Siguranţa Construcţiilor: Ș. L. Dr. Ing. Dragoș Vintilă

- Curs 1 -
SIGURANŢA CONSTRUCŢIILOR
Ș. L. Dr. Ing. Dragoș Vintilă
BIBLIOGRAFIE:
D. Lungu, D. Ghiocel – Metode probabilistice in calculul constructiilor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1982
D. Stematiu, Ş. Ionescu – Siguranţă şi risc în construcţii hidrotehnice – EDP, Bucureşti,
1999 și 2010
Radu Drobot – „Bazele statistice ale hidrologiei”, E.D.P. Bucureşti, 1997.
Corneliu Bob – „Verificarea calităţii siguranţei şi durabilităţii construcţiilor”, Ed. Facla,
Timişoara, 1989.
Dan Dubină, Dan Lungu şi colectivul – „Construcţii amplasate în zone cu mişcări seismice
puternice”, Ed. Orizonturi universitare, Timişoara, 2003
2
BIBLIOGRAFIE:
Chen Wai-Fah – „Structural Engineering Handbook”, Boca Raton: CRC Press LLC, 1999.
Andrzej Novak, Kevin Collins – „Reliability of structures”, CRC Press, Taylor & Francis
Group, 2013
Mohamed El-Reedy – „Reinforced Concrete Structural Reliability”, CRC Press, Taylor
& Francis Group, 2013
3
PERSPECTIVE ISTORICE
Multe din conceptele actuale folosite pentru a atinge siguranta
structurală au evoluat pe parcursul câtorva secole.
Chiar si societățile antice au încercat să protejeze proprii cetățeni prin

regulamente.
Cel mai vechi cod al constructorilor a fost folosit în Mesopotamia, de

HAMMURABI, regele Babylonului (1792 BC - 1750 BC)
4
5
În acest cod responsabilitățile sunt definite în funcție de consecințele
cedării:
Astfel dacă clădirea se prăbușea omorând fiul proprietarului, atunci
era ucis și fiul constructorului. Dacă sclavul proprietarului era ucis,
atunci trebuia ucis și sclavul constructorului.
Timp de secole cunoștințele despre proiectare și construire erau
transmise de la o generație la alta de constructori.
6
Constructorii încercau să copieze structurile de succes.
Astfel arcele din piatră aveau rezerve de siguranță mari. Încercările de a

crește înălțimea sau deschiderea se făceau pe baza intuiției. Dacă ceda
structura noua, proiectul era abandonat sau modificat...
7
Pe măsura trecerii timpului, legile naturii au fost mai bine înțelese. Astfel
teoriile matematice ale materialelor și comportării structurale au evoluat,
asigurând astfel baza rațională a proiectării structurale.
Primele formulări matematice ale problemelor de siguranță structurală sunt
atribuite lui
 Mayer 1926,
 Streletskii 1947,
 Wierzbicki 1936
8
Ei au definit parametrii încărcărilor și rezistenței ca fiind variabile
aleatoare, identificând astfel pentru orice structură de rezistență o
probabilitate de cedare finită.
Aplicarea practică a metodelor propuse nu a fost posibilă până în anii
1960 (Cornell și Lind), 1974 (Hasofer și Lind) când a fost definit indicele
de siguranță.
Este de remarcat că în prezent codurile bazate pe siguranță aplică aceste
concepte pentru proiectarea elementelor structurale, nu pentru sisteme
structurale.
9
Ei au definit parametrii încărcărilor și rezistenței ca fiind variabile
aleatoare, identificând astfel pentru orice structură de rezistență o
probabilitate de cedare finită.
Aplicarea practică a metodelor propuse nu a fost posibilă până în anii
1960 (Cornell și Lind), 1974 (Hasofer și Lind) când a fost definit indicele
de siguranță.
Este de remarcat că în prezent codurile bazate pe siguranță aplică aceste
concepte pentru proiectarea elementelor structurale, nu pentru sisteme
structurale.
10
CONCEPTUL DE SIGURANŢĂ
1.1 VARIABILITATEA ELEMENTELOR DIN SISTEMUL DE PROGNOZĂ
1.2 GRADUL DE SIGURANŢĂ
11
VARIABILITATEA ELEMENTELOR DIN SISTEMUL DE PROGNOZĂ
Determinism şi probabilism.
 Esenţa determinismului constă în convingerea că în natură, între cauze şi efecte există o corespondenţă mecanicistă, sigură şi
univocă.
 Incapacitatea de a rezolva exact anumite probleme părea rezultatul unei cunoaşteri temporar insuficiente şi a erorilor umane în
măsurarea cauzelor şi efectelor.
12
Determinism şi probabilism.
 Relațiile între evenimente
 Evenimentul A (cauza) este cauza pentru un eveniment ulterior, evenimentul B (efectul).
 Primul eveniment A este precedentul cronologic evenimentului B.
 Un eveniment de tip A este oricând urmat de evenimentul B.
13
 Determinism şi probabilism.
 Datorită lui Blaise Pascal şi Pierre de Fermat se
naşte teoria probabilităţilor.
 Aceasta se ocupa de fenomene particulare, în mod

fundamental supuse întâmplării (aruncări de zaruri,
extragerea din urne a unor bile divers colorate etc.) şi
se aplica cel mai adesea unor abateri ale proceselor
naturale de la rezultatele aşteptate în mod teoretic,
interpretate ca erori.
14
 Determinism şi probabilism.
 Doctrina probabilistă nu se opune şi în orice caz nu
denigrează doctrina deterministă, ale cărei merite în
dezvoltarea ştiinţei sunt uriaşe, în parte tocmai
pentru că miile de cercetători au crezut că
descoperirea unor legi şi relaţii exacte este posibilă.
 Doctrina probabilistă rafinează şi îmbogăţeşte

doctrina deterministă, aducând-o mai aproape de
fenomenologia reală. Determinismul este un caz
particular al probabilismului, pentru situaţiile în care
variabilitatea este mică (neglijabilă).
15
Cauze şi categorii de variabilitate.

 Variabilitatea este proprietatea obiectivă a mărimilor care definesc starea unui sistem ca şi a corelaţiilor dintre ele, de a putea
avea succesiv în timp sau în spaţiu, pe zone determinate, valori variate şi imprevizibile în mod particular, dar posibil
caracterizabile prin distribuţii probabiliste.
16
 Cea mai importantă este desigur natura fundamental aleatoare a fenomenelor din univers.
 La aceasta se adaugă unele cauze aparent subiective şi în mod ideal evitabile, cum ar fi:
incertitudinea (cunoaşterea incompletă),
eroarea (inclusiv imprecizia măsurătorilor),
ignoranţa (chiar şi temporară, individuală sau colectivă),
influenţe psiho-sociale (personalitatea celor implicaţi în sistem, psihoze colective, sabotaje).
17

 Exemple:
 debitele naturale afluente se pot modifica drept urmare a schimbărilor
climatice ciclice sau remanente, a modificării coeficienţilor de scurgere în
bazinul hidrografic (deforestări, schimbarea folosinţei terenurilor etc);
 solicitările seismice se pot modifica drept urmare a unor evoluţii ciclice sau
evolutive în mişcarea plăcilor tectonice, a apariţiei seismicităţii induse ori a
unor activităţi umane (minerit şi extracţii de substanţe utile, explozii
nucleare etc);
18

 Exemple:
 calităţile fizico-mecanice ale materialelor din structură sau/şi fundaţie se
pot modifica prin deformaţii, dizolvări, depuneri, solicitări mecanice ciclice
(oboseală), modificări structurale (îmbătrânire) ca urmare a unor factori
exteriori (radiaţii, variaţii de temperatură).
19
Definiţii:
 Fenomenele sau mărimile care depind de întâmplare se numesc aleatoare.
Cuvântul provine din limba latină

alea - zaruri şi
aleatorius - întâmplător.
20
Definiţii:
 Hazardul este o împrejurare cu cauză necunoscută sau o întâmplare neprevăzută;
Cuvântul vine din francezul hasard, împrumutat din spaniolul azar, provenit din arabul az-zahr, ambele
însemnând joc de zaruri.
21
Definiţii:
 In limbaj ştiinţific, procesele sau fenomenele supuse legilor hazardului se numesc stochastice.
Cuvântul vine din greaca veche:

stochastes - persoană care pretinde că descoperă lucruri ascunse sau prezice viitorul.
22
Se definesc următoarele categorii de variabilitate:
 hazard;
 ignoranţă;
 incertitudine;
 erori;
 comportament psiho-social.
23
Hazardul
 reprezintă caracterul aleator al mărimilor ce caracterizează fenomenele naturale
 Exemple:
 ape mari extraordinare, mişcări seismice, variaţii extreme de temperatură, precipitaţii, viteza, periodicitatea şi direcţia vântului
etc
24
Măsura hazardului
 probabilitatea de depăşire (sau complementul său până la 1, probabilitatea de
nedepăşire) a unei valori date a unei mărimi într-un interval de timp dat şi se
determină pe baza funcţiilor de distribuţie probabilistă corespunzătoare.
25
Incertitudinea
 caracteristică obiectivă a cunoaşterii umane asupra proprietăţilor materiei şi fenomenelor naturii şi
caracterizează de regulă calitatea şi cantitatea informaţiilor.
 Exemplu: proprietăţile fizico-mecanice ale materialelor (în mod obiectiv neomogene) se determină prin
teste punctuale în spaţiu şi timp, prin metode convenţionale şi susceptibile de erori, în condiţii diferite
de cele din natură.
26
Incertitudinea
 Relaţiile dintre diferiţi parametri (numite adeseori impropriu „legi ale fizicii") sunt obţinute pe cale
experimentală sau prin observaţii şi măsurători în natură şi sunt în sens matematic „corelaţii", cu
abateri variabile de la medie, a căror cauză este simplificarea deterministă şi uneori caracterul
aleator fundamental al unor fenomene.
27
Măsura incertitudinii este probabilitatea de nedepăşire (depăşire) a unei valori sau

probabilitatea de apariţie a acesteia într-un interval dat.
Gradul de incertitudine depinde de numeroşi factori ce pot fi grupaţi în două mari
categorii:
 factori care depind de ansamblul modelelor adoptate (real, fizic şi matematic);
 factori care depind de modelul matematic al distribuţiei statistice.
28
factori care depind de ansamblul modelelor adoptate (real,
fizic şi matematic):
 neomogenitatea materialelor din care sunt construite
structura şi fundaţia;
 calitatea şi cantitatea informaţiilor privitoare la
caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor şi
stabilitatea lor în timp;
 gradul de adecvare al modelelor fizic şi matematic la
modelul real din punct de vedere al ipotezelor (schema
geometrică, măsura omogenităţii, condiţii de margine,
considerarea tuturor factorilor primari semnificativi, relaţii
efort-deformaţie, nivele ale apei în lac, suprapuneri de
acţiuni şi efecte etc);
29
factori care depind de ansamblul modelelor adoptate (real, fizic şi

matematic):
 validitatea modelului matematic, respectiv capacitatea acestuia (şi a
metodelor de calcul) de a reproduce în spaţiu şi timp cu precizie suficientă
comportarea construcţiei în aspectele sale esenţiale;
 realizarea în execuţie a calităţilor preconizate în proiect;
 informaţii asupra variaţiei în timp a caracteristicilor fizico-mecanice reale.
30
micşorarea gradului de incertitudine:
 un grad mare de neomogenitate al structurii şi/sau fundaţiei
cere o discretizare detaliată a zonelor considerate
convenţional omogene şi un număr mare de lucrări de studii
şi determinări punctuale şi invers;
 tipul studiilor şi determinărilor se alege de regulă în funcţie

de metoda de calcul preconizată; în cazul când
determinările sunt limitate la posibilităţi modeste, se impune
limitarea la metode de calcul corespunzătoare, simple
(elementare);
31
 determinarea valorii unor parametri fizico-mecanici trebuie
făcută în condiţii similare celor din natură (condiţii de
margine, de drenare, de consolidare, nivel de solicitare sau
deformare etc), ţinând seama şi de efecte de scară, în acord
cu ipotezele modelelor matematice;
 adoptarea unor modele matematice sofisticate, capabile să

reproducă stări complexe de efort deformaţie şi/sau
procese naturale speciale (plasticitate, reologie) este strict
necesară dacă acestea sunt esenţiale (definitorii) pentru
comportarea construcţiei şi, dimpotrivă, nu sunt necesare
dacă efectul utilizării lor este minor;
32

 studiile şi determinările trebuie să se concentreze (numeric şi calitativ) asupra
parametrilor care influenţează sensibil rezultatele şi mai puţin sau deloc
asupra acelora la care orice valoare din domeniul fizic probabil de variaţie
conduce la rezultate foarte asemănătoare (cum ar fi în numeroase tipuri de
calcule coeficientul Poisson).
33
factori care depind de modelul matematic al distribuţiei statistice

 verificarea riguroasă a ipotezelor statistice (independenţa statistică a
elementelor şirului, apartenenţa acestora la aceeaşi populaţie statistcă etc);
 alegerea corectă a tipului funcţiei statistice (cu cele mai bune rezultate în
testele de verosimilitate).
34
Ignoranţa
 necunoaşterea la un moment dat a unor fenomene, moduri de cedare, factori
de influenţă, corelaţii sau dependenţe funcţionale între parametrii etc, ca
urmare a limitelor cunoaşterii în stadiul atins la un moment dat în ştiinţă şi
tehnică
 poate fi obiectivă şi subiectivă
35
Erorile umane
 constituie un factor de variabilitate obiectiv, ce poate fi redus (până la valori
neglijabile) prin sisteme de control al calităţii.
36
Comportamentul psihosocial
 Personalitatea proiectanţilor,
 Sabotajele sau forţa majoră,
 Intervenţia unor factori de decizie incompetenţi în probleme tehnice (organe
administrative sau politice)
37
GRADUL DE SIGURANŢĂ
DEFINIREA GRADULUI DE SIGURANŢĂ
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte

siguranţa ca pe un „sentiment de linişte şi încredere de a se şti
la adăpost de pericole".
Anticipând asupra concluziilor analizei probabiliste a

siguranţei există tentaţia de a afirma că şi în domeniul
ingineresc siguranţa este în mare măsură un sentiment, izvorât
finalmente din informaţii, analize, calcule, judecăţi, sinteze etc,
puternic marcat de „sensibilitatea" analistului.
38
Pe cale intuitivă şi „sentimentală" toată lumea simte că
siguranţa nu poate fi absolută, că poate fi mai mare sau mai
mică în diferitele situaţii posibile şi că deci ea nu poate fi
confundată cu „certitudinea", care este un alt înţeles al
cuvântului în exprimarea curentă.
De aceea corect ar fi să se vorbească despre gradul de
siguranţă sau nivelul de siguranţă. Ţinând însă seama de
uzanţele bine fixate în limbajul ingineresc, trebuie să se
admită că în locul noţiunii „grad de siguranţă” să se poată
folosi noţiunea de „siguranţă", dar cu înţelesul celei dintâi,
care nu implică certitudine.
39
În termenii practicii inginereşti, siguranţa este speranţa ca o
construcţie să se comporte conform aşteptărilor, respectiv
să nu se producă cedarea (ruperea) sa sub acţiunea
solicitărilor virtual posibile dar raţional limitate, într-un
interval de timp dat (de regulă, durata de viaţă proiectată a
acesteia).
40
MĂSURA SIGURANŢEI
Principala modalitate de a evalua cantitativ capacitatea unei
construcţii de a se comporta conform intenţiilor şi aşteptărilor
celor ce le realizează este calculul ingineresc.
Simplificările şi ipotezele necesare alcătuirii modelului
matematic al sistemului „structură-fundaţie", variabilitatea
aleatoare a elementelor cu care operează acesta şi erorile
nedepistate fac evidentă posibilitatea ca în cazuri extreme să
apară cedarea, de regulă prin suprapunerea întâmplătoare
a unor factori primari cu valori nefavorabile.
41
Evaluarea cantitativă a siguranţei se reduce deci la evaluarea
posibilităţii de a nu avea loc o cedare, indiferent de natura
acesteia şi de modul în care s-ar putea produce.
Practica şi anticipaţia indică o plajă practic nelimitată de
asemenea moduri.
De exemplu, pentru baraje modurile de cedare pot fi:
 deversarea,
 alunecare generală (pierderea stabilităţii),
 distrugerile locale ale materialelor (eforturile depăşesc
rezistenţele),
 deformaţiile inadmisibile funcţional,
42
 infiltraţiile prin fundaţie (mari sau/şi evolutive),
 degradarea materialelor (prin agresiuni sau îmbătrânire),
 lichefierea fundaţiilor etc.
 Modurile de cedare, iniţial independente, pot să se

potenţeze reciproc, conducând la o evoluţie exponenţială
spre ruperea construcţiei.
43
 Un mod de cedare este deci o modalitate prezumptivă
(ipotetică) prin care un sistem „construcţie-fundaţie" îşi
poate pierde funcţiile pentru care a fost conceput (de
retenţie a apei, etanşeitate, rezistenţă, deformaţie,
deplasare, stabilitate etc).
44
 Fiecărui mod de cedare îi corespunde o metodă de calcul,
constituind un sistem de calcul numeric care permite trecerea
de la valorile caracteristicilor de intrare în sistem (solicitări şi
evenimente exterioare, alcătuirea structurii şi fundaţiei,
caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor, relaţii
spaţiale şi temporale între acestea) la valori ale unui
parametru semnificativ pentru acel mod de cedare,
constituind ieşirea din sistem.
45
 Acesta poate avea conţinut fizic foarte variat, în funcţie de
modul de cedare studiat:
 efort,
 deformaţie,
 deplasare,
 permeabilitate,
 raport între forţe sau eforturi caracteristice,
 proprietăţi fizico-mecanice şi stabilitatea lor în timp.
46
 El trebuie definit în spaţiu (punct, secţiune,
suprafaţă, volum) şi timp (în raport cu succesiunea
evenimentelor exterioare şi evoluţia proprietăţilor
interne ale sistemului „construcţie şi mediul său
eficient").
47
Orice parametru semnificativ are două valori caracteristice:
 valoarea efectivă, numită „solicitare" sau solicitare totală, notată cu S - rezultat
sintetic al acţunilor exterioare şi solicitărilor şi al condiţiilor în care acestea se
exercită;
 valoarea capabilă, numită „capabilitate" sau rezistenţă totală, notată cu R,
rezultat sintetic al rezistenţelor şi capacităţilor de preluare, redistribuire în spaţiu
şi timp şi transmitere spre mediul înconjurător a solicitărilor.
48
Câteva exemple de perechi (S - R) caracteristice pentru unele moduri
de cedare:
debit afluent - debit capabil al evacuatorilor;
efort efectiv - efort capabil;
deformaţie efectivă - deformaţie admisibilă;
deplasare efectivă - deplasare capabilă (sau
admisibilă funcţional);
debit infiltrat de calcul - debit infiltat admisibil;
fisuri posibile calculate – fisuri admise etc.
49
Atât S cât şi R sunt funcţii cu dependenţă complexă de elemente
primare.
De exemplu solicitarea sintetică „moment încovoietor în secţiunea A-A" a

unei grinzi de beton armat este funcţie de greutatea proprie, sarcina
utilă, acţiuni seismice, încărcări din vânt şi zăpadă, variaţii de
temperatură etc, precum şi de alcătuirea structurii static nedeterminate
din care face parte grinda.
50
Rezistenţa sintetică „moment capabil" în aceeaşi secţiune este funcţie de
rezistenţele betonului, rezistenţa la întindere a oţelului din armături,
dimensiunile reale ale secţiunii transversale a grinzii, dispunerea reală a
armăturilor etc.
Valorile parametrilor primari menţionaţi sunt în mod evident afectaţi de
variabilitate.
51
În principiu, se admite că cedarea într-un mod oarecare nu se produce
dacă valoarea efectivă determinată prin calcul a solicitării totale S
rămâne inferioară valorii determinate (sau calculate) a "capabilităţii"
sau rezistenţei totale R, respectiv dacă este îndeplinită condiţia de
siguranţă:
S<R
Siguranţa globală sau totală a unei construcţii este speranţa ca pe o
durată dată să nu se producă cedarea prin nici un mod de cedare
cunoscut.
52
Măsura siguranţei este probabilitatea ca într-un interval dat să fie
permanent îndeplinită condiţia de siguranţă definită mai sus.
Teoretic ea variază între 0 (cedare sigură) şi 1 (siguranţă deplină şi
certă).
Evident că siguranţa deplină nu este practic posibilă; un cutremur de
pământ însoţit de „ruperea" terenului de sub construcţie (deschiderea
de fisuri largi), puţin probabil, dar nu imposibil, ar conduce la cedarea
oricărei construcţii.
53

Siguranţa Construcţiilor: Ș. L. Dr. Ing. Dragoș Vintilă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Siguranţa Construcţiilor: Ș. L. Dr. Ing. Dragoș Vintilă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

- Curs 1 -

Chiar si societățile antice au încercat să protejeze proprii cetățeni prin

Cel mai vechi cod al constructorilor a fost folosit în Mesopotamia, de

Astfel arcele din piatră aveau rezerve de siguranță mari. Încercările de a

1.1 VARIABILITATEA ELEMENTELOR DIN SISTEMUL DE PROGNOZĂ

1.2 GRADUL DE SIGURANŢĂ

 Aceasta se ocupa de fenomene particulare, în mod

 Doctrina probabilistă rafinează şi îmbogăţeşte

Cauze şi categorii de variabilitate.

Cauze şi categorii de variabilitate.

Cauze şi categorii de variabilitate.

Cuvântul provine din limba latină

Cuvântul vine din greaca veche:

Se definesc următoarele categorii de variabilitate:

Măsura incertitudinii este probabilitatea de nedepăşire (depăşire) a unei valori sau

factori care depind de ansamblul modelelor adoptate (real, fizic şi

 tipul studiilor şi determinărilor se alege de regulă în funcţie

 adoptarea unor modele matematice sofisticate, capabile să

micşorarea gradului de incertitudine:

factori care depind de modelul matematic al distribuţiei statistice

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte

Anticipând asupra concluziilor analizei probabiliste a

 Modurile de cedare, iniţial independente, pot să se

De exemplu solicitarea sintetică „moment încovoietor în secţiunea A-A" a

S-ar putea să vă placă și