1.

Sanatatea publica

Sanatatea publica reprezinta ansamblul cunostintelor, deprinderilor si atutidinilor populatiei

orientat spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii.

Obiectul sanatatii publice il reprezinta grupurile umane

Hanlon a definit sanatatea publica ca fiind stiinta protejarii oamenilor si a sanatatii prin efortul
organizat al societatii

2. Scopurile principale ale sanatatii publice:

-cresterea sperantei de viata sanatoasa pentru populatie
-prevenirea deceselor evitabile sau premature
-imbunatatirea calitatii vietii pentru personale cu boli cornice pe termen lung sau disfunctii
-ameliorarea starii de sanatate prin intermediul prevenirii

3. Medicina sociala
este o ramura a medicinii si o parte a sanatatii publice. Se bazeaza
pe constatarea conform careia factorii sociali au o influenta
determinate asupra fenomenului de sanatate si boala.
obiectul medicinii sociale este studiul stării de sănătate a populaţiei
în corelaţie cu factorii ce o influenţează (diagnosticul stării de
sănătate a populaţiei şi factorii etiologici).

4. Definiţia Sănătăţii

Stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal şi social şi

nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii
5. Dimensiunile sănătăţii

1. Sănătatea emoţională/psihică

2. Sănătatea intelectuală

3. Sănătatea fizică

4. Sănătatea socială

5. Sănătatea spirituală

6. Sănătatea ocupaţională
6. Tendinte demografice inregistrate in Europa:

   - declin puternic al fertilităţii cu scăderea numărului copiilor de rang mare (III,
IV, V, VI) si întârzierea apariţiei primului copil.

   - scaderea nuptialitatii si creşterea divortialitatii, uniunile consensuale înlocuind

tot mai mult căsătoriile. Ca urmare a crescut numărul copiilor din afara casatoriilor
oficiale.

   - rolul femeilor in societăţile evoluate a crescut, la fel si nivelul de educaţie. Acest
fenomen are consecinţe favorabile asupra stării de sănătate a copiilor. A scăzut
numărul copiilor nedoriţi si prin urmare a crescut timpul devotat creşterii copiilor.
Creşterea rolului femeii in societate are efect insa si asupra divortialitatii in sensul
creşterii incidentei divorţurilor.

 eficacitatea mijloacelor contraceptive a facilitat uniunile consensuale si reducerea

numărului de copii nedoriţi.

  echilibrul instalat intre numărul de născuţi vii si numărul de decese determina un

spor natural scăzut. Consecinţa este imbatranirea populatiei.

 in 1985 ponderea persoanelor in varsta de 65 ani si peste a fost de 12%, iar in 2025
se prevede o pondere de 18%. Ca urmare apare o schimbare a raportului de
dependenta.

7. Piramida vârstelor

este o reprezentare grafică a repartiţiei populaţiei pe vârste, constituită din două

histograme una pentru populaţia masculină, alta pentru populaţia feminină dispusă pe axa
ordonatelor ca bază (numărul populaţiei de fiecare vârstă sau grupă de vârstă) şi pe axa abciselor
perpendicular valorile vârstei . Piramida vârstelor poate avea aspecte diferite ca urmare, în
principal, a raportului natalitate / mortalitate.

 Cel mai recomandat tip de grafic pentru reprezentarea structurii populației pe grupe de
vârstă

 Histograma (reprezentare grafică indicată pentru variabile cantitative continue, coloane a

căror suprafață este proporțională cu frecvența)

 Piramida triunghi, -"populatiilor tinere". natalitate mare dar si cu mortalitate mare,

indicele de reproducere neta fiind supraunitar (tari in curs de dezvoltare).

 Piramida "in clopot" - creste nivelul de trai, creste si durata medie a vietii, = îmbătrânire
medie (tari rapid industrializate)
  Piramida "in urna“: proces de îmbătrânire accentuat - natalitate scazuta si longevitate
mare, % vârstnici crescut ( tari dezvoltate)

 Piramida "in trefla" – Populație îmbatrânită, cu o puternică intinerire in ultima perioada ,

țările dezvoltate cu politici pronataliste intense si cu indicatori crescuți ai natalității

8. Speranţa de viata la naştere (durata medie a vieţii)

- reprezintă un indicator sintetic al mortalităţii si in acelaşi timp al stării de sănătate.

Este numărul mediu de ani pe care o persoana spera sa-l trăiască in condiţiile caracteristicilor
modelului de mortalitate pe grupe de vârsta a populaţiei din care provine persoana, pentru un
anumit an.

9. Natalitatea
 Definitie - fenomenul demografic al apariției nascuților vii inregistrati intr-o populație
definita și intr-o perioada de timp.

 Unitatea statistica de observare: născutul viu

 Masurare: rata brută de natalitate

Intensitatea fenomenului de natalitate este măsurată cu rata brută de natalitate care exprimă
frecvența născuților vii la 1000 de locuitori pentru perioada calendaristică considerată (an,
semestru, trimestru, lună)

n =------------- x 1000

10. FACTORI CARE INFLUENTEAZA NATALITATEA

A.Cauze medicale: afectiuni endocrine, afectiuni ginecologice

B. Cauze fiziologice: sterilitatea masculine si feminine, avortul spontan.

Rolul nuptialitatii, al uniunilor consensuale juvenile si al divortialitatii Numărul căsătoriilor

scade de la an la an , la fel si indicele de nuptialitate.
Influenta mediului socio-cultural: diferenta de nivel socio-cultural determina diferenta de
fertilitate intre mediul rural si zonele puternic industrializate
Rolul mijloacelor pentru limitarea nasterilor: avortul si contraceptia.

a. Cauze medicale
Afecţiunile endocrine, ginecologice, cauzele sterilităţii masculine si feminine si cauzele
avortului spontan reprezintă factori ce trebuie luaţi in seama si care necesita diagnosticarea,
instituirea tratamentului si prevenţia lor. Rolul lor in fluctuaţiile natalităţii este insa mai puţin
important, având in vedere ca variaţiile lor sunt mici si frecventa lor tinde sa scadă datorita
progreselor înregistrate in tratamentul lor. De altfel, trebuie precizat faptul ca exista o
scădere fiziologica a fecundităţii odată cu creşterea vârstei.
b. Cauze fiziologice
c. Influenta civilizaţiei industriale si a urbanizării coincide cu reducerea numărului de copii
doriţi; astfel, descendenta medie finala trece de la 2.7 copii pe femeie in comunele rurale la
1.6 copii pe femeie.
d. Rolul nuptialitatii, al uniunilor consensuale juvenile si al divortialitatii
Numărul căsătoriilor scade de la an la an (143.593 in 1998 fata de 174.593 in 1992 fata de
312.000 in 1982).
Indicele de nupţialitate are cea mai mica valoare înregistrata după 1944: 5.5 casatorii la 1000
locuitori in 1983 (7.9 casatorii in 1991 si 6.5 in 1998 la 1000 locuitori).

In acelaşi timp creste numărul uniunilor consensuale, mai ales cele juvenile.
Aceasta scădere a nuptialitatii este atribuita mai multor factori: modificarea raporturilor intre
sexe, dificultati economice pentru cuplurile tinere, rolul legislaţiilor sociale, fiscale, juridice,
care permit obţinerea mai multor avantaje in situaţia de concubinaj decât după căsătorie.
Numărul divorţurilor creste insa fără ca numărul persoanelor care se recăsătoresc sa crească
in aceeaşi proporţie.
Rata de divorţialitate este in jur de 25 la 1000 casatorii, dar rolul divorţului nu pare sa fie
determinat in scăderea natalităţii.
Vârsta medie la prima căsătorie este de 23,3 ani pentru bărbaţi si 23,2 ani pentru femei; ea a
scăzut pana in 1974 după care înregistrează un uşor recul.

11. Fertilitatea

Indicele de natalitate nu caracterizează corect intensitatea fenomenului deoarece se

raportează născuţii vii la întreaga populaţie. Indicele fertilităţii corectează această eroare de
calcul considerând populaţia feminină între 15 – 49 de ani. Astfel, fertilitatea reprezintă un
indicator mai sensibil decât natalitatea, deoarece se raportează la populaţia feminină şi nu la
întreaga populaţie.

• Definitie - fenomenul demografic al frecventei nascuti1or vii in populatia feminina de

varsta fertila
(15-49 de ani).
• Unitatea statistica de observare: nascutul viu
• Masurare: rata generala de fertilitate
Rata generala de fertilitate (RGF)
exprima frecventa nascutilor vii la 1000 de femei de vârsta fertila (15-49 de ani)

Numarul de copii nascuti vii x 1.000

 fg =------------------------------------------------------------------------
Numarul de femei in varstă de 15-49 ani

 influentata de:
 fertilitățile specifice pe grupe de varsta
 structura pe grupe de varsta a populației feminine
 Rom: 2000 - 44%0
12. Factori care influenteaza fertilitatea
Factori demografici:

 % pop. feminine in vârsta fertila

 Vârsta la casatorie
 Nupțialitatea și divorțialitatea
 Mortalitatea infantila și juvenila
 Structura familiei

Factori medico-biologici

 Sterilitatea feminina /masculina

 Durata perioadei de procreere
 Igiena sexuală

Factori socio-economici:

 Macroeconomic
 PIB/loc
 Gradul de urbanizare
 Nivelul de industrializare
 Microeconomic
 Nivelul de instruire al femeii
 lncadrarea femeii in activitatea economică
 Venit mediu / membru de familie
 Migrația populației

Factori legislativi

 Prevederile Codului muncii și Codului familiei

  Sistemul de alocațli pentru copii
 Programe de protecție materno-infantila
 Politica de planificare familiala

Factori subiectivi: incluși in noțiunea de planificare familiala

 Nr. de copii doriți, realizați

 Metode și mijloace contraceptive
 Factori culturali: obiceiuri locale, religie

Influenta mediului socio-cultural

Diferenţa de fertilitate intre zonele rurale si zonele puternic industrializate isi poate găsi
explicaţia in diferenţa de nivel socio-cultural. Astfel, studiul nivelului fertilităţii cuplurilor după
nivelul de instrucţie al femeii evidenţiază următorul fenomen: declinul fertilităţii pe măsura ce
nivelul de instrucţie creste este urmat de o creştere a fertilităţii, cea mai scăzuta valoare
observându-se la categoria medie: totodată, fertilitatea femeilor fără studii o depăşeşte
semnificativ pe cea a femeilor cu studii. Toţi aceşti factori au acţionat in general coborând
nivelul reproducerii, prin intervenţia voluntara a cuplurilor asupra concepţiei. Un efect opus, dar
de o importanta mai mica, l-ar juca statusul familial.
Sub acest raport fertilitatea este favorizata daca: o căsătoriile se produc la vârsta maxima de
fecunditate a femeii (sau cu puţin înainte) - deci vârsta la căsătorie nu este avansata; o proporţia
de femei căsătorite in rândul femeilor din contingentul fertil este ridicata, cu alte cuvinte daca
intensitatea căsătoriilor sau nupţialitatea este mare; o familia este stabila, ceea ce in demografie
se traduce printr-o frecventa mica a divorţurilor (divorţialitate mica).

13. Mortalitatea

reprezintă componenta negativa a mişcării naturale, fiind fenomenul demografic al deceselor

intr-o populaţie data si intr-o perioada data de timp (de obicei un an).

14. Indicatori utilizati in masurarea mortalitatii

 Rata de mortalitate generala (indicele brut de mortalitate) care masoara frecventa

deceselor la 1000 de locuitori.
 Ratele specifice de mortalitate (pe sexe, pe grupe de varsta, medii de rezidenta, cauze
medicale de deces), care masoara frecventa deceselor in subpopulatii.
 Mortalitatea proportionala (letalitatea), care reprezinta ponderea deceselor de o anumita
categorie din totalul deceselor.
  Rata standardizata a mortalitatii.
 Raportul standardizat de mortalitate (RSM).
 Functiile biometrice din tabelele de mortalitate.

15. Mortalitatea proporţionala (letalitatea)

 reprezintă ponderea deceselor de o anumita categorie din totalul deceselor.

 Mprop = nr. decese de o anumita cauza / nr. total decedaţi x 100
 Principalele cauze de deces :
 bolile cardiovasculare -
 tumorile maligne -
 accidente, traumatisme , otraviri
 bolile aparatului respirator -
 bolile aparatului digestiv –

16.  MORTALITATEA INFANTILA

 Fenomenul demografic al deceselor 0-1 an înregistrate in populaţia de născuţi vii, intr-o

perioada data de timp si intr-un teritoriu.
 Reprezintă un indicator specific de măsurare si descriere a stării de sănătate a copiilor si
in acelaşi timp este considerata ca un indice sintetic al stării de sănătate al unei populaţii
 Este un indicator al calităţii vieţii si al expresiei eficacităţii sistemului de servicii de
sănătate.
 Asupra sanatatii copilului 0-1 an, acţionează atât factori economico-sociali si de mediu
cat si factori ce ţin de sistemul de sanatate.
Mortalitatea infantila pe grupe de vârsta:
- mortalitatea neonatala
= nr. decedaţi in prima luna de viata (0-27 zile)/nr. născuţi vii x 1000
      
  - mortalitatea
neonatala precoce
= nr. decedaţi in prima saptamana de viata (0-6
zile)/nr. născuţi vii x 1000
      
  - mortalitatea neonatală tardivă
= nr. decedaţi in perioada 7-27 zile/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea postneonatala
= nr. decedaţi in perioada 1lună – 11luni/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea perinatala
= (nr. născuţi morţi + nr. decese 0-6 zile) / nr. născuţi vii x 1000
17. Morbiditatea
Morbiditatea – reprezintă totalitatea îmbolnăvirilor cunoscute la un moment dat sau într-o
anumită perioadă într-o populație dintr-un teritoriu bine delimitat.
Morbiditatea populației reprezintă, alături de mortalitate, fenomenele de bază ale studierii
stării de sănătate a populației.

18. incidenta
Frecventa cazurilo noi inregistrate intr-un anumit teritoriu si o anumita perioada de timp(luna,
trimestru, an) de catre dispensarele medicale(teritoriale si de intreprindere).

Reprezinta frecventa cazurilor noi aparute intr-o populatie data in timpul unei perioade date

19.Factori care influenteaza cunoasterea morbiditatii

-accesibilitatea
-adresabilitatea
-calitatea actului medical

20.Prevalenta
Totalitatea bolilor care exista la un anumit moment “critic” 1(ultima zis a trimestrului,
semestrului, anului) sau intr-o anumita perioada 2 (trimestru, semestru,an).

1= prevalenta de moment
2= prevalent de perioada
Prevalenta se calculeaza separate pe boli, in bolile cornice= totalitatea cazuriloe noi si vechi de
imbolnaviri

C14. Îngrijirile medico-sociale şi medicina sociala

Politica de îngrijiri de sănătate

Scopuri :

 extinderea sperantei unei vieti sanatoase pentru populatie ;

 prevenirea deceselor evitabile ;

  imbunatatirea calitatii vietii pentru persoanele cu boli pe termen lung sau cu
disfunctii ;

 imbunatatirea sanatatii prin intermediul prevenirii.

C13. Strategii privind sanatatea

Preventia primara

Scop: limitarea incidentei bolii

In preventia primara regasim

Prin masuri la nivel individual:

 -Imunizare
 -Folosirea centurii de siguranta
 -Utilizarea prezervativului
 -Screening pentru factori de risc (masurarea TA, determinarea colesterolului)
 -Schimbarea obiceiurilor: fumat, consum de alcool, dieta, exercitii fizice
 -Igiena orala

Preventia secundara

-Depistarea precoce a bolii in vederea evitarii complicatiilor

-Scop: reducerea prevalentei bolilor, evitarea complicatiilor

-Ex: screening

-Cel mai bun tratament pentru fiecare boala

Preventia tertiara

-Scop: reducerea complicatiilor9 incapacitate, dizabilitate, handicap)

-Ex:
  -Reabilitare
 -Aparate auditive
 -Ameliorarea durerii
 -Consiliere
 -Ingrijiri palliative
 -Suport social

Modele de abordare:

1)Modelul bazat pe intelegerea etiologiei bolilor

2)Modelul epidemiologic

3)Modelul etapelor vietii

C12. Programe de sanatate publica

PROGRAM DE PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII= ce contine un program de sanatate pub

1) Evaluarea care are loc la începutul oricărui program poate fi: analiza

situaţiei, determinarea nevoilor, a factorilor care influenţează starea de

sănătate, a oportunităţilor de intervenţie etc.

2)Planificarea derulării programului/proiectului include de la început monitorizarea activităţilor

şi implicit urmărirea îndeplinirii diferiţilor indicatori stabiliţi.

3)Implementarea programului constă în derularea activităţilor prevăzute. Monitorizarea şi

evaluarea permit ajustarea şi asigurarea eficienţei/ eficacităţii activităţilor în vederea atingerii
obiectivelor prevăzute.

4) Evaluarea (de rezultat) de la sfârşitul unui ciclu permite, pe de o parte să se demonstreze că

obiectivele programului au fost atinse, iar pe de altă parte să stabilească noua situaţie şi ce fel de
intervenţie este necesară în continuare

C11. PROBLEMATICA MEDICO SOCIALĂ A POPULAŢIEI VÂRSTNICE

Metode de măsurare a îmbătrânirii populaţiei

1.Determinarea ponderii populaţiei vârstnice din totalul populaţiei.

2.Varsta medie a populaţiei.
3.Raportul dintre numărul vârstnicilor si numărul copiilor.
4.Indicele de dependenta care reprezintă raportul dintre numărul persoanelor inactive si numărul
persoanelor de vârsta activa.

Mortalitatea persoanelor vârstnice= principalele cause de deces la varstnici vezi B!!!!!

A. In România, principalele cauze de deces in populaţia generala sunt:

  bolile aparatului C-V;

  tumori;
  bolile aparatului respirator.
B. La populaţia vârstnica, principalele cauze de deces sunt:

  bolile cerebro-vasculare;
  bolile circulaţiei pulmonare;
  cardiopatiile ischemice;
  HTA;
  bronşita cronica.

SĂNĂTATEA ORALĂ LA VÂRSTNICI= bariere la persoanele varstnice

Barierele în îngrijirea sănătăţii orale în rândul persoanelor vârstnice sunt considerabile:

 mobilitate afectată,
 acces dificil în special al celor ce locuiesc în zone rurale cu transport public deficitar,
 servicii de sănătate orală şi îngrijiri la domiciliu indisponibile.
 Având în vedere că unele persoane în vârstă pot avea dificultăţi financiare în urma
pensionării, costul crescut al tratamentului stomatologic perceput împreună cu atitudinea
faţă de sănătatea orală, le pot descuraja de la a vizita un medic dentist.

C10.EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Definitie • Educaţia pentru sănătate se poate defini ca fiind un sistem ce include: –

conştiinţa stării de sănătate; – procesul de predare/învăţare; participare.

ABORDĂRI

Abordările posibile în educaţia pentru sănătate sunt:

 Medicală;
 Educaţională;
 Orientată spre individ (personalizare);
 Schimbare socială.
SCOPURI
 • Informarea-educarea populaţiei în domeniul medical;
• Dobândirea unor atitudini şi deprinderi favorabile sănătăţii;
• Implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii
C9. Îngrijiri primare de sanatate

Principii de baza- in ingrijiri primare de sanatate

1.Distributia echitabila: tarile ar trebui sa găsească cai de a permite tuturor accesul la servicii.

2.Implicarea comunităţii: implicarea indivizilor in promovarea propriei lor îngrijiri este esenţiala
pentru viitoarea bunăstare a comunităţii.

3.Concentrarea asupra activităţii de prevenire: dobândirea unor cunoştinţe prin educaţie pentru
sănătate si / sau mobilizarea comunităţii pentru imunizare si rolul comunităţii in luarea deciziilor
legate de alocarea resurselor spre priorităţile sanitare. Deoarece prevenirea este vitala pentru
rezolvarea problemelor comunităţii pe termen lung dar nu este întotdeauna răspunsul la probleme
individuale, serviciile preventive trebuie sa existe împreuna cu cele curative.

4.Tehnologie corespunzătoare: ea trebuie sa fie acceptata, eficienta din punct de vedere al

costului, ieftina si disponibila pe plan local.

5.Abordarea multisectoriala: starea de sănătate este influenţata atât pozitiv cit si negativ de o
serie de factori cum sunt: condiţiile de locuit, transportul, producţia de alimente, irigaţiile si
rezerva de apa. Toate acestea ţin de diferite sectoare guvernamentale, dar toate pot afecta
bunăstarea globala a comunităţii.

Ingrijiri primare de sanatate

In cadrul acestor principii, componentele de baza ale îngrijirilor primare de

sănătate sunt:

 1.Educatia referitoare la problemele de sănătate, prevenirea si controlul lor.

 2.Promovarea unei alimentaţii corecte.
 3.Asigurarea cu apa potabila in cantitate adecvata si o sanitaţie de baza.
 4.Ingrijirea mamei si a copilului, inclusiv planning familial.
 5.Imunizarea împotriva bolilor infecţioase majore.
 6.Prevenirea si controlul bolilor endemice, cu caracter zonal.
 7.Tratamentul adecvat al bolilor curente si vătămărilor.
 8.Asigurarea cu medicamente esenţiale.

Curs 8. PROBLEME PRIORITARE ALE SANATATII PUBLICE MEDICO-DENTARE

Probleme prioritare de Sănătate Publică în Medicina Dentară

 1)CARIA DENTARĂ
  2)BOALA PARODONTALĂ
 3)CANCERUL ORAL
Afecţiunile orale cronice (în special boala carioasă, afecţiunile parodontale şi cancerul oral şi
labial)

  au o mare răspândire la nivel comunitar,

  prin implicaţiile medicale şi socio-economice pe care le determină se situează printre
cele mai importante probleme de sănătate publică ale epocii actuale.

Obiectivele OMS pentru sănătate orală pe termen mediu şi lung

Prima grijă a programelor de acţiune ale OMS/EURO este de a încuraja furnizorii de servicii şi
autorităţile sanitare din regiunea europeană să

ia măsurile impuse de necesitatea ameliorării stării de sănătate oro- dentară a populaţiei şi a

calităţii îngrijirilor stomatologice acordate acesteia.

Obiectivele OMS pentru sănătate orală pe termen mediu şi lung:

 50% dintre copii cu vârsta de 5-6 ani să nu prezinte nici o carie;

 valoarea CAO-S mai mică decât 3 pentru vârsta de 12 ani;
 85% din populaţie să aibă toţi dinţii prezenţi pe arcade la vârsta de 18 ani;
 reducerea edentaţiei cu 50% la vârstele cuprinse între 35-44 ani, comparativ cu procentul
anterior;
 reducerea cu 25% a prevalenţei edentaţiei la vârsta de 65 ani comparativ cu procentul
anterior;
 crearea unei baze de date pentru monitorizarea stării de sănătate orală.

Curs 6-7. Sanatatea orala ca problema de sanatate publica

Condiţii care definesc includerea unei problemne de sănătate în domeniul sănătăţii publice:

 Ponderea mare a populaţiei afectate

 Cauze cunoscute ale bolii în acţiune
 Capacitate de intervenţie posibilă
 Necesitatea intervenţiei să fie acceptată de autorităţi

Riscul de îmbolnăvire

Definitie: reprezintă totalitatea condiţiilor sau circumstanţelor (de ordin medical sau de
altă natură) care ar putea prezenta un pericol pentru sănătate şi ar situa individul, sau
grupul uman asupra căruia acţionează, într-o poziţie de inferioritate faţă de alţi indivizi
sau alte colectivităţi cu caracteristici identice–
constituie unul dintre elementele de bază care trebuie luate în considerare la definirea stării de
sănătate.

C4+ C5: .Promovarea sănătăţii orale şi prevenirea maladiilor

 -Medicina dentară comunitară (stomatologie comunitară) = asistenţă publică de medicină

dentară ➩ promovarea sănătăţiiorale ➩ calitatea vieţii corelată cu sănătatea orală
 -Sănătate orală publică (sănătate orală) =monitorizarea şi asistenţa publică a bolilor
stomatologice
Acestea sunt noţiuni care exprimă o abordare macrosocială a evaluării, prevenirii, tratării şi
monitorizării bolilor stomatologice.

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ DENTARĂ ÎN S.U.A.

Dental public health – este recunoscută ca specialitate a medicinei dentare

 American Board of Dental Public Health – defineşte sănătatea public dentară astfel: ştiinţa
şi arta prevenirii şi controlului bolilor dentare şi promovarea sănătăţii dentare prin efortul
comunităţii; o este o practică stomatologică destinată predilect colectivităţilor ca sumă a
indivizilor, nu indivizilor în parte.

Concepte sănătate dentară – sănătate orală

 Canadian Association of Public Health Dentistry – sănătatea publică dentară se ocupă cu

diagnosticul, prevenirea şi controlul afecţiunilor dentare şi promovarea sănătăţii orale
prin acţiuni ale societăţii.
 Există tendinţa de a înlocui termenul de sănătate dentară cu cel de sănătate orală.
 Personal calificat – abilităţi dedicate – medici specializaţi şi asistente igieniste

Promovarea sănătăţii orale

DEFINITIE: promovarea SO este suma activităţilor educaţionale, organizatorice şi economice

aplicate într-un cadru organizat pentru ca să modifice comportamentul indivizilor prin
dobândirea de către aceştia a unui comportament sanogen în vederea creşterii nivelului lor de
sănătate. Prin promovarea sănătăţii creşte capacitatea de control a societăţii asupra
determinanţilor sănătăţii. Capacitatea de control a societăţii este suma valenţelor sale ontologice,
axiologice, economice şi epistemologice.

Bariere în calea accesibilităţii:

  Financiare (capacitatea sistemului de asigurări de sănătate, a bugetului şi puterea
economică a populaţiei)
 Culturale (mentalităţi, tradiţii)
 Organizatorice (infrastructură existentă – număr de cabinete, distribuirea lor în teritoriu şi
dotarea lor)
 Personale (comportament sanogen, nevoia de îngrijire de sănătate resimţită şi nevoia de
îngrijire de sănătate declarată)

Starea de sănătate a populaţiei vârstnice 

Principalele cauze de îmbolnăvire a vârstnicilor in tarile dezvoltate sunt:

 căderi si fracturi consecutive;

 osteoporoza;
 tulburări de vedere;
 tulburări de auz;
 dementa senila;
 probleme de incontinenta.