Pe parcursul ultimelor două decenii, Republica Moldova a mers pe un drum

complex şi controversat al formării sale. Devenind un stat suveran, în scurt timp,

a fost demontat sistemul administrativ de gestionare a economiei cu centrul la
Moscova. 
În aceşti 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova, intenţiile de reformare au fost o
constantă a discursului politic, însă, reuşite în materie de transformări esenţiale nu s-au prea
înregistrat. Cu unele excepţii, clasa politică nu şi-a putut asuma responsabilitatea şi, respectiv,
costurile legate de promovarea unor transformări cardinale. Evident, reformele orientate spre
crearea unei economii de piaţă funcţionale nu s-ar fi putut realiza fără suportarea unor costuri
sociale, însă, aceste “pierderi” erau inevitabile şi ar fi fost mici în comparaţie cu avantajele generate
de crearea unei economii competitive, care ar fi asigurat o dezvoltare durabilă şi calitativă.
Pe de altă parte, neimplicarea în realizarea unor profunde transformări a generat o situaţie în care
economia naţională a acumulat dezechilibre structurale şi funcţionale. Astfel, după 20 de ani de
existenţă, Republica Moldova are o situaţie social-economică care cu greu poate fi catalogată cel
puţin cu calificativul „satisfăcător”.
În general, pe parcursul acestor 20 de ani dificili şi de multe ori dramatici, noi am trecut calea, pe
care chiar ţările înaintaşe au parcurs-o timp de mai multe decenii. Trebuie să recunoaştem, însă, că
o mare parte din reformele efectuate au fost de cele mai dese ori lansate în grabă, cu consecinţe
dezastruoase atît pentru agenţii economici, cît şi pentru populaţie.
În fiecare an, zeci de mii de cetăţeni părăsesc Republica Moldova. În special, deosebit de mare este
exodul tinerilor şi persoanelor în cea mai productivă vîrstă. Cîştigurile lor din străinătate au devenit
baza „bunăstării” noastre relative. Principalele probleme ale realităţii de azi rămîn a fi instabilitatea
politică, corupţia mare şi monopolizarea pieţei interne, penetrate de înţelegerile de coluziune.
Actualmente, orice tărăgănare în realizarea unor reforme profunde, liberale prin esenţă – deoarece
economia modernă este o economie liberală – va reţine pe mult timp Republica Moldova în ultimul
eşalon al dezvoltării. În acest context, se impune schimbarea ”modelului” de funcţionare a
economiei naţionale. Sursele ce ar putea asigura dezvoltarea economică durabilă rămîn a fi
investiţiile şi exportul. În acelaşi timp, remodelarea economiei naţionale impune realizarea unor
schimbări structurale profunde.