DISTRIBUȚIA

MEDICAMENTELOR ÎN
ORGANISM
 DISTRIBUIREA
► este a doua etapă farmacocinetică mare: se desfășoară
după absorbție și constă în distribuirea medicamentului la
nivelul țesuturilor.

► are 4 subetape:
1) Transportul în sânge
2) Difuziunea în țesuturi
3) Distribuirea propriu-zisă
4) Fixarea (stocarea) în țesuturi

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 1.TRANSPORTUL ÎN SÂNGE
Definiție: ► reprezintă vehicularea substanței medicamentoase
de către sânge în întreg patul vascular, de la nivelul capilarelor
de la locul de absorbției până la nivelul capilarelor de la locul
de acțiune.

Forme în care medicamentele pot circula prin sânge:

- sub formă liberă, dizolvate în plasmă
- legată de proteinele plasmatice
- transportate de elementele figurate (eritrocite, leucocite)
Ex: antimalaricele se distribuie mai ales în eritrocite

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Legarea de proteinele plasmatice
k1
M+P MP - proces reversibil, dinamic; echilibrul
k2 se deplasează spre forma care
iese din capilar (M)

ka =k1/ k2 ka= constanta de afinitate

Forma liberă este forma activă a medicamentului atât din

punct de vedere farmacocinetic (difuzează în țesuturi) cât și
farmacodinamic (ajunge la locul de acțiune și își manifestă
efectul).

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Consecintele legării de proteinele plasmatice:
► Forma legată conferă medicamentelor lipofile un grad mai
mare de hidrosolubilitate
► Forma legată reprezintă o formă de stocare a
medicamentelor în sânge
► Gradul de stocare este în funcție de afinitatea substanței
pentru proteine (% de legare)
Procesul de legare de proteinele plasmatice este
nespecific (nu are stereospecificitate pentru o anumită structură
chimică) deoarece tipurile de legături între substanțele
medicamentoase și proteine sunt legături ionice sau de
hidrogen.
Consecința nespecificității: competiția pentru același situs
de legare între numeroase substanțe medicamentoase și
eventuale interacțiuni de deplasare de pe proteine între 2 sau
mai multe substanțe.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori care pot influența legarea de proteinele
plasmatice
a. Structura chimică
b. Gradul de disociere
c. Încărcătura cu proteine plasmatice (albuminemia)
► în hipoalbuminemie, legarea de proteinele plasmatice este
scăzută o cantitate crescută de formă liberă va difuza 
efect mai intens

ex * stări fiziologice particulare – nou-născut

– vârstnic, gravidă
* stări patologice – insuficiență hepatică cronică, malnutriție

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Afinitatea pentru proteinele plasmatice, respectiv procentul
de legare de proteinele plasmatice diferă de la o structură la alta,
chiar pentru substanțe cu același nucleu, dar cu radicali diferiți.
ex: glicozide cardiotonice - digitoxina: afinitate crescută (95%)
- digoxina: afinitate scazută (25%)
Prin urmare, legarea de proteinele plasmatice în procente
diferite, implică proprietăți farmacocinetice diferite:

• digitoxina – profil farmacocinetic retard (latență lungă, durata

acțiunii mai lungă, eliminarea întârziată), nu este un cardiotonic de
urgență, nu există forme farmaceutice injectabile.
• digoxina – poate fi dată de urgență, în insuficiență cardiacă
decompensată, injectabil
Alte substanțe medicamentoase legate în procent mare de
proteinele plasmatice :  fenilbutazona 98%
 fenitoina 95%
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Consecințele legării de proteinele plasmatice în
procent înalt :

1) L și D mai lungi (datorită L lungi – profil farmacocinetic retard )

L = A+T+D+B A – absorbția
T – transport timpi Fcin
D – distribuția
B – apariția efectului biologic (timp Fdin)

2) Formă de stocare a substanței medicamentoase în organism:

 sângele este țesutul de stocare, pentru o substanță care se
leagă în procent de peste 95%

3) Posibilitatea de competiție între 2 substanțe active pentru

același situs, deci interacțiune de deplasare

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
Interacțiunile de deplasare la asocierea medicamentelor

► apar mai ales în cazul medicamentelor care se leagă pe același

situs cationic de la nivelul albuminelor (numărul limitat 1-6/
albumină)
► la asocierea a două medicamente cu afinitate diferită pentru
proteine plasmatice, cel cu afinitate mai mică va fi deplasat într-un
anumit procent de cel cu afinitate mai mare.
Însă nu toate interacțiunile sunt importante din punct de
vedere terapeutic.
Trebuie îndeplinite niște condiții pentru ca interacțiunile
medicamentoase cu deplasare de pe proteine plasmatice să aibă
semnificație clinică:
 cele 2 substanțe să se lege în procent ridicat
 medicamentul deplasat (cu afinitate mai mică) să fie o substanță
potentă, activă la doze mici.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Medicamentul deplasat va avea o latență mai scurtă și un
efect cu intensitate mai mare, putând apărea uneori chiar reacții
adverse de supradozare relativă.

ex : fenilbutazona + acenocumarol = accidente hemoragice

+ antidiabetice orale = comă hipoglicemică

► asociere posibilă în tromboflebită (AINS + anticoagulante) 

trebuie scăzută doza de anticoagulante, sub controlul timpului de
protrombină

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 2. DIFUZIUNEA ÎN ȚESUTURI
Definiție:  trecerea substanței medicamentoase din
compartimentul vascular în compartimentul interstițial prin
traversarea endoteliului capilar și din compartimentul interstițial în
cel intracelular prin traversarea membranei celulare.

A) Difuziunea prin endoteliul capilar

1. Caracteristici anatomo-fiziologice:  unistratificat, pavimentos,
celulele sunt legate prin substanța fundamentală, care
formează pori mari, cu diametru de cca 60-80 Å

2. Caracter de permeabilitate:  membrană lipidică cu pori mari și

sisteme de transport activ

Astfel difuzează substanțe lipofile, hidrofile cu masă mare

(până la 60.000), polare cu stereospecificitate pentru cărăuși.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Factori specifici, care influențează difuzia prin
endoteliul capilar
►presiunea hidrostatică, dată în special de gravitație
(ortostatism/clinostatism)
►masa țesutului
►vascularizația țesutului (țesuturi bogat vascularizate:
plămânii, rinichii, ficatul, inima, creierul  primesc majoritatea
cantității de medicament în primele minute după administrarea
i.v.)
►permeabilitatea capilarelor din țesut (în ficat și rinichi 
permeabilitate foarte mare, în creier  permeailitate mai mică)
►numărul de capilare deschise/mm2 depinde de starea în
care se găsește țesutul respirator (activitate/ repaus – ex: mușchi
striat, în activitate numărul capilarelor deschise/mm2 este de 10ori
mai mare decât în repaus)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Aspectele particulare ale difuziunii prin
membrana capilară
a) Difuziunea prin bariera H-E (hemato – encefalică)
b) Difuziunea prin placentă
c) Difuziunea prin bariera sânge-lapte
a) Bariera H-E reprezintă o barieră pentru difuziunea substanței
medicamentoase în sensul sânge creier; sânge LCR
Difuziunea în sens invers (creier/LCR sânge) nu repezintă
o barieră, fiind mult mai usoară, pentru toate tipurile de
substanțe medicamentoase
• Noțiunea de barieră:
- porii mari ai endoteliilor capilare sunt mai mici decât în cazul
altor țesuturi
- țesutul glial (astrocite) se interpune între capilare și neuroni,
reprezentând un țesut de protecție și de nutriție.
Toate schimburile capilare – neuroni se fac prin traversarea
țesutului glial.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
• Caracter de permeabilitate: membrană lipidică, cu sisteme de
transport activ

Substanțe care pot trece:

lipofile (anestezice generale, hipnotice) – prin difuziune simplă
cu atât mai rapid cu cât lipofilia este mai mare (proprietate folosită
în “drug-design” pt a reduce distribuția în SNC a unor substanțe
precum antihistaminicele H1 de generația a-2-a)
 substanțe cu stereospecificitate pentru sistemele de transport
activ
ex: levodopa cu sistem transportor de aminoacizi

Datorită permeabilității crescute pentru substanțele lipofile

 substanțe cu lipofilie înaltă difuzează ultrarapid  latență
ultrascurtă + durată ultrascurtă (tot atât de rapid se întorc și se
redistribuie în țesutul lipidic)
!!! Nu pot trece substanțe disociate:
ex: derivați cuaternari de amoniu
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
• Factori specifici
 vârsta: la nou-născut, bariera este slab dezvoltată (se dezvoltă
treptat până la 2 ani)  difuziunea e crescută comparativ cu
adultul  sunt contraindicate anumite medicamente ce pot difuza
cu ușurința:
ex: morfina
 inflamația meningelui: grăbește difuziunea

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
b) Difuziunea prin placentă
Placenta = membrană de schimb, care se interpune între
cele 2 teritorii sanguine, matern și fetal (rol de nutriție pentru
făt) având o suprafață relativ mare care crește cu sarcina (15
m2 la termen)

• Caracteristici de permeabilitate: membrană lipidică, cu pori și

sisteme de transport activ (doar de la mamă la făt, nu și
invers)

Observație:
Fătul nu are sisteme de transport activ, dar nu are nici
sisteme enzimatice de biotransformare a substanțelor
medicamentoase = avantaj, deoarece nu pot apărea la făt, prin
biotransformare din medicamente liposolubile compuși polari,
de care fătul nu se poate debarasa.
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Substanțe care pot trece:

Mamă Făt: - lipofile

- hidrosolubile
- stereospecifice cu transportori  nu se mai pot
întoarce de la făt la mamă, fătul nu le poate biotransforma  se
pot acumula cu apariția de efecte adverse foarte grave (efecte
teratogene)

Făt Mamă: - substanțe lipofile, nedisociate difuziune simplă

- substanțe hidrofile  filtrare

Observație: nu pot trece substațele polare provenite fie de la

mamă, fie apărute la făt în urma unei degradări neenzimatice și se
vor concentra la făt favorizând apariția malformațiilor

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
Exemplu: TALIDOMIDA (tranchilizant lipofil ce suferă hidroliză
neenzimatică la făt de 20 de ori mai intensă decât la mamă în 24
de ore  efecte teratogene, cu focomelie (lipsa antebrațelor)

Tranchilizantele benzodiazepine sunt incriminate în apariția

efectelor teratogene, cu malformații cranio-faciale la animale 
contraindicate în primele 3 luni de sarcină.
Exemple de medicamente CI în sarcină (sau regim restrictiv):
-benzodiazepine - antidiabetice orale
-antibiotice tetracicline - antiepileptice
-hormoni sexuali
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
c) Difuziunea prin bariera sânge-lapte
are loc la nivelul glandelor mamare, în procesul lactației

Caracteristici de permeabilitate: membrană lipidică, cu pori, fără

sisteme de transport activ.
Substanțe care trec:
-lipofile, neionizate cu ușurință
-hidrofile cu atât mai ușor cu cât au masa mai mică
Factori care influențează intensitatea efectelor resimțite de sugar:
● doza administrată de mamă
● numărul alăptărilor/zi
● momentul administrării raportat la momentul alăptării (conc.max.
după 1-2 ore de la administrare)
● coeficient de partaj sânge-lapte

Observație: laptele are pH mai acid (7,2) decât plasma (7,4)  în

laptele matern se pot concentra medicamente bazice ca de ex:
alcaloizi (cafeină, codeină morfină, atropină, papaverină)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Alte medicamente care pot difuza în laptele matern, cu
posibila apariție a reacțiilor adverse la sugar:

-antibiotice și chimioterapice (tetraciclină, sulfamide,

chinolone - ciprofloxacina)

-hipnotice barbiturice

-purgative antracenozide

-antiepileptice (fenitoină, fenobarbital)

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 B) Difuziunea prin membrana celulară

• membrana celulară  membrană lipidică, cu pori mici

(aproximativ 10Å)
• pH-ul intracelular este mai acid decât pH-ul intercelular

Substanțe care pot trece:

-lipofile cu M < 350
-hidrofile cu M < 100
-polare, cu sisteme de transport activ

Bazele slabe se pot concentra intracelular (mai mult decât acizii

slabi), deoarece disociază la pH-ul intracelular

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 3. DISTRIBUIREA PROPRIU-ZISĂ
cuprinde :
a) distribuirea în compartimentele hidrice
b) distribuirea în țesuturi

a) Există 3 compartimente hidrice ale organismului, separate prin

membrane biologice:
- intravascular
- intercelular
- intracelular

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 Stările fiziologice speciale pot modifica volumele
compartimentelor hidrice și pot influența difuziunea:
• sarcina apare un compartiment în plus (compartiment fetal)
care reprezintă aproximativ 10% din volumul de distribuție al
mamei, la sfârșitul gestației.
•nou-născut  apa totală crește
•vârstnici  apa totală scade
•obezi  scade apa totală, crește țesutul adipos
Medicamentele se pot distribui:
numai intravascular – medicamente cu moleculă mare: Dextrani
(înlocuitori de plasmă), Heparina
în 2 spații (intravascular + intercelular): diuretice osmotice tip
Manitol, aminoglicozide tip Streptomicina
în toate cele 3 spații: majoritatea medicamentelor
Consecința distribuirii în cele 3 spații:
 Fcin (scade viteza de eliminare, crește t ½)
 Fdin (crește durata acțiunii)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
b) Tipurile de distribuire în țesuturi

- uniformă  în toate țesuturile, ex: alcool, narcotice

- selectivă  în anumite țesuturi, ex: iod în tiroidă, calciu și fosfor
în oase, tetraciclina în oase, dinți, arsen și mercur în piele și păr,
digoxina în miocard, bifosfonații în oase
-bifazică  distribuire rapidă în SNC, apoi redistribuire cu stocare
în țesutul adipos, ex: substanțe foarte lipofile (narcotice).

Consecința  latență și durată ultrascurte,

medicamentul rămâne însă în organism după ce efectul a încetat.

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
• Parametrul cantitativ al distribuției este volumul de distribuție
aparent (VD)

D = doza administrată
VD = D/Co
Co = concentrația dozată în plasmă imediat
după administrarea i.v. în bolus

VD = spațiul (volumul) în care substanța este distribuită în aceeași

concentrație cu concentrația din sânge (ca si când organismul ar fi
un singur compartiment)

Utilitate – în funcție de valoarea VD , se poate ști în câte spații

hidrice se distribuie un medicament în organism.
VD – este un volum aparent și diferă mult de cel real în anumite
situații, când substanța medicamentoasă se leagă în procent
mare de proteinele plasmatice sau de proteinele tisulare.

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 ex : ► dacă medicamentul se leagă în procent mare de
proteinele plasmatice => Co foarte mare; VD foarte mic
(VD aparent << VD real )

Fenilbutazona  se leagă 98%, VD aparent = 7-8 litri, => se

distribuie intravascular și puțin intercelular (fals – ea ajunge și
intracelular!)

► dacă medicamentul se leagă în procent mic de

proteinele tisulare => Co foarte mic => VD foarte mare
(VD aparent >> VD real)

Digoxina  VD aparent – 500litri – volum mult mai mare decât

volumul total de apă din organism.

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 • Aspecte particulare ale distribuției

I. CIRCUITUL ENTERO – HEPATIC

STOMAC

INTESTIN BILĂ

ALTE CĂI
DE ADM. CIRCULAȚIA
Abs. GENERALĂ
ex. intrarectal

SÂNGE VENOS DIN FICAT

SISTEMUL PORT-HEPATIC

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
  medicamentele administrate oral sau pe alte căi ajung la ficat
și se pot elimina prin bilă în duoden, de unde pot fi reabsorbite
ex: antibiotice (rifampicina, eritromicina, tetraciclina)

Consecințe :

►Fcin – scade eliminarea, crește t1/2

►Fdin – creșterea duratei și intensității acțiunii
►Ftox – efecte adverse când eliminarea biliară este întârziată
(ex . Rifampicina –efecte toxice hepatice )

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
II. CIRCUITUL ENTERO-GASTRIC
CALEA ORALĂ

STOMAC

eliminarea prin
INTESTIN
mucoasa
gastrică
ALTE CĂI DE
SISTEM PORT ADMINISTRARE
(intrarectal superior)

FICAT

CIRCULAȚIA
GENERALĂ ALTE CĂI (ex. i.v.)
Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 circuitul enterogastric se poate manifesta pentru substanțele
bazice, lipofile, administrate p.o. sau pe alte căi care în
sânge se află în procent mare sub formă nedisociată și pot
difuza prin mucoasa gastrică în lumenul gastric unde
disociază și se acumulează

ex: alcaloizi (morfina, atropina)

Observație: ►în intoxicații cu alcaloizi (morfina) se poate

scurtcircuita circuitul entero-gastric prin spălături gastrice =>
împiedicarea reabsorbției

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 4. FIXAREA ÎN ȚESUTURI
poate fi : - reversibilă
- ireversibilă (mult mai rar)
Locuri posibile de stocare:
a) În țesutul adipos
b) Fixare pe proteinele tisulare și/ sau plasmatice
c) Fixare pe substraturi receptoare
a)  fixarea în țesutul adipos este posibilă pentru medicamente
lipofile
ex: - la administrarea cutanată, unele substanțe sunt stocate în
țesutul adipos
- narcoticele se stochează în țesutul adipos care
funcționează ca rezervor (substanțele există în organism deși
efectul a dispărut)
b.1.)  legarea pe proteinele tisulare – este în funcție de afinitate

ex: ● aminoglicozide tip streptomicină, se fixează și se

depozitează în cortexul renal  etapa de eliminare renală are
2 faze și 2 tipuri de timpi de înjumătățire:
►faza β cu t1/2 (1,5-2 ore)
►faza γ de eliminare tardivă cu t1/2 de 50-120 ore,
responsabilă de nefrotoxicitate

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
 ex: ● antimalaricele – se leagă la nivelul nucleului de
nucleoproteine (mepacrina în ficat, clorochina în iris)  în
accesele de malarie se vor administra doze de atac foarte mari,
urmate de doze de întreținere mai mici

ex: ● As și Hg – se fixează aproape ireversibil la nivelul

pielii și al fanerelor (unghii, păr)  probe legale mulți ani după
moarte

În acest fel a putut fi dovedită uciderea unor personalități celebre

ale istoriei:

►Napoleon prezenta urme de As în păr după 150 de ani

►Mozart a fost intoxicat cu Hg, manifestând un
comportament maniacal în ultimii ani de viață

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009
b.2.) legarea de proteinele plasmatice în procent mare (> 95 %)
este considerată o formă de stocare a medicamentului în
organism

c)  anumite medicamente pot avea o afinitate foarte mare

pentru substraturi enzimatice de la nivelul locului de acțiune  se
stochează la nivelul locului de acțiune, cu efect de lungă durată

Ex: ►PSmim indirecte, anticolinsterazicele, din grupa derivatiilor

organofosforici – legare ireversibilă
►Bifosfonații – stocare în os, inhibă resorbția osoasă indusă
de osteoclaste

Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE: Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009