ÎNCURAJAREA ATITUDINII POZITIVE

REGULILE CLASEI

Document CEDP

Copiii sunt extrem de impresionabili. Felul în care sunt tratați determină

modul în care ei se vor comporta. Persoanele în grija cărora este plasat copilul
au o mare influență asupra acestuia și pot ajuta mult la modelarea viitorului
copilului.
În propria noastră casă, fiecare dintre noi avem reguli, rutine și chiar
ritualuri. Felul în care facem diverse lucruri ne face să ne simțim bine și
reprezintă pentru noi felul optim de a proceda. Fiecare credem că așa cum
procedăm noi este corect. Copiii se obișnuiesc cu acest fel de a proceda acasă și
astfel această procedură devine pentru ei cea firească.
Când copilul vine la școală, în programul școlar vor exista anumite reguli
și deziderate pe care trebuie să le respecte pentru buna funcționare a grupului.
Acestea pot fi diferite de cele pe care copilul le cunoaște de acasă. Aceste reguli
și deziderate pot varia în funcție de educare, de program de lucru, de aranjarea
corectă a sălii de clasă și de copiii din ea. Copiii sunt foarte receptivi și atunci
când cunosc regulile respective, ei capătă încredere, pentru că știu ce au voie să
facă și pentru că știu la ce să se aștepte din partea altora.
Noi, cadrele didactice, avem o responsabilitate deosebită și foarte
importantă în modelarea comportamentului copilului. Pe măsură ce vom înțelege
mai bine cauza pentru care copiii se comportă în felul în care o fac, cu atât mai
eficient îl putem călăuzi. Vom ține cont de faptul că felul în care se comportă
copilul este puternic influențat de modul de viață de acasă. De asemenea,
conduita unui copil o vom pune în relație cu etapa de dezvoltare în care se
găseste, adică în relație cu modalitățile de comportament specifice unei anumite
vârste. Deci, vom încerca să cunoaștem fiecare copil, familia sa, mediul din care
provine.
Copiii care provin din familii unite și afectuoase sunt de obicei mult mai
capabili să se bucure de noul mediu. Experiența lor pozitivă îi determină să
creadă că lumea este în general un loc agreabil și că te poți încrede în ceilalți.
Pe de altă parte, copiii care vin din medii în care sunt frecvent pedepsiți și,
care se simt adesea nefericiți, pot manifesta prudență și suspiciune în ceea ce
privește educarea și noua situație în care ei se află. Va fi nevoie de răbdare cu
asemenea copii, să le dăruiți cât mai multă căldură, puteți și să le transmiteți un
sentiment de stabilitate.
Copiii descoperă cum trebuie să se comporte observând comportamentul
celor din jur. Un exemplu pozitiv îi va ajuta pe copii să diferențieze între bine și
rău. Ei trag învățăminte pline de semnificații atunci când observă
comportamentul cadrelor didactice față de ceilalți.
Modelarea comportamentului dă rezultate eficiente atunci când copiilor li
se dau exemple clare de comportament pozitiv. Prin combinarea acțiunilor cu
cuvintele, copiii vor reuși să recunoască unele comportamente adecvate pe care
nu le-ar fi putut observa altfel.
Așa cum copiii diferă în privința intereselor lor, în felul cum abordează o
sarcină nouă și în felul cum comunică, ei se deosebesc și ca mod de a se
conforma unei rutini sau de a accepta anumite norme de comportament. Un prim
mod prin care am putea obține (respectarea) acceptarea acestor norme de
comportament este să-i implicăm pe copii în stabilirea regulilor, în schimbarea
lor și în elaborarea unor regului noi atunci când este necesar.
Scopul regulilor stabilite pentru comportamentele din sala de clasă este ca,
treptat, copiii să-și câștige autocontrolul.
Regulile sunt ca niște bariere invizibile care orientează comportamentul copiilor.
Copiii testează aceste reguli pentru a se asigura că sunt valabile. Unii copii
experimentează mai mult, altți mai puțin, dar în final toți trebuie să-și dea seama
că există limite în legatură cu ceea ce este permis. Corectitudinea cu care copii
învață aceste reguli depinde foarte mult de felul în care adulții le-au conceput și
pus în aplicare.

Linii directoare privind la regulile de comportament :

- Cadrele didactice trebuie să se convingă ele însele în legatură cu ce

este și ce nu este permis în sala de clasă 
- Echipa de cadrele didactice trebuie să fie consecventă în ceea ce
privește definirea noțiunii de ,,comportament adecvat’’, acceptat 
- Dacă este nevoie, cadrelele didactice pot stabili reguli de
comportament împreună cu copiii 
În timp, copiii vor trebui să înțeleagă că regulile sunt valabile pentru toți
membrii clasei.
Regulile stabilite, pentru a fi eficiente, trebuie să îndeplinească anumite
condiții :
-regulile să fie clar exprimate și într-un mod ferm. Atât cadrele didactice
cât și copiii înțeleg foarte clar ce se așteaptă de la ei.
Ex. În momentul în care copii, venind din curte de la joacă, știu c trebuie să-și
pună hăinuțele în dulăpioare, jucăriile la locul lor și apoi să meargă la baie să se
spele pe mâini- aceasta va deveni o rutină care, respectat zilnic, poate deveni o
ordine interioară încununată cu succes. Dacă regula privind venirea din curte nu
este corect exprimată, se poate crea o dezordine generală, iar unii copii pot
ajunge să alerge de colo-colo, creând o situație distructivă.
- Regulile să fie exprimate în termeni pozitivi.
Acestea le vor spune copiilor ce pot să facă și ce nu trebuie să facă sau ce
trebuie să înceteze a mai face. Este mai ușor pentru copii să învețe să înlocuiască
indicația cu acțiunea dacă li se spune :,, Spune-i că e rândul tau’’ în loc de ‘’ Nu
mă împinge’’.
Să încercăm să transformăm enunțurile negative în reguli pozitive :
 Enunț negativ Regula pozitivă

Nu înfuleca mâncarea ! Hai să mâncăm încet.

Nu zbiera ! Hai să vorbim încet.
Nu te repezi. Așteaptă-ți rândul.
Nu picta peretele. Pictați pe coala de hârtie, vă rog.
Nu alergați Vă rog să intrați în clasă fără să vă grăbiți.
Nu lovi ! Vă rog să nu dați din picioare.
Nu vorbi ! Citim o poveste acum !
Hai să ascultăm, să vedem ce se
întâmplă mai departe în poveste’’

Dacă le spunem copiilor cum trebuie să se comporte și le arătăm care sunt

comportamentele pe care trebuie să le adopte ei vor găsi drumul spre reușită.
- Regulile sa fie motivate.
Motivele care se ascund în spatele regulilor trebuie sa fie explicate pe
intelesul copiilor si sa le ofere informatii asupra cauzelor pentru care adultii
aproba sau dezaproba un aumit comportament.
Ex. Dacă un copil dă în alt copil, opriți întâi bătaia și apoi explicați motivul
pentru care ea este interzisă ; de asemenea, explicați care pot fi efectele
încăierărilor.
Motivarea încăierărilor este cel mai important factor în însușirea unui
comportament independent. Motivarea regulilor joacă un rol important în
procesul de socializare.
Veți putea expune clar motivele care stau la baza regulilor utilizând următoarele
strategii :
- Stabiliți de fiecare dată motivele care stau la baza unei reguli ;
(Copiii uită deseori motivele enunțate anterior sau nu își dă seama că o situație
prezentă este similară cu una pe care au întâlnit-o în trecut).
- Explicați motivele într-o manieră simplă.
Ex : Întoarceți paginile cu grijă pentru a nu deteriora cartea ; „Așteaptă, Ioana,
mai folosește încă creionul ‘’ ;
- Oferiți detalii :
Ex : „Încearcă sa mergi, ca să nu cazi’’ – este o regulă mult mai eficientă decât
„Încercă să mergi pentru că așa e regula la noi la grădiniță”.
„Pune jucăriile în cutie ca să știi unde le găsești mai târziu’’ – în loc de „Pune
jucăriile în cutie pentru ca așa trebuie”.
Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească regulile :
- Stabiliți reguli pentru toți copii.
Ex : „Fără încăierări’’ – ea poate fi exprimată astfel : „Tratează-i pe ceilalți cu
blândețe. Nu ai voie să lovești nici un alt copil, iar eu nu voi lasa pe nimeni să te
lovească pe tine”.
- Regulile să fie logice și pe cât posibil, formularea lor trebuie să indice
cauza și efectul :
Ex : Regula –‘’Daca iei in brate o pisicuta, poarta-te cu grija cu ea ‘’.
Cauza –‘’Daca o strangi prea tare… ‘’
Efectul –‘’Ii vei face rau, o chinui’’.
Copii sunt doritori sa se supuna regulilor, daca inteleg motivele aflate in spatele
lor. Puteti demonstra unui copil ca regulile sunt necesare, punandu-i anumite
intrebari cu caracter dirijat : ‘’Ce crezi ca i s-ar putea intampla pisicii daca ai
lua-o in brate si ai strange-o prea tare. Copii pot conchide usor un asemenea
comportament nu este dorit, pentru ca pisica ar putea fi ranita, ori poate tipa.
* Alte reguli sau limite stabilite pot varia de la educatoare la educatoare si
de la grupa la grupa.
Ex : -Toleranta individuala la galagie difera, dupa cum difera si calitatile
acustice ale
salii de clasa ; de aceea , stabilirea unei reguli cum ca’’vorbitul’’ se
permite in cladire ,
iar ‘’strigatul’’ numai afara este la latitudinea fiecarei educatoare.

* Necesitatea de a limita alergatul prin sala de clasa depinde de spatiul

fizic dispoibil, de numarul si caracteristicile copiilor, de gradul disponibil de joc
in aer liber.
* Nu este de ajuns dojana adresata copilului. Trebuie sa-l calauziti catre
modalitati acceptabile de actiune.
* Cand un copil nu se poarta bine, lucrul cel mai intelept este de a
condamna fapta si nu copilul.
Incercati sa-l dojeniti astfel incat el sa poata invata din greasala sa.
Ex : Nadia construieste un castel din cuburi. Ana se apropie cu un cub in
mana si il
arunca , facand castelul sa se darame. In acest caz asi putea spune : ‘’
Cuburile sunt
pentru construit, nu pentru aruncat.Ana, cere , te rog scuze Nadiei si ajut-o
sa
construiasca din nou castelul’’. Acest mod de a receptiona este mult mai
preferabil
celui in care-i spuneti Anei : ‘’ Esti o fata rea’’.
* Uneori necazurile sunt produse fara intentie.
Ex : Ciocnirea a 2 fetite – una are in mana un vas plin cu apa – apa cade
pe ele si pe
podea. Pe langa rezolvarea urgenta a situatiei concrete, educatoarea o va
ajuta pe
 Diana sa previna pe viitor un asemenea incident, remarcand : Diana ti-ai
umplut prea
mult craticioara. Ce crezi ca ai putea face data viitoare, ca apa sa nu se
mai verse ?
Educatoarea formuleaza problema, apoi a calauzit viitoarele actiuni ale
Dianei, cerandu-i fetitei propria parere.
Mai departe fetitele vor fi ajutate sa-si usuce hainele, iar Diana sa stearga
apa de pe jos.
Aceste actiuni au un efect mult mai educativ decat a exclama : ‘’ Ce
neindemanatica esti ! De ce nu te uiti pe unde mergi ?’’.
* Niciodata sa nu faceti de rusine un copil certandu-l in fata prietenilor
sai !
Daca un copil nu se poarta bine, vorbiti cu el separat, departe de ceilalti
copii. Uneori,
sub un pretext oarecare, este bine sa scoateti copilul din mijlocul
celorlalti , din centrul activitatii , astfel ca el sa fie asezat mai in
spate(fizic) si neimplicat, sa reconsidere situatia ca observator.

Implicarea copiilor in stabilirea si modificarea

regulilor de comportament

Cand o situatie anume duce la dezordine sau supara copiii, este bine sa
stabiliti limite, implicand copiii in stabilirea si imbunatatirea regulilor
respective.
De exemplu Vladut si Razvan construiesc un centru pentru materiale de
constructii. Ei tocmai arata educatoarei cladirea unde vor amplasa un aprozar,
cand Cerasela trece alergand prin acest centru si le darama cladirea. Si nu este
pentru prima data cand se intampla asa ceva. Ce faceti ?
Luati loc alaturi de cei trei copii implicati. Intrebandu-i :
1.Care a fost problema ?
2.Ce anume a determinat aceasta problema ?
3.Ce pot face ei pentru ca asa ceva sa nu se mai intample ?
Dupa ce copii au stabilit ca ‘’alergatul’’ prin clasa a fost cauza
‘’dezastrului’’, ei sunt deja gata sa caute o solutie . Educatoarea ii poate ajuta sa
ajunga la concluzia ca alergatul nu trebuie permis in centrul ‘’constructii’’.Cand
ei au fost de acord cu acest lucru , educatoarea ii va intreba pe cei trei copii cum
vor impartasi aceasta decizie si celorlalti copii din clasa. Copii pot decide sa
scrie (sau o pot ruga pe educatoare sa scrie) o tablita de atentionare de genul
‘’Mai incet cu alergatul’’ sau ‘’Intrati in aceasta zona numai pasind nu
alergand’’, sau alt text hotarat de copii.
Daca problema respectiva i-a mai deranjat pe copii si cu alte ocazii, educatoarea
poate hotara sa aplice regula pentru toti copiii. Stabilirea regulii trebuie sa se
axeze pe problema in sine si nu pe copilul care a cauzat-o.

Reevaluarea regulilor clasei

In cazul in care copiii nu respecta regulile stabilite, echipa de educatori
trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
1. Sunt regulile respective clar exprimate, pe intelesul copiilor?
2. Nu cumva activitatile cerute sunt prea dificile?
3. Li se cere copiilor sa sada jos prea mult ?
4. Li se permite copiilor sa se miste destul prin sala de clasa ?
5. Se intampla cumva ca adultii sa explice, sa demonstreze ceva anume,
in vreme ce copiii nu fac decat sa priveasca ?
6. Exista vreun motiv pentru care un copil nu se comporta cum trebuie ?
(de ex. oboseste repede, are probleme de sanatate, probleme de familie,
probleme de adaptare).
Cand copiii participa la stabilirea regulilor de comportament, le stimulam
abilitatile in a rezolva situatii-problema si in a capata un autocontrol. Nu
numai copiii trebuie sa inteleaga regulile stabilite ci si familiile pentru ca
ele pot aprofunda acest proces atat in sala de clasa cat si acasa.
Consecintele adresate
Consecintele sunt rezultatele comportamentului. Ele pot fi :
- pozitive – incurajeaza comportarea unui anumit comportament ;
- corective – reduc ocurenta acestuia.
Toate consecintele trebuie sa fie adecvate varstei si nevoilor copiilor care
se afla in grija educatoarelor.
Consecintele pozitive.
Un zambet, o imbratisare, o mangaiere, cuvintele de incurajare sau de
lauda sunt cai prin care le putem arata copiilor ca aprobam ceea ce au facut. Sa
observam incercarile copiilor de a respecta o anumita regula si sa le spunem ca
le apreciem efortul chiar daca rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor. Aceste
contacte pozitive ii vor incuraja pe copii sa incerce din nou si ii vor incuraja pe
copii si ii vor ajuta sa-si reaminteasca anumite comportamente pozitive.
Consecinte corective – cele mai eficiente sunt cele care sunt legate direct
de o anumita regula. Exista o legatura clara, o consecinta logica, intre
cpmportamentul copilului si supravegherea acordata de adult. Utilizarea
consecintelor logice ii va ajuta pe copii sa inteleaga rezultatul direct al regulei.
Daca Danut arunca jucariile pe podea – consecinta logica a actiunii
noastre a fi sa-l
ajutam (sa-i cerem) sa le aseze la locul lor.
Daca Maria arunca cu nisip in ochii unui coleg – consecinta logica este sa o
rugam sa ne ajute sa-l spalam pe colegul sau. In ambele cazuri, astfel de
consecinte le vor demonstra copiilor ca comportamentele negative nu sunt
permise si ca este necesar sa imtervenim pentru a corecta un astfel de
comportament. Faptul ca il vor pedepsi pe copil cerandu-i sa stea pe scaun
nemiscat pentru minute sau alta pedeapsa, nu il vor determina sa traga aceleasi
invataminte benefice.
Idei de baza legate de orientarea comportamentului copiilor.

- ‘’ Utilizati enunturi scurte si simple pentru a va face cunoscute asteptarile’’.

Prea multe cuvinte ii deruteaza pe copiii mici.
- ‘’ Selectati numai cateva reguli odata : Este greu de pus in practica prea multe
reguli simultan, acest lucru ii va speria pe copii.
- Fiti consecventi in aplicarea regulilor. Copiilor le este greu sa-si de seama ce
se asteapta de la ei daca regulile se schimba de la o zi la alta si de la un copil la
altul. Daca regul e ‘’Spala-te pe maini dupa ce ai fost la toaleta’’, aceasta regula
trebuie respectata de fiecare data cand copiii merg la toaleta. Consecventa
aplicarii face regula mai usor de urmarit si de ascultat.
- Formulati regulile ca pe niste sugestii si nu ca pe niste porunci.
Ex : ‘’Hai sa ne punem hainutele in dulapior’’ in loc de
‘’ Acum trebuie sa va puneti hainutele in dulapior ‘’.
- Folositi formele de politete cum ar fi : ‘’te rog ‘’, ‘’multumesc’’.
Politetea creeaza o atmosfera de cooperare si modeleaza comportamentul care se
asteapta de la viitorii adulti.
- Concentrati-va asupra comportamentului copiilor si nu emiteti judecati de
valoare cu privire la caracterul acestora.
Spuneti copiilor ‘’Faptul ca lovesti copiii ma face sa fiu foarte trist, Loviturile
dor’’, etc. Iti multumesc pentru ca ti-ai pus servetelul departe’’. Evitati sa le
spuneti copiilor lucruri de felul : Nu imi plac baietii batausi’’ sau ‘’ Esti o
draguta pentru ca ti-ai pus servetelul de-o parte’’.
- Spuneti si faceti in acelasi timp.
Interveniti si opriti-i pe copii in cazul in care le daueaza lor si celor din jur. Daca
doi copii se bat pentru o jucarie, opriti incaierarea prinzandu-i de maini pentru a-
i desparti. Odata situatia periculoasa depasita, copii vor putea asculta linistiti
ceea ce aveti de spus.
- Implementati regulile si consecintele acestora cu rabdare.
Copiii sunt niste incepatori in cadrul societatii. Nu ne putem astepta de la ei sa
respecte reguli doar pentru ca le cerem. Daca copiii intampina dificultati in
respectarea unei reguli, incercati sa :
- Respectati ceea ce ati spus, mai rar si mai clar ;
- Reformulati mesajul transmis folosind cuvinte mai simple ;
- Folositi o combinatie de gesturi si cuvinte ;
- Aratati-le copiilor ce doriti sa faca.
- Supravegheati copii pentru a fi siguri ca sunt in siguranta.
Nu lasati materiale periculoase la indemana copiilor. Astfel, veti evita luarea de
masuri corective pe care le-ar implica folosirea acestora. Despartiti-i temporar
pe copiii care se bat.

Cum sa reactionam la comportamentele neobisnuite ale copiilor.

Accesele de furie
-inrosirea violenta a obrajilor, gesturile abrupte sau tipetele.
Astfel de iesiri comportamentale sunt cauzate de lipsa de deprinderi cu
ajutorul carora copilul ar putea face fata furiei sau frustrarii.
- Accesele cauzate de frustrare – in cazul lor educatoarea va schimba
conditiile care au provocat aceste suntimente intense.Ex : Educatoarea poate
inlocui un puzzle care este prea dificil, poate inlocui roata tricicletei care s-a
stricat sau ii poate aduce mai multe jucarii la masuta cu apa- daca acesta
constituie cauze ale frustarii copiilor.
- Acese de furie. Strategia adultului se va schimba daca se observa ca un
copil face un acces de furie atunci cand nu i se face pe plac. Cea mai buna
metoda este sa ignoram astfel de comportamente, deoarece daca le dam atentie ii
vom incuraja pe copii sa faca acelasi lucru si alta data. Odata ce copilul a depasit
accesul de furie educatoarea ii ca da atentia cuvenita, il va linisti si il va ajuta sa
abordeze problema intr-o maniera mai constructiva. Dupa ce copilul va depasi
accesul de furie izbucnit din cauza ca nu i s-a dat tractorasul in momentul in care
l-a cerut, educatoarea ii va spune ‘’Vad ca ti-ai revenit. Acum hai sa vedem unde
e tractorasul’’.

Negativismul copiilor mici

Uneori copiii mici fac intentionat exact opusul a ceea ce le-am cerut sa
faca, incercand sa-si demonstreze autonomia iar acest lucru va duce la
izbucnirea unei adevarate lupte pentru putere intre adult si copil. Pentru a evita
astfel de situatii nedorite, vom apela la urmatoarele strategii :
- Nu dati ultimaturi copiilor. In loc sa spuneti ,, Ia jucariile astea de
aici ‘’spuneti ,, Unde crezi ca putem sa punem jucariile acestea ?’’.
acest gen de afirmatii le va da copiilor posibilitatea sa aibe si ei un
cuvant de spus si astfel vor avea o reactie pozitiva.
- Oferiti copiilor posibilitatea de a exprima optiuni.
Copii mici se afla in cautarea unor metode reale de a-si exercita puterea.
Luarea de decizii in privinta culorii hartiei pe care o vor utiliza, etc…le da
ocazia de a fi ,,sefi ‘’. Atunci cand oferim copiilor posibilitatea de a alege
intre doua probleme pozitive ii ajuta sa simta ca pot face ceva prin
propriile puteri si ca pot sa-si exercite puterea intr-o maniera constructiva.

- Atunci cand copiii spun nu, ganditi-va inainte de a reactiona.

 Evitati confruntarea imediata cu copilul. Incercati sa-l orientati sau sa-i
indreptati atentia catre altceva. O pauza scurta va da copiilor ocazia sa-si revina
si daca incercati din nou veti intampina probabil mai putina rezistenta.
Muscaturiele
Muscaturiele fac parte din manifestarile comportamentale obisnuite la
copii mici. Fiind foarte dureroase ele nu pot fi tolerate si de aceea trebuie sa
luam masurile de riguare de fiecare data cand un copil musca pe cineva.
Motivele pentru care musca copiii :
- Unii copii exploreaza prin muscaturi (incearca sa exploreze ceea ce se
afla in jurul lor – in acest caz opriti-l printr-un sumplu ‘’NU’’, cu o voce foarte
ferma. Explicati-i ca muscaturile sunt foarte dureroase si ar fi binesa nu mai
muste. Oferiti-i un obiect substituit – suzeta, biscuite.)
- Unii copii musca pentru ca sunt frustrati. Ei recurg la muscaturi atunci
cand nu reusesc sa-si atinga scopurile in alt fel sau doresc sa isi exprime anumite
nevoi. Ex : Un copil care vrea o anumita jucarie si nu stie cum sa o ceara sau un
copil al carui turnulet se prabuseste mereu poate musca pe cineva pentru a-si
cere drepturile sau a exprima o stare de frustrare. In astfel de cazuti interveniti
imediat. Spuneti copilului cu o vove calma ca muscaturile sunt dureroase si ca
nu ar trebui sa mai recurga la ele. Invatati-l pe copil cuvintele pe care trebuie sa
le foloseasca pentru a-si exprima nevoile si sentimentele. Sa-i urmariti in
continuare pe acesti copii si sa le acordati o atentie speciala atunci cand practica
deprinderi noi. Observati situatiile in care copii s-ar putea simti frustrati si
interveniti inainte ca muscatura sa se produca.
- Unii copii musca deoarece se simt amenintati. Ei musca in incercarea lor
de a se apara. Copiii se pot simti coplesiti intr-un anumit mediu si de aceea simt
nrvoia sa-si stabileasca drepturile in maniere mai productive.
- Atunci cand un copil musca din astfel de motive folositi-va de
consecintele logice si dati-i copilului sa muste dintr-un prosop moale sau un
tifon pentru a-si stapani furia. Ajutati-i pe cei ce simt amenintati sa se exprime
cu ajutorul cuvintelor pentru a-si apara drepturile : ,, Nu am terminat’’sau
,,Asteapta putin’’ sau ,, Dupa aceea ti-o dau tie’’. Daca un copil pare coplesit
restrangeti numarul de copii dintr-un centru de activitate, mai scoateti din
materiale, incercati sa atenuati zgomotul facut de copii sau reduceti din putere
luminii. Toti acesti factori il pot suprasolicita pe copil impiedicandu-l sa faca
fata anumitor situatii.
- Unii copii musca pentru a arata celorlalti ca sunt puternici. Acesti copii
simt o puternica nevoie de independenta si control si musca incercand sa
gaseasca o cale de a li se arata atentia care cred ca le se cuvine.
- Educatoarea trebuie sa le atraga atentia mereu acestor copii ca nu este
nevoie sa-si raneasaca colegii si in acelasi timp ea trebuie sa-i implice de-a
lungul zilei in activitati care sa le dea acestora cocazia te a-si exercita
autoritatea. Exprimarea optiunilor, ajutorul dat in clasa si castigarea interesului
si atentiei celorlalti prin intermediul unor actiuni pozitive, sunt cai prin care
copiii pot arata ca sunt puternici.
Nu este bine sa le dam pedepse fizice copiilor sau sa-i umilim in reun fel.
Prin practicarea unor astfel de tactici copiii isi vor face impresia ca utilizarea
fortei fizice este modalitatea potrivita de a face fata anumitor probleme. Copiii
vor crede ca oamenii mari ii pot rani pe ceilalti pentru a-i forta sa faca sau sa nu
faca ceva. Lucrati alaturi de parinti si de ceilalti membrii ai personalului pentru a
reusi sa rezolvati problemele legate de comportamentele dificile ale copiilor si a
le oferi copiilor strategii alternative de exprimare a nevoilor si dorintelor lor.
Cea mai importanta lectie pe care trebuie sa o invete copiii este ca merita
sa fie iubiti si apreciati. Chiar daca stiu ca anumite comportamente pe care le
adopta nu sunt acceptate, ei trebuie sa simta ca sunt iubiti. Astfel ei vor intelege
ca si cei din jurul lor merita sa fie apreciati si iubiti.
Incurajarea atitudinii pozitive
Copiii care se poarta bine ar trebui incurajati, deoarece astfel ei vor sti
cum sa-si exprime necesitatile (pentru ca acestea sa fie satisfacute)in moduri
pozitive si eficiente de asemenea, ei se vor simti capabili, competenti si valorosi.
Ei isi pot controla propriile porniri si isi pot amana, necesitatile pe timp scurt.
De aceea sarcina educatoarelor este sa dezvolte toate aceste capacitati la copiii
care nu le au.
Abordari ale atitudinii pozitive
Cand un copil afiseaza comportamente negative in mod regulat (cruzime
si automaltratare) educatoarea trebuie sa faca simultan trei lucruri :
1. Sa determine posibilele cauze principale ale acestor comportamente si sa
inceapa procesul de schimbare a acestora (transformare) ;
2. Sa creeze un mediu care ofera copilului afectiune, atentie si stimulare
pentru a inhiba dorinta copiilor de a manifesta comportamente
problematice. De asemenea sa schimbe infatisarea salii de clasa, pentru a
preveni recurenta acestor comportamente (prevenire) ;
3. Sa intervina in mod pozitiv atunci cand apar aceste comportamente pentru
a le transforma si pentru a insufla autocontrol si autoeficienta
(interventie).
Transformarea
Orice comportament are o cauza, desi uneori aceasta nu e usor de
determinat. Copiii se poarta negativ din mai multe motive :
- Comportamentul ,, functioneaza’’ si copilul optine ceea ce doreste fie
ca e o jucarie dorita ori atentia cuiva ;
- Este un obicei care apare fregvent, este inconstient, acceptat sau al
carui model copilul il vede acasa sau in comunitatea in care traieste ;
- Este un mod de a exprima mania, teama sau alte emotii. Chiar si copii
mici au sentimente complexe, dar adesea ei nu si le pot exprima in
mod adecvat ;
- Exista o lipsa de autocontrol din motive fizice, cum ar fi o nutritie sau
o sanatate precara, alergii, dezechilibre chimice ale creierului, autism
sau inmaturitatea datorita unei dezvoltari intarziate ;
- Copiii se simt foarte neputinciosi si insignifianti, de aceea trebuie sa-si
afirme puterea frecvent si intens ;
- Copiii nu cunosc o cale mai buna de a optine ceea ce doresc sau le
trebuie .
Educatoarea colaboreaza cu personalul gradinitei, cu parintii copiilor si cu
alte persone pentru a studia circumstantele familiale sau de alta natura
care pot fi cauza comportamentelor dificile.
Prevenirea
Cea mai eficienta strategie de ajutare a copiilor care afiseaza
comportamente problematice este de a le insufla increderea in sine. Copiii
trebuie sa aiba ocazia de a-si exprima optinea, de a-si asuma conducerea si
raspunderea aferenta, de a avea o influenta pozitiva asupra celorlalti, de a
primi atentie in mod individual, de a fi apreciati si sustinuti, de a fi luati in
serios si de a fi stimulati sa actioneze. Educatoarea ofera astfel de ocazii
cand aranjeaza un cadru primitor si un orar zilnic individualizat.
Metodele folosite, contactele, replicile aferente copiilor trebuie sa
fie afectuoase si primitoare. (comunicarea cu copilul)
Foarte utile sunt jocurile dinamice de echipa ce promoveaza
socializarea, jocurile de rol, teatru de papusi in care copilul e pus practic
in situatia de a rezolva conflicte. Contactele pozitive si comportamentele
negative se exclud reciproc.
O altă strategie de prevenire constă în a exprima asteptarile pe care
le aveti din partea copiilor in termeni foarte clari, inainte ca acestia sa se
implice in vreo activitate.
Intervenția
Când un copil nu se comportă cum trebuie, mulți adulți reacționează
pedepsind copilul într-un fel sau altul. Aceasta este metoda cea mai
ineficientă având o relație de adversari între adult și copil,  în loc să creeze
o relație de încredere de care copilul are mare nevoie.
Strategiile de intervenție optime presupun ignoranță și nu răutate
din partea copilului.
Educatoarele oferă metode pozitive și productive pentru a satisface
necesitățile copilului. Ele vor pune în valoare în primul rând sentimentele
copilului, iar apoi îi vor ajuta să practice un comportament diferit atât de
frecvent cât e nevoie. Unii copii vor avea nevoie de un ajutor ultradirijat
din partea educatoarei. Acest timp cere timp și efort, dar nu există
scurtături pe drumul spre schimbarea unui comportament.
Educatoarea va reacționa folosind strategia de intervenție adecvată
după ce a analizat situația în funcție de ce s-a întâmplat concret.
 Dacă un comportament problematic nu se îmbunătățeste în urma
intervențiilor educatoarei și a părinților, aceasta va cere ajutor din exterior
(pshiolog profesionist).