1.

Condiţii generale de funcţionare ale echipamentelor electrice şi

electronice ale autovehiculelor

1.1. Generalităţi

Echipamentul electric al autovehiculelor cuprinde totalitatea aparatelor şi

maşinilor electrice având drept scop alimentarea cu energie electrică, la o tensiune de
lucru aproape constantă a receptoarelor şi consumatorilor automobilului, atât în
timpul rulării cât şi în timpul staţionării acestuia. De asemenea, cu ajutorul
echipamentului electric se asigură pornirea şi funcţionarea motorului, mărirea
siguranţei în circulaţie şi a gradului de confort în timpul conducerii, prin
recondiţionarea şi încălzirea sau răcirea aerului, urmărirea funcţionării sau
semnalizarea unor defecţiuni (avarii), la diferite instalaţii, semnalizarea optică şi
acustică exterioară iluminarea optimă a drumului pe timp de noapte sau alte cerinţe
care uşurează conducerea automobilului în orice regim de lucru şi în orice condiţii
climatice.
Echipamentele pentru motor (respectiv sistemele de alimentare, de pornire şi
de aprindere) au o importanţă deosebită întrucât condiţionează în acelaşi timp
funcţionarea automobilului în ansamblu.
Se folosesc sisteme de alimentare în curent continuu cu tensiunea nominală de
6 V, pentru motociclete şi unele autoturisme mai vechi, 12 V la majoritatea
autoturismelor şi autocamioanelor de tonaj mic şi mediu, şi 24 V la autobuze şi
autocamioane de puteri mari. Există tendinţa ca pentru instalaţiile electrice ale
autovehiculelor, echipate cu generatoare cu puteri mai mari de 1 kW, să se utilizeze
tensiuni nominale de 24 V. Se utilizează pentru producerea energiei electrice
alternatoare trifazate cu redresor datorită avantajelor pe care le prezintă în ceea ce
priveşte caracteristicile şi durata lor de funcţionare în comparaţie cu dinamurile
electrice.
Sistemele de alimentare în curent alternativ se folosesc foarte rar doar pe unele
tractoare, motorete, etc., deoarece neavând baterie, nu asigură alimentarea cu energie
electrică decât în timpul funcţionării motorului. Există şi sisteme de alimentare mixte,
funcţionând parţial în curent continuu şi parţial în curent alternativ. La unele
autobuze o parte a instalaţiei electrice este alimentată în curent continuu de la bateria
de acumulatoare, iar altă parte a instalaţiei electrice în curent alternativ legată la
înfăşurările de curent alternativ (neredresat) ale statorului alternatorului, ceea ce
permite utilizarea iluminatului fluorescent pe autovehiculul respectiv. De asemenea,
există sisteme la care instalaţia electrică ale autocamioanelor este alimentată cu
curent continuu de 24 V, iar remorca sau semiremorca este alimentată la 12 V printr-
un montaj electronic de modificare a tensiunii.

1
 1.2. Condiţiile tehnice generale impuse echipamentului electric auto

Echipamentul electric auto trebuie să facă faţă unor solicitări deosebite, care
depind pe de o parte de influenţa mediului (climatul regiunii) şi a modului de
exploatare, iar pe de altă parte de funcţionarea aparatelor în ansamblul instalaţiei
electrice.

1.2.1. Condiţii determinate de influenţa mediului şi a modului de

exploatare

În funcţie de mediul respectiv, de climatul regiunii şi modul de exploatare,

aparatele, receptoarele şi accesoriile electrice auto trebuie să corespundă la diferite
condiţii în ceea ce priveşte funcţionarea la variaţii de temperatură, la influenţa
radiaţiilor solare, la umezeală, la praf, la solicitări mecanice. Aceşti factori acţionează
atât în timpul funcţionării, cât şi şi în repaus.
Temperatura ambiantă pentru funcţionarea echipamentului electric se
consideră 20+5 °C (uneori 25±5 °C). La locul de montare al aparatelor pe automobil,
temperatura este diferită în funcţie de radiaţiile motorului, radiaţiile solare şi
condiţiile de ventilaţie. Astfel, pentru spaţiul motorului se admite o temperatură
maximă de 80-95 °C, pentru spaţiul pasagerilor - maximum 65 °C, iar pentru spaţiul
exterior - maximum 45 °C. În ceea ce priveşte temperaturile scăzute se prescrie în
general ca produsele să funcţioneze sigur până la –20 0C şi să funcţioneze limitat
până la -40 °C, cu excepţia pornirilor (care de obicei la automobile se asigură la
-18°C, iar la tractoare -5 °C).
Umiditatea relativă în timpul exploatării echipamentului electric al
automobilelor este cuprinsă între 10 % şi 80 %. Încercările echipamentului electric se
fac de obicei la umiditate de 95+3 %, după care se verifică rezistenţa de izolaţie şi
dacă este cazul capacitatea de funcţionare. Pentru aparatele destinate regiunilor cu
climat tropical umed, respectiv tropical uscat, se asigură funcţionarea şi se prevăd
încercări la acţiunea căldurii umede, ceaţă salină, mucegai, microorganisme şi radiaţii
solare.
Protecţia împotriva pătrunderii corpurilor străine. În funcţie de locul de
amplasare pe automobil şi de categoria de drum, echipamentul electric este mai mult
sau mai puţin expus la pătrunderea corpurilor străine, în special a prafului, noroiului
şi apei. În ceea ce priveşte modul de protecţie se utilizează diferite execuţii. Astfel,
execuţia deschisă se întâlneşte la unele piese sau subansamble simple, ca de exemplu
regletele şi casetele cu borne de legătură cât şi bornele unor aparate. Dintre produsele
cu execuţie protejată fac parte dinamurile şi alternatoarele, la care însă scuturile sunt
găurite pentru realizarea unei răciri mai bune prin ventilaţie. La produsele la care nu
se permite pătrunderea corpurilor străine, pentru a nu influenţa funcţionarea unor
elemente cu rulmenţi, contacte, perii, etc. se utilizează execuţia închisă, dacă
produsele lucrează în locuri acoperite, de exemplu sub capotă, şi execuţia etanşă
(rulmenţi capsulaţi, inele colectoare de tipul frontal, etc.), dacă produsele sunt expuse
direct agenţilor externi. Tipurile de protecţie sunt standardizate.

2
 Din punct de vedere al solicitărilor mecanice, echipamentele montate pe motor
sunt mai solicitate decât cele montate pe caroserie. Verificarea comportării la vibraţii
a produselor se face la frecvenţă fixă sau la frecvenţă variabilă, apropiată de frecvenţa
de rezonanţă de pe automobil. Încercările la şocuri se fac în general cu frecvenţe mici
şi amplitudini mari.

1.2.2. Condiţii determinate de funcţionarea fiecărui element în ansamblul

instalaţiei electrice

Condiţiile generale impuse echipamentului electric pot fi împărţite în mai

multe grupe şi anume:
- condiţii legate de unificarea (standardizarea) elementelor componente, ca de
exemplu: tensiunea nominală, legarea la masă, sensul de rotaţie, regimul nominal de
lucru;
- condiţii care urmăresc asigurarea funcţionării timp îndelungat a echipamentului
electric, ţinându-se seama de unele caracteristici ale materialelor şi pieselor utilizate
cum sunt: rigiditatea dielectrică, tensiunea de străpungere, gradul de scânteiere la
colector, supratemperatura, comportarea la viteza de rotaţie mărită şi anti-parazitarea
echipamentului electric;
- condiţii care urmăresc creşterea securităţii şi siguranţei circulaţiei.
Condiţii legate de unificarea elementelor componente. În general, se prescriu
următoarele tensiuni de lucru (care ţin cont de puterea echipamentelor): 6 V pentru
motociclete, 12 V pentru autovehicule normale şi motoare stabile şi 24 V pentru auto-
vehicule de puteri mari şi speciale având puterea generatoarelor peste 1 kW.
În ceea ce priveşte legarea la masă se utilizează aproape în exclusivitate
legarea la masă a polului negativ, din motive de unificare cu legarea la masă a
aparatelor electronice (relee regulatoare, tahometre, relee de semnalizare schimbare
de direcţie, echipamente audio/video, echipamente de emisie/recepţie, etc.), la care nu
se admite inversarea polarităţii. În trecut se utiliza uneori legarea la masă a polului
pozitiv, soluţie care prezintă unele avantaje, în special în ceea ce priveşte producerea
scânteilor la bujii printr-o ionizare mai bună a spaţiului între electrozii acestora.
Sensul de rotaţie al pieselor mobile ale echipamentului electric (privite din
parte a antrenării) este recomandat să corespundă sensului de rotaţie orar. Pentru
ruptor-distribuitor sensul de rotaţie se stabileşte privind dinspre capac.
Regimul de lucru al aparatelor se stabileşte în funcţie de destinaţia acestora.
Astfel din categoria aparatelor, cu regim de lungă durată fac parte: aparatele ce
alcătuiesc sistemele de alimentare şi de aprindere, majoritatea lămpilor, motoarele
electrice pentru ştergătorul de parbriz şi pentru încălzire şi altele. Dintre aparatele cu
regim intermitent fac parte claxoanele, releele de semnalizare, întreruptoarele de stop,
etc., iar pentru produsele de scurtă durată se amintesc demaroarele, bricheta electrică,
spălătorul electric de parbriz, etc.
Condiţii privind creşterea duratei de funcţionare a echipamentului electric.
Izolaţia părţilor conductoare ale maşinilor şi aparatelor electrice trebuie să-şi păstreze
proprietăţile dielectrice, în timpul funcţionării pe automobil, sub acţiunea factorilor
externi: umiditate, temperatură, etc. De aceea, se impun condiţii privind rezistenţa de
3
izolaţie şi rigiditatea dielectrică, care sunt severe în special pentru echipamentele
sistemului de aprindere.
În ceea ce priveşte gradul de scânteiere la colector la maşinile electrice pentru
automobile, acesta se stabileşte în funcţie de regimurile de funcţionare ale acestora.
Astfel, pentru maşinile cu regim de lungă durată se admit scântei slabe sub o mare
parte din suprafaţa de contact a periilor, pentru maşinile cu regim intermitent se admit
scântei pentru toate marginile periilor, iar pentru maşinile cu regim de scurtă durată
se admit scântei puternice sub toate marginile periilor.
La stabilirea supratemperaturilor admise se ţine seama de caracteristicile
materialelor izolante (clasa de izolaţie), cât şi de condiţiile de funcţionare ale
echipamentului electric (regim de lucru, ventilaţie, temperatura ambiantă).
Părţile rotative ale echipamentului electric se verifică de obicei la supraturaţie
pentru o viteză de rotaţie cu 20% mai mare faţă de viteza maximă utilizată în timpul
exploatării.
Din punct de vedere al gradului de antiparazitare, echipamentul electric se
clasifică în trei grupe în funcţie de categoria automobilului şi anume: automobile fără
aparate de radiorecepţie la bord, automobile cu aparate de radiorecepţie şi automobile
speciale.
Pentru asigurarea anti-parazitării este necesar să se ia măsuri speciale asupra
sistemului de aprindere, asupra sistemului cu perii şi lamele sau inele colectoare cât şi
asupra releelor cu contacte vibratoare.
În general, se consideră că cea mai mare parte a echipamentului electric trebuie
să asigure funcţionarea fără defecţiuni grave pe întreaga durata de viaţă a
automobilului sau cel puţin până la prima reparaţie capitală, cu condiţia respectării
prescripţiilor de întreţinere şi exploatarea în continuare se prezintă câteva aspecte
privind durata de funcţionare pentru principalele elemente componente din cadrul
echipamentului electric al automobilului.
În cadrul sistemului de alimentare, elementul cel mai sensibil este bateria de
acumulatoare. Durata de funcţionare prescrisă este de obicei de 250-350 cicluri de
încărcare şi descărcare normale, după care capacitatea poate să scadă la 50-70%.
În ceea ce priveşte generatorul şi releul regulator, o mărire apreciată a duratei
de funcţionare, spre exemplu de la 150000 km la 350000 km se va putea obţine prin
trecerea de la dinamuri şi relee regulatoare cu contacte la alternatoare cu relee
regulatoare electronice.
Durata de funcţionare a demaroarelor depinde de frecvenţa pornirilor. În
general se consideră că un demaror trebuie să realizeze minimum 5000 de porniri.
În cadrul sistemului de aprindere, elementele cu durata cea mai mică sunt
bujiile, pentru care unele firme constructoare prescriu 10000-30000 km. Ruptoarele-
distribuitoare prevăzute cu contacte din aliaje de wolfram, necesită o curăţire şi
reglare periodică aproximativ la 5000-10000 km. Prin utilizarea sistemelor de
aprindere tranzistorizate se va putea creşte durata de funcţionare a contactelor
(platinilor) la 100000-150000 km. Durata de funcţionare a bobinelor de inducţie este
cuprinsă între 75000 şi 250000 km.
Becurile utilizate în cadrul sistemului de iluminat au o durată de funcţionare
care depinde în special de tensiunea de alimentare şi de vibraţiile de pe automobil.
4
Pentru becurile obişnuite ale farurilor se consideră o durată medie de funcţionare de
200-500 h, iar pentru cele cu led-uri de zeci de mii de ore.
Aparatele de bord trebuie să asigure în general buna funcţionare de-a lungul
întregii exploatări a automobilelor, cu excepţia echipamentelor cu contacte, care în
general se defectează mai repede. Pentru eliminarea acestor deficienţe, există tendinţa
de a se utiliza soluţii constructive noi, mai precise, ca de exemplu înlocuirea
traductoarelor bimetalice cu contacte cu traductoare cu termistor.
Problema măririi duratei de viaţă a produselor electrotehnice în general şi a
echipamentului electric pentru automobile în special este extrem de complexă
avându-se în vedere diversitatea mare a cauzelor care concură la producerea
defecţiunilor.
Condiţii care urmăresc creşterea securităţii şi siguranţei circulaţiei. Pentru
creşterea securităţii şi siguranţei circulaţiei, s-au elaborat prescripţii (reguli) care
reprezintă condiţiile minime în care trebuie să se încadreze construcţia elementelor
sau parametrii automobilelor.
Astfel, de exemplu, farurile şi filamentele fazei scurte (de întâlnire) trebuie să
fie construite cu lumini asimetrice, astfel încât acestea să asigure iluminarea optima
inclusiv partea dreapta a drumului pe timp de noapte, fără a produce însă orbirea
celor care vin din sens opus. De asemenea, pentru evitarea orbirii şoferului de către
lumina farurilor automobilelor din spate, oglinda retrovizoare din habitaclu trebuie să
aibă posibilitatea să fie înclinată în două poziţii, pentru circulaţia pe timp de noapte
sau zi. De asemenea, s-au stabilit puterea şi intensitatea becurilor corpurilor de
iluminare, semnalizare şi avertizare pentru faruri, lămpi semnalizare frânare,
schimbare direcţie, lămpi poziţie, mers înapoi, etc., culorile geamurilor dispersoare şi
în general, caracteristicile constructive şi funcţionale ale echipamentului electric care
concură la securitatea şi siguranţa circulaţiei rutiere.

1.3. Structura generală a echipamentului electric

În fig1.1 sunt prezentate elementele constitutive ale echipamentului electric al unui

automobil.

5
 Fig.1.1. Structura generală a echipamentului electric al unui automobil

Sistemul de alimentare
Furnizează energia electrica de c.c. necesară alimentării tuturor consumatorilor
instalaţi pe automobil. Conţine:
- generatorul electric (alternator cu redresor sau, mai demult, dinam) - antrenat de
motorul cu ardere internă. Pe durata funcţionării acestuia, generatorul alimentează
consumatorii şi încarcă bateria de acumulatoare;

6
- releul regulator de tensiune (electric sau electronic) având rolul de a stabiliza
tensiunea debitată instalaţiei şi bateriei de către generator (care este antrenat de motor
la turaţii variabile în limite relativ largi);
- bateria de acumulatoare - care alimentează instalaţia electrică pe durata opririi
motorului cu ardere internă;
- elementele de distribuţie şi interconectare (conductoare, papuci şi fişe plate,
siguranţe fuzibile, întreruptoare şi comutatoare, etc.).

Instalaţia de pornire
Realizează pornirea (,,demararea’’) motorului cu aprindere prin scânteie -
MAS sau cu aprindere prin compresie - MAC. Conţine un electromotor special
(demaror) prevăzut cu un dispozitiv electromecanic de cuplare a pinionului
demarorului în coroana dinţată a volantului motorului cu ardere internă.

Instalaţia de aprindere
Realizează - la momente precise şi succesiv, în fiecare cilindru - scânteile
necesare aprinderii amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă de
tip MAS. În varianta pur electrică - cea mai frecventă - conţine:
- bobina de inducţie;
- ruptorul-distribuitor;
- conductoarele de înaltă şi joasă tensiune;
- bujiile;
- comutatorul cheii de contact (inclus în mai multe circuite sau sisteme).
Există şi o multitudine de variante statice, electronice (aprinderi electronice) având
performanţe net superioare sistemelor electrice.

Instalația de ,,carburaţie electronică’’

Această instalaţie permite dozarea precisă şi reglarea optimă a amestecului aer-
carburant în funcţie, simultan, de mai mulţi parametri ca:
- turaţia realizată;
- debitul de aer admis (sau depresiunea din galeria de admisie);
- temperatura motorului şi a aerului ambiant;
- poziţia clapetei de acceleraţie;
- conţinutul în O2 al gazelor de eşapament.
Evident, că o astfel de instalaţie poate realiza - pe lângă optimizarea funcţionării
motorului – şi o economie importantă de carburant.

Aparatele de măsurat şi control

Realizează (cu traductoare adecvate) măsurarea şi afişarea (parametrilor
funcţionali ai motorului şi automobilului. În cazul cel mai general aceste aparate pot
fi:
- voltmetrul - pentru indicarea tensiunii bateriei şi generatorului;
- termometrul - indicând temperatura apei din sistemul de răcire a motorului;
- manometrul - indicând presiunea uleiului din circuitul de lubrifiere a motorului;
- litrometrul - pentru indicarea nivelului de carburant din rezervor;
7
- nivelmetre - pentru indicarea nivelului, în rezervoarele respective, al diferitelor
lichide (apa de răcire, lichid de frână, lubrifiant, lichid de spălare a parbrizului, etc.);
- benzinometrul (debitmetrul sau econometrul) - pentru indicarea consumului
instantaneu de carburant;
- vitezometrul - indicând viteza instantanee a automobilului;
- contorul de kilometri rulaţi (parţial şi/sau total);
- tahometrul (turometrul) - pentru indicarea turaţiei instantanee a arborelui motor;
- dwellmetrul - pentru indicarea valorii instantanee a unghiului Dwell.

Instalaţia de semnalizare internă a avariilor

Conţine avertizoare (sau ,,indicatoare’’) optice şi/sau acustice (mai rar),
funcţionând prin aprinderea sau stingerea unui bec, respectiv declanşarea unui semnal
acustic, atunci când parametrul de măsurat o mărime electrică - tensiune/curent - sau
neelectrică (cu traductor adecvat - presiune, temperatură, nivel, etc.) atinge o
anumită, valoare - maximă sau minimă - prezentând un pericol iminent pentru
instalaţia sau sistemul respectiv al autovehiculului. Din această instalaţie fac parte -
nelimitativ avertizoarele pentru indicarea:
- tensiunii corecte a bateriei de acumulatoare;
- funcţionării generatorului electric (deci - încărcării bateriei de acumulatoare);
- arderii unor siguranţe fuzibile;
- poziţiei ,,TRAS’’ a frânei de mână;
- alimentarea bujiilor incandescente pentru MAC;
- creşterii temperaturii lichidului de răcire;
- scăderii nivelului lichidului de frână;
- scăderii presiunii uleiului;
- (ne)funcţionării unor becuri din lămpi (în special de STOP) şi faruri;
- apariţiei condiţiilor de acvaplanare sau de polei;
- menţinerii alimentării unor consumatori după oprirea motorului.

Instalaţia de iluminare şi semnalizare exterioară optică şi acustică

Are rolul de a asigura (pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă)
iluminarea drumului şi a vehiculului (în interior), precum şi semnalizarea schimbării
direcţiei de mers şi/sau a frânării - eventual claxonarea. Conţine:
- faruri cu becuri cu incandescenţă, halogen sau led-uri (cu 2 faze);
- girofar (în cazul unor automobile cu destinaţie specială);
- lămpi de poziţie;
- releu de timp şi lămpi de semnalizare a schimbării direcţiei de mers şi/sau avariei;
- lampa de stop;
- lampa de iluminare a numărului de înmatriculare;
- lampa în habitaclu;
- lămpi de mers înapoi;
- claxon şi/sau sirena.

8
 Instalaţii şi aparate electrice/electronice auxiliare
Au rolul de a facilita conducerea automobilului şi de a spori siguranţa în
circulaţie şi/sau confortul persoanelor din habitaclu. Astfel sunt de exemplu:
- ştergătoare de parbriz - acţionate electric;
- electropompe pentru spălarea parbrizului;
- rezistenţe electrice pentru dezghețarea/dezaburirea geamului din spate (lunetă);
- instalaţii de condiţionare/climatizare/ventilare;
- ceas electric/electronic;
- bricheta electrică;
- frigider electric;
- instalaţie electrică/electronică de securizare (,,antifurt’’);
- instalaţii pentru comanda electrică a oglinzilor retrovizoare;
- instalaţii pentru comanda electrică a geamurilor;
- rezistenţe electrice pentru încălzirea scaunelor;
- instalaţii radio/audio (Hi-Fi): radio-casetofoane, echipamente de înaltă fidelitate
(CD, DVD) şi/sau televizoare pentru automobile, echipamente de radiocomunicaţii,
echipamente de navigaţie (GPS) şi/sau pentru prevenirea coliziunilor (radar) şi altele.

1.4. Pozarea, respectiv dispunerea şi montarea conductoarelor şi

receptoarelor electrice pe automobil

La montarea lor pe automobile, elementele echipamentului electric sunt

interconectate, realizându-se astfel instalaţia electrică generală a automobilului
respectiv. Interconectarea se face de obicei în cadrul unui singur circuit general, în
care toţi consumatorii sunt alimentaţi de la sistemul de alimentare, respectiv de la
baterie-generator.
Din motive economice, în prezent se utilizează în marea majoritate a cazurilor
scheme electrice cu un conductor, închiderea circuitului realizându-se prin masa
metalică a automobilului. Schemele cu două conductoare se folosesc atunci când
aparatul este montat pe un material izolant sau pe un material metalic, care nu asigură
un contact electric bun (de exemplu duraluminiu).
La marea majoritate a autovehiculelor din lume polul pozitiv este izolat, iar
polul negativ este legat la masă.
Conductoarele electrice ale automobilelor se împart în conductoare pentru
joasă tensiune şi conductoare pentru înaltă tensiune. La rândul lor, conductoarele
pentru joasă tensiune şi diferitele piese terminale (papuci, fişe, etc.) diferă în funcţie
de intensitatea curentului care trece prin ele, secţiunea conductoarelor fiind mai mare
sau mai mică. Conductoarele de înaltă tensiune, au o izolaţie corespunzătoare, se
utilizează în circuitele de aprindere şi au o construcţie diferită pentru sistemele
antiparazite, faţă de cele normale. Pentru a avea o durabilitate cât mai mare
conductoarele de legătură trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume:
- să reziste la solicitări mecanice, vibraţii, loviri, frecări, flexiuni repetate, existente în
funcţie de tipul şi destinaţia autovehiculului şi de gradul de expunere a porţiunii
respective de circuit la solicitări mecanice suplimentare;

9
- să reziste la temperaturi coborâte, care pun probleme în special în privinţa calităţii
materialelor izolante;
- să reziste la temperaturi ridicate (condiţii specifice climatului tropical), avându-se în
vedere în special cablajele montate pe motor sau pe alte organe cu temperatura
ridicată;
- să reziste la acţiunea uleiului, benzinei şi motorinei.
Terminalele conductoarelor (papuci, fişe plate, etc.) trebuie să asigure un
contact electric bun, cădere de tensiune redusă, încălzire mică şi să reziste la acţiunea
factorilor mecanici şi chimici.
Conductoarele se execută din cupru multifilar pentru a avea flexibilitatea
necesară. Secţiunea conductoarelor se alege astfel, încât să nu se depăşească căderea
de tensiune admisă pentru circuitul respectiv, după care se face verificarea prin calcul
a încărcării din punct de vedere termic: în limitele de temperatură prescrise de
producătorul cablului.
De obicei, primul criteriu - cel al căderilor de tensiune - este determinant.
Indiferent de rezultatul calculului de dimensionare, din considerente mecanice, nu se
utilizează conductoare cu secțiunea sub 0,35 mm2. Pentru buna funcţionare a
anumitor circuite se prescriu în mod special, chiar de firma constructoare a
produsului, valorile limită ale căderilor de tensiune sau ale rezistenţelor electrice ale
conductoarelor.
Pentru uşurarea montajului conductoarelor, în funcţie de traseul de pe
automobil, acestea se grupează în mănunchiuri (fascicule) numite cablaje sau cabluri,
care sunt strânse şi protejate prin înfăşurare cu banda sau introduse în tuburi, care
sunt executate de obicei din masa plastică. Fixarea cablajelor pe automobil se face cu
ajutorul clemelor, garniturilor şi manşoanelor, de buna fixare a cablajului pe traseul
ales depinzând evitarea deteriorării (roaderii) izolaţiilor datorită vibraţiilor. Din cablaj
ies, după necesităţi, o serie de conductoare sau fascicule de conductoare separate
numite ramuri care se racordează (îmbină) cu diferite subansamble sau restul schemei
prin intermediul prizelor (mufelor) confecţionate din materiale plastice, prevăzute cu
borne mono sau multipolare sau prin intermediul regletelor de conexiuni.
Realizarea instalaţiilor electrice de pe automobile se face conform schemelor,
în care sunt indicate prin semne convenţionale: aparatele care intră în componenţa
schemei, inscripţionarea bornelor, conductoarele de legătură, indicându-se la acestea
secţiunea în milimetri pătraţi (mm 2), culorile, cât şi alte indicaţii utile pentru a facilita
intervenţiile în cadrul schemei cu ocazia verificărilor sau depanărilor.
De asemenea, în schemele de montaj se mai indica şi alte date necesare
executării operaţiilor de montaj şi anume: poziţia de montaj a aparatelor pe
automobil, piesele de montaj (suporţi, cleme, şuruburi, piuliţe, şaibe, etc.), traseele
fasciculelor, modul de pozare (fixare) a fasciculelor pe aceste trasee, inclusiv piesele
necesare (cleme, manşoane, garnituri, etc.), modul de realizare a conexiunilor la
bornele aparatelor, precum şi alte indicaţii speciale privind modul de montare.

10
 1.5. Sistemul de alimentare cu energie electrică a unui autoturisme
În fig.1.2-1.4 sunt prezentate schemele electrice pentru un autoturism Dacia
1300.
În fig.1.2: 1 şi 6 lămpi de poziţie şi de semnalizare faţă; 2 şi 5 - faruri ; 3 şi 4
claxoane; 7 - regulator de tensiune; 8 - alternator; 9 - electromotor de pornire; 10 -
ruptor-distribuitor: 11 - caseta cu siguranţe; 12 - conector presiune ulei; 13 - conector
temperatură apă; 14 - bobina de inducţie ; 15 şi 16 - lămpi de staţionare (poziţie) ; 17
- întrerupător lămpi de stop; 18 şi 19 - casete cu borne de racordare (reglete); 20 -
releu de semnalizare schimbare direcţie; 21 - electromotor ştergător de parbriz; 22 -
baterie de acumulatoare; 23 - electromotor de climatizare; 24 - lampa de iluminare a
cutiei de bord; 25, 26 şi 27 - casete cu borne; 28 - mufe cu prize de branşare la tabloul
de bord; 29 - comutator central de lumină de semnalizare, a schimbării direcţiei şi
întrerupător claxoane; 30 - comutator cu cheie de contact; 31 - întrerupător lămpi
staţionare; 32 - reostat pentru iluminarea tabloului de bord; 33 - întrerupător de
încălzire a geamului din spate; 34 - întrerupător lampa frână de mână; 35 -
întrerupător lampă de şoc; 36 - tablou de bord; 37 şi 41 mufe cu fişe de racordare; 38
- comutator ştergător parbriz; 39 - brichetă electrică; 40 - lampă iluminare brichetă;
42 - comutator încălzire; 43 - ramificaţie spre plafonieră; 44 şi 51 - întrerupătoare
plafonieră de la uşile faţă stânga, respectiv dreapta; 45 - întrerupător lampă iluminare
portbagaj; 46 - casetă cu borne de racordare; 47 - lampă iluminare portbagaj; 48 -
plafonieră; 49 - rezistenţe pentru încălzirea geamului din spate; 50 - traductor de
combustibil (rezervor); 52 şi 54 - lămpi poziţie, stopuri şi semnalizare spate; 53 -
lampă de iluminare a numărului de înmatriculare; A cablaj din faţă; B - cablaj din
stânga; C - cablaj pentru brichetă; D - cablaj din spate: E - cablaj pentru plafonieră; Q
- cablaj pozitiv ; P - cablaj negativ.
În fig.1.5 este prezentată schema electrică pentru autoturismul Skoda Felicia.

11
Fig.1.2. Schema electrică a autoturismului Dacia 1300

12
Fig.1.3. Schema electrică de principiu a Daciei 1300

13
Fig.1.4. Schema electrică detaliată a Daciei 1300
14
 Fig.1.5. Schema electrică pentru Skoda Felicia

https://www.youtube.com/watch?v=oww3zm8fGJU
https://www.youtube.com/watch?v=Tw9QkkT2ptU
https://www.youtube.com/watch?v=4d0ikK5IQa0
https://www.youtube.com/watch?v=jgjCKiKFM0g
https://www.youtube.com/watch?v=aFB71woHaS0

15