Metode (canale) de comunicare

Comunicarea se poate face verbal (scris sau oral) și nonverbal. Aceste metode au ca
avantaje și dezavantaje care se suprapun, ele pot fi utilizate împreună astfel încât avantajele
uneia să suplinescă dezavantajele celeilalte. Mijloacele vizuale pot fi folosite pentru a completa
comunicarea verbal.
Comunicarea scrisă are avantajul menținerii înregistrării mesajelor. Dezavantajul
mesajelor scrise este acela că pot fi prost sau greșit exprimate de către cei care le concept și nu
pot furniza feedback imediat.
Comunicarea orală are avantajul că permite un schimb de informații rapid și un feedback
imediat.
Comunicarea nonverbal – limbajul trupului – constă în expresia feței, gestică.
Comunicarea nonverbală poate susține sau contrazice comunicarea orală.
Tipuri de comunicarea în funcție de numărul de participanțin și tipul de relație dintre
aceștia:
- Comunicarea intrapersonală
- Comunicarea interpersonal
- Comunicarea de grup
- Comunicarea public
- Comunicarea de masă.
Comunicarea se realizează în tipuri diferite în funcție de domeniul de activitate:
- După relația E și R – monologice
-dialogice
- După situația de comunicare: - tip oficial
-tip științic
- tip publicistic
- tip colocvial
-tip literar

Surse de informații
Informația comunicată verbal îmbracă un tablou divers de texte:
-texte monologice:
-orale: -tip oficial – alocuțiuni
- tip științific - prelegeri
- tip publicistic – informații, știri radio, tv
- tip colocvial - relatări
- tip literar – texte literare
-scrise: - tip oficial – documente
- tip științific – lucrări cu caracter științific
- tip publicistic – articole presă
- tip colocvial – jurnal intern
- tip literar
- texte dialogice:
- orale: - tip oficial
- tip științific - dezbateri
- tip publicistic – interviuri
 - tip colocvial – conversația uzuală
- scrise: - tip oficial
- tip științific
- tip publicistic
- tip colocvial
Comunicarea orală implică raporturi între parteneri, în schimburile de informație care au
loc între ei, iar aceste raporturi pot fi:
- simetrice
- complementare
Comunicarea este un process continuu.

Comunicarea asistentă – pacinet constă în discuțiile purtate de aceasta cu pacientul, având

ca scop identificarea nevoilor nesatifăcute ale pacientului, a manifestărilor de dependență și a
căilor prin care asistenta poate interveni în satisfacerea nevoilor pacientului.
Comunicarea este influențată de simptomatologia bolii. Pacienții depresivi intră deosebit de
greu în contact cu personalul medical, asistenta medicală trebuie să conștientizeze starea
pacientului și să acționeze în sensul stabilirii unei comunicări cu acesta.
Etapele comunicării asistentă – pacient
- A face cunoștiință
- indicați cine sunteți și de ce vă aflați acolo (vă spuneți numele, funcția scopul
comunicării), pacinetul va fi asigurat de confidențialiatea dialogului.
- Desfășurarea comunicări
Adresați-vă pacintului pe numele de familie
Puneții întrebări formulate simplu și clar (folosiți un ton plăcut,folosiți cuvinte pe
înțelesul pacientului, priviți pacinetul în ochi, fiți coerent și evitati să săriți de la o idee la
alta)
Ascultați eficient (acordați atenție persoanei care vorbește, aveți răbdare, păstrați-
vă calmul, nu vorbiți, demonstrați persoanei care vorbește că o ascultați).
-încheierea dialogului. Asistenta medicală mulțumește pacientului pentru timpul acordat și
răspunsurile primite