Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

PSIHOPEDAGOGIA COMUNICĂRII

Student: Andrei Elena-Mădălina

Anul 3
PIPP-Câmpulung
 1. Precizați ce se înțelege prin procesul de comunicare (definiții,
interpretări ale acestora, exemplificări).

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea

de informații sub formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte
scrise ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și
receptor. A nu se confunda însă cu aparatele
de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la
comunicațiile la distanță = telecomunicații.
Conceptul de « comunicare » este strâns legat de existența noastră ca
oameni, iar apoi ca societate, datorită faptului că ființele umane și comunicarea
sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj, noi ca ființe sociabile, ce
interacționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau chiar în totalitate prin
intermediul actului comunicării, viața noastră pe Terra ar fi inutilă, de prisos.
Este un proces dinamic, aflat într-o continuă schimbare. Societatea își
datorează existența comunicării interumane, ea înseamnă comunitate umană și
este privită ca un proces care implică participarea tuturor membrilor societății
respective. Comunicarea prezintă diferite forme, dintre care ne vom opri la
comunicarea mediatizată și la comunicarea de masă, care este de fapt o formă
a comunicării mediatizate, destinată unor mase mari de persoane, putând avea
o formă subiectivă(care are ca scop manipularea opiniei publice), și o formă
obiectivă(care dorește simpla informare a persoanelor).

            Obiectivele comunicarii:

Sa fim receptionati
Sa fim intelesi
Sa fim acceptati
Sa provocam o reactie
            Bariere in calea comunicarii:
Diferente de perceptie
Concluzii gresite
Stereotipii
Emotii
Caracterele

       Pentru un biolog ca Edward O.Wilson, „comunicarea este o acțiune a

unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de
comportament ale altui organism sau ale altei celule, într-o maniera adaptiva
pentru unul sau pentru ambii participanți”.
    Acești din urma specialiști ar fi probabil, inclinați sa accepte, mai
degrabă, definiția avansata de Carl I. Hovland, Irving I Janis si Harlod H.Kelley:
”comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite
stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi
(auditoriul)”
   In viziunea lui Charles Morris, sfera conceptului de comunicare definit
ca „punerea in comun, împărtășirea, transmiterea unor proprietăți unui număr
de lucruri se extinde pana la a cuprinde tipuri de interacțiuni ce nu mai au nimic
de a face cu informația .Filosoful american își ilustrează el însuși definiția cu
exemplul surprinzător al unui radiator care isi „comunica” căldura obiectelor
din spațiul ambiant, orice mediu care servește acestui proces de punere in
comun e un mijloc de comunicare : aerul, drumul, telefonul ,limbajul.
   Pentru Warren Weaver, de pilda, comunicarea reprezintă „totalitatea
proceselor prin care o minte poate sa o afecteze pe alta” ceea ce revine la
înlocuirea unui impas cu altul, caci mintea nu e mai lesne de definit decât
comunicarea nu par sa ofere un răspuns satisfăcător problemei noastre.
Janet Beavin si Don Jackson postulează ca „non-comunicarea este
imposibila”, atata vreme cat înfățișarea, vestimentația, mimica, privirea
,mersul, gesturile si chiar tăcerile noastre le dezvăluie celorlalți condiția sociala,
temperamentul, obiceiurile, dispoziția, atitudinile sau emoțiile pe care le
resimțim.
Comunicarea este un proces in care oamenii isi impartasesc informatii,
idei si sentimente. (Hybels & Weaver, 1986)
Comunicarea este procesul prin care o parte (numita emițător) transmite
informatii (Un mesaj) unei alte parti (numita receptor)." (Baron, 1983)
"Comunicarea se refera la acțiunea, cu una sau mai multe persoane, de
trimitere si receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc
intr-un context, presupune anumite efecte si furnizează oportunități de feed-
back." (De Vito, 1988)
" Comunicarea reprezintă interacțiunea sociala prin sistemul de simboluri
si mesaje." (Gerbner)
"Comunicarea își focalizează interesul central pe acele situații
comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intenția
manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare." (Miller)
"Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic."
(Baird & Knower)
 "Comunicarea este procesul transmiterii structurii intre componentele
unui sistem care poate fi identificat in timp si spatiu". (Krippenddorf)
"Comunicarea este o functie sociala, o distributie a elementelor
comportamentului sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli
Comunicarea nu este raspunsul insusi, dar este, intr-un mod esential, un set de
relationari bazate pe transmiterea unor stimuli (semne) si evocarea
raspunsurilor." (Cherry)
"Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatia
mesajelor referitoare la comportament." (Mortensen)
"Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele
si oamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-
si duce la bun sfarsit activitatile sau viata." (Ruben)
"Comunicarea consta in atribuirea unui sens semnelor, perceperea
intelesului." (Cronkhite)