1

6. PROIECTAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Are ca scop elaborarea unei documentații tehnologice transpusă sintetic în fișa tehnologică, plan de
operații, fișă program-piesă, tabel program-piesă etc.

La proiectarea proceselor tehnologice trebuie avute in vedere mai multe criterii:

• criteriul tehnic (produsul să se obțină cu caracteristicile constructive prescrise din desenul de

execuție);
• criteriul economic (procesul tehnologic trebuie să se obțină în condiții de eficiență maximă, adică la
cost minim/productivitate maximă etc.);
• criteriul social (procesul tehnologic să asigure condiții bune de muncă: mecanizare, automatizare
etc.).
• criteriul ecologic (produsul sau procesul de producție au un impact redus asupra mediului in comparație cu
produsul sau procesul ce îndeplinesc aceleași funcții).

6.1. Metodica și etape de proiectare a proceselor tehnologice

6.1.1. Date inițiale necesare proiectării proceselor tehnologice
Principalele date inițiale de care trebuie să se țină seama la proiectarea proceselor tehnologice (PT)
sunt:
• desenele de execuție ale produsului (reperului) și ansamblului;
• volumul de producție;
• dotarea unității de producție, respectiv utilaje și SDV-urile disponibile;
• gradul de calificare a forței de muncă;
• fondul de timp alocat.

❖ Desenul de execuție trebuie să conțină:

o numărul de proiecții strict necesar (vederi și secțiuni) – pentru înțelegerea configurației
piesei;
o să fie prescrise toate caracteristicile constructive (cote; toleranțe dimensionale
individuale/generale; toleranțe de formă și poziție relativă individuale/generale, rugozități
individuale/generale, tratamente termice, materialul, masa etc.).
❖ Volumul de producție. Volumul de producție reprezintă numărul de produse fabricate într-o
perioadă determinantă. Cunoașterea volumului de producție și a caracteristicilor constructive
prescrise permit o estimare a timpului de producție (unicat, serie mică, serie mijlocie, serie mare,
masă).
❖ Unitatea de producție. Procesul tehnologic de fabricare se desfășoară în unități de producție noi sau
existente. Trebuie cunoscute utilajele cu caracteristicile constructiv-funcționale (dimensiunile utile
ale meselor de lucru, puterea utilajului, caracteristicile cinematice, caracteristicile geometrice,
preciziile de prelucrare efective etc.). De asemenea, trebuie să se cunoască o serie de caracteristici
constructiv-funcționale ale SDV-urilor.
❖ Calificarea forței de muncă influențează complexitatea activităților desfășurate în cadrul
operațiilor, respectiv dacă forța de muncă are o calificare ridicată atunci se pot realiza PT de
complexitate mare; dacă forța de muncă are o calificare scăzută, se pot realiza PT ce conțin operații
simple, ușor de executat. De asemenea, calificarea forței de muncă trebuie să fie în corelație cu
complexitatea activităților desfășurate la locul de muncă.
 2
6.1.2. Stabilirea semifabricatului (SF)
Semifabricatele mai apropiate ca formă și dimensiuni de piesele finite sunt mai scumpe, însă costul
prelucrării este mai mic. Cu cât forma și dimensiunile semifabricatelor sunt mai îndepărtate de piesele finite
cu atât sunt mai ieftine, costul prelucrării fiind mai mare.
Metoda și procedeul de elaborare a SF depind de următorii factori:
- materialul piesei;
- dimensiunile piesei;
- forma constructivă (simplă, complexă);
- destinația și condițiile de funcționare;
- masa piesei;
- caracterul producției;
- utilajele disponibile etc.
În general, un semifabricat se poate obține prin metode (turnare; deformare plastică la cald; deformare
plastică la rece; laminarea etc.) și procedee diferite (turnarea in forme de amestec realizate manual;
turnarea in forme de amestec realizate mecanic; turnarea in forme coji; turnarea centrifugală; forjarea
liberă, matrițarea la ciocan fără bavură, matrițarea pe mașini de forjat orizontale; etc.).

Stabilirea semifabricatului trebuie să se facă în corelație cu procesul tehnologic de prelucrare mecanică.

Optimizarea procesului tehnologic de fabricare se face printr-un calcul economic justificativ. Dacă pentru
variantele de semifabricare posibile care se compară, costul prelucrărilor mecanice prin așchiere diferă
mult, atunci în calculul costului trebuie să se prevadă și prelucrările mecanice de degroșare.
Astfel, dacă un semifabricat este obținut în clasa IT15, iar altul în clasa IT11, pentru a se obține suprafețe cu
precizia IT7, în primul caz sunt necesare trei prelucrări (degroșare - IT12, semifinisare – T9, finisare –IT7), în
al doilea caz două prelucrări (semifinisare – T9, finisare – IT7).
La elaborarea semifabricatului trebuie să se acorde o importanță deosebită realizării suprafețelor care vor
servi ca baze tehnologice în prima operație de prelucrare mecanică. De obicei, sunt acele suprafețe care
rămân brute/neprelucrate. Se recomandă ca aceste suprafețe să fie obținute cu o precizie cât mai bună
(fără sufluri, fisuri etc.).

6.1.3. Principii generale care stau la baza proiectării PT

• Principii privind structurarea unui PT [Popescu I ș.a.]
1. Minimizarea nr. de operații.

Nop→min.

Dacă nr. de operații ale unui PT este k , atunci nr. de variante de PT este V=K!. Intervin
resticțiile/principiile și nr. de variante tehnic posibile se reduc .

2. Suprapunerea/coincidența bazelor de cotare cu bazele de orientare la prelucrare.

SBC ≡ SBO

3. Minimizarea nr. schemelor de prindere a SF2.

 3
4. Raționalitatea primei operații.
5. Concentrarea/Diferențierea prelucrărilor.
6. Stabilirea judicioasă a prelucrărilor/operațiilor (degroșare, semifinisare, finisare,
superfinisare).
7. Prevederea corectă a operațiilor de TT.
8. Stabilirea corectă a operațiilor de control tehnic (inspecția calității).
9. Uniformizarea timpilor de realizare a operațiilor.
10. Facilitatea automatizării fabricării.

1. Respectarea principiului 1. Este legată de tendința modernă de concentrare a prelucrărilor atât la

fabricația de unicat și serie mică pe centre de prelucrare (strunguri cu 2AP, centre de strunjit și
frezat, centre de prelucrare orizontale și verticale etc. ), cât și la producția de masă prin utilizarea
mașinilor agregat.
2. Respectarea principiului 2. Dacă SBC≡ SBT ≡SBO, atunci 𝜀0 C(Li) = 0 < 𝜀0 a(Li).
3. Respectarea principiului 3. NSOF→min.

Ideal este ca PT să conțină o singură operație, cu o singură schemă de orientare-fixare. Dacă nu se

poate utiliza o singură schemă de orientare, în anumite condiții, optim se consideră două, maximum trei
scheme de orientare-fixare.

4. Raționalitatea primei operații

• În prima operație (și cel mult a doua) se recomandă prelucrarea suprafețelor care vor servi ca baze
tehnologice unice pentru operațiile următoare.
• Pentru prima operație, suprafețele tehnologice utilizate sunt brute. Se recomandă să se utilizeze
acele suprafețe care rămân neprelucrate (brute).
• Suprafețele tehnologice brute utilizate se recomandă să fie suprafețe exterioare și adiacente, de
mari dimensiuni, cu precizie geometrică ridicată, să asigure stabilitatea si rigiditatea. La
semifabricatele turnate aceste condiții le îndeplinesc suprafețele situate în partea inferioară a
formei de turnare.
• Suprafețele tehnologice alese pentru prima operație nu trebuie să conțină planul de separație de la
turnare, deformare plastică etc., adică aceste suprafețe trebuie să fie netede, fără bavuri sau alte
defecte.
• Prima operație trebuie să asigure o distribuție uniformă a adaosului de prelucrare pentru restul
operațiilor.

Ex. 1: Prelucrarea batiurilor mașinilor-unelte.

a) Prima operație b) A doua operație

 4
Ex. 2: Arbore în trepte scurt.

a) Prima operație b) A doua operație

Ex. 3: Arbore în trepte lung.

a) Prima operație
b) Schița preliminară a primei operații
(fără caracteristicile geometrice)

Ex. 4: Prelucrarea bucșelor

a)Prima operație b)A doua operație

 5
Ex. 5: Prelucrarea carcaselor

Ex. 6: Prelucrarea pieselor prismatice → TEMĂ

5. Concentrarea/Diferențierea prelucrărilor

Concentrarea presupune executarea unor operații formate dintr-un număr mare de faze, care pot fi
executate succesiv, simultan, succesiv-simultan, cu mai multe SA, dintr-o prindere sau mai multe (utilizarea
centre de prelucrare etc.).

Diferențierea presupune executarea unor operații formate dintr-o fază activă sau un număr redus
de faze active.

PT conține un număr mare de operații. Presupune un număr mare de MU, reglare ușoară personal
cu calificare scăzută. Se aplică producțiilor de serie mare și M când se dispune de MU universale / simple.

Concentrarea se aplică la producția de serie mare și masă pe MU agregat, pe MU semiautomate sau

MU automate.

Concentrarea se aplică și la producția de unicat și serie mică, dar și la prelucrarea pieselor de

dimensiuni mari care ar necesita consum mare de timp pentru transportul de la un loc de muncă la altul.

6.Stabilirea judicioasă a operațiilor

• În prima parte a PT se execută prelucrările de degroșare, în partea a doua prelucrările de

finisare pentru a se asigura precizia prescrisă piesei și utilizarea rațională a MU.
• Finisările suprafețelor de mare precizie care sunt precedate de tt de durificare/îmbun se
execută către finele PT [Popescu I .ș.a ]
 6
7.TT - preliminare la începutul PT în vederea îmbunătățirii prelucrabilității materialelor
(recoacere de omogenizare, detensionare etc. );

- intermediare sau finale (îmbunătățire, cementare+îmbunătățire etc. )

În urma tt calitatea suprafețelor se deteriorează și se deformează.

8. Operațiile de control intermediar se prevăd după etapele importante ale PT:

- după degroșare;

- după semifinisare;

- după finisare → control/inspecție finală .

La tehnologiile moderne, după fiecare operație de prelucrare mecanică se poate executa o

operație de control tehnic. Controlul activ este prezent în multe centre de prelucrare .

9. Uniformizarea timpilor de realizare a operațiilor pentru a se ușura organizarea fabricației.

6.1.4. Metode pentru stabilirea succesiunii optime a operațiilor

Orice PT elaborat trebuie să asigure precizia prescrisă piesei (condițiile tehnice). Se pot elabora mai
multe variante de PT.

La o piesă cu 4 suprafețe, realizabile prin prelucrare, una cate una, în orice succesiune, atunci
numărul variantelor posibile a succesiunii prelucrărilor este: N=n! = 1∙2∙3∙4=24.

Reducerea numărului de PT este posibilă prin aplicarea unor metode: -analitice;

-analogice.

Metode analitice [Popescu 1 șa]:

- metoda drumului critic (metoda grafurilor; drumul Hamiltonian) care face apel la teoria grafurilor;
- alte metode (metode bazate pe raționamente tehnologice etc.).

Metode analogice: Succesiunea operațiilor se stabilește [Popescu 1ș.a.]:

- pe analogia cu o succesiune tip specifică pentru clasa din care face parte piesa;
- pe analogia cu o succesiune tip generală specifică proceselor tehnologice de fabricare.

Stabilirea generala a succesiunii etapelor unui PTF

• prelucrarea suprafețelor care devin suprafețe tehnologice pentru prelucrările ulterioare;
• prelucrarea de degroșare a suprafețelor principale (importante funcțional);
• prelucrarea de degroșare a suprafețelor secundare (fără importanță funțională deosebită);
• prelucrarea de semifinisare a suprafețelor principale;
• prelucrarea de semifinisare a suprafețelor secundare;
• tratament termic ;
• prelucrarea de finisare a suprafețelor principale ;
• prelucrarea de superfinisare (honuire, lepuire, vibronetezire etc.)
 7
• spălarea, controlul final, marcarea, conservarea, depozitarea.

6.1.5. Procese tehnologice tip

Activitatea de proiectare se supune cerinței de eficiență economică. Ca urmare, piesa pentru care
urmează să se proiecteze procesul tehnologic de prelucrare prin așchiere trebuie încadrată într-o familie,
clasă sau grupă.

Piesele se pot clasifica în clase, prin clasă înțelegându-se grupele similare ca formă și tehnologie de
execuție. Totuși nu întotdeauna similitudinea formelor exterioare ale pieselor determină similitudinea
proceselor tehnologice de fabricație a pieselor, ci, din contră, uneori piese diferite ca formă exterioară pot
avea procese tehnologice de fabricație similare. Împărțirea pieselor în clase, în orice caz, trebuie să țină
seama mai ales de similitudinea procesului de prelucrare pe tipuri de utilaje identice.

În cadrul unei clase, piesele se pot împărți în mai multe tipuri în funcție de complexitatea formei. Fiecărei
clase îi corespunde un proces tehnologic tip.

În cele ce urmează se prezintă câteva procese tehnologice tip, pentru piese aparținând diferitelor
clase.

Procesul tehnologic tip pentru piese din clasa „CARCASE"

o prelucrarea uneia sau a două suprafețe de arie maximă, ca baze tehnologice, cu prinderea piesei pe
acele baze brute care rămân eventual neprelucrate pe piesa finită;
o prelucrarea a două găuri precise pe suprafața de bază prelucrată, ca baze tehnologice (la piesele de
gabarit mare se preferă prelucrarea găurilor în aceeași operație cu suprafața de bază);
o prelucrarea de degroșare a celorlalte suprafețe mari ale piesei;
o prelucrarea de degroșare a suprafețelor mai mici ale piesei;
o prelucrarea de semifinisare a suprafețelor principale;
o prelucrarea găurilor (degroșare și finisare);
o prelucrarea filetelor;
o încercarea hidraulică a piesei, unde este cazul;
o tratament termic, dacă este cazul;
o prelucrarea de finisare a suprafețelor principale
o prelucrarea de netezire a suprafețelor cu precizie ridicată;
o controlul final.

Procesul tehnologic tip pentru piese din clasa „BUCŞE":

o prelucrarea de degroșare a suprafeței interioare şi a unei suprafețe frontale;

o prelucrarea de degroșare a suprafeței exterioare şi a celei de a doua suprafețe frontale;
o prelucrarea de semifinisare a suprafeței interioare;
o prelucrarea de semifinisare a suprafeței exterioare;
o control intermediar;
o prelucrarea canalelor de pană sau a canelurilor;
o prelucrarea alezajelor secundare (axiale sau radiale);
o tratament termic;
 8
o prelucrarea de finisare a suprafeței cilindrice interioare;
o prelucrarea de finisare a suprafeței cilindrice exterioare;
o prelucrarea de netezire a suprafețelor cu precizie ridicată, dacă este cazul
o control final.

Procesul tehnologic tip pentru piese din clasa „DISCURI", tipul „ROŢI DINŢATE":

• prelucrarea unei suprafețe frontale şi a unei suprafețe cilindrice exterioare, ca baze

tehnologice;
• prelucrarea celeilalte suprafețe frontale şi a suprafețelor cilindrice exterioare şi interioare,
dacă este cazul;
• prelucrarea suprafețelor profilate;
• executarea prelucrărilor secundare;
• tratament termic;
• prelucrările de finisare la suprafețele cilindrice interioare şi exterioare, de precizie ridicată;
• controlul final.

Procesul tehnologic tip pentru piese din clasa „TIJE NEROTUNDE (PÂRGHII)":

o prelucrarea capului tijei și a unei găuri, ca baze tehnologice;

o prelucrarea de degroșare a suprafețelor principale;
o prelucrarea de degroșare a suprafețelor secundare;
o prelucrarea de semifinisare a suprafețelor principale;
o prelucrarea găurilor;
o tratament termic;
o prelucrarea de finisare a găurilor de precizie ridicată și a suprafețelor lor frontale;
o control final.

Structura preliminara/simplificată a proceselor tehnologice

Structura simplificată a proceselor tehnologice conține următoarele elementele definitorii:

• numărul de ordine și denumirea operațiilor (în succesiunea desfășurării);

• schița simplificată a operațiilor (semifabricatul în poziție de lucru, un şi a suprafețelor ce se
prelucrează);
• utilajul, sculele așchietoare, dispozitivele și verificatoarele, indicate din punct de vedere al
tipului acestora
Numărul operațiilor (fazelor) tehnologice necesare obținerii pieselor este în strânsă legătură cu
condițiile tehnico-funcționale prescrise acestora. Operațiile tehnologice se pot grupa în: operații de
degroșare, operații de semifinisare, operații de finisare și operații de netezire.

Succesiunea corectă a operațiilor se stabilește atunci când se ține seama atât de condițiile tehnice,
care asigură posibilitatea realizării lor, cât și din considerente economice, care asigură cheltuieli minime de
fabricație.

Numărul variantelor este mai mare cu cât numărul suprafețelor este mai mare.

Acest număr se poate determina cu relația: Pk = k!, unde: k este numărul operațiilor tehnologice.
Stabilirea succesiunii operațiilor de prelucrare și a conținutului acestora se efectuează pe baza a
două principii de proiectare, și anume: principiul concentrării operațiilor și principiul diferențierii operațiilor.
 9

În tab. 1.2, 1.3 sunt prezentate structurile unor procese tehnologice preliminare (PT1 și PT2)
posibile pentru prelucrarea produsului Flanșă (fig. 1.1).

Condiții tehnice
•Execuţie ISO 2768-mK
•Toleranțe ISO 8062-CT11-RMA 2

Fig. 1.1 Flanșă

PT1 (variantă concentrată) Tabelul 1.2

Nr. de ordine și Utilaj și SDV-
Schița simplificată a operației
denumirea operației uri (ca tip)

U: Instalație
de turnare

00. Turnare D-S: Formă

metalică

V: Șubler

Toleranțe ISO 8062-CT11-RMA 2

Înclinari ext 20-30; Raze de racordare R=1mm
 10

U: Mașină de
frezat

D: Special

10. Frezare S: Freză

frontală

V: Șubler,
Etalon Ra

U: Centru CNC

D: Special

20. Prelucrare S: Freză, Cuțit,

complexă Burghiu

V: Șubler,
Calibru, Etalon
Ra

30. Control final

40. Conservare -
depozitare

PT2 (variantă diferențiată) Tabelul 1.3

Nr. de ordine și Utilaj și SDV-uri

Schița simplificată a operației
denumirea operației (tip)
00.Turnare Idem operația 00.Turnare – PT1

10. Frezare Idem operația 10.Frezare – PT1

 11

U: Strung
frontal

D: Special
20. Strunjire S: Cuțit

V: Șubler,
Calibru, Etalon
Ra

U: Mașină de
găurit vertical

30. Găurire/Burghiere D: Special

S: Burghiu

V: Șubler

U: Mașină de
găurit vertical

40. Lamare D: Special

S: Lamator

V: Șubler

50. Control final

60. Conservare - depozitare

 12
Structura detaliată a proceselor și sistemelor de producție pentru cele două procese tehnologice
preliminare sunt prezentate în tab. 1.4 și 1.5. Este prezentată o structura detaliată ce include fazele și
schemele de orientare-fixare, fără determinarea utilajului și a SDV-urilor.
PT1 Tabelul 1.4

Numărul de ordine și Utilaj și SDV-uri

Schema de orientare-fixare și fazele operației
denumirea operației (tip)
00. Turnare

U: Mașină de frezat

10. Frezare D: Special

S: Freză frontală

V: Șubler, Etalon Ra

10.1. Prindere semifabricat

10.2. Frezare degroșare la 10
10.3. Frezare finisare la 10
10.4. Desprindere şi depunere piesă

U: Centru CNC

D: Special
20. Prelucrare
complexă S: Freză. Cuțit, Burghiu

V: Șubler, Calibru,
20.1. Prindere semifabricat
20.2. Frezare degroșare la 36 Etalon Ra
20.3. Frezare la 12
20.4. Alezare degroșare la Ø 24H 7
20.5. Găurire la 2x Ø11
20.6. Frezare finisare la 36
20.7. Adâncire la 120º/3
20.8. Alezare de semifinisare la Ø 24H 7
20.9. Alezare finisare la Ø24+0,02(H7)
20.10. Desprindere şi depunere piesă
 13
30. Control final

40. Conservare-depozitare

Obs.: Cotele cu bare sunt la dimensiuni ce urmează a fi calculate ulterior. Sunt dimensiuni intermediare (Ex. 10 , 36 , Ø 24H 7 etc.)

Tabelul 1.5

PT2

Numărul de ordine și Utilaj și SDV-uri

Schema de orientare-fixare și fazele operației
denumirea operației (tip)
00. Turnare Idem operația 00.Turnare – PT1

10. Frezare Idem operația 10.Frezare – PT1

U: Strung
frontal/normal

D: Special
20. Strunjire
20.1. Prindere semifabricat S: Cuţit

20.2. Strunjire degroșare la 36 V: Şubler, Calibru,

Etalon Ra
20.3. Strunjire degroșare la Ø 24H 7

20.4. Strunjire finisare la 36

20.5. Strunjire la 120º/3

20.6. Strunjire de semifinisare la Ø 24H 7

20.7. Strunjire finisare la Ø24+0,02(H7)

20.8. Desprindere şi depunere piesă

 14

U: Mașină de găurit

30. D: Special
Găurire/Burghiere S: Burghiu

V: Șubler

30.1. Prindere semifabricat

30.2. Găurire la 2x Ø11

30.3. Desprindere şi depunere piesă

40. Lamare

U: Mașină de găurit

D: Special

S: Lamator

V: Șubler

40.1. Prindere semifabricat

40.2. Lamare la 12

40.3. Desprindere şi depunere piesă

50. Control final

60. Conservare-depozitare