MODELE

MODELE
BIOMEDICALE
BIOMEDICALE

MODELAREA
MODELAREA
IN
IN MEDICINA
MEDICINA
Şef lucrări dr. Irena Cristina
GRIEROSU
 Plus on connaît,
plus on aime.

Qui pense peu, se

trompe beaucoup.

pictor, sculptor, arhitect,

muzician, om de ştiinţă,
matematician, inginer,
inventator, anatomist,
1452 -1519 geolog şi scriitor
Modele ştiinţifice medicale: clasificare,
descriere generală
Model, modelare - definiţii, scopurile modelării în
medicină
Etapele modelarii, ilustrate prin modelul Hodgkin -
Huxley de transmitere a influxului nervos prin axon
Clasificarea modelelor
Descrierea unor clase de modele cu aplicaţii în
medicină:
Modele teoretice
Modele biologice
Modele analoge structurale sau bionice. Bionica.
Modele bionice medicale
Modele analoge funcţionale sau cibernetice.
Modele cibernetice medicale
Modelarea protetică. Modele protetice complexe
Scopuri
1. Facilitarea accesului la cunoaşterea
complexelor funcţii ale organismului
uman
2. Realizarea unor modele pentru
testarea de medicamente
3. Substituirea definitivă sau temporară
a unor organe sau funcţii din
organism
4. Realizarea unor proteze
MODEL - un analog
simplificat al unui obiect
alcătuit după anumite
reguli riguroase

„Eu am făcut piatra să cînte pentru Omenire.” (Constantin Brâncuşi)

MODEL - sistem teoretic sau material cu
ajutorul căruia pot fi studiate indirect
proprietăţile şi transformările altui sistem, mai
complex, cu care primul sistem (sistemul model)
prezintă analogii (Dicţionar medical, V. Rusu, 2010, pg. 741 ).

Procesul de
realizare a unui
model =
MODELARE
 ETAPELE MODELǍRII
I. SIMPLIFICAREA şi esenţializarea
sistemului de modelat
II. REPRODUCEREA originalului
utilizând alte materiale
III. UTILIZAREA modelului pentru
studiul unor relaţii cauzale sau
funcţionale
Premiul NOBEL în medicină 1963
A. L. HODGKIN A. F. HUXLEY

calmar (squid)
Model
animal
"descoperiri privind mecanismele ionice implicate în excitarea şi
inhibiţia părţilor periferice şi centrale ale membranei celulei nervoase"
Teaca de mielina

Membrana
axonala

Axoplasma

D = 0,1 - 20 μm
R axoplasma = 1010 Ω / cm
a2 v
2Rx 2

I. Simplificarea sistemului de modelat

Transmiterea - structural
influxului axoplasmă (rezistenţa Ri = 1010  / cm)
nervos prin membrană axonală (Rm, Cm, Em)
axon depinde diametrul 0,1 m - 20 m
de modificările - funcţional – transmiterea influxului nervos (v)
de
permeabilitate II. Analogii (reproducerea) - model natural = axonul
de la nivelul de calmar - cu un cablu electric
membranei
a – diametrul cablului
R – rezistenţa electrică a conductorului
x – distanţa si v - viteza
C – capacitatea specifică a învelişului cablului
I(v) – caracterizează amplificatorul generator de
curent

III. Utililizarea
 Axon real

Model
electronic
Circuit echivalent
al unui segment
de membrană

Dispozitiv experimental
pentru măsurarea
propriet. de transmisie

Circuitul electric
echivalent şi
reprezentarea membranei
cu pori
 Model
matematic

ecuatie diferentiala nelineara

a = diametrul cablului
R = rezistenţa electrică a
conductorului
Es
x = distanţa,
v = viteza
C = capacitatea specifică a
Cm
Rm
învelişului cablului
I(v) = caracterizează
amplificatorul
generator de curent
Potentialul intr-un neuron real Potentialul in modelul H-H
Model
grafic

Descrierea cantitativ
ă a curentului membranar si aplicarea acestuia in co
nducerea si excitarea nervoasa.
The Physiological Society, volume 117, 1952; Wiley-
Blackwell Publishing.
 CLASIFICAREA
MODELELOR
1. În funcţie de scop - demonstrative, - de cercetare,
- practice, - mixte
2. În funcţie de forma de materie – modele teoretice şi
modele materiale
3. În funcţie de relaţia dintre model şi sistemul de
modelat
- similare
- omologe
- analoge structural (bionice) sau analoge
funcţional (cibernetice)
- biologice
1. ÎN FUNCŢIE DE SCOP:

A. de cercetare (euristice)
B. practice
C. demonstrative
(didactice)
D. mixte
A. de cercetare (euristice)

J. Watson şi F. Crick - premiul Nobel în Medicină şi Fiziologie

1962 împreună cu M. Wilkins: stabilirea structurii ADN-ului
prin difracţie cu raze X
C. demonstrative (didactice)

Triunghiul Einthoven

- DI +
- - -

D II D III
+

+ +
 2. ÎN FUNCŢIE DE FORMA DE MATERIE
A. Modele teoretice abstracte sau ideale
- fizice
- matematice, grafice
- informatice
- chimice, biochimice
- biofizice,
- celulare şi ale unor structuri celulare
- modelarea virtuală a unor biosisteme molec.

B. Modele materiale sau substanţiale

- fizice
- chimice
- fizico-chimice
- biologice : a) animale, b) in vitro
A. Modele teoretice abstracte sau
ideale - fizice
Isaac Newton – flux de corpusculi
care se propagă conform legilor
mecanicii

Cristian Huygens –
modelul ondulatoriu

James Clark Maxwell – ipoteza naturii

electromagnetice
Prima imagine
(2015) a
luminii, atit ca
particula cit si
ca unda
A. Modele teoretice abstracte
sau ideale - matematice,
grafice
De exemplu: descresterea exponentiala in
fizica-biofizica, biologie si medicina (cea mai utilizata y = e-Kx
ecuatie in cantificarea fenomenelor din biosisteme)

N = No · e-λt

I = Io · e-xl
Exemple de modele matematice
-kt
 99m
Tc DTPA

Exemplu de model
grafic
 Molecula de apă = dipol electric

Cei 10 electroni ai apei sunt

distribuiți astfel încât densitatea
electronică maximă se află în
vecinătatea atomului de oxigen,
în consecință centrul sarcinilor
pozitive nu coincide cu cele
negative, deci molecula de apă se
comportă ca un dipol electric.

Exemplu de model grafic

FORME DIFERITE ALE … FULGILOR DE ZĂPADĂ

Science et Avenir 2004

 Masaru EMOTO
Medic şi biofizician
japonez
 MEMORIA APEI

Jacques BENVENISTE

În revista Nature apare la 30 iunie 1988

articolul „Human basophil
degranulation trigged by very dilute
antiserum against IgE” (Nature, vol.
333, No. 6176, pp. 816-818).
 Luc Montagnier „Les combats de la vie”
(Éd. Lattes, Paris, 2008) NOBEL MEDICINA 2008:

„Biologia moleculară (...) a atins limitele sale şi ea nu

explică tot. Unele fenomene, ca homeopatia, rămân
misterioase. Eu fac aluzie la unele idei ale lui
Jacques Benveniste (cercetătorul care a inventat
„memoria apei”) căci recent am întâlnit fenomene pe
care doar teoriile par să le poată explica. Eu pornesc
de la observaţii, nu de la credinţe. Unele lucruri încă
ne scapă, dar sunt convins că vom şti să le explicăm
în maniera cea mai riguroasă. Trebuie să putem
angaja cercetări asupra acestui subiect! Dacă se
începe prin negarea existenţei acestor fenomene, nu
se va ajunge nicăieri”.
 A. Modele
teoretice
abstracte
sau ideale:
chimice,
biochimice
Linus Pauling
Descrierea
conformaţiei
spaţiale de tip
alfa-helix

Exemplu de model biochimic

- modelarea reactiilor chimice
 B. Modele materiale sau
substanţiale - modele biologice
1. Escherichia coli (bacterie) - 1 cromosom

Biotehnologii
medicale - de
exemplu,
producerea de
hormoni
2. Saccharomyces cerevisae Biotehnologia
(drojdia de bere) alimentaţiei
16 cromosomi
 Nobel 2002
Sydney Brenner
(75 ani, M.B.),
H. Robert Horvitz
(55 ani, SUA) si
John E. Sulston
(60 ani, M.B.)

“reglarea genetică
3. Caenorhabditis elegans a organogenezei
şi a morţii celulare
6 cromosomi programate”.
Studiul apoptozei
ced-3 si ced-4 gene
ale apoptozei, ced-9
protectie impotriva
apoptozei --- gene
omologe la om

Reprezentarea
schematica a dezvoltarii
nematodului
Caenorhabditis elegans.
In cursul dezvoltarii sunt
generate 1090 de celule,
iar 131 dintre acestea
sunt eliminate prin
apoptoza. Rezulta un
nematod adult
(hermafrodit) alcatuit din
959 celule somatice.

- Columbia 2003
 STS-129
noiembrie 2009
Laika, Sputnik 2 –
3 noiembrie 1957

Ham, 31 ianuarie 1961 -

Mercury Redstone
 GENETICA

4. Arabidopsis thaliana 5. Drosophila 6. Mus musculus

melanogaster
10 cromosomi 19 + X / Y
(musca de oţet)
4 cromosomi

Nobel 2007
Mario R. Capecchi, Martin J.
Nobel 1933 Evans si Oliver Smithies
Thomas Hunt Morgan for for their discoveries of "principles for
his discoveries concerning introducing specific gene
the role played by the modifications in mice by the use of
chromosome in heredity embryonic stem cells"
7. Fugu
rubripes
(peştele
Fugu)

Canale
ionice Na+
tetrodoxină
(TTX)
neurotoxina,
fără antidot,
de 100 ori
mai toxică
decât
cianura de
potasiu
GFP - Green Fluorescent Protein
238 aa, 26.9 kDa
Nobel Chimie 2008

8. Aequorea victoria
“S'il fallait
tenir compte
des services
rendu à la
science, la
grenouille
occuperait la
première
place”.
Claude
Bernard
3. ÎN FUNCŢIE DE RELAŢIA DINTRE MODEL ŞI
SISTEMUL MODELAT

- similare (fidele)
- omologe
- analoge structural = bionice

functionale = cibernetice
MADURODAM
scala 1: 25,
1952,
George Maduro
 MODELE BIONICE MEDICALE
1. RINICHIUL ARTIFICIAL
MEMBR.
MEMBR.GLOMER.
GLOMER. CELOFAN
CELOFAN

diametrul
diametrul porului
porului 30
30- -45
45ÅÅ 30
30ÅÅ

aria
ariatotala
totalaaaporilor
porilor1500
1500- -7500
7500cm
2
cm2 22
22000
000cm
2
cm2

lungimea porului 11m

lungimeaporului m 80m
80 m
2. SISTEMUL CORD-PLĂMÂN
ARTIFICIAL

- substituirea pe timp scurt a funcţiei

de pompă a inimii şi a celei de
fixare a O2 si eliminare a CO2
- pompa asociată cu un oxigenator
-oxigenatorul = membrane de silicon
de 12,5 μm
3. INIMA ARTIFICIALǍ

Robert K. JARVIK

JARVIK 7 - constă în 2
compartimente cu aer
(doi ventriculi) şi 6
valve de titan, ataşate
la atriile naturale ale
pacientului.
Peste 800 de pacienţi au
beneficiat de Jarvik 7
(din 1982 până în
prezent) în aşteptarea
transplantului cardiac.
JARVIK 11
SynCardia
temporary
CardioWest Total
Artificial Heart =
versiunea modernă
a lui Jarvik 7
MODELE CIBERNETICE MEDICALE
STIMULATORUL CARDIAC
Pace-maker-ul
Vezi si MODELE
ale membranei
celulare!
Nanomedicina

Nanotehnologie
“Nanotehnologie" - "arta manipulării unor
dispozitive minuscule, de dimensiuni
moleculare”.
Nanotehnologia - tehnologia infinitului
microscopic.
Nanomedicina reprezintă totalitatea spectrului
de aplicaţii medicale ale nanotehnologiei;
înseamnă prevenţie, diagnostic medical,
monitorizare şi tratament la nivelul unei
singure celule sau ansamblu de celule.
Nanoparticulele - diametrul între 10 şi 1000 nm.
2000 – 5000 nm
 Eric DREXLER -
1980 termenul
Nanotehnologie

1959 conceptul
‘NANO’
Richard Feynman
După Robert A. Freitas nanomedicina reprezintă
(1) ansamblul monitorizării, controlului, construcţiei,
reparării, apărării şi îmbunătăţirii sistemelor
biologice umane, operând la nivel molecular prin
folosirea de nanodispozitive şi nanostructuri;
(2) ştiinţa şi tehnologia diagnosticării, tratării,
prevenirii bolilor, prezervării şi îmbunătăţirii
sănătăţii corpului uman;
(3) utilizarea sistemelor de maşini şi dispozitive la
scară moleculare în abordarea problemelor
medicale, folosind cunoştinţele din domeniul
molecular pentru menţinerea şi optimizarea
sănătăţii.
 Fulereni (este singura
moleculă formată dintr-un
singur element ce are o
structură sferoidală goală)
1985
 Nanotuburi de carbon
(alotropi ai carbonului ce
aparţin familiei fulerenilor)
1991
 Livrarea ţintită de
medicamente, diagnostic şi
tratament în oncologie,
terapie fotodinamică,
interfeţe neuroelectronice,
motoare moleculare, markeri
nanoluminescenţi etc.
 Nanoparticule, nanoroboti
 Aplicaţii în medicină
Există 3 ramuri majore în domeniul nanomedicinei:
1) în primul rând, dispozitivele şi materialele de dimensiuni nanometrice
care pot fi astăzi realizate oferă promisiuni majore în diagnostic şi în
realizarea de biosenzori, în administrarea ţintită a medicamentelor
(„medicamente inteligente”) şi bypass-ul sistemelor imune ale
organismului.

2) În al doilea rând, biotehnologia oferă o serie de beneficii

medicinei prin intermediul geneticii moleculare şi al realizării de
microbi modificaţi genetic cu diverse scopuri, în tratament şi în
sinteze proteice (exemplul clasic fiind cel al insulinei produsă pe
scară largă prin acest procedeu).
3) În cele din urmă, cea mai importantă ramură o constituie cea a
sistemelor moleculare inteligente, a nanoroboţilor medicali,
care vor permite diagnosticul şi exterminarea rapidă a agenţilor
patogeni, manipularea genetică şi chirurgia celulară in vivo.
Nanoroboti medicali - exemple
Respirocitul - Freitas
1 nm diametru, 9 bilioane de
molecule de O2 şi CO2, la o
presiune de 1000 de atmosfere

- poate transporta de
- injectarea unui litru de ”respirocite” în
236 de ori mai mult
sânge (volumul maxim admis) permite
volum de gaz decât o
oprirea respiraţiei timp de patru ore
hematie
Nanoroboti medicali - exemple

Acest nanorobot va avea

Celula albă dimensiuni cuprinse între
3-3,5 micrometri în axul
artificială mare şi 2 micrometri în axul
mic, fiind alcătuit din 600
bilioane de atomi aranjaţi
într-o structură perfectă

O perfuzie de câţiva mililitri

dintr-o astfel de soluţie de
nanoroboţi va putea vindeca
o septicemie în câteva minute
sau cel mult câteva ore; ei vor
fi capabili să distrugă şi
organismele rezistente la
antibiotice sau agenti fizici şi
vor putea fi extraşi din corp
când îşi vor încheia misiunea
Nanoroboti medicali - exemple

Nanorobot capabil sa detecteze si sa

distruga virusii in sange (model
experimental).
Copyright Hybrid Medical Animation, 2003, Jeff Johnson
 CURS
OPTIONAL
ANUL II …

Science et Vie
Septembrie 2012
Nr. 1140
Bibliografie selectivă

 Aurengo A., Grémy F., Petitclerc T. - Biophysique, Médecine-Sciences

Flammarion, Paris, 1998.
 Laurence Bordenave, Jaques de Certaines, Yvon Grall, Ilana Idy- Peretté,
Biophysique pour les sciences de la vie et de la santé, 2007.
 Dimoftache C., Herman S. – Principii de Biofizică umană, Ed. Universitară
“Carol Davila”, Bucureşti, 2003.
 Goldfarb D. Biophysics DeMYSTiFieD. McGraw-Hill Companies, 2011.
 Hoppe W, Lohmann W, Markl H, Ziegler H, Biophysics, Springer-Verlag,
Berlin Heidelberg, 1982.
 Marchandise Xavier (sous la direction) et colab. Biophysique pour les sciences
de la vie et de la santé. Omniscience. 2006.
 Rusu V., Baran T., Brănişteanu D. D. - Biomembrane şi patologie, vol. I, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1988, 63-92, 286-292.
 Rusu V. Note de curs. 2010.
 Rusu V. – Nobel – Retrospectivă 1905 – 1995 – Laureaţii premiului pentru
fiziologie şi medicină, Ed. Omnia, Iaşi, 1996.
 Rusu V si colab. Lucrări practice şi demonstraţii de Biofizică şi Fizică Medicală,
Ed. „Gr. T. Popa” Iaşi, 2003.
 Rusu V. – Dicţionar medical, Ed. Medicală, Bucureşti, ed. IV, 2011.
 Ştefănescu C, Rusu V. Biophysics and Medical Physics: An Introduction, Ed.
Tehnopress, 2008.
 Wantelet M., Les Nanotechnologies, Dunod, Paris, 2003.