UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINA

VETERINARA IASI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

STUDII DE MASTERAT

NUTRIȚIA ȘI ALIMENTAȚIA ANIMALELOR

PROIECT

LA DISCIPLINA

PROBLEME SPECIALE DE ALIMENTAȚIE

ASPECTE SPECIALE DE NUTRIȚIE ȘI ALIMENTAȚIE LA

GĂINILE OUĂTOARE

Coordonator,

Prof. Dr. Mircea POP

Masterand,

Alexandra- Maria DOBRINCU

2021
 CUPRINS

Introducere......................................................................................................
........ 3

Cap. 1 Specificul digestiei și valorificării hranei la găinile

ouătoare................. 5

1.1 Particularități anatomo-fiziologice ale tubului

digestiv............................ 5
1.2 Aspecte specifice de
metabolism.............................................................. 7

Cap. 2 Specificul alimentației la găinile

ouătoare............................................... 10

Cap. 3 Aspecte speciale de nutriție și alimentație la găinile

ouătoare.............. 13

Cap. 4 Considerații
personale.............................................................................. 17

4.1 Ce și cât manâncă găinile

ouătoare?....................................................... 17

4.2 Posibilități de eficientizare a folosirii hranei la găinile

ouătoare........... 19

Anexe................................................................................................................
...... 21

Lista tabelelor

2
Tab.2.1Nutrețuri combinate utilizate în hrana găinilor ouătoare din rase
ușoare (ouă consum)……………………………………………………..
……………………. 11
Lista figurilor

Fig. 1.1 Structura tubului digestiv la păsări………………….........

……………….. 5

Fig. 2.1 Furaj combinat pui……………………………………………..

………… 10

Bibliografie.......................................................................................................
..... 24

Introducere

Prin nutreţ se înţelege orice produs de origine vegetală, animală, minerală sau de
sinteză care prin conţinutul său în energie şi substanţe nutritive concură la acoperirea
cerinţelor animalelor, fără a influenţa negativ starea de sănătate a acestuia sau a
consumatorului de produse animaliere.
Raţia de hrană este alcătuită din unul sau mai multe nutreţuri care prin conţinutul
lor satisfac cerinţele de întreţinere şi de producţie ale animalului, corespunzător greutăţii
corporale, stării fiziologice, pe categorii de vârstă, forme de producţii, niveluri
productive, calitatea producţiei etc.
Valoarea nutritivă a unui nutreţ este dată pe de o parte de conţinutul acestuia în
substanţe nutritive, iar pe de altă parte de capacitatea organismului de a utiliza aceste
substanţe, deci valoarea nutritivă este rezultanta interacţiunii „nutreţ – animal” (D
Simeanu, Material de studiu ID, 2012).
În sens mai restrâns, nutriția animală poate fi definită ca “știința care se ocupă cu
studiul schimburilor nutritive dintre organism și mediu, a transformării substanțelor

3
absorbite în substanțe proprii organismului, precum și a folosirii lor pentru întreținere și
realizarea producțiilor ”; în același timp, nutriția studiază și modul în care energia și
substanțele nutritive sunt folosite în organism, precum și randamentul utilizării lor în
diferite funcții sau producții animale.
Nutriția animală are în vedere faptul că, în timp ce producția vegetală se bazează
exclusiv pe elementele anorganice (azotul sub formă de nitrați sau amoniac, apă și dioxid
de carbon) și energia solară (captată de clorofilă și folosită în procesele de biosinteză),
producția animală este realizată prin folosirea compușilor organici (proteine, hidrați de
carbon, lipide, vitamine) produși de plante. În acest fel se stabilește o strânsă legătură
între sol și animal, prin intermediul plantelor (D Simeanu, Material de studiu ID, 2012).
Importanţa creşterii principalelor specii de păsări domestice se datorează atât
valorii ridicate a produselor lor, cât şi unor particularităţi biologice care condiţionează
nivelul înalt al producţiilor specifice.
Produsele principale ale păsărilor domestice sunt ouăle, carnea şi ficatul gras,
alături de unele produse secundare, cu valori apreciabile, ca puful şi grăsimea, precum şi
de unele subproduse valorificabile eficient, direct, sau ca materii prime pentru alte ramuri
de producţie, ca: fulgii, penele, dejecţiile şi aşternutul permanent, resturile din abatoare
etc..
Oul, prin valoarea lui nutritivă, prin conservabilitatea şi larga sa utilizare,
reprezintă un aliment preţios pentru om şi o materie primă indispensabilă pentru
industrie.
Oul, împreună cu laptele, reprezintă singurele alimente complete. Din punct
devedere al compoziţiei chimice şi al valorii biologice generale, oul este superior laptelui,
lucru explicabil prin faptul că substanţele conţinute sunt menite să asigure, în cele mai
potrivite proporţii, tot ceea ce este necesar dezvoltării embrionare, precum şi ca rezerve
în organismul puiului (bobocului) necesar pentru a rezista la eventualele carenţe nutritive
în primele zile de viaţă postembrionară.
 De asemenea, oul este clasificat între cele mai importante alimente, datorită unor
însuşiri specifice dintre care mai importante sunt: digestibilitatea oului în alimentaţia
omului este comparabilă cu aceea a laptelui, respectiv la gălbenuş 100%şi la albuş 97%;
conservabilitatea vitaminelor în ou este remarcabilă atât la fierbere, cât şi la depozitare

4
îndelungată în spaţii frigorifice; ouăle pot fi utile în medicina umană datorită uşurinţei cu
care sunt îmbogăţite în vitamine şi microelemente prin tehnologii de alimentaţie adecvată
a păsărilor (ouă vitaminate, iodate, bromate etc) (I Văcaru-Opriș și colab, Tratat de
avicultură, vol I, Ed, Ceres, București).
 Producţia comercială de ouă se realizează, în prezent, prin creşterea/exploatarea a
două tipuri de găini, respectiv:
 găini producătoare de ouă consum, ouă destinate consumului uman şi care provin
de la găini care produc ouă cu coaja albă (hibrizi tip Leghorn) sau cu coaja
colorată (hibrizi de tip Rhode-Island); în vorbirea curentă aceste găini sunt
considerate “rase uşoare”;
 găini producătoare de ouă pentru reproducţie (hibrizi consideraţi "rase grele"),
ouăle fiind destinate incubaţiei în scopul producerii puilor broiler (pentru carne).
Se consideră, la modul general, că cerinţele de hrană ale găinilor pentru ouă de
consum şi a celor pentru ouă de reproducţie nu diferă prea mult; la găinile de reproducţie
se înregistrează cerinţe ceva mai mari pentru vitamine şi minerale necesare pentru
dezvoltarea embrionilor în perioada de incubaţie (D Simeanu, Material de studiu ID,
2012).

CAPITOLUL 1. SPECIFICUL DIGESTIEI ȘI VALORIFICĂRII

HRANEI LA GĂINILE OUĂTOARE (OUĂ PENTRU CONSUM)

1.1 Particularități anatomico-fiziologice ale tubului digestiv

Aparatul digestiv al păsărilor este scurt, puţin voluminos şi adaptat folosirii

nutreţurilor concentrate în energie, sărace în celuloză şi uşor digestibile (fig.1.1).

5
 Fig. 1.1 Structura tubului digestiv la păsări
Sursa: D Simeanu, Material de studiu ID, 2012

La păsările granivore este specifică prezenţa guşii şi a stomacului format din două
formaţiuni distincte: una glandulară (proventricul, ventricul succenturiat) şi una
musculoasă (stomac muscular, pipotă) foarte dezvoltată atât la granivore cât şi la
palmipede; la palmipede lipseşte guşa, care este substituită prin posibilitatea dilatării
esofagului care astfel poate depozita cantităţi importante de nutreţuri (permite alimentaţia
forţată-îndoparea).
Guşa este o dilatare (extensibilă) a esofagului, unde se pot depozita cantităţi
importante de nutreţuri (chiar peste 200 g, după mărimea păsării), care aici sunt umectate
şi înmuiate; guşa permite şi o reglare a tranzitului digestiv, în funcţie de plenitudinea
stomacului muscular şi forma de prezentare a nutreţurilor (făinuri, grăunţe, granule). În
guşă au loc unele procese de digestie, declanşate de enzimele proprii din nutreţuri, mai
ales pentru amidon (din care rezultă zahăr ce poate fi absorbit sau folosit de bacterii şi
transformat în alcool etilic şi mai ales acid lactic şi acetic care, după absorbţie, sunt surse
de energie); acizii formaţi reduc pH-ul din tubul digestiv. În stomacul glandular
nutreţurile nu staţionează decât puţin (maximum o oră); aici ele se îmbibă cu sucuri
gastrice (acid clorhidric, pepsină), care ulterior acţionează asupra componentelor
nutreţurilor.

6
 Stomacul muscular, prin contracţiile regulate şi puternice, asigură mărunţirea
nutreţurilor; în acest proces prezenţa pietricelelor nu este indispensabilă dar ea ajută
această mărunţire, în special când hrana este sub formă de grăunţe sau seminţe. În cazul
în care pietricelele lipsesc o anumită perioadă, pasărea încearcă să şi le procure, de unde
şi practica (mai veche) de a distribui aceste pietricele (grit). Particulele alimentare
grosiere nedigerate, rămân “blocate” în pipotă şi apoi sunt eliminate pe gură sub formă de
cocoloaşe (de către unele păsări). Din pipotă chimul alimentar (acidifiat) trece în duoden,
unde are loc neutralizarea acidităţii de către secreţiile pancreatice.
Digestia în intestinul subţire este rapidă (câteva ore), iar absorbţia nutrienţilor este
foarte intensă. O parte a digestiei continuă în cele două cecumuri unde au loc procese de
fermentaţie, dar de produşii rezultaţi aici păsările beneficiază puţin.
Colonul la păsări este foarte scurt şi puţin voluminos, dar are funcţii foarte
importante; aici ajung resturile nedigerate din intestinul subţire şi intermitent din cecum.
În intestinul gros se absorb apa şi unele săruri din digestă, parţial din urină şi alte produse
endogene.
În ultima parte a intestinului gros (cloacă) se amestecă urina cu resturile
nedigerate, formând excreta; energia din excretă este folosită în relaţia pentru
determinarea conţinutului nutreţurilor în energie şi respectiv a cerinţelor păsărilor în
energie, exprimate în energie metabolizabilă (EM) (D Simeanu, Material de studiu ID,
2012) .

1.2. Aspecte specifice de metabolism

Reglarea consumului de hrană la păsări se face în mai mică măsură pe cale fizică,
hotărâtoare fiind concentraţia energetică a nutreţului, respectiv reglarea metabolică; la
păsări este evidentă aşa-zisa “reglare spontană” a consumului de energie, în virtutea
căreia o sporire a concentraţiei energetice determină o reducere a cantităţii de nutreţ
ingerată. Această reglare a ingestiei de energie nu este absolută, astfel că se constată o

7
uşoară creştere a aportului de energie metabolizabilă o dată cu sporirea concentraţiei
energetice (în special la găinile din rasele grele); producţia de ouă este puţin influenţată
de un aport suplimentar de energie, constatându-se însă o uşoară creştere a greutăţii oului
şi mai ales a greutăţii găinilor.
Necesarul de energie pentru nproducția de ouă este influențat de procentul de
ouat, greutatea ouluiși conversia energiei în producția de ouă.
Necesarul de energie se exprimă fie pe ou, fie la 100 g masă ou. Caloricitatea a
100g masă ou este de 172 kcal; caloricitatea unui ou de 60 g este de aproximativ 91(1,5
kcal/g ou).
Conversia energiei în producția de ouă este de cca 45%. Deci pentru 100 g masă
ou vor fi necesare:
(172x100):45=389 kcal
Iar pentru un ou de 60 de g vor fi necesare (91x100):45=202 kcal.
La găinile ouătoare ouă consum, necesarul energetic zilnic este de 290-300 kcal la
găinile Leghorn și de 230-280 kcal la găinile din rasa Rhod-Island. Consumul zilnic de
energie este influențat și de faptul că găinile produc ouă sau sunt în pauza dintre ciclurile
de ouă (Stan Ghe., Simeanu D., Alimentația păsărilor, Editura Alfa, Iași, 2005).
Reglarea consumului de hrană la păsări, în funcţie de concentraţia energetică a ei,
impune echilibrarea conţinutului nutreţului în nutrienţi în funcţie de conţinutul în energie,
motiv pentru care proporţia/conţinutul nutrienţilor se exprimă şi prin raportarea la 1000
kcal EM din nutreţ.
În aceeaşi idee, normele de hrană din ultimii ani prevăd atât nivelul nutrienţilor
exprimat în % din nutreţ cât şi aportul zilnic necesar (în g, mg), respectiv nivelul
nutrienţilor în funcţie de cantitatea de nutreţ consumat. În acelaşi timp, trebuie avut în
vedere că cerinţele păsărilor în energie (deci şi cantitatea de hrană consumată) depind,
mai ales de greutatea corporală, nivelul producţiei şi temperatura mediului:
EM ingerată (kcal/zi) = (170-2,2T) GM + 5 x Sp + 2 x GO (Leghorn)
EM ingerată (kcal/zi) = (140-2T) GM + 5 x Sp + 2 x GO (Rhode-Island)
EM ingerată (kcal/zi) = GM0.75 (173-1,95T) + 5 x Sp + 2,07 x GO unde:
GM = greutatea corporală medie (kg);
Sp = spor zilnic de greutate (g);

8
GO = cantitatea de ouă produsă (g/zi);
T = temperatura mediului (0 C).
De exemplu, dacă necesarul zilnic de energie pentru o găină este de 300 kcal EM,
iar nutreţul conţine 3000 kcal EM/kg, consumul zilnic este de: 300 kcal : 3000 kcal
EM/kg = 0,1 kg respectiv 100g, cantitate în care trebuie să se regăsească toţi nutrienţii în
cantităţile necesare zilnic.
La fel, la un necesar zilnic de lizină de 690 mg, iar de Ca de 3,25 g, concentraţia
nutreţului în aceşti nutrienţi trebuie să fie :
 0,690 g lizină : 0,100 g nutreţ = 6,9 g lizină/ kg nutreţ
 3,25 Ca : 0,100 g nutreţ = 32,5 g Ca/kg nutreţ, exprimate ca procente din nutreţ,
aceste valori reprezintă 0,69 % respectiv, 3,25% (D Simeanu, Material de studiu
ID, 2012).
Pentru asigurarea funcțiilor vitale, pentru refacerea celulelor moarte sau pierdute,
pentru procesul de creștere dar mai ales pentru elaborarea oului găinile manifestă cerințe
ridicate în proteine și un bun echilibru între aminoacizi esențiali.
Necesarul proteic pentru întreținere este de 3-4g/cap/zi, iar pentru elaborarea oului, 10-12
g proteine. Necesarul proteic de întreținere și de producție de ouă la care se mai adaugă
necesarul pentru creștere este apreciat la 16-18g/cap/zi, ceea ce corespunde cu un nutreț
combinat cu 16 % și un consum de 110-115 g/cap/zi (la rasele ușoare). Specialiștii
consideră că în perioada de ouat ar trebui organizată o alimentație fazială cu nutrețuri
combinate cu conținut diferit de proteine, în funcție de faza de ouat. Se propun nutrețuri
cu 18-18,5 % PB în perioada 18-36 săptămâni, 16-16,5 PB în perioada 36-52 săptămâni
și 15% PB peste vârsta de 52 săptămâni (Stan Ghe., Simeanu D., Alimentația păsărilor,
Editura Alfa, Iași, 2005).
Necesarul de fosfor este mult mai scăzut și este apreciat la cca. 0,60-0,65 %.
Cerințele zilnice în cloruri sunt de 0,14 % echivalent cu 0,29- 0,30 % sare.
Datorită cantităților mari de substanțe minerale introduse în structura nutrețului
combinat (cretă furajeră și fosfați), scade concentrația energetică a acesteia astfel încât
nivelul de energie este de 2600-2800 kcal/kg (Stan Ghe., Simeanu D., Alimentația
păsărilor, Editura Alfa, Iași, 2005).

9
10
CAPITOLUL 2. SPECIFICUL ALIMENTAȚIEI LA GĂINILE
OUĂTOARE

Identificarea hranei (nutreţurilor) de către păsări este o însuşire dobândită prin

obişnuire şi care le permite să asocieze unele criterii de diferenţiere senzoriale (formă,
culoare, miros, savoare, proprietăţi tactile...), cu unele caracteristici nutriţionale deja
“gustate”.
Pe această bază se pot practica mai multe tehnici de distribuire, avându-se în
vedere că hrana păsărilor este alcătuită în principiu, de trei surse majore de nutreţuri:
energetice în special cereale, proteice (fânuri proteice de origine vegetală şi animală) şi
suplimente de minerale, vitamine şi alţi aditivi furajeri (fig.2.1).

Fig. 2.1 Furaj combinat pui

Sursa: ://www.google.com

Cea mai răspândită tehnică de hrănire a tuturor categoriilor de păsări este cea cu
nutreţ combinat complet, sub formă de făinuri (pentru păsările adulte) sau granule pentru
producţia de carne (tab. 2.1).În exploataţiile mai mici şi chiar în micile gospodării
private se extinde tehnica de hrănire cu un amestec de cereale măcinate (produse în
gospodărie) şi concentrate proteino-vitamino-minerale, (concentrate PVM), produse în

11
unităţi specializate; rezultatele obţinute, la toate categoriile de păsări, sunt superioare
hrănirii numai cu cereale (D Simeanu, Material de studiu ID, 2012).
Tab.2.1
Nutrețuri combinate utilizate în hrana găinilor ouătoare din rase ușoare (ouă
consum)
Specificare Variante
1 2 3
Porumb % 63,9 65,0 66,8
Șrot de floarea soarelui - - 15,0
%
Șrot de soia % 24,4 24,3 8,4
Ulei vegetal % 1,0 - -
Metionină % 0,1 0,1 0,05
Lizină % - - 0,05
Cretă furajeră % 7,8 7,8 7,6
Fosfat monocalcic % 1,5 1,5 0,8
Sare % 0,3 0,3 0,3
Premix % 1,0 1,0 1,0
TOTAL 100% 100% 100%
Caracteristici nutritive
EM kcal/kg 2805 2750 2744
PB % 16 16 15
M+C % 0,66 0,67 0,62
L% 0,87 0,87 0,66
CB % 3,31 3,33 3,91
Ca % 3,43 3,43 3,21
P% 0,60 0,61 0,60
(Sursa: Stan Ghe., Simeanu D., Alimentația păsărilor, Editura Alfa, Iași, 2005)
Tipurile comerciale de găini ouătoare care se cresc în prezent sunt deosebit de
productive, realizând producţii medii anual, de peste 280 ouă consum, respectiv peste
150-160 ouă pentru reproducţie. Principalul obiectiv al nutriţiei şi alimentaţiei acestor
păsări este reducerea consumului de energie şi nutrienţi pentru întreţinere, aspect
realizabil printr-o temperatură optimă în adăpost, selecţia genetică în direcţia unui
consum mai redus pentru întreţinere şi reducerea greutăţii corporale (fără scăderea
producţiei de ouă).

12
 Cerinţele de energie pentru întreţinere la găini, sunt estimate la 100 kcal EM/kg
greutate corporală. După începerea ouatului producţia creşte repede, atingând nivelul
maxim după cca 8 săptămâni; concomitent creşte şi greutatea ouălor.
Cerinţele de energie pentru producţia de ouă sunt determinate de cheltuielile
necesare pentru cantitatea de ouă produsă zilnic (% ouat x greutatea medie a ouălor), la
care se adaugă cheltuieli de energie pentru sporul de greutate şi pentru întreţinere;
calculate în acest fel, cerinţele de energie si consumul de hrană variază în cursul
perioadei de ouat, în funcţie de greutatea păsărilor, temperatura mediului, procentual de
ouat şi greutatea ouălor şi respectiv, de sporul zilnic de greutate al găinilor; cantitatea de
hrană consumată zilnic depinde de concentraţia nutreţului în energie metabolizabilă.
Greutatea ouălor creşte pe măsura sporirii greutăţii corporale a găinilor, influenţa
alimentaţiei în acest caz fiind mai redusă; dintre nutrienţi, influenţa mai mare asupra
greutăţii ouălor are acidul linoleic, a cărui lipsa poate reduce această greutate cu până la
10 g. La fel, suplimentarea hranei cu grăsimi (3-6%) în prima parte a ciclului de ouat,
determină o creştere a greutăţii oului, prin creşterea greutăţii gălbenuşului (D Simeanu,
Material de studiu ID, 2012).

13
 Cap. 3 Aspecte speciale de nutriție și alimentație la găinile ouătoare

 Studiu în limba engleză

POTENȚIALUL LUPINILOR ALBAȘTRI CA SURSĂ DE PROTEINE, ÎN DIETELE

GĂINILOR OUĂTOARE

Dietele cu straturi conțin de obicei 15–20% soia datorită conținutului ridicat de

proteine brute (aproximativ 36%). Dependența de soia pentru proteine poate duce la
creșteri mari ale costului furajelor datorită legii cererii și ofertei ca marfă globală.
Boabele de lupin au un conținut ridicat de proteine (35-40%), dar experiența anterioară cu
lupini albi a arătat efecte toxice la păsări de curte datorită nivelurilor ridicate de alcaloizi
și performanțe slabe datorită polizaharidelor anti-nutriționale non-amidon (NSP). Aici
lupinii albastri, fie prelucrați, fie întregi, au fost testați pentru potențialul lor ca sursă de
proteine.
Speciile de lupin (Lupinus spp.) Au un conținut ridicat de proteine brute
(comparabile cu soia) și pot oferi o soluție pentru o alternativă mai durabilă la soia. Deși,
la fel ca majoritatea surselor de proteine vegetale, conținutul de metionină este scăzut și
va fi necesară suplimentarea aminoacizilor sintetici pentru a optimiza performanța
păsărilor. Cu toate acestea, într-o revizuire a lui Van Barneveld (1999) s-a ajuns la
concluzia că trebuie incluse niveluri ridicate (300-400 g / kg DM), dar nivelurile sunt
adesea restricționate din cauza problemelor asociate cu excesul de umiditate din excreții.
Lupinele au proprietăți unice de carbohidrați caracterizate prin niveluri neglijabile de
amidon, niveluri ridicate de polizaharide non-amidon solubile și insolubile (NSP) și
niveluri ridicate de oligozaharide de rafinoză, toate acestea putând afecta utilizarea
energiei și digestia altor nutrienți în dietă.
64 de pui de vârstă (cu vârsta de 16 săptămâni) (Gallus gallus domesticus; Bevan
Brown) furnizate de Joice și Hill Poultry Ltd (Eye, Peterborough, Marea Britanie) cu
greutatea corporală medie de 1,4 ± 0,05 kg au fost alocate a 16 grupe de patru pentru a da
grupe egale în greutate. Fiecare grup a fost găzduit într-o coop care a acționat ca unitate
experimentală și, la rândul său, a fost alocată în mod aleatoriu la unul din cele patru
tratamente: Mash de strat standard cu soia (Control); Straturi de piure cu 150 g / kg lupin
14
albastru întreg (Întreg); Strat de piure cu 150 g / kg de lupin albastru decorticat
(Decorticat) sau Straturi de piure cu 150 g / kg de lupin albastru decorticat plus un extract
enzimatic de fermentare în stare solidă (150 g / tonă; Allzyme SSF) furnizat de Alltech
(Stamford, Lincolnshire, Marea Britanie) . SSF este un complex natural din Aspergillus
Niger care conține activitate lactază și galactanază. Lupinii albastri au fost furnizați de
Soya UK (Southampton, Hampshire, Marea Britanie) și decorticați de Alvan Blanch
(Malmesbury, Wiltshire, Marea Britanie).
Includerea lupinilor albastri în dieta găinilor ouătoare cu o rată de 150 g / kg DM
nu a dus la efecte adverse asupra producției sau sănătății găinii și ar putea fi utilizată ca
parte a unei rații echilibrate cu includerea enzimelor degradante NSP pentru a reduce
dependența de soia proteină.
( https://www-sciencedirect-
com.dbproxy.umfiasi.ro/science/article/pii/S2451943X16300096).

 Studiu în limba română

SOLUȚII NUTRIȚIONALE INOVATIVE PENTRU OBȚINEREA DE

OUĂ CU CARACTER DE ALIMENT FUNCȚIONAL
Pe parcursul cercetărilor acestei teze de doctorat, au fost determinaţi o serie de
indicatori atât cu referire la calitatea nutreţului administrat, a aditivilor utilizaţi, a
performanţelor zootehnice ale găinilor ouătoare ,a calităţii ouălor acestora, precum şi
beneficiile aduse sănătăţii omului de consumul acestor ouă.
Materialul de cercetare a fost reprezentat de: hibrizi ouători de tip Tetra SL LL
care sunt înzestraţi cu o toleranță față de condițiile climatice, o viabilitate bună atât în
colivie, cât și în sistemele alternative. Datorita rezistentei biologice deosebite de care
dispune, acest hibrid ouător îşi prelungește periodic perioada de producție a ouălor.
Hibridul Tetra SL LL poate fi exploatat până la vârsta de 90 de săptămâni (sau chiar mai
mult), timp în care produce ouă de calitate internă și externă deosebită.
Așa cum deja s-a arătat, pentru atingerea obiectivelor propuse, cercetările proprii
au fost organizate pe trei serii de experimente (notate convențional A, B și C), fiecare

15
incluzând mai multe experimente distincte (notate A1, A2, A3, respectiv B1, B2, B3 și
C1, C2) cu etape și obiective specific.
Astfel, seria de experimente A a fost dedicată cercetărilor referitoare la diferite
posibilități de obținere a unor ouă cu un conținut ridicat de pigmenți xantofili (luteina și
zeaxantina) și evaluarea eficienței acestui proces. Această serie de experimente a inclus 3
experimente distincte, organizate specific după cum urmează:
Experimentul A1
Acest experiment a avut ca obiectiv formularea și utilizarea în hrana găinilor
ouătoare a unor aditivi xantofilici originali obținuți din surse naturale; aditivii au fost
notați convențional AX1 și respectiv AX2 și au fost incluși în diferite proporții, cu
evaluarea efectelor determinate asupra performanțelor productive și asupra calității
ouălor obținute, îndeosebi conținutul acestora în luteina și zeaxantina.
Experimentul A2
Experimentul a vizat posibilitățile de utilizare in hrana găinilor ouătoare a unor
surse diferite de xantofile naturale si de sinteza, respectiv utilizarea unor proporții diferite
de lucerna granulată și de gluten de porumb comparativ cu folosirea unei proporții de
0,05% luteina de sinteza, versus cazul lotului de control cu nutreț combinat convențional,
fără a avea în structură unul din factorii experimentali menționați.
Experimentul A3
Experimentul a vizat verificarea și consolidarea variantelor de utilizare a unor
surse naturale cu disponibilitate ridicată (lucernă granulată și glutenul de porumb) în
diferite proporții în hrana găinilor ouătoare în relație cu performanțele productive și
calitatea ouălor obținute, în condiții de macrotest.
Studiul experimental s-a realizat timp de 6 săptămâni pe un efectiv de 19600 găini
ouătoare hibridul Tetra SL LL, în vârstă de 58 săptămâni. Acesta s-a realizat la nivel de
hală industrială, păsările fiind crescute la sol, în condiţii de microclimat controlat.
Efectivul de găini a fost organizat în 4 loturi, respectiv un lot de control (C - fără
includere de surse specifice de xantofile) si trei loturi experimentale (E1, E2 si E3 - cu
diferite proporții de includere a surselor de xantofile menționate)
Concluziile studiului, privind consumul de ouă îmbogăţite cu luteină şi
zeaxantină, dar şi a celui de ouă îmbogăţite în acizi graşi polinesaturaţi, au fost că, acesta

16
poate aduce un aport benefic sănătăţii în cazul unui consum corespunzător. (V Bunduc,
Teză de doctorat- Soluții nutriționale inivative pentru obținerea de ouă cu character de
aliment functional, 2019, Iași)

17
 Cap. 4 Considerații personale

4.1 Ce și cât manâncă găinile ouătoare?

Producţia comercială de ouă se realizează, în prezent, prin creşterea/exploatarea a
două tipuri de găini, respectiv:
• găini producătoare de ouă consum, ouă destinate consumului uman şi care
provin de la găini care produc ouă cu coaja albă (hibrizi tip Leghorn) sau cu coaja
colorată (hibrizi de tip Rhode-Island); în vorbirea curentă aceste găini sunt considerate
“rase uşoare”;
• găini producătoare de ouă pentru reproducţie (hibrizi consideraţi "rase grele"),
ouăle fiind destinate incubaţiei în scopul producerii puilor broiler (pentru carne). Se
consideră, la modul general, că cerinţele de hrană ale găinilor pentru ouă de consum şi a
celor pentru ouă de reproducţie nu diferă prea mult; la găinile de reproducţie se
înregistrează cerinţe ceva mai mari pentru vitamine şi minerale necesare pentru
dezvoltarea embrionilor în perioada de incubaţie
Analizand actualul sistem de producere a oualor comerciale, de consum,
observam caproducerea oualor in gospodariile taranesti se mentine de sute de ani intr-un
proces deproductie anacronic:
-se cresc rase locale de pasari, cu potential genetic si productiv foarte scazut;
-cresterea se realizeaza in adaposturi necorespunzatoare, sau chiar in aer liber,sistem total
contraindicat la pasari, care au un metabolism foarte ridicat si nu-siexprima nici
potentialul productiv cu care sunt inzestrate, datorita frigului excesivdin timpul iernii si
caldurilor toride din cursul verii;
-in sistemul extensiv-gospodaresc de crestere a pasarilor sunt necesare suprafetemari de
teren (curti, gradini, pajisti, terenuri agricole etc);
-in plus, hranirea pasarilor este deficitara, constituita exclusiv din cereale,neasigurand
necesarul nutritiv energo-proteic, pentru realizarea de curbeeconomice de ouat. Din
statisticile existente, o gaina crescuta in aceste conditiiextreme produce pe an circa 120
oua, exclusiv in timpul verii, dar consuma pe zi 120g graunte, sau pe an 43,8 kg, ceea ce
revine la cca. 365 g furaje pe ou, fata de 280 -300 oua pe an in sistemul intensiv de
crestere, cu un consum de 140 -150 g pe ou.

18
 Asadar, o gaina crescuta in sistem intensiv produce de 2,3 - 2,5 ori mai multe oua
pe an, cu unconsum de furaje pe ou de 2,4 - 2,6 ori mai mic.
Cele cca. 5,5 miliarde de oua pe care le produce anual, cu un consum neeconomic
decca. 200 grame de furaj in plus pe ou, realizeaza un consum suplimentar anual de cca.:
5,5 mld.oua x 200 g/ou = 1,1 mld. tone cereale sau productia de pe cca. 200 mii ha teren
arabil.
Mai avem in vedere si influenta negativa a productiei taranesti de oua. Cele 5,5
miliardede oua se realizeaza doar in cca. 7 luni din an (aprilie - septembrie), iar impreuna
cu cele 0,6miliarde produse de sectorul industrial in aceeasi perioada asigura populatiei
tarii cca. 1 miliardde oua pe luna, adica aproape 40 oua lunar pe locuitor. In celelalte
cinci luni ale anului, existape piata interna aproape numai ouale produse de sectorul
industrial (cca. 0,5 miliarde)
Asigurand doar 10 milioane oua pe luna, sau doar 4,5 oua pe locuitor. Aceasta
neasigurare apietii determina cresterea excesiva a pretului oualor in timpul anotimpului
rece, ca si masiveimporturi de oua, care destabilizeaza piata interna, ce nu mai poate fi
controlata cu cantitateafoarte mica de oua autohtone.
Desi romanii sunt mari consumatori de oua, totusi media pe locuitor este mai
micadecat cea din tarile Uniunii Europene. In timp ce in tara noastra locuitorii din mediul
ruralmananca aproximativ 280 oua, iar cei din mediul urban 200 de oua, in Olanda
consumul anualeste de 442 bucati/locuitor, iar in Franta 229 de oua anual.
Constienti ca acest aliment poate deveni periculos daca nu este pastrat la
temperaturaoptima sau este consumat dupa termenul de expirare, cumparatorii romani au
inceput sa-sipuna intrebari despre provenienta oualor vandute de comerciantii ambulanti,
si, sfatuiti deautoritati s-au indreptat spre ouale inscriptionate si ambalate, in detrimentul
celor vrac.
In ultimii ani, consumatorii au devenit mai selectivi si receptivi la calitatea
produsului sila modul de prezentare a ambalajelor. Se prefera tot mai mult ouale in
diferite tipuri deambalaje care garanteaza mai bine securitatea produsului si ofera mai
multe informatii utilepentru consumatori in ceea ce priveste termenul de valabilitate,
categoriile de calitate sigreutate, numarul de oua continute, modul de expunere.

19
(http://portal.apdrp.ro/informatii_generale_investitii_prin_pndr_masura_121_modernizar
ea_exploatatiilor_agricole_proiecte_tip_m121_ferme_de_familie )

4.2 Posibilități de eficientizare a folosirii hranei la găinile ouătoare

Reglarea consumului de hrană la păsări se face în mai mică măsură pe cale fizică,
hotărâtoare fiind concentraţia energetică a nutreţului, respectiv reglarea metabolică; la
păsări este evidentă aşa-zisa “reglare spontană” a consumului de energie, în virtutea
căreia o sporire a concentraţiei energetice determină o reducere a cantităţii de nutreţ
ingerată.
Această reglare a ingestiei de energie nu este absolută, astfel că se constată o
uşoară creştere a aportului de energie metabolizabilă o dată cu sporirea concentraţiei
energetice (în special la găinile din rasele grele); producţia de ouă este puţin influenţată
de un aport suplimentar de energie, constatându-se însă o uşoară creştere a greutăţii oului
şi mai ales a greutăţii găinilor.
Reglarea consumului de hrană la păsări, în funcţie de concentraţia energetică a ei,
impune echilibrarea conţinutului nutreţului în nutrienţi în funcţie de conţinutul în energie,
motiv pentru care proporţia/conţinutul nutrienţilor se exprimă şi prin raportarea la 1000
kcal EM din nutreţ.
În aceeaşi idee, normele de hrană din ultimii ani prevăd atât nivelul nutrienţilor
exprimat în % din nutreţ cât şi aportul zilnic necesar (în g, mg), respectiv nivelul
nutrienţilor în funcţie de cantitatea de nutreţ consumat.
În acelaşi timp, trebuie avut în vedre că cerinţele păsărilor în energie (deci şi
cantitatea de hrană consumată) depind, mai ales de greutatea corporală, nivelul producţiei
şi temperatura mediului:
EM ingerată (kcal/zi) = (170-2,2T) GM + 5 x Sp + 2 x GO (Leghorn)
EM ingerată (kcal/zi) = (140-2T) GM + 5 x Sp + 2 x GO (Rhode-Island)
EM ingerată (kcal/zi) = GM0.75 (173-1,95T) + 5 x Sp + 2,07 x GO unde:
GM = greutatea corporală medie (kg);
Sp = spor zilnic de greutate (g);
GO = cantitatea de ouă produsă (g/zi);

20
 T = temperatura mediului (0 C).
De exemplu, dacă necesarul zilnic de energie pentru o găină este de 300 kcal EM,
iar nutreţul conţine 3000 kcal EM/kg, consumul zilnic este de:
300 kcal : 3000 kcal EM/kg = 0,1 kg
respectiv 100g, cantitate în care trebuie să se regăsească toţi nutrienţii în
cantităţile necesare zilnic.
La fel, la un necesar zilnic de lizină de 690 mg, iar de Ca de 3,25 g , concentraţia
nutreţului în aceşti nutrienţi trebuie să fie :
0,690 g lizină : 0,100 g nutreţ = 6,9 g lizină/ kg nutreţ
3,25 Ca : 0,100 g nutreţ = 32,5 g Ca/kg nutreţ
exprimate ca procente din nutreţ, aceste valori reprezintă 0,69 % respectiv, 3,25%.
(https://www.scribd.com/document/190864824/Nutritie-Si-Alimentatie)

21
 Anexe

1. V Bunduc, Teză de doctorat- Soluții nutriționale inivative pentru obținerea de ouă

cu character de aliment functional, 2019, Iași- această sursă o dețin prin crearea
unui cont pes scribd

22
2. https://www-sciencedirect-
com.dbproxy.umfiasi.ro/science/article/pii/S2451943X16300096 - această sursă
este obținută prin intermediul unui cont al Bibliotecii UMF Iași

23
24
 Bibliografie

1. D Simeanu, Material de studiu ID, 2012

2. I Văcaru-Opriș și colab, Tratat de avicultură, vol I, Ed, Ceres, București
3. Stan Ghe., Simeanu D., Alimentația păsărilor, Editura Alfa, Iași, 2005
4. V Bunduc, Teză de doctorat- Soluții nutriționale inivative pentru obținerea de ouă
cu character de aliment functional, 2019, Iași
5. www.google.com
6. https://www.sciencedirectcom.dbproxy.umfiasi.ro/science/article/pii/S2451943X1
6300096

7. http://portal.apdrp.ro/informatii_generale_investitii_prin_pndr_masura_121_mod
ernizarea_exploatatiilor_agricole_proiecte_tip_m121_ferme_de_familie
8. https://www.scribd.com/document/190864824/Nutritie-Si-Alimentatie

25