Între autorii de jurnale intime figurează 

Titu Maiorescu, autorul celui mai lung jurnal din literatura

română, Gala Galaction, Eugen Lovinescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Geo Bogza, Mircea
Eliade, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Jeni Acterian, Arșavir Acterian, Petru Comarnescu, Alice
Voinescu, Ion D. Sîrbu, Nicolae Steinhardt, Dumitru Țepeneag, Mircea Zaciu. Pe lista diariștilor români
ar mai putea figura alte nume celebre, precum: Petre Pandrea, Eugen Ionescu, Camil Petrescu, Miron
Radu Paraschivescu, Paul Goma, Nicolae Balotă, Mircea Cărtărescu și mulți alții. Au existat două
momente speciale în istoria genului la noi.
Primul autor de jurnal în sens modern a fost criticul Titu Maiorescu, cel care a lăsat un jurnal
impresionant care se întinde de la vârsta de 15 ani până la 72 de ani. Al doilea moment fast a fost
perioada anilor '30 a secolului XX cînd, în mare parte sub influența teoriilor lui André Gide, intelectualii,
scriitorii sau filozofii români au început să țină jurnale. Din această perioadă datează jurnalele lui Mircea
Eliade, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Jeni Acterian, Arșavir Acterian, Petru Comarnescu, Alice
Voinescu, Petre Pandrea, etc. Un capitol aparte ar trebui să vizeze Școala de la Tîrgoviște,
reprezentată prin membrii ei, scriitorii Radu Petrescu, Tudor Țopa, Mircea Horia Simionescu, care au
îmbogățit această specie literară și au acordat poeticii jurnalului o atenție specială. Scriitorii
contemporani au dat și ei atenție acestei specii, fiind publicate pînă în prezent jurnalele lui Paul
Goma, Monica Lovinescu, Mircea Zaciu, Livius Ciocârlie, Ioana Em. Petrescu, Gabriela
Melinescu, Mircea Cărtărescu etc.
Cu siguranță că viitorul ne rezervă încă surprize în privința manuscriselor jurnalelor unor personalități
din viața culturală și literară, întîmpinate întotdeauna cu curiozitate și bucurie de cititori. Uneori, din
pricina faptului că persoanele și evenimentele descrise în jurnal pot leza imaginea unor indivizi în viață,
autorii aleg în mod conștient să elimine anumite pasaje din operă, urmînd ca acestea să fie publicate
postum, într-o ediție integrală. Alte asemenea jurnale există, dar autorii lor sunt încâ în viață și, prin
intermediul unor clauze testamentare speciale, au amînat data publicării lor la cîteva zeci de ani după
dispariția lor fizică.