CREANGA DE AUR

De Mihail Sadoveanu

Romanul Creanga de aur apărut în 1933, prezintă episoade din istoria Bizanţului anului 787. Este un
roman mitic deoarece este operă epică în proză, cu un număr mare de personaje şi o acţiune complexă,
avănd ca temă expunerea vremii arhaice a magilor care continuă iniţierea în tainele lumii.
În expoziţiunea romanului, profesorul Stamian, aflat intr-o tabără organizată începe istrisirea despre
evenimentele ce au avut loc în Bizanţ în anul 787, cu diverse conflicte interne şi primejdii cărora
împărateasa Irina încearcă să le facă faţă.
În anul 780, Kesarion Breb, un tânăr din Dacia, este trimis de al treizeci şi doilea decheneu, preot al
lui Zamolxe, să se iniţieze în tainele lumii la templele egiptenilor şi să afle rosturile noii credinţe
(creştinismul) care se răspândeşte cu repeziciune în tot Bizanţul.
Breb îşi uimeşte semenii cu darurile sale neobişnuite: citeşte pe buze de la distanţă, descifrează cu
uşurinţă gândurile oamenilor, ori „ghicitorile” cele mai încâlcite, ascultă glasul animalelor (părând să
înţeleagă ce-i „spune” catârul său) şi, mai ales, citeşte în semnele tainice ale viitorului.
În călătoria sa de a îndeplini misiunea, Kesarion a fost urmat de un slujitor, un dac crestin. Kesarion
Breb a urmat apoi învăţăturile preoţilor iniţiaţi în creştinism.
În anul 787, Kesarion Breb împreună cu slujitorul său a plecat spre marele Bizanţ spre a pune în
aplicare planul bătrânului decheneu. În Bizanţ l-a cunoscut pe episcopul Platon care era foarte apreciat
de Irina, împărăteasa şi mama lui Constantin.
Împărăteasa Irina domnea în Bizanţ, unde a stabilut creştinismul religie oficială în teritoriu. A reuşit
de asemenea să renoveze vechile biserici crestine, precum şi icoanele din acestea.
Localitatea încotro se îndrepta kesarion şi slujitorul său a fost Amnia. Pe drum ei au poposit la un han
de unde a aflat de cuviosul Filaret. Acesra era cunoscut în întreg ţinutul pentru bunătatea, dar şi
sfinţenia acestuia. Kesarion avea de la episcopul Platon un dar pentru Filaret; zece măgari încărcaţi cu
grâu. La vederea darului, Filaret şi familia lui s-au bucurat, însă nu a durat mult bucuria, deoarece
casa a fost mai târziu încărcată cu cerşetori.
La casa lui Filaret, Kesarion a cunoscut-o pe Maria, nepoata lui Filaret căreia i-a dat să probeze
conturul împărătesc, care i s-a potrivit perfect. Astfel Maria a fost dusă la palat spre a fi prezentată lui
Constantin şi Irina. Scopul era o întrecer între fete pentru a deveni soţia lui Constantin. Astfel, la palat
mai erau încă nouăsprezece fete frumoase de viţă nobilă. Însă acest lucru nu a înpiedicat-o pe Maria
de la Amnia să câştige, care, după un lung concurs, a reuşit să ajungă lângă Constantin ca soţie.La
nuntă a participat, firesc, şi familia Mariei care, în cele din urmă s-au mutat la curtea înmărătească.
Însă Constantin a fost necredincios soţiei sale dar şi mamei dale împotriva căreia a uneltit. Despre
acest plan ştia şi Kesarion Breb care i-a povestit împărătesei Irina, aceasta închizându-l pe fiul ei şi
pedepsindu-l. La aflarea ceştii varagii şi paznicii s-au răsculat şi au reuşit să-l elibereze pe Constantin
care mai târziu a fost încoronat înlocuind-o pe mama sa, Irina.
Constantin a renegat-o pe soţia lui, Maria, şi s-a căsătorit cu Teodota.
Maria a fost alungată în insula Principelor unde aceasta a fost obligată să se prostitueze, timp în care
bunicul ei a murit. Dar Maria a asistat numai la moartea şi priveghiul bunicului ei pentru că soţul ei nu
i-a dat voie să se ducă şi la priveghiul bunicii ei.
Dar în tot acest timp, în Bizanţ poporul aflase de nelegiuirile lui Constantin şi l-au detronat în cele din
urmă.
Când Kesarion Breb s-a întors în Dacia, Constantin geja îl omorâse pe episcopul Platon la fel ca şi pe
Alexie Moseles. Kesarion a aflat despre detronarea lui Constantin dintr-o scrisoare primită în Dacia.
Scria cum că fiului lui Irina i-a fost luat locul pe tron de către mama sa care l-a pedepsit. În acest
proces, Irina a fost ajutată de varangii şi de popor. Astfel Irina a revenit pe tronul Bizanţului, iar Maria
a aflat toate acestea de la un sol trimis la mănăstirea unde aceasta trăia.
Astfel Kesarion Breb devenise ultimul decheneu. El a ieşit pentru a binecuvânta oamenii Daciei,
despre care auzise de la slujitorul său, Constantin , că mulţi susţineau ideea ridicării de mănăstiri
creştine în Dacia dar că se temeau de forţa slujitorului lui Zamolxis.
Titlul romanului „Creanga de aur”, simbol al regenerării şi nemuririi, al înţelepciunii, al cunoaşterii
releva principalele atribute ale eroului Kesarion Breb.