FIZIOLOGIA VÂRSTNICULUI

CURS OPȚIONAL

DISCIPLINA FIZIOLOGIE I
UMF ” CAROL DAVILA ”
BUCUREȘTI , martie 2021
 CURS I

1.TEORIILE EVOLUȚIEI ȘI LONGEVITATEA

2. MECANISMELE ÎMBĂTRÂNIRII

3. MODIFICĂRI FIZIOLOGICE ALE

FUNCȚIILOR ORGANISMULUI

4. PREVENIREA ÎMBĂTRÂNIRII
Variază longevitatea între specii?
Există organisme care nu îmbătrânesc?

Durata de viață la mamifere este

variabilă

3 ani 60 ani 110 ani

3
TEORIILE EVOLUȚIEI ȘI LONGEVITATEA

• Îmbătrânirea = degradarea progresivă și generalizată a

funcționării organismului

Caracterizată prin:

• Pierderea răspunsului adaptativ la stres

Definiția îmbătrânirii ”normale”

• Proces optim – cea mai bună variantă cu putință

• Obișnuit - cel mai frecvent
• Universal - văzut la toți oamenii
Imbătrânirea este influențată de:
• Factori genetici
• Factori fiziologici
• Stil de viață
• Factori socio-economici
DEFINIȚIA ÎMBĂTRÂNIRII I

- Σ modificărilor morfo-funcționale cumulate în timp

- determină fenomene involutive, de uzură, deteriorare și

degradare progresivă

- în final incompatibile cu viața

Alterările realizate de senescență, în afara stării de boală
(îmbătrânire fiziologică), în care vârsta cronologică coincide cu
vârsta biologică

EUGERIE
ETAPELE ÎMBĂTRÂNIRII II

• Bătrânețea = ultima etapă a ontogenezei (vârsta a

treia)
FIZIOLOGIE PROPRIE
OMS împarte persoanele aparținând vârstei a treia în:
- VÂRSTNICI ( 65-75 ani )
- BĂTRÂNI ( 76-90 ani )
- FOARTE BĂTRÂNI ( PESTE 90 ANI )

Cel mai bătrân?

Teoriile îmbătrânirii
1.Teoria intensității metabolice

• durata vieții variază invers proporțional cu intensitatea

metabolismului energetic

• durata vieții depinde de intensitatea vieții

30˚C 27˚C 21˚C 18˚C

9
2. Teoria deteriorării oxidative

FACTORI DISTRUCTIVI ÎN ÎMBĂTRÂNIREA CELULARĂ

OXIGENUL ELEMENT PARADOXAL

- vital pentru organismele aerobe

- antivital
• O2 molecular - capacitate redusă de a oxida compușii
chimici

• 2-5% din O2 este convertit într-o formă activă, prin reducere

parțială univalentă ( de către un singur electron ) , cu
formarea de specii reactive ale O2 ( SRO ).
Speciile reactive oxidante (SRO)

- foarte toxice pentru celule

- au o viață extrem de scurtă
- sunt intens reactive
- interacționează cu: ADN-ul
lipidele membranare
procese enzimatice
 STRES OXIDATIV (SO)
APĂRAREA ANTI-SRO

• sisteme antioxidante ( SAO) enzimatice și

neenzimatice.

• Apărarea AO acționează la nivelul compartimentelor

intra și extracelular

• SAO :
- sesizează permanent necesitățile organismului în
substanțe AO
- controlează procesele prooxidante
ANTIOXIDANȚI

= compuși care SCAD sau INHIBĂ oxidarea unui substrat reprezentat

în celulele vii de:

PROTEINE
LIPIDE
GLUCIDE

Capacitatea celulară antioxidantă nu este 100% eficientă

Diferă între celule, organ, specie
3. TEORIA TELOMERELOR

= extremitățile cromozomilor ( lb. Greacă, telos = sfârșit, meros=

parte )
= secvențe de ADN repetitive de la capătul unui cromozom

- protejează cromozomii, separă un cromozom de altul în secvența

ADN
Fără telomere, capetele cromozomilor ar fi „reparate”, ducând la
fuziunea cromozomilor și la instabilitatea genomică masivă
2009 - Elizabeth Blackburn, Carol Greiger și Jack Szostak au primit
premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină

16
Scurtarea telomerelor = una din cauzele îmbătrânirii

Inducerea activității telomerazei produce:

- întreținerea telomerilor / se produce alungirea acestora

- celulele au o durată de viață extinsă
- celulele nu au caracteristici de celulele canceroase

Totuși
Activarea telomerazei este esențială, dar nu suficientă
pentru transformarea celulelor umane
 4. TEORIA ACUMULĂRII DE CELULE SENESCENTE

• https://www.youtube.com/watch?v=MjdpR-TY6QU

18
Mutații ce cresc longevitatea

• Mutația genei AGE-1 determină

- Creșterea cu 65% a duratei medii de viață
-Creșterea cu 110% a duratei maxime de viață
- Organismul rămâne tânăr pentru mai mult timp
• Mutația genei Daf-2
- Crește semnificativ durata vieții

19
Caenorhabditis elegans

age-1 - Subunitatea catalitică a fosfatidil inozitol 3-

kinazei
daf-2 Receptorul insulinei sau al IGF-1

daf-16 factorul de transcriptie din clasa FOXO

Greer, E.L. and Brunet, A., 2005. FOXO transcription factors at the interface between longevity and tumor
suppression. Oncogene, 24(50), pp.7410-7425.
• Conservarea pe scară largă a rolului semnalizării insulinei / IGF în
modularea îmbătrânirii: mecanism implicat în îmbătrânire?
• Viermi, muște: au 1 receptor pentru insulină / IGF-1
• Mamiferele: au receptor pt. insulină, receptor IGF-1, receptor asemănător
receptorului de insulină
Activarea sistemului de semnalizarea insulinei favorizează îmbătrânirea?
Studii:

• Longevitate este extinsă la șoarecii lipsiți de receptorul insulinei din

țesutul adipos

• Receptorul IGF-1 reglează durata de viață și rezistența la stres

oxidativ la șoareci
6. ALIMENTAȚIA

EXPERIMENTAL - pe rozătoare - reducerea cu 30-50% a aportului

caloric

- previne instalarea bolilor asociate cu vârsta

- mentine procesele fiziologice în stare tânără

LA OM : impiedică progresia bolilor asociate vârstei

( ateroscleroza, HTA, intoleranța la glucoză )

7. ALTE CAUZE

a. SEDENTARISMUL
Provoacă apariția OBEZITĂȚII la persoane cu vârste
între 20 și 70 ani

b. OBEZITATEA - factor care favorizează declinul

funcțiilor fiziologice

c. ACTIVITATEA FIZICĂ SUSȚINUTĂ ÎNCETINEȘTE sau

chiar OPREȘTE declinul funcțiilor fiziologice
d. Expunerea la razele UV :
- Factor de mediu ( Ex: munca în aer liber )
- Obicei personal ( Ex: expunere voită )

e. Fumatul
- Obicei personal ce determină îmbătrânirea pielii și alte boli
asociate cu vârsta înaintată ( ex: BPOC , ateroscleroza )

f. FACTORI PSIHOSOCIALI
- Implicarea în activități sociale întârzie declinul funcției
cognitive
 ÎMBĂTRÂNIREA

Cu boli asociate Fără boli asociate

Obișnuită Cu succes
Modalități clinice de a realiza tranziția de la
îmbătrânirea obișnuită la cea de succes
Menținerea sau îmbunătățirea cauzelor modificabile ale schimbărilor
legate de vârstă

•  Expunerii (radiații UV, zgomot)

• Bunăstare psihologică (evitarea izolării sociale)
• Cogniție (prevenirea inactivității mentale)
• Nutriție ( colesterol,  sodiu, calciu)
•  Exercițiu (fitness, forță, echilibru)
SCHIMBĂRI ASOCIATE VÂRSTEI ÎN FIZIOLOGIA UNOR
ORGANE ȘI SISTEME
Fiziologia îmbătrânirii

29
 Modificările interesează

Pielea Sistemul locomotor

Compozitia corpului Renal
Văzul GI
Simțurile speciale Cardiovascular
Sistemul nervos
C
1. Masa adipoasă
Crește cu vârsta la ambele sexe -
după 70 ani poate scădea puțin

Masa adipoasă înlocuiește masa

musculară chiar și la cei care își
păstrează greutatea corporală

Localizată abdominal
DISPROPORȚIONALITATE – risc
pentru boli CVși diabet
2. Masa fără grăsimi ( Free/Fat/Mass = FFM )

- musculatura scheletică
- masa celulelor corpului
- compartimentele hidrice
- osul
La bărbat FFM atinge maximum la 30 ani , apoi scade
La femei FFM este constantă până la 50 ani, apoi scade

Cauza : pierderea masei musculare odată cu vârsta (

exercițiul fizic atenuează pierderea masei musculare
cu vârsta, dar nu o oprește)
MASA OSOASĂ

MODIFICĂRI :
Scade cu vârsta la ambele sexe apare OSTEOPOROZA

TEMPERATURA CORPULUI

MODIFICĂRI :

 Deficit progresiv al termoreglării

 Reducerea capacității de a genera ( masa musculară redusă )
sau disipa căldură ( atrofia glandelor sudoripare)

CONCLUZIE: sensibili la temperaturi scăzute sau ridicate

4. PREVENIREA ÎMBÂTRÂNIRII
PREVENIREA ÎMBĂTRÂNIRII
1.ALIMENTAȚIA RESTRICȚIA CALORICĂ

2. ACTIVITATE FIZICĂ SUSȚINUTĂ, DAR MODERATĂ CALE

SIGURĂ DE A AJUNGE LA LONGEVITATE

3.INFLUENȚA HORMONALĂ

4. 25 (OH) VITAMINA D  are nivel scăzut la vârstnici

Nivelul scazut este asociat cu o rata de mortalitate crescută

CELULELE STEM (REFACEREA MUSCULARĂ CU CELULE STEM

TEHNOLOGIA IMPLANTURILOR COHLEARE, CIPURILOR

RETINIENE etc.

Potențial de a crește speranța și standardul de viață la

vârstnici