48. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare.

(pag 130-135 Fratu)

Oviceiurile vicioase sunt acte, gesturi ânsușite spontan de subiect, practicate ân mod
consecvent, pe o durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență, ritmicitate și
intensitate și care în perioada dezvoltării ADM, în corelație cu alți factori pot genera sau
agrava anomaliile dento-maxilare.
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp de veghe, în
timpul somnului sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.

Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste, determinând
o dezvoltare neproporțională a elementelor scheletice pe care se inseră.

49. Obiceiuri vicioase prin disfuncție (respirație bucală, deglutiție atipică,etc.) și

impactul lor asupra sistemului stomatognat. (publicație postat pe Stom.Info)
▪ Obiceiuri vicioase prin disfunctie:
- respiratie orala;
- deglutitie infantile (atipică);
- bruxismul.

Deoarece necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziţiei mandibulei şi
limbii, este considerat că modificarea tipului respirator, aşa ca respiraţia bucală, dar nu cea
nazală, poate modifica poziţia capului, a maxilarelor şi a limbii. Respiraţia orală poate fi
determinată de unele obstrucţii în teritoriul O.R.L. (vegetaţii adenoide, deviaţii de sept nazal,
polipi nazali, amigdale hipertrofice etc.).
În timpul respiraţiei bucale, mandibula se coboară împreună cu limba, iar capul se află într-
un grad anumit de extensie. la păstrarea acestor poziţii induse, ca rezultat se măreşte
înălţimea facială şi va avea loc o extruzie a grupului lateral de dinţi, mandibula se va roti
inferio-posterior formînd, ocluzia deschisă, iar presiunea mărită ca rezultat al tensiunii
jugale, poate produce constricţia maxilarului superior.
Indivizii cu modelul de respiraţie bucală au fost descrişi clasic, ca posedînd maxila îngustă în
formă de „V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţiei joase a limbii prezentă în timpul
respiraţiei bucale. (McNa- mara, 12)
Deglutiţia atipică se caracterizează prin proiec- tarea vîrfului limbii, în timpul bucal,
anterior cu pătrundere între arcadele dentare, atestat la copii peste 2 ani. Reminiscenţa
comportamentului lingual din perioada de sugar, etichetată drept o imaturiza- re a funcţiei de
deglutiţie, poate fi un simptom într- un sindrom determinat,uneori de cauze morfologice
(fren scurt, macroglosie) sau de un obicei vicios, ducînd la ruperea echilibrului care se
creează în actul deglutiţiei. Interpoziţia limbii produce sindromul de compresiune maxilară
paralelă. Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri
 scheletale: îngustarea maxilarului, retrognaţie mandibulară ca răspuns la înghesuire maxilară,
prodenţie superioară compensatorie, posibilă retrodenţie sau prodenţie a incisivilor inferiori
(elemente caracteristice anomaliei de clasa II/1 angle). Poziţia anterioară a limbii în repaus
duce la instalarea unor inocluzii verticale grave în zona frontală, totodată, prin alungire limba
se subţiază, pierzînd contactul cu dinţii laterali, care rămîn sub acţiunea musculaturii labio -
jugale şi sunt palatinizaţi, aceasta şi datorită faptului că această disfuncţie este practicată un
timp foarte îndelungat în decursul celor 24 h.

***Obiceiurile orale induc anomalii dento-maxilare şi sunt dependente de frecvenţa,

intesitatea şi durata acţiunii obiceiului. Se consideră, de alt fel, că eliminarea obiceiurilor
vicioase constituie unul din cele mai valoroase servicii ortodontice interceptive. Asocierea
reeducării funcţionale la tratamentul cu aparate ortodontice scurtează durata tratamentului şi
micşorează pericolul recidivelor.

50. Tabloul clinic al unui pacient cu obiceiul vicios de interpoziție a unui obiect sau a
unei părți a corpului. (pag 132 Fratu)
Sugerea policelui - dacă se produce până la 3 ani, apar tulvurări de creștere numai în sectorul
anterior, modificările morfologice sunt temporare și dispar după normalizarea ocluziei. Se
manifestă prin endoalveolodenție cu proalveolodenție: superioară, retrognație mandibulară
funcțională, ocluzie adâncă în acoperiș, boltă ogivală, buza superioară hipotonă.
Dacă se continuă după vârsta de 3 ani, retrognația mandibulară se accentuează, apare
inocluzia sagitală, spațierea interdentară superioară, lingualizarea cu incongruență dento-
alveolară inferioară, buza inferioară pătrunde în spațiul de inocluzie sagitală, accentuând
prodenția superioară și retrognația inferioară.

51.Obiceiuri vicioase exobucale (atitudini vicioase de postură). Noțiune.

Clasificare. Consecințe.

Atitudinile posturale vicioase au cea mai pregnantă influentă asupra dezvoltani aparatului dento-maxilar.
Ele sunt urmatoarele:
-Sprijinirea fetei pe pumn in timpul somnului sau chiar in stare de veghe, determinánd deviati ale
mandibulei.
-Hiperflexia capului In timpul somnului prin folosirea unei perne prea mari, determinánd deplasarea
anterioară a mandibulei.
- Hiperextensia capului in timpul somnului prin folosirea unei peme plate sub umeri, determinand
deplasarea in retropozitie a mandibulei.

In ultimul timp insä o serie de autori ca Balters, Duyzings, Roger, au atras atenția asupra legäturi dintro
pozitia corpului şi unele anomalii ale aparatului dento-maxilar. Din acest motiv in colectivitatile de copii
educatorii trebuie şå dea o mare importanta pozitiei corecte a acestora in timpul orelor de program. In
tratamentu anomalilor dento maxilare produse de obiceiurile vicioase, pe primul plan se situează
decondiționarea cat mai precoce. Factori traumatici. Asupra produsului de conceptie pot actiona o serie
de traumatisme inca din cursul vietii intrauterine, ducand la aparitia asimetriilor. Aceste traumatisme
consta in obiceiuri de presiune (strångerea cu cordonul), posturi anormale sau chiar lovituri accidentale.
 Astfel Holt şi Mc. Intosh au descris aparitia asimetriei faciale prin presjunea exercitată de extremitati in
timpul somnului gravidei in pozitie ghemuită. In momentul nasşteni, traumatismul obstetrical prin
aplicare de forceps, poate sa provoace fie hemiatrofii cranio faciale, fie o anchiloză temporo -
mandibulara. Dupå naştere traumatismele care provoaca fracturi condiliene pot fi urmate de asemenea de
o anchiloza temporo mandibulara sau de asimetrii mandibulare prin consolidare vicioasa. In arsun la
nivelul fetei pot exista deplasári dentare prin tractiunile exercitate de tesutul cicatricial retractil
(Lundstrom).

52.Obiceiurile vicioase ce induc la apariţia anomaliilor dento-maxilare.

Oviceiurile vicioase sunt acte, gesturi ânsușite spontan de subiect, practicate ân mod consecvent,
pe o durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență, ritmicitate și intensitate și care în
perioada dezvoltării ADM, în corelație cu alți factori pot genera sau agrava anomaliile dento-
maxilare.
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp de veghe, în timpul
somnului sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.

Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste, determinând o
dezvoltare neproporțională a elementelor scheletice pe care se inseră.

53.Combaterea obiceiurilor vicioase bucale. Aparate ortodontice indicate în

dependență de vârsta pacientului.

Deglutitia infantila- Trecereá de la deglutitia infantilä, caracteristica sugarula la deglutitia de tip adult este
un fenomen complex de transfer functional pe cá senzitivo-motori aparte. Premisele transferului sunt
asigurate la vársta de 18 lun dar aceasta se produce treptat, considerându-se de catre uni autori ca persistenta
obiceiului nu are semnificatie patologica inaintea vårstei de 10 ani (la 6-9 ani, la 30 % dintre copii persista
unele particularitati de comportament lingual specific de glutitiei infantile) Mentinerea in timp a deglutitiei
infantile poate tulbura echilibrul culoarului dentar. Obiceiunile de deconditionare a deglutitiei infantile cum
sunt miogimnastica limbil cu ajutorul dispozitivului Nance. Se recomandã aplicarea varfului limbi cât mai
posterior pe palat, realizánd o deglutitie concomitent cu contactul interarcadic. Exercitile se fac de cáteva ori
pe zi câte 10-15 minute. Deglutitia de tip infantil produce o inocluzie frontalá sau lateralà, prin presiunile pe
care le exercita limba in axul dintilor si inhibarea dezvoltäri verticale a proceselor alveolare la nivelul
respectiv. Tulburärile de dezvoltare find intotdeauna asociate, reeducarea deglutitiei se impune ca o
necesitate. In anomalile grave, reeducarea degluttiei este doar o componentà obligatorie a tratamentului
ortodontic complex. Pentru reeducarea deglutitiei indicam copilor så inghitä cu varful limbil aplicat pe palat
si se insistä ca apartinatorii sa urmareasca respectarea acestei indicati la fiecare alimente. Daca este necesarå
aplicarea unui aparat sub forma unei pläci palatine, se confectioneazã un mic bombeu din acrilat pe portiunea
mijlocie a fetei tustruite a pláçii, cu indicatia ca la fiecare deglutitie vårful limbi sa fie aplicat pe acest
bombeu. In cazurile rebele se confectionează un scut lingual anexat unei pläci palatine Scutul este construit
din un grilaj de sârmă de viplä, modelat in dreptul spatiului de inocluzie verticală. Acesta reprezintă un
obstacol mecanic de care se loveste limba in tendința de a se interpune intre cele două arcade dentare.

Respiratia orala-Deconditionarea respiratiei bucale trebuie incepută intotdeauna cu un examen O.R.L. care
să precizeze starea de permeabilitate a căilor respiratorii superioare. In cazul existentei obstacolelor
rinofaringiene trebuie realizată permeabilizarea chirurgicală a rinofaringelui. Dar tratamentul O.R.L fără
reeducarea respiratiei nu este urmat in mod spontan de reluarea respirației nazale. Adeseori prin persistenta
respiratiei bucale, obstacolele faringiene recidivează. Obişnuirea copilului cu o respiratie nazală normala cere
o muncă îndelungată şi perseverență. Reeducarea se face prin gimnastică respiratorie: copilul va efectua in
fiecare dimineată, cu geamul deschis, inspiratii şi expiratii profunde pe nas. Treptat numărul exercitilor va
creşte si vom indica practicarea lor şi in conditii de efort. Pentru respiratorii bucali nocturni este indicatà
confectionarea unei pläci vestibulare (placa vestibulară Hotz perforată) care reprezintă un obstacol mecanic
pentru trecerea aerului prin cavitatea bucala. Pentru ca actiunea placii vestibulare så nu fie brutala printr-o
deconditionare bruscă şi greu de suportat, placa vestibulară va fi prevăzuta initial cu câteva orifici care vor fi
obturate pe rând, la interval de 2-3 luni, cu acrilat autopolimerizabil. Placa va fi purtată noaptea, copilul
obişnuinduse cu ea în aproximativ 3 såptamáni.

Sugerea degetelor- există 4 situatii în care poate apare acest obicei:

-copi care in primele săptămâni de viatà au probleme cu alimentația;

-in momentul eruptiei molarilor temporari, degetul este folosit ca instrument ajutător în eruptie;

-unii copii işi sug degetul pentru a micsora tensiunea dezvoltată de muşchi mentonului;

-pentru a atrage atentia părintilor, la copii care au sentimente de insecuritate.

Problema reeducării acestui obicei vicios constă in primul rând:

-A observa capacitatea de intelegere a copilului;

-Cooperarea cu părinti;

-Stabilirea scopului legat vårstei

Ca modalităti de decondiționare a obiceiului vicios:

-copilului i se va explica că va fi läsat să-şi practice mai departe obiceiul în intentia de a-l face să se
dezobişnuiască în mod constient;

-în caz contrar, va fi supus unor experiente neplãcute, cum ar fi: aplicarea de substante cu gust nepläcut,
manşoane de carton, mâneci oarbe, manuşi färá degete;

-dacă aceste metode simple, asociate cu mãsuri de educație nu au dat rezultate se va recurge la aplicarea unor
aparate ortodontice: placă vestibulara cu sau fară tetină, gutiere acrilice cu tepi, aparat cu opritor pentru
limbã, arcuri linguale fixate cu inele sau cape pe molari şi prevázute cu pinteni scurți.

Poziția posturală in timpul somnului

-Pozitia cu capul in extensie poate favoriza obiceiul de a tine gura deschisa şi respiratia orală iar,

-Pozitia cu capul in flexie poate favoriza propulsia mandibulei.

Pozitii anormale ale limbii în repaus:

-limba poate fi protractată datorită hipertrofiei cronice a amigdalelor sau

-poate avea o pozitie joasă, anterioară.

Se recomandă exercitii de miogimnastică a limbii şi se pot folosi scuturile linguale.

Aspirarea sau muşcarea buzei - Poate determina sau intreține o protruzie a incisivilor superiori, o retruzie a
inferiorilor, ocluzii deschise.

Se recomandă:

-exercitii de miogimnastică statică aplicarea buzei inferioare peste buza superioară;

-exercițiu de miogimnastică dinamică aplicarea vârfului limbii in şantul vestibular inferior, cu deplasări
ritmice spre stânga şi dreapta;

-aplicarea unei plăcute vestibulare partiale.

54.Reeducarea funcțională. Noțiune. Metode.

Reeducarea functională este o metodă ce se bazează pe stingerea vechilor reflexe ce produceau

dezechilibre functionale şi formarea de noi reflexe, care să asigure un echilibru de presiune pe
arcade şi dinti in timpul contractiei muşchilor.

Reeducarea respirației - Descrierea exercipiului de respiratie nazala: copilul se ridică pe varful

picioarelor, indepärteaza bratele oblic pe langa corp şi face extensia capului, inspiránd profund pe
nas. Pentru expir copilul işi flectează coapsele pe gambá, ghemuindu-se şi evacuează complet aerul
din pulmon, deschizándu-şi gura in acest moment.
Exercitile se vor executa in reprize de 5-10 min, de doua ori pe zi.

Reeducarea deglutitiei infantile - Trebuie să obişnuim copilul cu o deglutitie de tip adult, in care
limba se proiectează in treimea anterioara a boltii palatine, asigurând stimularea centrelor
osteogenetice de la nivelul suturii intermaxilare pentru o dezvoltare in latime.
Aceste exercitii se fac zilnic şi pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul retroincizal sub forma
unui grilaj de sârmă aşezat pe o placă palatină ce impiedică propulsia limbi în timpul deglutitiei.
 Pe placa palatină se poate modela o bilă din acrilat care dirijează varful limbii spre bolta palatină in
timpul deglutitiei.

Reeducarea masticatiei leneşe- Masticatia prezintă o importanță deosebită pentru

dezvoltarea.oaselor maxilare, stabilirea rapoartelor intre arcade, armonia dentară, autocurațire şi
formarea stereotipului, de masticație.
Copiii vor fi obişnuiti să mestece bine alimentele, acestea vor avea o consistentă adecvată care să
solicite un efort masticator şi vom pretinde efectuarea tuturor mişcărilor, in special de lateralitate.
Reeducarea masticatiei se referă la succesiunea şi ritmul mişcărilor mandibulei in timpul
masticației.

Reeducarea fonatiel defectuoase - Pentru reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara

colaborarea cu un specialist logoped, in special in dislaliile funcționale, unde este evidentà lipsa de
coordonare a muşchilor buzelor, obrajilor şi limbii.
Dislalile functionale linguale trebuie corectate prin exerciții de vorbire, ce constau in citirea unor
texte în care predomină fonemele linguale 1, r, vocalele i, e, a, o şi consoanele c, j. Dislalile dentale
d, t frecvent intalnite in proalveoli, retroalveoli şi ocluzii deschise se pot corecta prin citirea unor
texte bogate in foneme dentale.
Dislalile labiale b, p, sau n, m sunt legate de obicei de defecte labiale sau velopalatine şi beneficiază
mult de reeducare fonetică.
Rinolalia se corectează numai după un tratament complet chirurgical-ortodontic-fonetic (despicaturi
LMP operate).

55.Reeducarea funcțională. Noțiune. Avantaje.

Reeducarea functională este o metodă ce se bazează pe stingerea vechilor reflexe ce produceau
dezechilibre functionale şi formarea de noi reflexe, care să asigure un echilibru de presiune pe
arcade şi dinti in timpul contractiei muşchilor.

Reeducarea respirației -respiratia nazală asigurá dezvoltarea in sens transversal a maxilarului

superior, o dezvoltare corespunzätoare a sinusurilbr maxilare şi aportul de oxigen necesar
organismului.
Reeducarea functională in respirația orala umäreşte realizarea unui echilibru labio-lingual care să
asigure o dezvoltare armonioasá a arcadelor alveolare cu aşezarea ordonată a dinților. Se realizează
prin exercit de respirație, urmárindu-se succesiunea mişcărilor de dilatare a narinelor, inchiderea
fantei labiale şi propulsia mandibulei.
Reeducarea deglutitiei infantile - Deglutitia infantilă este caracteristică perioadei de sugar.
Pástrarea ei peste limita de vårstă de 3 ani poate să aibà repercusiuni defavorabile asupra creşterii
direcționale a arcadelor alveolare şi a pozitiei dinților. Poate sa determine proalveolie cu prodentie
sau ocluzie deschisa in functie de pozitia limbi in actul de deglutitie.

Reeducarea masticatiei leneşe- Masticatia prezintă o importanță deosebită pentru

dezvoltarea.oaselor maxilare, stabilirea rapoartelor intre arcade, armonia dentară, autocurațire şi
formarea stereotipului, de masticație.
Copiii vor fi obişnuiti să mestece bine alimentele, acestea vor avea o consistentă adecvată care să
solicite un efort masticator şi vom pretinde efectuarea tuturor mişcărilor, in special de lateralitate.
Reeducarea masticatiei se referă la succesiunea şi ritmul mişcărilor mandibulei in timpul
masticației.

Reeducarea fonatiel defectuoase – Fonatia normala se caracterizează prin mişcåri coordonate ale
várfului limbii pe arcadele alveolo-dentare i mişcările diferențiate ale muşchilor buzelor, faringelui
şi laringelui.
Se cunosc situați clinice in care tulburarle de fonatie, dislalia (imposibilitatea de a pronunta anumite
foneme) sau paradislalia (pronuntarea unor foneme in locul altor foneme) produc un dezechilibru a
grupelor musculare antagoniste cu repercusiuni defavorabile asupra creşteri directionale a arcadelor
alveolare, asupra poziției dinților, ducand la aparitia unor anomalii dento-maxilare incipiente.
38. Notiune de miogimnastica. Obiectivele miogimnasticii la copii de diferite varste.
Miogimnastica (antrenamentul muscular) urmareste cresterea functiei musculare statice si
dinamice, cu hipertrofia miofibrilelor, obtinuta prin repetarea frecventa a anumitor miscari.
In cazul deficitului functional se creaza conditia necesara reechilibrarii tonusului de repaus
cat si reeducarii obiceiurilor vicioase (miogimnastica statica – aplicarea buzei inf peste buza
sup; miogimnastica dinamica – aplicarea varfului limbii in santul vestibular inf, cu deplasari
ritmice spre stanga si dreapta)
Avantaje: ajuta la remedierea obiceiurilor vicioase si la obtinerea unei articulari fonetice
corecte; modificarile in atm permit degajarea miscarilor si propulsia mandibulei, participarea
constienta si active a copilului la efectuarea exercitiului si supravegherea din partea familiei.
Mijloace terapeutice in functie de varsta pacientului:

- in dentatia temporara:exercitii de miogimnastica pt muschii pterigoidieni externi,mijloace de constrangere si

convingere pentru combaterea obiceiurilor vicioase,masticatie activa care sa solicite propulsia (muscarea alimentelor,
fructelor, zarzavaturilor),miogimnastica respiratorie si controlul inchiderii fantei labiale,slefuirea selectiva a cuspizilor
neabrazati a caninilor si molarilor temporari care favorizeaza conducerea fortara spre distal

,trainere,placuta vestibulara totala cu scut labial realizata pe baza unei ocluzii de constructie cu mandibula
mezializata,placuta vestibulara partiala;
63.Examenul dinamicii mandibulare. Fiziologia cinematicii mandibulare.
La efectuarea diferitor functii sub actiuinea muschilor mobilizatori , mandibula va solcita
deplasari in diverse directii , in dependenta de functie E.Costa in raport de cele doua relatii
fundamentale mandibulocraniene , de repaus fiziologic relativ (postura ) si de ocluzie ,
grupeaza miscarile mandibulare in doua categorii 1)miscari care incep si revin in pozitia de
ocluzia centrica , caracteristice pentru fazele actului e masticatie ; 2) miscarile care incep si
revin in pozitia de repaus fiziologic relativ (postura) , caracteristice pentru alte functii
(fonatia si a.)
La miscarile ce incep dn pozitia mandibulei de rapus fiziologic relativ se mai adauga
miscarea de ridicare si revenire in pozitia initiala.
Examenul clinic a dinamicii mandibulare se reduc la efectuarea prin inspectie regiunii ATM ,
palparea si ascultatia articulatiei , caracterul deschiderii si inchiderii gurii , , care pot si
limitate cu sau fara devieri de la linia mediana.
Gradul de deschidere deviere laterala a mandibulei va fi determinat prin masurarile dintre
unghiurile incisive ale incisivilor centrali superiori si inferior .

Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport schimbarile de functie

ale sistemului stomatognat si cele motorice ale mandibulei. Se realizeaza cu ajutorul
tonometrului Szirmai compus în esenţă dintr-o tijă cu resort elastic pentru compresiune şi un
cadran pentru cifre. Determinările se fac în repaus şi în contracţie funcţională sau comandată,
presiunea exerchându-se perpendicular pe masa musculară.
Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.

DEGLUTITIA ATIPICĂ
Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se realizează pe la vârsta de
18 luni, prin coborârea limbii, prezenta incisivilor şi alungirea buzelor. Modificarea
mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, dupa eruptia molarilor 2 temporari. Totuşi,
între 6 şi 9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutitie atipică, adică maturizarea deglutiţiei nu
s-a produs, limba continuă sa se interpuna intre arcade, contractia musculaturii periorale se
menţine. Dupa Rix, dezordinea psihomotorie este rezultatul unei tulburari psihologice.
Această ipoteză pare să fie confirmată si de Depouto, care susţine că putem vedea reapariţia
in perioade scurte intelectuale tranzitorii".deglutitiei infantile in timpul tulburarilor psihice si
regresiunilor.Dacă ritmul de crestere si cantitatea masei osoase depind de activitatea
sistemului endocrin, direcţia de creştere şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul
muşchilor, care sunt repartizati in grupe antagoniste.După Rix si Balard, există trei tipuri de
deglutitie atipică:
1. Deglutitia se efectuează cu arcadele strânse, cu o pozitie lingual spre inainte. Aceasta
antrenează o infraocluzie incisiva, dacă buza superioara este fonică, sau o vestibuloversie a
incisivilor, însoțind beanța anterioară, dacă buza superioara este hipotonică.
2. Deglutiţia se efectueaza cu arcadele strânse, cu o poziționare a limbii spre inainte. Aceasta
nu antreneaza o beant verticala,larilor este mai slab.dar vestibuloversia este cu atât mai
importantă, cu cât tonusul orbicularilor este mai slab.
3. Limba ocupa o pozitie inaltă şi distala. Există o insuficienta presiunilor linguale ce
antreneaza o retroalveolie incisiva mai severa atunci când ea este insotita de o contractie
intempestiva a buzei inferioare, a patratului şi a motului mentonului (clasa II/2 Angle)
RESPIRAȚIA ORALA
Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si aparatului dento-maxilar,
care asigură schimburile gazoase. in mod obişnuit, in stare de repaus sau la eforturi mici,
respiraţia normală este cea nazala. In anumite condiţii, datorită necesitatilor crescute sau
dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile nazale, se face apel la respiraţia
orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in totalitate pe cea nazala.
Etiologia respiraţiei orale
Obstructia nazală determinată de: deviatiile de sept, polipii nazali in urma rinitelor repetate),
corpii străini inelavați în fosele nazale.
Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide).
Obstructiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoza, retrognatie mandibulari).
Infectiile nazo-faringiene cronice focar permanent de extindere spre laringe, plamani
Iritatiile cronice infectioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea centrului
cardiorespirator prin stimuli receptionati de pneumogastrie, determinand constricția
nazofaringiană prin vasodilatatie orală si reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii
cavitate nazală îngustă;
Cauzele posibile ale respirației orale:
traumatism nazal insotit de o deviatie a septului nazal şi de
sinuzită cronică;
o obturatie partiala a cavității nazale, eventual intreţinută de o
deformare nazala congenitala:
vegetaţii adenoide importante;
amigdale voluminoase sau kissing tonsils";
cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor alergice.
Manifestările clinice,
Oxigenarea redusa a Jesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de interes pentru cele
studiate, lipsă de rezistență la efort ,intârziere în dezvoltarea psihică.
Toracele prezintă deficit de crestere transversala (torace carinat), rebord costal eversat,
prezenta santului Harrison, matnicostale, scapulae alatae, genu valgus, genu varus.
 Tulburarile in dezvoltarea aparatului dento-maxilar si a felei:
actiunea directă a aerului inspirat prin cavitatea orala asupra bolţii palatine, care suferă o
deplasare in sus,
reducerea presiunii din sinusul maxilar, care se ingusteaza:
lipsa de eficientă a buzei superioare, cu deplasarea incisivilor in prodentie;
compresiunea laterala a buccinatorilor,
lipsa de presiune a limbii pe peretii laterali ai arcadei alveolare;
modificările din comportamentul hioidian, cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;
dezechilibrul dintre presiunea negativa in timpul inspirului nazal si presiunea expirului nazal
(Wustrow);
unele modificări în jocul antagonist al suprafetelor masticatorii ale molarilor (Frank):
lipsa stimulilor naturali de crestere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe
(Frankel);
prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale, care determina o de plasare inainte a mandibulei.