SIGURANŢA CONSTRUCŢIILOR - Curs 2 -

Ș. L. Dr. Ing. Dragoș Vintilă

CONCEPTUL DE SIGURANŢĂ

1.1 NOȚIUNI DE CALCUL STATISTIC ȘI PROBABILISTIC

2
NO Ț IUNI GENERALE:
„Ingineria constă în aplicarea principiilor ştiinţifice
în scopuri practice ca proiectarea, construcţia şi
exploatarea unor structuri, echipamente şi
sisteme eficiente şi economice"

(The American Heritage Dictionary of the English

Language, 1978).

3
NO Ț IUNI GENERALE:

Utilizând cunoştinţele ştiinţifice şi practice, orice inginer, în orice domeniu de

specialitate, poate proiecta şi realiza atât produse de calitate superioară, cu costuri
relativ ridicate, cât şi produse mai puţin sigure, mai puţin fiabile şi/sau mai puţin
performante, cu avantajul imediat al unor costuri reduse.

4
NO Ț IUNI GENERALE:

Ambele soluţii sunt nu numai posibile ci şi larg practicate în toate domeniile, astfel
încât să poată fi satisfăcute toate gusturile şi posibilităţile beneficiarilor. Dacă
beneficiarii sunt persoane fizice sau întreprinderi particulare, decizia le aparţine şi
are consecinţe numai asupra situaţiei lor.

5
NO Ț IUNI GENERALE:
Dacă, însă, beneficiarul este un organism social (instituţie publică,
de stat) şi utilizarea produsului are consecinţe sociale sau de interes
public, cum ar fi: siguranţa construcţiilor de locuit în general,
siguranţa circulaţiei, evitarea dezastrelor sau pur şi simplu interesul
economic general (de regulă naţional) este necesară o decizie care
să satisfacă interese generale şi în consecinţă unul sau mai multe
criterii care să conducă la acest rezultat.

6
NO Ț IUNI GENERALE:
Principiul fundamental, care defineşte esenţa ingineriei constă în
nevoia de a asigura un echilibru convenabil şi raţional între costul
iniţial al produsului (economicitate) şi cheltuielile de exploatare, între
care cele provenite din pagubele produse prin nefuncţionarea
sau/şi avaria acestuia constituie partea cea mai importantă.

7
NO Ț IUNI GENERALE:
Pentru a compara economicitatea cu siguranţa este nevoie ca
aceasta din urmă să fie exprimată în termeni economici.

8
NO Ț IUNI GENERALE:
Expresia economică a unei siguranţe scăzute este reprezentată de
rata aşteptată a pagubelor, exprimată prin suma produselor dintre
probabilitatea apariţiei diferitelor tipuri de disfuncţionalităţi
posibile (incidente, accidente, avarii) şi valoarea pagubelor în cazul
producerii acestora (reparaţii, lipsa beneficiilor, remedieri şi mai cu
seamă urmări ale avariilor, extrem de importante în unele cazuri,
cum ar fi cele provocate de ruperea unui baraj).

9
NO Ț IUNI GENERALE:

Prin teoria statistică sau statistică matematică se înţelege

disciplina care se ocupă cu formularea şi interpretarea legilor de
comportare, atât ale fenomenelor de masă (inaccesibile metodelor
deterministe) cât şi ale fenomenelor rare, având o frecvenţă redusă
de apariţie.

10
NO Ț IUNI GENERALE:

În statistica matamatică baza teoretică o constituie teoria probabilităţilor.

Un fenomen se numeşte determinist dacă depinde de un număr restrâns de cauze

cunoscute.

Caracteristica principala a a cestor fenomene este legătura directă dintre cauză şi

efect.

11
NO Ț IUNI GENERALE:

O variabilă este numită aleatoare când este o mărime care, ca rezultat al unui
experiment, poate lua o valoare oarecare din domeniul său de definiţie, fără să se
poată preciza dinainte care va fi această valoare.

Această realizare are un caracter pur întâmplător.

12
NO Ț IUNI GENERALE:

Variabilele aleatoare sunt de tip

 discret, atunci când iau o mulţime finită sau cel mult numărabilă de valori şi de tip
 continuu, atunci când mulţimea lor este nenumărabilă (poate lua orice valoare în intervalul ei de
variaţie).

13
NO Ț IUNI GENERALE:
Variabilele mai pot fi clasificate în variabile:
 dependente şi
 Independente - probabilitatea producerii uneia nu depinde de faptul dacă
celelalte s-au realizat sau nu.

14
NO Ț IUNI GENERALE:
Populaţia statistică este mulţimea tuturor valorilor posibile ale unei
variabile aleatoare.

Elementele componente ale unei populaţii poartă numele de unităţi

de populaţie.

Numărul N al unităţilor poartă constituie volumul populaţiei.

În funcţie de volum se disting populaţii finite şi populaţii infinite.

15
NO Ț IUNI GENERALE:
Cum nu mereu se dispune de populaţii statistice (ex: debitele unui
râu), se recurge la studierea unor eşantioane care trebuie să
reflecte cât mai corect caracteristicile populaţiei.

Pentru aceasta se pun următoarele condiţii:

16
NO Ț IUNI GENERALE:
populaţia să fie cât mai omogenă;
volumul selecţiei să fie cât mai mare;
toate unităţile care formează selecţia să fie extrase la întâmplare;
fiecare unitate să aibă aceeaşi probabilitate de a face parte din
selecţie.

17
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Date inițiale: valori sau calități ale caracteristicii studiate obținute prin
teste sau experimente sau prin sondaj.
Fie o selecţie n de volum şi x1, x2, ... , xn valorile caracteristice
măsurate ale eşantionului.
Aceste valori se ordonează crescător şi se obţin x11, x22, ... , xnn valori
discrete consecutive.
Numărul de apariţii n1, n2, ... , nk poartă numele de frecvenţă absolută
a fiecărei valori.

18
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Evident suma frecvenţelor absolute este egală cu volumul selecţiei.

n
Raportând
i 1
i n
frecvenţele absolute la volumul selecţiei se obţin frecvenţele
relative, definită astfel:

ni
fi 
n

19
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Repartiţia unei variabile aleatoare este exprimarea probabilistică a
legii ei (adică a probabilităţii cu care variabila poate lua valori în
domeniul ei de variaţie).
Această funcţie are următoarele proprietăţi:
 are valori cuprinse între 0 şi 1;
 este nedescrescătoare, adică:

 este continuă la stânga, adică:

 iar la dreapta are valoarea

x(i )  x( j )  F  x(i )   F  x( j ) 
F  x  0  F  x 
F  x  0  F  x 
20
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
 Dacă variabila aleatoare poate lua valori doar în intervalul , probabilitatea
de nedepăşire este nulă la stânga intervalului analizat şi unitară la dreapta lui.
[ a, b)
Probabilitatea de depăşire este definită ca probabilitatea anuală de
apariţie a unui eveniment superioară sau egală cu valoarea x:

p  x  1 F  x

21
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Probabilitatea de depăşire poate fi, de exemplu, pentru un râu o
măsură a posibilităţii de valorificare a râului respectiv drept cale de
navigaţie. Pentru un dig de apărare împotriva inundaţiilor,
probabilitatea de depăşire a cotei coronamentului constituie o măsură
a riscului de inundare.

22
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
În practică se mai utilizează şi denumirea de asigurare pentru
probabilitatea de depăşire. Această denumire este deseori
nejustificată.

Noţiunea de asigurare a fost introdusă în domeniul gospodăririi apelor

medii, domeniu în care se pune problema livrării apei la beneficiari, cu
probabilitate ridicată (95%, 97%, etc.).
În acest caz probabilitatea reprezintă într-adevăr gradul de asigurare.

23
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
În practica inginerească interesează în special probabilităţile de
depăşire foarte mici (5%, 1%, 0,1%, etc.) în vederea dimensionării la
debite corespunzătoare a unor lucrări hidrotehnice.

Dacă considerăm debitul maxim anual cu probabilitatea de depăşire

de 1%, aceasta reprezintă probabilitatea ca într-un an oarecare (în
orice an) să se producă un debit mai mare sau egal cu Q1%.

24
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Considerând că s-au executat lucrări dimensionate la acest debit,
gradul de siguranţă al sistemului este de 99%, iar 1% reprezintă riscul
anual de depăşire a capacităţii sistemului, care evident nu poate fi
interpretat ca asigurare.
Prin urmare, probabilitatea de depăşire are semnificaţia unui risc
anual de depăşire a valorii Q1%.

25
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Dând această interpretare noţiunii de probabilitate de depăşire,
rezultă că
 p% reprezintă un risc anual, deci
 1-p% reprezintă siguranţa unui sistem în decurs de 1 an.

Cum realizarea valorii debitului maxim într-un an poate fi considerată

independentă de valorile din ceilalţi ani, gradul de siguranţă dintr-un
număr n de ani poate fi scris

1  p 
n

26
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Rezultă că riscul asociat unei perioade de n ani are valoarea
complementară siguranţei sistemului pentru acelaşi interval de ani:

Cu cât n este mai mare

n cu atât tinde către 1, deci cu cât perioada
n 1
esteRmai  1cu
mare p  riscul devine certitudine.
 atât
Dacă n=100 ani, p=1% riscul

R100  1  1  0, 01
100
 1  0,375  0, 635  63,5%

27
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Perioada de revenire (sau repetare) a valorii x, este definită ca
intervalul de timp, în ani, între fenomene a căror intensitate depăşeşte
valoarea x.
Se poate defini prin inversul probabilităţii de depăşire a sa într-un an:

Ea trebuie înţeleasă ca valoare medie, caracteristică unei perioade

1 timp (mii 1sau zeci de mii de ani).
T  x 
foarte lungi de

p  x 1 F  x

28
DEFINI Ț II Ș I ENUN Ț URI REFERITOARE LA PRELUCRAREA STATISTICĂ:
Este însă foarte important să se înţeleagă că alegerea acestei
perioade, deşi are unele justificări naturale, este totuşi pur
convenţională.
La fel de bine şi de corect din punct de vedere matematic ar fi să se
aleagă orice altă perioadă: o zi, o săptămână, 2 ani, 5 ani, un secol
sau un mileniu. Această modalitate convenţională de exprimare, astăzi
bine şi probabil definitiv fixată în numeroase domenii tehnice şi
ştiinţifice („epidemie de gripă gravă, cu perioade de revenire odată la
7 ani") are ca justificare comoditatea.

29
INDICATORI DE LOCALIZARE ŞI ÎMPRĂŞTIERE
Variabilele aleatoare sunt complet caraterizate prin densitatea de
repartiţie sau funcţia de repartiţie. În practică este necesară o definire
mai sumară a variabilelor analizate.

În acest scop se utilizează anumite valori caracteristice grupate în

parametri
 ai tendinţei centrale,
 ai variabilităţii şi
 ai formei.

30
PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE
Media aritmetică a variabilei X, mX, este abscisa centrului de greutate
al ariei de sub histograma frecvenţelor relative:

n
mX 
Unde: fx
i 1
i i

frecvenţa relativă în intervalul curent i

valoarea variabilei în mijlocul intervalului i, respectiv de sub
curbaf idensităţii de repartiţie
xi
f X x 

31
PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE
Media aritmetică este un indicator statistic al localizării valorilor
variabilei pe domeniul de definiţie.
Este o valoare centrală a variabilei şi se măsoară în aceleaşi unităţi.

Media aritmetică are următoarele proprietăţi:

32
 mC1 X 1  C  C1mX 1  C2 mX 2  C3mX 3  ...  Ci mX i
2 X 2  C 3 X 3  ...  C i X i  ...

PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE

Media aritmetică are următoarele proprietăţi:
 media unei constante C este egală cu constanta respectivă
 media unei sume de variabile aleatoare este egală cu suma mediilor variabilelor
respective
 media unui produs de variabile este egal cu produsul mediilor variabilelor
 proprietatea de operator liniar:

33
PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE
Interpretarea geometrică a valorii medii a unei variabile aleatoare:
 a-variabilă discretă, b-variabilă continuă

34
PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE
Mediana.
Se notează cu Me şi reprezintă valoarea centrală a unei repartiţii
statistice (probabilitatea ca variabila aleatoare X să ia valori mai mici
decât Me este egală cu probabilitatea ca X să ia valori mai mari ca
Me).

Prob  X<M e   Prob  X  M e   0,5

35
PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE
Interpretarea geometrică a valorii medianei unei variabile aleatoare:
 a-variabilă discretă, b-variabilă continuă

36
PARAMETRI AI TENDINŢEI CENTRALE
Modul.
Este notat cu M0 şi reprezintă acea valoare a variabilei care
corespunde frecvenţei celei mai mari.
Pentru o variabilă aleatoare de tip discret, punctul xm se numeşte mod
dacă este satisfăcută relaţia:

pm  pi ; i  m

37
PARAMETRI AI VARIABILITĂŢII
S-au imaginat mai mulţi parametrii pentru măsurarea dispersiei, bazaţi
în general pe noţiunea de abatere:

Amplitudinea sau extinderea repartiţiei reprezintă abaterea dintre

cea mai mare valoare observată xmax şi cea mai mică xmin.

38
PARAMETRI AI VARIABILITĂŢII
Abaterea medie reprezintă media abaterilor în valoare absolută
dintre valorile curente şi media aritmetică.

 x x i
eM  i 1
n

39
PARAMETRI AI VARIABILITĂŢII
Dispersia (varianţa) sau pătratul abaterii standard al variabilei X,

mX, al ariei de sub histograma normalizată

2

, este momentul de inerţie, în raport cu ordonata care trece prin media
X a frecvenţelor relative

Dispersia arenurmătoarele proprietăţi:

   f x  m
 dispersia
2 unei constante este 0
 dacă XC este o constantă
i  2
iiar X variabilă
X aleatoare atunci
i 1

 CX
2
 C 2 X2 40
PARAMETRI AI VARIABILITĂŢII
 dispersia unei sume de variabile aleatoare independente este egală cu suma
dispersiilor
Caracterizarea împrăştierii valorilor variabilei prin intermediul dispersiei

41
PARAMETRI AI VARIABILITĂŢII
Abaterea standard sau abaterea medie pătratică în raport cu media
variabilei X se defineşte şi este un indicator statistic al
împrăştierii valorilor variabilei pe domeniul de definiţie. Se măsoară în
aceleaşi unităţi caşi variabila.
  2 Poate fi interpretată geometric ca fiind
X X
raza de giraţie a ariei cuprinse între histograma normalizată a
frecvenţelor relative, respectiv curba densităţii de repartiţie, şi axa
absciselor, marimea ariei fiind prin definiţie egală cu unu.

42
PARAMETRI AI VARIABILITĂŢII
Coeficientul de variaţie al variabilei aleatoare, Vx, este un indicator
sintetic adimensional al împrăştierii statistice a datelor definit şi este
exprimat uzual în procente. El permite comparaţii între variabilitatea
statistică a variabilelor aleatoare de naturi fizice diferite.

X
VX 
mX

43
PARAMETRI AI FORMEI
Dacă valorile variabilei sunt egal dispersate de o parte şi de alta a
valorii centrale, variabila aleatoare are o repartiţie simetrică; în caz
contrar repartiţia este asimetrică.
Pentru o repartiţie simetrică media, mediana şi modul coincid,
iar valorile densităţii de repartiţie sunt egale în raport cu valoarea
medie:

f m  x  f m  x

44
PARAMETRI AI FORMEI
În cazul unei variabile aleatoare de selecţie coeficientul de asimetrie
se poate calcula cu relaţia:

k  1
3
i
Acest  i 1 este
Cs coeficient 3
nul în cazul unei repartiţii simetrice, deoarece
nVX din stânga valorii medii este egală cu ponderea
ponderea punctelor
punctelor din dreapta, semnele fiind contrare.

45
PARAMETRI AI FORMEI
Alura densităţii de repartiţie pentru valori ale
coeficientului de asimetrie pozitive, nule sau negative

46