Poruncile lui Dumnezeu în general

1. Pentru a fi mântuit, nu este suficient să crezi adevărurile pe care

Dumnezeu le-a revelat, ci trebuie să și respecți poruncile Sale și cele
ale Bisericii.
2. Sunt zece porunci ale lui Dumnezeu: ele sunt ceea ce numim
Decalogul.
3. Dumnezeu a dat oamenilor cele zece porunci pe muntele Sinai,
prin intermediul lui Moise, la cincizeci de zile după ce israeliții
ieșiseră din Egipt.
4. Iată cele zece porunci, așa cum Dumnezeu le-a dat poporului Său:
I. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară
de Mine; să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui.
II. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
III. Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului.
IV. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și
bine pe pământ.
V. Să nu ucizi.
VI. Să nu fii desfrânat.
VII. Să nu furi.
VIII. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
IX. Să nu poftești femeia aproapelui tău.
X. Să nu poftești la bunurile aproapelui tău.
5. Dumnezeu a înscris Decalogul pe două table de piatră. Pe prima
erau primele trei porunci, care se referă la Dumnezeu; a doua
conținea ultimele șapte porunci, care se referă la aproapele nostru.
6. Primele trei porunci se referă la Dumnezeu. Prima ne cere să-L
adorăm pe Dumnezeu, a doua să respectăm numele Său, a treia să
respectăm ziua consacrată cinstirii Sale.
7. Ultimele șapte porunci se referă la aproapele nostru. A patra ne
cere să-i cinstim pe tatăl și pe mama noastră, iar ultimele șase ne
interzic să facem rău aproapelui nostru în persoana sa, în bunurile
sale sau în onoarea sa.
8. Decalogul a fost înscris încă de la începuturi în inima omului.
Dumnezeu l-a făcut din nou cunoscut pe muntele Sinai, pentru că
ignoranța și pasiunile, urmări ale păcatului originar, îl șterseseră
aproape în întregime din conștiința umană.
9. Decalogul îi obligă atât pe creștini, cât și pe israeliți. Isus Hristos a
mărturisit aceasta astfel: Dacă vreți să ajungeți la viața veșnică,
respectați poruncile.
10. El spune aceasta și în pilda următoare:
Iată însă că un învățător al legii se ridică și, ca să-L pună la
încercare, zise: Învățătorule, ce trebuie să fac pentru ca să am parte
de viață veșnică? El îi zise: În lege ce stă scris? Cum citești? Acesta
răspunse: Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și
din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. El îi zise:
Drept ai răspuns; fă-o și vei trăi. Dar el, vrând să se îndreptățească,
îi zise lui Isus: Și cine este aproapele meu? Atunci Isus răspunse: Un
om cobora de la Ierusalim la Ierihon și căzu pe mâna unor tâlhari,
care îl despuiară, îl rupseseră în bătaie și plecară, lăsându-l pe
jumătate mort. Din întâmplare un preot cobora pe același drum; când
îl văzu, dădu pe ocolite mai departe. Tot așa și un levit, când ajunse
acolo și văzu, trecu pe de lături. Dar unui drumeț Samaritean, care
ajunse la el și-l văzu, i se făcu milă. Se apropie de el și îi legă rănile,
turnând ulei și vin pe ele; îl urcă pe animalul său, îl duse la un han și-
i purtă de grijă. Ziua următoare scoase doi dinari, îi dădu hangiului și
zise: Poartă-i de grijă și tot ce vei fi cheltuit îți voi înapoia la
întoarcerea mea. După părerea ta, care din aceștia trei s-a dovedit
aproapele celui ce căzuse pe mâna tâlharilor? El răspunse: Cel ce a
 avut milă de el. Atunci Isus îi zise: Du-te și fă și tu la fel. (Lc 10, 25-
37)
11. Noi suntem obligați să respectăm poruncile lui Dumnezeu, pentru
că Dumnezeu este Stăpânul nostru Atotputernic, pentru că El are
dreptul la ascultarea noastră și pentru că, prin mijlocirea harului Său,
ele sunt ușor de respectat.
Explicația Tabloului
12. Acest tablou ni-l înfățișează pe Moise primind de la Dumnezeu
cele două table ale Legii.
În timp ce Dumnezeu îi dădea lui Moise poruncile Sale, un nor gros
acoperea muntele Sinai; norodul văzu sclipind fulgere și auzi bubuitul
tunetului și zgomotul răsunător al trompetelor. Prin această teribilă
apariție, Dumnezeu a vrut să inspire, poporului Său, o teamă
salvatoare, care să-l îndemne să respecte Legea Sa.