Sunteți pe pagina 1din 6

Biserica Apostolească și Sobornicească de Răsărit respinge calendarul

gregorian. Enciclice de la 1593, 1756, 1848

nsemnăm spre ştiinţa tuturor creştinilor ortodocşi, de Răsărit,


aceste canoane din Pidalion, că nu-i este iertat nimănui a strica
Pascalia,
care este în Psaltire, şi a schimba Sfintele Paşti şi sfintele sărbători
de la data lor,
care sunt aşezate în calendarul iulian al Sfintei Biserici Ortodoxe de
Răsărit.

Canonul I din Antiohia (Pidalion, pagina 275)

Toţi cei ce îndrăznesc a dezlega hotărârea Sfântului şi marelui Sinod, cel


adunat în Niceea, în fiinţa bunei cinstiri a preaiubitorului de Dumnezeu
împărat Constantin, pentru sfânta sărbătoare cea mântuitoare a Paştilor, să
fie neîmpărtăşiţi şi lepădaţi de la Biserică, de vor stărui împotrivindu-se,
mai cu prigonire celor bine dogmatisite – şi acestea să fie zise pentru mireni.
Iar dacă vreunul dintre proiestoşii Bisericii, episcop sau preot sau diacon,
după hotărârea aceasta, ar îndrăzni pentru răzvrătirea popoarelor şi
tulburarea Bisericilor a se osebi şi cu iudeii a săvârşi Pastile, pre acesta
sfântul Sinod, din data de acum, străin de Biserică l-a judecat, ca pre unul
ce nu numai lui s-a făcut pricinuitor de păcat, ci şi multora, de stricăciune
şi răzvrătire.

Şi nu numai pre unii ca aceştia îi cateriseşte de liturghie, ci şi pre cei ce vor


cuteza a se împărtăşi cu aceştia după caterisire.

Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea cea din afară, pre care o au
câştigat după sfântul canon – şi preoţia lui Dumnezeu.

Tâlcuire

Canonul acesta afuriseşte pre mirenii aceia care încalcă rânduirea şi


canonul ce s-a dat la Sinodul I, de faţă fiind şi marele Constantin, pentru
sărbătoarea Paştilor (ca să serbeze adică după isimerie şi nu împreună cu
iudeii). Ei calcă nu numai aşezământul acesta, ci şi prigonindu-se, îi stau
împotrivă. Iar pre episcopii, preoţii şi diaconii ce ar călca hotărârea aceasta,
tulburând Biserica, şi ar voi să serbeze cu iudeii Pastile, îi cateriseşte atât de
toată preoţia şi de sfinţita lucrare cea înlăuntrul altarului, cât şi de toată
cinstea cea dinafară, cuvenită celor ierosiţi (de a avea măcar nume de sfinţiţi
şi de a şedea împreună cu cei sfinţiţi, deci de toată lucrarea cea afară de
sfântul altar, după Valsamon), fiindcă unii ca aceştia şi pre sine s-au
vătămat cu călcarea hotărârii acesteia şi pre alţii i-au făcut să o calce. Dar
nu numai pre ei îi cateriseşte, ci şi pre cei ce s-ar împărtăşi împreună cu
dânşii, asemenea.

Canonul 7 al Sfinţilor Apostoli (Pidalion, pagina 8 ):

Dacă vreun episcop, ori preot, ori diacon, Sfânta zi a Paştilor mai înainte de
primăvăreasca isimerie, cu iudeii o va săvârşi, să se caterisească (de
asemenea şi înainte de iudei) [ – nota Sf. Ioan].

Litera 1 (Pidalion, pagina 512): Schismaticii sunt pentru schimbarea


Pascaliei şi a calendarului.

Enciclică (Circulară) din anul 1593:

„Eremia, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi


patriarh Ecumenic. Pentru că Biserica Romei iarăşi s-a luat după ateii
astronomi, fără să se gândească, s-a învoit şi a schimbat cele bine rânduite
pentru Sfintele Paşti, neţinând seama de cele (bine rânduite) hotărâte de cei
318 Sfinţi Părinţi de la Întâiul Sobor Ecumenic spre a se sărbători de
creştinii ortodocşi a-toată-lumea, care au fost hotărâte şi de cele Şase
Soboare a-toată-lumea să se sărbătorească pre tot pământul;

Venind nişte bărbaţi de la Roma, care s-au luat după înşelăciunea latinilor
(catolicilor) şi nu numai că s-au lepădat de Sfânta Credinţă Ortodoxă, dar au
început să se lupte împotriva dogmelor celor adevărate ale Sfintei noastre
Biserici de Răsărit pre care ni le-a predat Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos
şi dumnezeieştii apostoli şi cele Şapte Soboare hotărâte de purtătorii-de-
Dumnezeu Părinţi;

Pentru aceasta, tăindu-i ca pre nişte mădulare putrede, poruncim cu


hotărâre: oricine nu urmează învăţăturile Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe
după cum au aşezat şi cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice, (care) au
hotărât pentru Sfintele Paşti şi pentru calendar, care bine l-au legiuit să-l
urmăm, şi vrea să urmeze după Pascalia şi după calendarul cel născocit de
ateii lui papa şi se împotriveşte la toate acestea şi vrea să strice dogmele şi
obiceiurile care ni le-au predat Sfinţii Părinţi ai Sfintei noastre Biserici
Ortodoxe, să fie predat anatemei şi dat afară din rândul creştinilor
sfintei noastre Biserici cârmuite de Domnul nostru Iisus Hristos.

Voi, binecredincioşii creştini ortodocşi, să rămâneţi în cele care v-aţi născut


şi aţi crescut şi v-aţi învăţat. Şi când va sosi vremea, însuşi sângele vostru
să-l vărsaţi ca să păstraţi credinţa pre care ne-au predat-o Sfinţii Părinţi şi
mărturisirea voastră să o păstraţi şi să vă feriţi de aceştia. Aşa să vă ajute
Domnul nostru Iisus Hristos şi smeritele noastre rugăciuni să fie cu voi, cu
toţi. Amin!

Patriarhul Constantinopolului, Eremia,


Patriarhul Ierusalimului, Sofronie,
Patriarhul Alexandriei, Silvestru,
şi toţi arhiereii care au fost de faţă la Sinod.

Anii 1583 şi 1593.

În anul 1756 imixtiunea papei în cadru Bisericii Ortodoxe de Răsărit a


bulversat din nou lumea creştină. De data aceasta Chiril, Arhiepiscopul
Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic adoptă o atitudine dură împotriva
papei şi a tuturor celor care împărtăşeau ideile sale eretice. În aceste condiţii
Chiril, Patriarh Ecumenic fiind, promulgă o nouă enciclică împotriva celor
care au îndrăznit a schimba Calendarul şi Pascalia. Redăm aici textul acelei
enciclice emise în anul 1756:

Enciclică (Circulară) din 1756:

„Chiril, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh


ecumenic: preacinstiţilor clerici, care sunteţi cu noi în Biserica lui Hristos,
har şi pace vouă de la Dumnezeu.

Noi, pre care ne-a învrednicit Dumnezeu Sfântul, să ne aflăm în faţa acestui
tron apostolesc şi patriarhicesc, pentru ca să păzim cu credinţă fierbinte şi
evlavie preasfânta Credinţă Ortodoxă, pre care am primit-o de la Sfinţii
Apostoli şi de la cele şapte Sfinte Soboare ecumenice, împreună cu dogmele
celor şapte Taine ale Sfintei noastre Biserici Apostoleşti şi Soborniceşti de
Răsărit, şi acestea să le ţinem curate şi nepătate; după cum de sus şi de la
început Biserica lui Dumnezeu Ie-a primit de la Sfinţii Apostoli, neclintite,
fără să adauge sau să scoată nici un cuvânt până astăzi şi nici până la
sfârşitul veacului acestuia, le păstrează curate ca pre Mireasa Domnului
nostru Iisus Hristos; pentru acest pericol, ne-am hotărât să primim a ne
supune lui Dumnezeu mai mult şi nu oamenilor.

Mai întâi, ca să păzim apostoleştile şi soborniceştile canoane nemişcate şi


neştirbite după cum le-am apucat.

Al doilea, ca luând toate armele Duhului Sfânt, să ne ridicăm cu înfricoşat


blestem şi veşnică anatemă împotriva acelora care au îndrăznit să facă
pogorământ şi să primească cât suntem în viată şi după moartea noastră
până la sfârşit orice adăugare ori scoatere (schimbare).

Deci, cu puterea şi harul Preasfântului Duh Dătătorul-de-viaţă, dispreţuim


şi aruncăm cu desăvârşire acea spurcată şi necurată şi hulitoare şi
neaprobată, cea nelegiuită alcătuită scrisoare ereticească, şi mergem după
sfântul apostol Pavel, carele zice: „Oricine vă va vesti vouă altele afară de cele
ce aţi apucat şi afară de cele ce v-am vestit vouă, măcar înger din Cer, sau
înşine noi, anatema să fie”, după cum şi la canoanele sfintelor Soboare se
zice: „oricare ar adăuga sau ar şterge un cuvânt, acela să fie anatema de
şapte ori”.

Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea


creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor,
fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul,
blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul
să putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se
spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain,
mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi
iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre
Datan şi Aviron. îngerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate
zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste
dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!”

Gândiţi-vă bine şi vedeţi care din aceste blesteme au venit peste noi şi câte
au să mai fie, dacă nu ne vom pocăi şi nu ne vom întoarce la dreapta
credinţă.

Enciclica (Circulară) din anul 1848:

Către ortodocşii de pretutindeni!

„Ţinem mărturisirea curată după cum ne-au predat-o aceşti Sfinţi Părinţi,
respingând orice înnoire (reformare), ca o născocire a diavolului. Cel
care primeşte înnoire nu mai predică întreagă şi curată Credinţa
Ortodoxă, care este asigurată şi pecetluita din vechime şi care nu
primeşte nici micşorare, nici adăugare, nici schimbare.
Dacă cineva ar îndrăzni să schimbe, sau să sfătuiască, sau să gândească
una ca aceasta, singur s-a lepădat de Credinţa lui Hristos şi singur a
căzut în veşnica anatemă, pentru că a hulit împotriva Duhului Sfânt,
zicând cum că nu se grăieşte adevărat în cărţi şi la Sfintele Soboare
ecumenice (a-toată-lumea)

Toţi care au primit înnoiri (reforme), sau eretici sau schismatici, de bunăvoie
s-au îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, fie că sunt papi, fie că sunt
patriarhi, fie că sunt clerici, fie că sunt laici (mireni), sau îngeri din Cer”.

Antim, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh


ecumenic,
Ierothei, din mila lui Dumnezeu papă şi patriarhul Alexandriei şi a tot
Egiptul,
Metodie, din mila lui Dumnezeu patriarhul Antiohiei,
Chiril, din mila lui Dumnezeu patriarhul Ierusalimului
împreună cu ale lor sfinte Sinoade.

Stihuri ale Sfântului Ioan Iacob Românul

Răstignitorii de azi la Sfânta Înviere

Cu trei zile înainte


Jidovii Te-au răstignit
Azi Te răstignesc creştinii
Cei cu duhul ipocrit!
Mulţi din ei – cu defăimare
Trupul Tău acum luând
Te închid pe la Pretoriu,
Ca ostaşii oarecând!

Cu hlamidă Te îmbracă
Prin făţărnicia lor,
Şi se-nchină de paradă
La vederea tuturor.

Cărturarii Te condamnă
Cu viclenii farisei,
După legea comunistă
Şi a celorlalţi atei!

Cu ştiinţa lor deşartă


Altă Cruce ţi-au gătit,
Răstignindu-Te prin hule
Cei cu duhul răzvrătit.

În mormântul necredinţei
Numele-ţi pecetluiesc
Şi pe moda cea vicleană
Custodie o numesc!

Iar când raza Învierii


Văd că nu s-a tăinuit,
Fac atunci s-ajungă clerul
Ca păstorul cel năimit.

(Aici clericii năimiţi sunt cei înşelaţi cu înnoirile aflaţi în slujba masoneriei şi
a comunismului) [- nota Sfântului Ioan Iacob Românul].

| din Sfântul Ioan Iacob Românul Din Ierihon către Sion, ediţia Jerusalem,
1999, pg. 561-566.