Unii autori de jurnale consideră că jurnalul pe care îl țin e un prieten aparte și îi dau chiar un nume.

Celebra Anne Frank, fetița evreică ce a supraviețuit ani de zile în ascunzătoarea unei case din
Amsterdam, își botezase jurnalul "Kitty". Jurnalele au un efect psihologic foarte puternic și îi dau
autorului senzația unui public, a unui spațiu personal, protector, sau a unui ascultător, chiar dacă în
cele mai multe cazuri cel care îl scrie este și singurul cititor al jurnalului.
Acest mecanism este folosit recent în forme moderne de terapie, unde bolnavilor psihici li se propune și
o formă de terapie cu ajutorul ținerii unui jurnal. Deși numărul celor care țin un jurnal este uriaș, foarte
puține asemenea opere sunt publicate și mai ales publicabile. Cititorii sunt atrași ca un magnet de
lectura jurnalelor personalităților, la baza mecanismului psihologic al cititorilor de jurnale stînd un
anumit tersitism, un comportament de paparazzi, o mentalitate de voyeur, o dorință de a pătrunde în
budoarul unei persoane de geniu politic, literar sau istoric. Ca observație generală, cei care scriu un
jurnal sunt de obicei și cititori ai jurnalelor altor scriitori. Cu toate acestea, mai mult de 16.000 de jurnale
au fost publicate de la inventarea tiparului și pînă azi.