacia, unde abundă marile carnivore europene -
ursul brun, lupul şi râsul. În Tatra Joasă, specialiştii au identificat o populaţie sănătoasă de urşi,
compusă din 100-150 exemplare.
Cel mai periculos şi dificil traseu montan din Tatra (şi unul dintre cele mai periculoase din
Europa) este Orla Perc, iar personalul parcurilor naţionale permite accesul pe el doar turiştilor şi
alpiniştilor experimentaţi, în forma fizică excelentă şi cu echipament corespunzător. De la
marcarea sa ca traseu, nu mai puţin de 100 de oameni şi-au pierdut vieţile încercând să-l
parcurgă.
Impactul activităţilor umane în Tatra a început să fie evident odată cu secolele XVIII-XIX, când
aceşti munţi erau exploataţi pentru minerit ori ca locuri de păşunat pentru animalele domestice.
Deşi astfel de activităţi nocive naturii au fost stopate la ora acutuală, încă se mai pot observa
efectele lor distructive.
Din fericire pentru Tatra şi spre cinstea slovacilor, aceştia au reuşit, în anul 1993, să-şi includă
munţii în categoria Rezervaţie a Biosferei sub egida UNESCO.
Dacă veţi să vă convingeţi că tot ce se spune despre Munţii Tatra este absolut adevărat, nu
trebuie decît să mergeţi să-i admiraţi la faţa locului.
Sunt un exemplu şi un model de succes în ceea ce priveşte conservarea naturii şi turismul pe
considerente în primul rând ecologice, nu economice. Model pe care, dacă cineva l-ar implementa
şi în Carpaţii noştri, am avea noi, cu siguranţă, cei mai sălbatici şi frumoşi munţi din Europa.

Proiect realizat de:

Fechete Iustin Claus -11C-