UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”, BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Eseu la disciplina
,,ISTORIE ȘI DIDACTICA ISTORIEI”
Lector univ.dr. Andrei Novac

Student: Sprînceană (Vasile) Diana Andreea

Anul : II

Grupa : I
 Marea Unire din 1918
Acum aproape 102 ani la Alba-Iulia s-a produs evenimentul mult așteptat timp de
secole de către toată suflarea românească –Marea Unire.Unirea de la 1 decembrie 1918
reprezintă evenimentul principal al istoriei României și totodată realizarea unui deziderat al
locuitorilor granițelor vechii Dacii. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din
decembrie 1918 Ziua Națională a României.Alba-Iulia ,frumoasa cetate a Bălgradului,fusese
aleasă de către Consiliul Național Român Central,care avea sediul la Arad,pentru a adăposti
între zidurile ei reprezentanții poporului român din Transilvania,în cea mai mare zi din
istoria acestui popor,din două cauze. La 1 noiembrie1599 Mihai Viteazul,biruitor la
Selinbar,își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreț.Ea a fost Capitala
strălucitului domn în timpul scurt cât el reușise să săvârșească cea dintâi unire a Țării
Românești.La 1784,pe același platou al Cetății,mucenici ai neamului,,Horia,Cloșca și Crișan”
sufereau supliciul frângerii pe roată,pentru că avuseseră curajul să ceară o viață mai bună
pentru neamul lor.Ambele date istorice erau adânc săpate în inimile românilor.Erau două
etape importante în drumul greu spre mântuire..Aici era locul unde trebuia să se adune
norodul la Marea Unire.
Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăți.Ședințele preparatoare din cele
două zile,care au precedat Adunarea,au fost foarte însuflețite. Discutându-se textul
Rezoluției Unirii,redactat de Vasile Goldiș,unii susțineau că Unirea să se facă pe baza
proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul,la care se adăugaseră și delegații sosiți din
Bucovina și Basarabia,susțineau unirea fără condiții.Specialiștii,lucrând sub influiența
Budapestei,cereau republica și-și exprimau temerea de stările politice din Vechiul Regat al
României. În cele din urmă s-a stabilit o înțelegere,renunțându-se la toate punctele de
vedere prea intransigente și adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a
explicat că e necesară o epocă de tranziție,deoarece,,nu se poate ca într-o singură zi,sau
într-o singură oră,sau într-un moment dat,să punem la o parte o stare de lucruri veche și să
înfăptuim una nouă”. Deci nu e vorba de a pune condiții la Unire,ci a constata necesitatea
unei epoci de tranziție.
Procesul istoric în urma căruia toate provinciile locuite de români s-au unificat în
cuprinsul aceluiași stat național,România,a fost determinat de trei factori
principali:contextul ideologic ,politic și militar european,prezența pe scară largă a
sentimentului național în rândul populației românești și acțiunea politică decisă a elitelor din
Regat și din Austro-Ungaria.
Prăbușirea militară a Puterilor Centrale și afirmarea principiilor democratice la sfârșitul
războiului au reprezentat un factor hotărâtor în evoluția spre ideea unificării.
Prima provincie care s-a alipit României a fost Basarabia,în martie 1918.
Împrejurarea a fost favorizată de prabușirea autorității Rusiei în zonă,ca urmare a
revoluției bolșevice.
 Astfel,în Basarabia,în perioada aprilie-octombrie1917,organizațiile social-politice
românești elaborează programe în care cer autonomia Basarabiei.În decembrie 1917 se
întrunește Sfatul Țării,organ reprezentativ al Basarabiei,dominat numeric de romani,care
proclama Republica Federativă Moldovenească,desemnând structurile de conducere ale
acesteia.În ianuarie 1918,Sfatul Țării este dizolvat,în urma preluării puterii la Chișinău de
către bolșevici,însă pentru scurtă durată,deoarece armata romană pătrunde în oraș și
restabilește autoritatea Sfatului,care o lună mai târziu proclama independența Republicii
Moldovenești.Noul stat este amenințat însă de o ocupație a Rusiei bolșevice sau a nou
creatului stat ucrainean.În martie Sfatul Țării adoptă hotărârea de unire a Basarabiei cu
România.
La 1 decembrie 1918,Adunarea constituantă a românilor a hotărât în unanimitate unirea
Transilvaniei cu România.Factorul hotărâtor care a dus la realizarea Unirii Transilvaniei cu
România a fost lupta activă a muncitorilor,țăranilor și cărturarilor.
Actul unirii Transilvaniei cu România pecetluit la Alba-Iulia,a avut un puternic ecou atât în
țară cât și în străinătate.Adunarea de la Alba –Iulia s–a ținut într-o atmosferă sărbătorească.
Au venit 1228 de delegați oficiali,reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele
27 comitate românești,apoi episcopii,delegații consilierilor,ai societăților culturale
românești,ai școlilor medii și institutelor pedagogice,ai reuniunilor de meseriași,ai Partidului
Social-Democrat Român,ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare.Toate păturile
sociale,toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.
Dar pe lângă delegații oficiali,ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebicist
popular,era afluența poporului.Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre
a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor.Spectacol simbolic și
instructiv:cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se
încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate,se duceau pe căile
înfrângerii spre Germania.
Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români
înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul.Pe porțile
cetățuii,vântul suflă Tricolorul român.Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se
adună pe Câmpul lui Horea.De pe opt tribune,cuvântătorii explică poporului măreția
vremurilor pe care le trăiesc.
În acest timp,în sala Cazinei militare,delegații țin adunarea.Pe podium,între steagurile
tuturor națiunilor adunate,care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desăvârșirea
acestui act măreț,iau loc fruntașii vieții politice și intelectuale a românilor și delegații
Bucovinei și Basarabiei,care au ținut să aducă salutul țărilor surori,intrate mai dinainte în
marea familie a statului român.
Rezoluția Unirii e citită de Vasile Goldiș:,,Adunarea Națională a tuturor românilor din
Transilvania,Banat și Țara Ungurească ,adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba
Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918,decretează unirea acelor români și a tuturor
teritoriilor locuite de dânșii ,cu România.Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al
națiunii române la întreg Banatul,cuprins între Mureș,Tisa și Dunăre.”
 Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor
până la întrunirea Constituantei,deplină libertate națională pentru popoarele
conlocuitoare,deplină libertate confesională,înfăptuirea unui regim curat democratic pe
toate terenurile vieții publice,reforma agrară radicală,legislație de ocrotire a muncitorimii
industriale.Adunarea Națională dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea și
libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc
pentru reglementarea raporturilor internaționale.Ea salută pe frații lor din Bucovina,scăpați
din jugul monarhiei austro-ungare,pe națiunile eliberate cehoslovacă,austro-
germană,iugoslavă,polonă și ruteană,se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români
care și-au vărsat sângele în acest război pentru eliberarea și unitatea națiunii române,și în
sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care,prin luptele purtate
împotriva dușmanului au scăpat civilizația din ghearele barbariei.
La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie 1918,prin votarea unanimă a rezoluției,Unirea
Transilvaniei cu România era săvârșită.