Diaristul englez 

John Evelyn a fost depășit doar de cel mai prodigios diarist al tuturor timpurilor, Samuel
Pepys, al cărui jurnal se întinde de la data de 1 ianuarie 1660 și durează pînă la 31 mai 1669, înfățișînd
viața londoneză, cu teatrele și viața de curte, viața familiei sale și activitatea biroului său naval. În genul
acestuia sunt Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, pe care criticul le-a ținut timp de 54 de ani,
probabil cel mai lung jurnal al literaturii române. În secolul al XVIII-lea, un jurnal de un interes emoțional
desebit a fost ținut de Jonathan Swift și apoi trimis spre Irlanda cu titlul Jurnal pentru Stella (scris între
1710-13; publicat în 1766-68. În același secol au mai fost scrise jurnalele lui Boswell (de exemplu, A
Journal of a Tour to the Hebrides), și romanul-jurnal al lui Daniel Defoe, Jurnal din anul ciumei.
Interesul pentru jurnale a crescut în prima parte a secolului al XVIII-lea, perioadă în care au apărut
cîteva jurnale mari, inclusiv cel al lui Samuel Pepys.
Lista jurnalelor literare englezești ar putea include: cel al lui Sir Walter Scott (publicat în 1890), jurnalul
lui Dorothy Wordsworth (publicat postum în 1855), în care era narată influența asupra fratelui său
William, și cel al lui Henry Crabb Robinson (1775-1867), publicat în 1869, conținînd un material auto-
biografic în care sînt descrise întîlnirile cu mari personalități, printre care figurează Goethe, Schiller,
Wordsworth și Coleridge. Alte jurnale importante ale secolului XIX , scrise de femei, sînt al lui George
Eliot și al reginei Victoria. Publicarea postumă a jurnalului artistei ruse Maria Bashkirtseff (1860-84) a
produs senzație în 1887, ca și publicarea jurnalului fraților Goncourt, începută în 1888.