Probleme de rezolvat

în cazul pereţilor
rezistenţi la foc
 Ovidiu PĂSCUŢIU
Director General al Saint-Gobain Construction Products
România SRL - Rigips şi Isover Business Units

Potrivit prevederilor Legii 10/1995 privind calitatea construcţiilor, armonizată cu Directiva Europeană nr. 89/106
şi reactualizată prin prevederile Regulamentului 305/2011, clădirile trebuie să răspundă unor cerinţe fundamentale,
obligatoriu a fi menţinute pe întreaga durată de existenţă a acestora:
• rezistenţa mecanică şi stabilitatea;
• siguranţa în caz de incendiu;
• igiena, sănătatea şi mediul înconjurător;
• siguranţa şi accesibilitatea în exploatare/utilizare;
• protecţia împotriva zgomotului;
• economia de energie şi izolarea termică;
• utilizarea durabilă a resurselor.
Niciuna dintre ele luate separat nu are prevalenţă asupra celorlalte, toate contribuind la obţinerea unei calităţi
verificabile a clădirilor.
Pentru ducerea la îndeplinire a acestor cerinţe esenţiale producătorii de materiale de construcţii trebuie să furnizeze
doar produse ce se încadrează în standardele europene sau sunt agrementate tehnic, care sunt conforme cu legislaţia
în vigoare. Este de datoria noastră ca furnizor responsabil să atragem atenţia investitorilor asupra acestei probleme
şi, împreună cu autorităţile competente - Primării, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), Inspectoratul
de Stat în Construcţii (ISC), să contribuim la respectarea punerii în practică, pe şantiere, a prevederilor legislaţiei
româneşti şi europene aferente domeniului construcţiilor.
A doua în această listă de cerinţe esenţiale, siguranţa în caz de incendiu, reprezintă o preocupare constantă a
companiei noastre, care pune la dispoziţia clienţilor săi o gamă variată de produse incombustibile pentru pereţi şi
tavane, precum şi sisteme capabile să reziste la acţiunea focului până la 4 ore: pereţi de compartimentare neportanţi
rezistenţi la foc, pereţi pentru ghene de instalaţii sau pentru lifturi, tubulaturi de ventilaţie sau de evacuare gaze
fierbinţi, protecţii de structuri metalice la foc, plafoane fixe sau demontabile, etc.
Pe piaţa materialelor de construcţii din România orientarea clientului către cel mai mic preţ în detrimentul calităţii
produsului a devenit, din păcate, o obişnuinţă. Preferinţa pentru produse ieftine, utilizarea pe scară largă pe şantiere
a personalului necalificat, necunoscător al tehnologiilor moderne de construcţii sau al normelor de montaj/execuţie,
afectează grav calitatea construcţiilor. Realizarea investiţiilor cu materiale nespecificate în proiecte, aplicarea de
soluţii necertificate aduc daune grave nu doar securităţii clădirilor, ci mai ales locuitorilor acestora. Responsabilităţile
pentru ameliorarea acestei situaţii stau atât în dreptul statului, cât şi în cel al jucătorilor privaţi din economie. Statul,
prin rolul său de reglementare şi control, ar putea aduce la zi o serie de standarde de construcţii şi apoi, printr-o
monitorizare adecvată, ar putea impune aplicarea acestora, stimulând utilizarea unor soluţii tehnice moderne care
să răspundă cerinţelor perioadei în care trăim. Un rol important trebuie să-l joace şi companiile private pentru
îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere şi adopţie al noilor tehnologii de către beneficiari, specificatori, meşteri,
constructori şi dezvoltatori.
De asemenea, un accent deosebit trebuie pus pe reglementarea problemei utilizării forţei de muncă calificate,
trecută prin programe de şcolarizare şi atestată. Compania noastră susţine dezvoltarea specialiştilor actuali şi viitori,
implicându-se în numeroase activităţi educaţionale desfăşurate în mai multe colegii şi universităţi din întreaga ţară
(Universităţile de Construcţii din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Universităţile de Arhitectură din Bucureşti şi Iaşi), dar şi în
cadrul Academiei Tehnice Saint-Gobain, cu centre de instruire la Bucureşti şi Ploieşti - autorizate ANC (Autoritatea
Naţională pentru Calificări), unde, prin absolvirea unor cursuri de pregătire teoretică şi practică în cadrul unor
programe de iniţiere şi specializare, se pot obţine licenţe în meseria de montator pereţi şi plafoane din gips-carton.
Preocuparea constantă a companiei noastre este aceea de a promova pe piaţa românească produse şi soluţii
inovatoare, testate conform cerinţelor europene, care permit obţinerea unor performanţe speciale, însă este
responsabilitatea proiectanţilor să specifice în proiecte soluţiile corecte, a constructorilor să respecte sistemele de
pereţi rezistenţi la foc, materialele componente ale acestora şi normele de montaj recomandate care se regăsesc în
descrierea agrementelor tehnice şi a inspectorilor ISC şi ISU să verifice respectarea standardelor de construcţii şi a
normelor de montaj.
Prin alinierea la legislaţia europeană, în România au devenit necesare testările pentru produse şi soluţii constructive
în conformitate cu normele europene, aducând cu ele certitudinea calităţii prevăzute de lege, a unei metode unice
de testare. Clasificarea aplicată testelor dă valoarea cu care se poate opera mai departe în proiectare şi execuţie.
Laboratoarele de testare şi evaluare au şi ele certitudinea calităţii asigurată prin notificarea acestora la nivel
european. Testele, cu clasificările lor, sunt materialul de bază în alcătuirea dosarului tehnic care intră la Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) prin Consiliul Tehnic Permanent pentru Construcţii (CTPC)
la agrementare.
Conform Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii
aprobat cu Hotărârea Guvernului nr. 766/1997, nu pot forma obiectul unor agremente tehnice simple descrieri sau
chiar documentaţii tehnice ale unor produse, fără a fi însoţite de rezultate şi dovezi obiective ale realizării fizice a
testării şi experimentării lor, prin care să se demonstreze îndeplinirea cerinţelor specificate. Nicio altă documentaţie
care modifică datele din Agrementul tehnic nu poate fi luată în considerare în paralel cu Agrementul avizat de
MDRAP şi cu atât mai puţin acelea care propun soluţii ale căror performanţe le depăşesc pe cele ale soluţiilor
agrementate şi confirmate prin teste, chiar dacă documentaţiile respective poartă antetul unor firme cunoscute şi/
sau sunt emise sub semnătura unor oameni de specialitate. Atragem atenţia asupra riscurilor mari la care se expun
toţi cei care acceptă utilizarea unor soluţii ne-agrementate, necertificate şi, mai ales, asupra consecinţelor grave ce
pot afecta clădiri şi oameni la un loc. De aceea, considerăm că este urgent şi util ca sistemul de control al calităţii
construcţiilor să fie întărit şi pus permanent în stare de alertă.
Saint-Gobain Rigips, liderul materialelor de construcţii pe bază de ipsos în România, cu o istorie de peste 20 de ani
pe piaţa locală, are ca viziune dorinţa de a fi referinţa în domeniul habitatului durabil, prin cercetarea, proiectarea,
producerea şi distribuirea de materiale de construcţie de mare performanţă şi furnizarea de soluţii inovatoare
care să răspundă provocărilor dezvoltării durabile, eficienţei energetice şi protecţiei mediului. Soluţiile adresate de
compania noastră habitatului durabil aduc beneficii precum: izolarea fonică între încăperi, confortul acustic interior,
îmbunătăţirea calităţii aerului, protecţia împotriva umidităţii sau cea împotriva incendiilor, îmbunătăţirea confortului
termic şi nu în ultimul rând calitatea estetică ridicată. Portofoliul nostru de produse cuprinde numeroase tipuri de
plăci din gips-carton, plăci speciale compozite, profile şi alte accesorii, plafoane false demontabile şi nedemontabile,
gleturi şi tencuieli pentru finisaje umede, ipsos pentru construcţii şi ipsos industrial.
Grupul Saint-Gobain, din care face parte compania noastră, se află în topul celor mai inovatoare 100 de companii
din lume, 25 % din produsele sale fiind puse pe piaţă în ultimii 4 ani. Produsele Saint-Gobain Rigips au o durată de
viaţă similară cu durata de viaţă a clădirii în care sunt utilizate şi, în plus, sunt reciclabile. Plăcile din gips-carton, ca
şi ipsosul de construcţii sau cel industrial, folosesc o materie primă 100% reciclabilă, de un număr infinit de ori, roca
de gips provenind din depozitele naturale de rocă. Ipsosul natural are proprietăţi benefice pentru sănătate, reglând
umiditatea din spaţiile interioare: când atmosfera este prea uscată, ipsosul cedează molecule de apă, făcând mediul
ambient mai plăcut, iar când mediul este prea umed, preia din umiditatea excesivă. Ipsosul acţionează ca o barieră
în cazul unui incendiu, moleculele de apă încorporate în material facând produsele greu combustibile. Vaporii care
se degajă în cazul unui incendiu, ajută la menţinerea temperaturii suprafeţei la maxim 100°C, pe perioada în care
se formează. Din aceste motive, la care se adaugă unele tratamente speciale pentru soluţiile rezistente la foc,
materialele de construcţii pe bază de ipsos natural răspund foarte bine în cazul unor incendii, dacă soluţiile sunt
corect alese. De aceea vă recomandăm utilizarea sistemelor de pereţi şi plafoane rezistente la foc folosind produsele
pe bază de ipsos, cu condiţia configurării şi execuţiei lor corecte şi a certificării oficiale a performanţelor acestora.

Pereţi înalţi din gips-carton

pentru protecţie la incendiu
Încă de la primele proiecte la care a participat în calitate de furnizor de produse şi soluţii tehnice Saint-Gobain Rigips
România, parte a Grupului mondial Saint-Gobain, a avut o poziţie tranşantă în favoarea respectului legii, a normelor
şi normativelor, a sănătăţii şi securităţii muncii şi a mediului. Colaborările cu diverşi antreprenori şi proiectanţi s-au
făcut numai în baza acestor principii.
Legea 10/1995 a calităţii în construcţii, apărută ca urmare a recunoaşterii Directivei Europene 89/106/CEE a Consiliului
în ţara noastră, readucea în discuţie responsabilităţile proiectantului, ale constructorului şi ale beneficiarului faţă de
fondul imobiliar în dezvoltare.
Regulamentul (UE) 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, apărut ca urmare a Directivei, a întărit şi a
subliniat rolul celor şapte performanţe previzionate.
Fiecare dintre ele şi toate la un loc, fără o anume ierarhie a importanţei lor, conduc la realizarea unor
clădiri sigure, confortabile, care protejează mediul şi permit controlul calităţii acestora.
Chiar dacă piaţa construcţiilor din România a cunoscut fluctuaţii, funcţie de
situaţia economică generală, normele din domeniul calităţii în construcţii au
rămas aceleaşi şi s-au completat, deseori, cu aceeaşi atenţie.
Ceea ce în limbajul actual al construcţiilor se defineşte ca fiind un sistem este o propunere de soluţie completă (de
pereţi de compartimentare, plafoane, tencuieli, pardoseli, etc...), realizată din diferite produse compatibile între ele,
o soluţie a cărei alcătuire permite obţinerea uneia sau mai multora dintre performanţele previzionate în construcţii
şi care pot fi garantate de compania producătoare. Saint-Gobain Rigips România este recunoscută ca furnizor
de sisteme complete şi nu doar de simple produse, pentru că acestea pot răspunde diverselor solicitări la care
este supusă construcţia (foc, izolare termică, confort acustic, igienă, seism, dimensiune estetică, etc...) doar dacă
sunt agregate într-un sistem. Răspunsul la o anumită solicitare impusă de lege, standarde, norme, constrângeri
funcţionale sau cerinţe ale beneficiarului, altfel spus performanţa ce trebuie atinsă, este dat de sistem în întregul sau
şi nu (doar) de produsele care intră în componenţa lui.
Sistemele nu reprezintă module prefabricate finite, ci un concept care este specificat în proiectele de arhitectură şi
realizat/construit pe şantiere din diferite materiale de construcţii, asamblate între ele conform cu anumite raporturi
de proporţionalitate, în baza unor consumuri tehnice agreate de companie şi având la bază un standard, o normă de
proiectare şi/sau de execuţie. Alcătuirea sistemului şi raportul de proporţionalitate dintre produse se pot modifica
în funcţie de performanţele la care acesta trebuie să răspundă. Soluţia tehnică corespondentă unui anume sistem va
fi preluată de către arhitect, adaptată proiectului, urmând a fi pusă în operă doar cu acordul beneficiarului.
Sistemele de montaj uscat sau umed marca Rigips®, care au la bază panourile din gips-carton sau produse din ipsos,
intră în categoria aşa-numitelor „elemente nestructurale“ sau, în anumite cazuri, a finisajelor, pentru unele dintre ele
neexistând încă Norme de proiectare sau de execuţie. În principiu, toate aceste tipuri de amenajări interioare cad
sub incidenţa Normativului pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalării aferente C56/85
dar, uneori, informaţiile necesare sunt incomplete, materialele nefiind cunoscute la vremea elaborării Normativului.
Recent a apărut însă Ordinul nr. 387/2016 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru
aprobarea reglementărilor tehnice „Ghid privind recepţia lucrărilor de montaj şi finisare a subansamblurilor
nestructurale realizate în sisteme de plăci subţiri pentru montaj uscat”, indicativ GE 059/2016, care se referă în
mod specific la montajul sistemelor din plăci subţiri din gips-carton. Montajele din gips-carton intră în atenţia
verificatorilor de proiect abia când ajung să funcţioneze ca sisteme de protecţie pasivă la incendiu, zona în care
responsabilitatea e ridicată şi soluţiile prea puţin cunoscute.
În amenajările interioare ale construcţiilor rezidenţiale sau non-rezidenţiale din întreaga lume, utilizarea ca protecţii
pasive la foc a sistemelor din panouri de gips-carton (de tipul plafoanelor false, a pereţilor de compartimentare
neportanţi, a pereţilor pentru ghene de instalaţii sau pentru caja liftului, a tubulaturilor de ventilaţie sau de evacuare
a gazelor fierbinţi, a protecţiilor structurilor metalice) este foarte răspândită, eficientă şi deja prezentă de peste o
sută de ani.
Testate la foc în conformitate cu normele europene, adoptate şi în România, soluţiile tehnice aduc cu ele certitudinea
calităţii şi a siguranţei în exploatare prevăzute de lege, graţie unei metode unice de testare. Clasificarea aplicată
testelor, în final, dau valoarea cu care se poate opera mai departe atât în proiectare, cât şi în execuţie, cu condiţia ca
în procesul de execuţie să se respecte integral recomandările producătorului şi ale testelor oficiale. Menţionăm că nu
orice fel de laborator poate testa sistemele de care vorbim conform cerinţelor standardelor europene. Certitudinea
calităţii activităţii laboratoarelor de testare şi evaluare este recunoscută doar prin Notificarea acestora la nivel
European, România neavând în acest moment laboratoare în stare de funcţionare, acreditate local pentru teste la
foc pentru pereţi, plafoane sau tubulaturi rezistente la foc.
Testele pereţilor rezistenţi la foc împreună cu clasificările lor sunt materialul de bază în alcătuirea dosarului tehnic care
intră în analiza Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) prin Consiliul Tehnic Permanent
pentru Construcţii (CTPC) pentru agrementare tehnică. Dintre toate documentele prezentate de furnizorul de
sistem agrementatorul va trebui să le selecteze doar pe acelea care îndeplinesc cerinţele legale. Agrementul tehnic
devine documentul de bază în alegerea pe care o face întâi proiectantul, apoi beneficiarul şi, în final, constructorul.
Dacă Agrementul tehnic cuprinde date şi referinţe corecte şi complete, sunt îndeplinite condiţiile de bază pentru
că, atât proiectul elaborat, cât şi execuţia acestuia de către constructor, să fie în conformitate cu cerinţele legii şi ale
standardelor europene şi proprii, iar beneficiarul să fie mulţumit că recepţionează o construcţie sigură şi confortabilă,
în acord cu orizontul de aşteptare al viitorilor săi clienţi. Însă, odată Agrementul tehnic emis, Proiectantul nu mai
are cum să verifice corectitudinea acestui document. De aceea o mare responsabilitate o au atât CTPC, cât şi
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) care, împreună, verifică dosarul tehnic depus de Furnizorul de sisteme
de protecţie la foc.
De ce este nevoie de un Agrement tehnic? În cazul unor materiale incluse în sisteme noi, care nu au corespondent
în standardele naţionale şi în normativele locale de proiectare, este necesară descrierea acestora, a domeniului
lor de aplicare, a răspunsului pe care îl au faţă de cerinţele fundamentale în construcţii, cu exemple ale acestor
performanţe bazate pe teste mecanice, acustice, de protecţie la foc. El nu înlocuieşte documentaţia de proiectare
sau de calitate, ci o completează.
Produsele, utilizate în alcătuirea soluţiilor/sistemelor alese de proiectant, vor avea o Declaraţie de performanţă,
documentul ce atestă conformitatea lor cu un standard European armonizat, în vreme ce soluţiile (sistemele) vor fi
confirmate prin Agremente tehnice. Dacă produsele nu se regăsesc în prevederile unui standard European atunci se
va recurge la elaborarea unui agrement tehnic românesc.
Atât proiectantul, cât şi constructorul, trebuie să ştie că nicio altă documentaţie nu poate circula ulterior în paralel
cu Agrementul tehnic avizat de Minister, înlocuindu-l, completându-l sau modificându-l pe acesta. Din păcate, în
spaţiul public românesc circulă, sub semnătura unor persoane fără calitatea oficială de a elibera asemenea acte,
documente a căror valoare tehnică e îndoielnică, prin care sunt modificate sau depăşite performanţele confirmate
prin teste.
Agrementul tehnic nu este un document interpretabil, nu se susţine şi nu e însoţit ulterior emiterii lui cu alte
documente emise de persoane sau organisme neautorizate, chiar dacă poartă antetul şi ştampila acestora.
Investitorii, constructorii şi arhitecţii, alături de autorităţile implicate, poartă, conform Legii 10/1995 (a Asigurării
Calităţii în Construcţii) răspunderea integrală asupra proiectării, executării şi funcţionării corecte şi în conformitate
cu legile, standardele şi regulamentele în vigoare, a clădirilor realizate. De aceea, verificarea în nume personal a
validităţii documentelor puse la dispoziţia lor este obligatorie. Notele explicative şi de îndrumare pe care le puteţi
întâlni fie pe website-uri, fie în oferte (care fac trimitere la proiectanţii de rezistenţă ca fiind cei în drept şi obligaţi să
verifice şi să completeze ceea ce nu spune Agrementul) trebuie puse serios sub semnul întrebării.
Pereţii de protecţie la incendiu se testează în general pe cuptoare de 3 m înălţime, fie pentru că acestea sunt cel
mai des întâlnite, fie pentru că asa s-a interpretat norma de testare (SR EN 1364-1/2015), fie din motive de costuri
mari ale testelor. În principiu, soluţia testată pozitiv poate primi din partea laboratorului respectiv o extensie de
max. 1 (un) metru în plus faţă de înălţimea testată, în cazul în care se respectă condiţiile testării, iar perioada
minimă obligatorie de rezistenţă la foc este depăşită. În cazul descris mai sus, ce reprezintă, din păcate, majoritatea
covârşitoare a sistemelor testate, vom putea avea sisteme de pereţi rezistenţi la foc pentru o anumită perioadă de
timp de max. 4 m înălţime.
Atragem atenţia, însă, că o soluţie testată pentru o rezistenţă la foc de 3 ore la o înălţime de 3 (trei) metri, nu se
comportă la fel şi la înălţimi mai mari, de 6, 7, 8 sau 9 m. Indicativul EI 180, adică rezistenţa la foc de 3 ore, este
afectat de creşterea înălţimii, fie prin faptul că apar fisuri prin care trec gazele fierbinţi sau focul şi peretele nu mai
asigură componenta E (etanşeitate/integritate), fie nu mai rezistă termic şi atunci nu mai îndeplineşte condiţia I
(izolare termică). Cum se descurcă atunci un proiectant când are comandă de la investitor pentru pereţi de 8-9-10
m sau mai mult şi durata de rezistenţă la foc este ridicată la 3 ore?
Se pot găsi din proiectare măsuri constructive pentru ridicarea înălţimii peretelui, dar atragem atenţia că pot apărea
unii „experţi la foc” care, la cerere, sunt gata să extrapoleze datele testului şi să extindă înălţimea testată, lucru
neprevăzut în nicio normă europeană sau locală şi nerecunoscut de ISU, dar admis uneori de investitori. Sunt alte
recomandări care fac trimitere la un calcul de stabilitate (la presiuni de vânt sau sub greutate proprie) făcut de către
inginerii de rezistenţă, calcule făcute la rece care nu au legătură cu rezistenţa la foc a peretelui. A existat situaţia
când pereţii testaţi la o înălţime a cuptorului de 3 (trei) metri au fost folosiţi pentru înălţimi de 9 sau chiar 12 m în
lucrări deja executate, cinematografe cu mai multe săli alăturate, spaţii comerciale sau industriale, pereţi care pot
colapsa, cu consecinţele de rigoare, umane şi materiale, în cazul unui incendiu.

VARIANTA CORECTĂ VARIANTA CORECTĂ VARIANTA GREŞITĂ

440 440
45 100 150 100 45 45 100 150 100 45
600

600
600

600

H= 4.0 m H= 7.0 m H= 8.5 m

Trei exemple de pereţi rezistenţi la foc 180 min, dar cu înălţimi diferite:

a perete fără vată cu placă RF 3x15 mm, profil CW 75 c, înălţimea maximă 4.0 m; VARIANTA CORECTĂ
b perete cu structură dublă 2CW 100 spate-în-spate, conectori acustici şi vată 2 x 10 cm - 30 kg/mc + 15 cm -
70 kg/mc (H=7 m); VARIANTA CORECTĂ
c perete asemănător, dar fără vată în cavitatea interioară, ofertat şi executat la
înălţime mai mare, ales pentru preţul scăzut. VARIANTA GREŞITĂ
Saint-Gobain Rigips România şi-a asumat responsabilitatea pe care o are faţă de clienţii din România şi de aceea
promovează şi propune partenerilor săi, de fiecare dată, numai pereţi testaţi în laboratoare notificate european, care
au înălţimea cuptorului de testare de 6,0 m şi respectiv 7,0 m, deci peste dublul celorlalte soluţii prezente în piaţă.
Un rol important în profesionalizarea activităţii de construcţii şi în prevenţia riscurilor la foc revine şi Inspectoratului
de Stat în Construcţii şi ISU, care, cu precizia specialistului, trebuie să verifice corect şi în detaliu toate aspectele
legate de calitatea în construcţii şi să elimine toate acele documente care nu corespund prevederilor legii şi nu au
trecut prin analiza celor de la CTPC şi ISU, ca în cazul Agrementelor.
Sunt puţine cazurile în care Cataloagele firmelor furnizoare de produse şi sisteme de gips-carton reproduc cu
acurateţe soluţiile descrise în Agrementele tehnice, uneori ele conţinând doar forma de prezentare comercială a
produselor. Sunt cazuri în care în Agrement nu este înscrisă înălţimea peretelui sau aceasta nu este redusă la nivelul
testului (4,0 m), iar în Catalog se prezintă sistemul de perete respectiv cu înălţimi de până la 9,0 m sau chiar mai
mult, invocându-se unele calcule statice făcut de furnizor. Pentru cei care vor dori să folosească soluţiile respective
este necesară o discuţie prealabilă cu furnizorul şi cu o terţă parte de specialitate, un verificator la foc şi un inginer
de rezistenţă.
O atentă verificare a soluţiilor alese, atât de către proiectant, cât şi de către constructor şi beneficiar, poate evita nu
numai consecinţele nefaste în cazul unui incendiu, dar şi costurile suplimentare mari rezultate în urma inspecţiilor
pe care ISU şi ISC le pot face la terminarea lucrărilor, odată cu constatarea existenţei unor neconformităţi care să
conducă la impunerea unor măsuri de remediere serioase.
În sfârşit, atragem atenţia că responsabilitatea firmelor furnizoare de sisteme şi soluţii noi pentru protecţia împotriva
incendiilor este angajată înca din momentul promovării soluţiilor respective şi că este necesar ca toate specificaţiile
transmise clienţilor (proiectanţi, constructori sau beneficiari) să fie corecte şi în concordanţă cu Standardele
existente sau/şi cu recomandările înscrise în Agrementele tehnice.

1 2

Perete 6 m / EI 180, structură 2CW100/spate-în-spate. Pregătire pentru placare cu 3 x 15 mm gips-carton tip F (foto 1) şi peretele
după testare la 3 ore şi 21 min (foto 3). Structura metalică a căzut demult, dar ultimul strat de placă se menţine vertical. Testul a fost
întrerupt la apariţia unei crăpături care lasă gazele fierbinţi să treacă dincolo de perete (foto 2).

3 4 5

Perete cu înălţimea de 7 m pregătit de test pentru EI 180 testat la laboratorul de testări la foc ITB Polonia (foto 4). Imagine dinspre
faţa expusă la foc după realizarea testului. În centru, imagine a feţei „reci” a peretelui în pregătire înainte de testare (foto 4). Structura
metalică a cedat înainte de terminarea testului, dar ultimul strat de placă al peretelui a rămas etanş şi vertical. Imagine dinspre faţa
expusă la foc după realizarea testului (foto 5).

Arh. Dan STĂNESCU

Technical & Development Manager
Saint-Gobain Construction Products Romania SRL
Rigips Business Unit
Reacţie şi rezistenţă la foc
Cerinţele legale şi reglementările referitoare la reacţia la foc a produselor pentru
construcţii şi rezistenţa la foc a elementelor de construcţie

1. Reacţia la foc reprezintă comportarea unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un foc la
care este expus în condiţii specificate.
Clasificarea se acordă unui produs pentru construcţii identificat în relaţie cu condiţiile de utilizare finală. Prezentarea
clasificărilor este conformă cerinţelor SR EN 13501-1+A1:2010: Clasificare la foc a produselor de construcţie.
Partea 1: Clasificare folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc.
Având în vedere sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, prezentat în Regulamentul delegat
364/2016 al Comisiei, din 1 iulie 2015, privind clasificarea comportamentului la foc al produselor pentru construcţii,
în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, un produs pentru
construcţii poate fi încadrat în următoarele clase de reacţie la foc: A1, A2, B, C, D, E şi F unde:

A1 produse incombustibile care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului;

A2 produse care nu se pot aprinde cu flacără şi a căror contribuţie la dezvoltarea incendiului este extrem de limitată;
B produse care se sting în lipsa unei flăcări de întreţinere şi al căror aport la dezvoltarea incendiului este foarte mic;
C produse combustibile care contribuie la dezvoltarea incendiului în anumite limite;
D produse combustibile care contribuie la dezvoltarea şi propagarea focului;
E produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a focului este importantă;
F produse combustibile cu contribuţie la propagarea focului, cu specificarea emisiei de fum (s1, s2 şi s3) şi
producerea de picãturi/particule arzânde la acţiunea unei flăcări pilot (d0, d1 şi d2).
Pentru determinarea claselor de reacţie la foc sunt necesare, după caz, efectuarea unor încercări specifice, astfel:
- Încercarea de incombustibilitate conform SR EN ISO 1182:2010: Încercări de reacţie la foc ale produselor. Încercarea
de incombustibilitate. Această încercare identifică produse care nu contribuie la un incendiu, în ciuda utilizării lor
frecvente. Această încercare este relevantă pentru clasele de reacţie la foc A1 şi A2;
- Potenţial caloric conform SR EN ISO 1716:2010: Încercări de reacţie la foc ale produselor. Determinarea căldurii
de ardere superioare (valoare calorifică). Această încercare constă în determinarea căldurii superioare de ardere
(QPCS) a produselor pentru construcţii, la volum constant, într-o bombă calorimetrică. Încercarea este relevantă
pentru clasele de reacţie la foc A1 şi A2;
- Testul de aprindere a unui singur produs conform SR EN 13823:2014: Încercări de reacţie la foc ale produselor
pentru construcţii. Produse pentru construcţii, cu excepţia îmbrăcămintei de pardoseală, expuse acţiunii termice a
unui singur obiect arzând. Această încercare evaluează potenţialul contribuţiei unui singur material la declanşarea
unui incendiu. În acest caz simularea constă în incendierea unui singur obiect într-un colţ al unei încăperi. Este
aplicabil claselor de reacţie la foc A2 , B, C şi D;
- Inflamabilitate conform SR EN ISO 11925-2:2011: Încercări de reacţie la foc. Calitatea de a se aprinde a produselor
care vin în contact direct cu flacăra. Partea 2: Încercare cu sursă cu o singură flacără. Aceastã încercare evalueazã
capacitatea de aprindere a unui material la expunerea acestuia în apropierea unei flăcări de mică intensitate, cu
radiaţia considerată nulă. Este aplicabil claselor de reacţie la foc B, C, D şi E.
În cazurile în care plăcile de gips-carton sunt supuse unor cerinţe reglementate, acestea trebuie să fie clasificate fără
încercare ulterioară, în conformitate cu prevederile anexei B a SR EN 520+A1:2010: Plăci de gips-carton. Definiţii,
specificaţii şi metode de încercări.
Plăcile de gips-carton, care se încadrează în valorile prezentate în tabelul din Decizia Comisiei 2006/673, din
5.10.2006, de modificare a Deciziei 2003/43/CE de stabilire a claselor de performanţă a comportării la foc pentru
anumite produse pentru construcţii în ceea ce priveşte panourile de gips-carton, sunt clasificate în euroclasa indicată
pentru aplicaţiile de utilizare finală declarate în anexa B1 din SR EN 520+A1:2010: Plăci de gips-carton. Definiţii,
specificaţii şi metode de încercări.
2. Rezistenţă la foc - Aptitudine a unui produs de a păstra, pe o durată de timp determinată, stabilitatea la
foc, etanşeitatea la foc, izolarea termică impuse şi/sau orice altă funcţie impusă, specificate într-o
încercare standardizată de rezistenţă la foc.
Rezistenţa la foc este o caracteristică ce depinde de un sistem în ansamblu şi nu de
un produs izolat.
Sistemul de clase de rezistenţă la foc privind cerinţa fundamentală de securitate la incendiu şi condiţiile de clasificare
din punct de vedere al acestei cerinţe este stabilit prin decizii ale Comisiei Europene în aplicarea Regulamentului
(UE) 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 9 martie 2011, de stabilire a unor condiţii armonizate
pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului. Clasele
de rezistenţă la foc sunt reglementate de Decizia Comisiei 2000/367/EC din 3 mai 2000 de punere în aplicare
a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea performanţelor de rezistenţă la foc a produselor
pentru construcţii, lucrărilor de construcţii sau părţilor acestora. Decizia a fost adoptată şi în legislaţia naţională
prin Regulamentul privind clasificarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc,
aprobat prin Ordin comun al Ministerului Trasporturilor, Construcţiilor şi Turismului / Ministerul Afacerilor Interne nr.
1822/394/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Atunci când este necesară, rezistenţa la foc a unui sistem ce înglobează plăci de gips-carton şi alte părţi componente
compatibile trebuie să fie clasificată conform EN 13501-2+A1:2010. Clasificarea la foc a produselor şi elementelor de
construcţie. Partea 2: Clasificare folosind rezultatele încercărilor de rezistenţă la foc, cu excepţia produselor utilizate
în instalaţiile de ventilare.
Caracteristicile de performanţă pentru rezistenţa la foc sunt definite astfel:
R capacitatea portantă este capacitatea elementului de construcţii să reziste la o expunere la foc sub acţiuni
mecanice specificate, pe o faţă sau pe mai multe feţe, pentru o durată de timp, fără pierderea stabilităţii
structurale;
E etanşeitatea la foc este capacitatea unui element de construcţie care are o funcţie de separare să reziste la
expunere la foc numai pe o faţă, fără transmiterea focului la faţa neexpusă ca rezultat al trecerii flăcărilor sau
gazelor fierbinţi. Ele pot provoca aprinderea feţei neexpuse sau a oricărui material adiacent acestei suprafeţe;
I izolarea termică la foc este capacitatea unui element de construcţie de a rezista la expunerea la foc numai pe o
faţă, fără propagarea focului ca rezultat al transferului important de căldură de la faţa expusă la faţa neexpusă.
Propagarea trebuie sa fie limitată, astfel încât nici suprafaţa neexpusă, nici orice material din vecinătatea
acesteia să nu se aprindă. De asemenea elementul trebuie să asigure o barieră de protecţie a utilizatorilor
împotriva căldurii, suficientă pentru a proteja persoanele din apropierea sa;
W radiaţia termică este capacitatea elementului de construcţie de a rezista la expunerea la foc numai pe o faţă,
astfel încât să reducă posibilitatea propagării focului ca rezultat al radiaţiei importante de căldură fie prin
element, fie de la faţa neexpusă la foc la materialele adiacente acestei suprafeţe. Poate fi de asemenea necesar
ca elementul sa protejeze persoanele din vecinătate.
Clasele de rezistenţă la foc sunt exprimate prin simboluri literale (R, E, I şi, opţional W), perioade de timp (în care
se asigură performanţa - 10, 15, 20, 30, 45, 60, 90, 120, 180, 240, 360 minute) şi simboluri literale complementare.
Perioadele de performanţă ale unui produs pentru construcţii nu sunt valabile, în general pentru orice aplicare a
produsului, acestea fiind diferenţiate în funcţie de utilizarea finală a produsului.
Clasele de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii se completează şi cu simboluri ale criteriilor
complementare de apreciere a performanţei . Aceste simboluri sunt definite în standardul specific unei categorii de
produse şi pot fi:
M acţiunea mecanică este capacitatea elementului de construcţie de a rezista la impactul generat de afectarea
structurală a unui alt element de construcţie expus la foc;
C autoînchiderea este capacitatea unei uşi, ferestre de a se închide complet în rama sa şi de a acţiona orice
dispozitiv de închidere care poate fi ataşat, fără intervenţie umană, prin energia acumulată sau prin redarea
energiei acumulate în cazul întreruperii alimentării cu energie.
S etanşeitatea la fum este capacitatea unui element de construcţie de a reduce sau elimina trecerea gazelor sau a
fumului de pe o faţă a elementului la cealaltă. Sa ia în considerare etanşeitatea la fum numai la temperatura
ambiantă, iar Sm ia în considerare etanşeitatea la fum atât la temperatura ambiantă cât şi la 200˚ C.
G rezistenţa la foc de funingine este capacitatea coşului şi a produselor pentru coşuri de a rezista la foc de
funingine. Aceasta include aspecte de etanşeitate la fum şi de izolare termică;
K capacitatea de protecţie la foc este capacitatea unei acoperiri de perete sau plafon de a asigura pentru materialul
de sub acoperire, protecţie la aprindere, carbonizare sau altă deteriorare, pentru o durată de timp specificată.

Exemple de notaţii pentru elementele de construcţii:

- Un perete portant cu rol de separare a focului, cu rezistenţă la foc o oră va fi notat: REI-60
- Un perete despărţitor neportant cu rezistenţă la foc de 30 de minute va fi notat: EI-30
Concluzie: produsele pentru construcţii - cărămida, piatra, lemnul, oţelul - sunt clasificate pe baza reacţiei la foc, iar
elementele de construcţie, inclusiv sistemele complexe, compuse din diferite părţi componente compatibile între
ele - pereţii, uşile, ghenele de instalaţii, plafoanele, planşeele, pardoselile - sunt clasificate pe baza rezistenţei la foc.
La execuţia lucrărilor de construcţii ar trebui să se ţină seama de recomandările producătorilor sau furnizorilor
privind modul în care un anumit sistem pentru construcţii asigură performanţa de comportare la foc declarată ce se
bazează numai pe testele la foc ale soluţiilor respective.

Carmen Jeni MAZILU

Coordonator Proiecte ISO & BCP
Clasificare şi testare la foc
Clasificare europeană privind comportarea la foc a materialelor, produselor pentru
construcţii şi elementelor de construcţii

Sistemul European de testare şi clasificare a materialelor, produselor şi elementelor de construcţii reprezintă baza
acordării marcajului CE acestora, conform Regulamentului European 305/2011.
Unul din scopurile Regulamentului European este de a facilita libera circulaţie a produselor pentru construcţii în cadrul
UE. Astfel, standardele de testare la foc sunt publicate de către Comitetul European de Standardizare (CEN), care
dezvoltă metode de testare bazate pe specificaţii impuse de Comisia UE.
Clasificarea din punct de vedere al comportării la foc poate fi efectuată doar de către organisme notificate, desemnate
de autoritatea fiecărei ţări membre UE şi confirmate de CEN.
Clasificarea materialelor şi produselor din punct de vedere al reacţiei acestora la foc este efectuată în conformitate
cu sistemul Euroclaselor de reacţie la foc. Testarea materialelor şi produselor în sistemul Euroclaselor este efectuată
în conformitate cu standardele europene armonizate, publicate de organismul de standardizare europeană (CEN),
produsele fiind clasificate conform standardului european EN 13501-1. În întregime, acest sistem de testare se bazează
pe testul edificator privind reacţia la foc a unui material şi anume SBI - single burning item - care măsoară pierderi de
masă, emisii de fum şi de picături arzânde, rata de întreţinere a arderii a produsului respectiv.
Clasele de reacţie la foc în sistem European sunt împărţite în 7 clase principale: A1, A2, B, C, D, E şi F.
Elementele de construcţii şi structurile sunt testate şi clasificate în raport cu performanţa lor de separare şi limitare a
propagării incendiului şi de etanşeitate la fum sau de păstrarea capacităţii portante, în conformitate cu un sistem care
indică proprietăţile acestora cu ajutorul unor litere, de exemplu, R, E sau I, şi a unui index care specifică perioada de
timp pentru care se menţine proprietatea respectivă , de exemplu REI 60.
Testarea privind rezistenţa la foc a unui produs (de exemplu, uşa) sau element de construcţie (de exemplu, perete)
reprezintă modul de determinare a comportării acestuia atunci când este expus unei anumite temperaturi, aceea care
este dezvoltată în timpul unui incendiu într-un spaţiu închis.
Elementul de contrucţie sau sistemul complex sub care se prezintă un perete de compartimentare neportant din gips-
carton de exemplu, cu părţi componente reprezentate de diverse produse - profile metalice, plăci subţiri din gips-
carton, şuruburi, izolaţii termice sau acustice - va fi clasificat în urma testului de rezistenţă la foc a peretelui propriu-zis,
şi nu ca sumă a elementelor componente, combustibile sau nu.
Cerinţele impuse de clasele de rezistenţă la foc sunt, conform standardului european EN 13501-2:
R capacitate portantă
E etanşeitate la foc
I izolare termică
W limitarea radiaţiei termice
M rezistenţă mecanică
C autoînchidere
S limitarea emisiei de fum
K proprietatea de a proteja la foc
Clasificarea făcută de organismul notificat reprezintă o evaluare a testului, cu interpretarea conform normelor europene
a rezultatelor obţinute, în raport cu temperatura, deformaţiile şi stabilitatea înregistrate pe durata testului. Extinderea
acestei clasificări a rezistenţei la foc a unui element de construcţie, respectiv a domeniului de aplicare directă a
rezultatelor, nu se face prin calcule statice la rece sau la acţiuni dinamice din vânt sau seismice.

Claudia Surdu
Institutul European pentru Ştiinţe Termice - EITS
 Pereţi de compartimentare
cu plăci gips-carton Rigips®
Date tehnice
3.41.10a-b

Pereţi de compartimentare neportanţi Placare triplă

pe structură metalică dublă (montanţi spate în 3x15 mm grosime
spate) UW/CW 100
Izolare acustică
3.2
4
Rw 52 dB (3.41.10a)
Rw 55 dB (3.41.10b)
1
1
1 1

Rezistenţă la foc

EI 180

3.1
2
Înălţime perete

6000 mm

1 1 3.2 ≤ 600 4 3.1 2

Grosime perete
1. Placare Rezistenţă la foc Plăci gips-carton Rigips® RF, RFI
Montaj Şuruburi autofiletante gips-carton Rigips®
220 mm
2. Etanşare Rezistenţă la foc Etanşarea se realizează cu materiale de etanşare clasa
de reacţie la foc A1

3. Structură metalică 3.1 Şină de ghidaj Profil Rigips® UW 100 - 0,6 mm

pentru soluţia 3.41.10a 3.2 Montant Profil Rigips® CW 100 - 0,6 mm

3. Structură metalică 3.1 Şină de ghidaj Profil Rigips® UW 100 - 0,6 mm

pentru soluţia 3.41.10b 3.2 Montant Profil Rigips® CW 100 - 0,85 mm Greutate perete

4. Izolaţie Izolare acustică Cu vată minerală Isover PLF 100

cca 92 kg/m2
Rezistenţă la foc Cu vată minerală Isover PLF 100

5. Umplere rosturi Execuţie Bandă de armare Rigips®

Pastă de rosturi Rigips®
 Placă gips-carton Grosime perete Tip profil Vată minerală Rw
Izolare acustică tip RF mm CW/UW mm dB
mm

3x15 220 100/ 0,6 mm 1001) 52 (3.41.10a)

3x15 220 100/ 0,85 mm 1001) 55 (3.41.10b)
Rw= indice de izolare la zgomot aerian, obþinut în laborator
1) - vată minerală ISOVER PLF 100 mm (60 kg/m3)

Placă gips-carton Tip profil Izolaţie Rezistenţă la foc

Rezistenţă la foc tip RF Grosime Densitate
mm mm kg/m3

3x15 CW 100 1001) 60 EI 180

1) - vată minerală ISOVER PLF 100 mm

Plăci gips-carton Profil tip Interax Înălţime maximă admisă mm

Înălţime maximă mm Rigips montanţi Domeniul I Domeniul I
mm mm

3x15 CW/UW 100 600 6000 6000

Domeniul I - pereţi în încăperi obişnuite
Domeniul II - pereţi în încăperi aglomerate

Placă Rigips® RF/RFI 15 mm ..................................................................................................................... 6,2 m2

Profil Rigips® UW 100/80-0,6 mm ......................................................................................................... 0,2 ml
Consum de Profil Rigips® UW 100/40-0,6 mm ......................................................................................................... 0,2 ml
Profil Rigips® CW 100-0,6 (sau 0,85) mm ........................................................................................... 3,6 ml
materiale pe m2 Bandă etanşare vată minerală (cu grosimea de 1 cm) .................................................................. 0,85 ml
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5-25 mm ......................................................................................... 10 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5-45 mm .......................................................................................... 10 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5-55 mm .......................................................................................... 13 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5-70 mm ........................................................................................ 26 buc
Şurub autoperforant Rigips® 421/3,5-9 mm ................................................................................... 9,6 buc
Şurub cu diblu Rigips® 6x45 mm ...................................................................................................... 2,04 buc
Diblu metalic DN 8 ................................................................................................................................. 0,68 buc
Vată minerală ISOVER PLF 100 mm (60 kg/m3)................................................................................... 1 m2
Bandă de armare Rigips® ............................................................................................................................ 1,6 ml
Pastă de rosturi Rigips® Super................................................................................................................. 1,36 kg
Pastă de finisare Rigips® SUPER TOP...................................................................................................... 0,5 kg

Notă: Consumul a fost calculat pe o suprafaţă de perete etalon cu dimensiunile

H x L = 5,0 x 5,0 mm

Detaliu de racord cu
planşeul superior
6
5
2
1. Placă gips-carton Rigips® RF, RFI 15 mm
1 2. Etanşare cu vată minerală PLF (gros. 1 cm)
3.1 3.1 Profil Rigips® UW 100/80-0,6 mm
3.2 3.2 Profil Rigips® CW 100/40-0,6 (sau 0,85) mm
4. Vată minerală Isover PLF 100 mm
1 4 5. Umplere rosturi
6. Planşeu beton
7. Diblu metalic
 Pereţi de compartimentare
cu plăci gips-carton Rigips®
Date tehnice
3.40.13

Pereţi de compartimentare neportanţi Placare triplă

pe structură metalică dublă, profile CW 100 3x15 mm grosime
spate în spate
1
Izolare acustică

2 Rw 65 dB
3
4
5

Rezistenţă la foc
3.40.13.

7 până la EI 180
8

600 600
45
100
440
150

Înălţime perete
100

7000 mm
45

1 2 5 3 6 4 7 8

1. Placare Rezistenţă la foc Plăci gips-carton Rigips® RB, RBI

Plăci gips-carton Rigips® RF, RFI

Grosime perete
2. Structură Montant Profil Rigips® 2 x CW 100/ 50 - 0,6 mm

440 mm
metalică

3. Izolaţie vată Izolare acustică Cu vată minerală Isover PLE 30 kg/m 3

bazaltică

4. Izolaţie vată Rezistenţă la foc Cu vată minerală Isover PLC 70 kg/m3

bazaltică
2
5. Bridă acustică Izolare acustică Bridă acustică 1 x25x400 mm

6. Şuruburi Montaj Şuruburi autofiletante gips-carton Rigips®

Greutate perete
autofiletante

7. Diblu metalic Montaj Diblu metalic Rigips® DN 6 şi DN 8 cca 75 kg/m2

8. Bandă etanşare Execuţie Bandă de armare Rigips®
vată bazaltică Pastă de rosturi Rigips®
 Placă gips-carton Grosime perete Tip profil Vată minerală Rw
Izolare acustică tip RF mm CW/UW Grosime Densitate dB
mm mm kg/m3

100 30 kg/m3 (PLE)

3x15 440 100/0,6 mm 150 (100+50) 70 kg/m3 (PLC) 65 (3.40.13)
100 30 kg/m3 (PLE)

Rw= indice de izolare la zgomot aerian, obþinut în laborator

Placă gips-carton Tip profil Izolaţie Rezistenţă la foc

Rezistenţă la foc tip RF Grosime Densitate
mm mm kg/m3

100 30 kg/m3 (PLE)

3x15 CW 100 150 (100+50) 70 kg/m3 (PLC) EI 180
100 30 kg/m3 (PLE)

1) - vată minerală ISOVER PLE 100 - 30 kg/m3

- vată minerală ISOVER PLC 150 - 70 kg/m3

Plăci gips-carton Profil tip Interax Înălţime maximă admisă mm

Înălţime maximă mm Rigips montanţi Domeniul I Domeniul I
mm mm

3x15 CW/UW 100 600 7000 7000

Domeniul I - pereţi în încăperi obişnuite
Domeniul II - pereţi în încăperi aglomerate

Placă Rigips® RF/RFI 15 mm ..................................................................................................................... 6,0 m2

Consum de Profil Rigips® UW 100/80-0,6 mm ..................................................................................................... 0,34 ml
Profil Rigips® UW 100/40-0,6 mm ..................................................................................................... 0,34 ml
materiale pe m2 Profil Rigips® CW 100-0,6 mm ................................................................................................................. 7,2 ml
Bandă etanşare vată minerală bazaltică (cu grosimea de 1 cm) ............................................... 1,55 ml
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5-25 mm ......................................................................................... 10 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5-45mm ........................................................................................... 15 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/4,2-70 mm ........................................................................................ 29 buc
Şurub autoperforant Rigips® 421/3,5-13 mm ..................................................................................... 11 buc
Diblu metalic Rigips® DN 6 ...................................................................................................................... 2,2 buc
Diblu metalic Rigips® DN 6 şi 8 (lungime extinsă) ............................................................................ 1,0 buc
Vată minerală ISOVER PLE 100 mm (30 kg/m3) ................................................................................ 2,0 m2
Vată minerală ISOVER PLC 150 mm (70 kg/m3) ................................................................................. 1,0 m2
Bandă de armare Rigips® ............................................................................................................................ 1,6 ml
Pastă de rosturi Rigips® Super................................................................................................................. 1,36 kg
Pastă de finisare Rigips® SUPER TOP...................................................................................................... 0,5 kg
Bridă acustică 1 x25x400 mm .............................................................................................................. 1,34 buc

Notă: Consumul a fost calculat pe o suprafaţă de perete etalon cu dimensiunile HxL= 6,0x5,0 m
*) Vată bazaltică PLC (70 kg/m3) poate fi 100 mm + 50 mm (sau alte combinaţii)

1. Placă gips-carton Rigips® RF, RFI 15 mm

Detaliu de racord cu
55 45 10

2. Etanşare cu vată minerală bazaltică

PLC 10 (gros. 1 cm)
planşeul superior 3. Profil Rigips® UW 100/80-0,6mm
80

4. Vată minerală Isover PLE 100 mm

5. Vată minerală Isover PLC 150
3 (100+50) mm
7 1 6. Bridă acustică
4
7. Diblu metalic DN 8
5
8. Şuruburi autofiletante
2 8
9. Profil Rigips® CW 100/50-0,6mm

9
6

Dispunerea bridelor acustice pe inaltime se face respectand distantele:

• pentru h perete = 5,0 m distantele dintre bride vor fi:
0,8 m - 1,1 m - 1,2 m - 1,1 m - 0,8 m
• pentru h perete = 6,0 m distantele dintre bride vor fi:
0,8 m - 1,1 m - 1,1 m - 1,1 m - 1,1 m - 0,8 m
• pentru h perete = 7,0 m distantele dintre bride vor fi:
0,8 m - 1,2 m - 1,5 m - 1,5 m - 1,2 m - 0,8 m
 Pereţi de compartimentare
cu plăci gips-carton Rigips®
Date tehnice
3.40.10a

Pereţi de compartimentare neportanţi Placare triplă

pe structură metalică simplă UW/CW 125 3x15 mm grosime

Izolare acustică

Rw 57 dB

Rezistenţă la foc

până la EI 180

Înălţime perete

7000 mm

Grosime perete

1. Placare Rezistenţă la foc Plăci gips-carton Rigips® RB, RBI

215 mm
Montaj Plăci gips-carton Rigips® RF, RFI
Şuruburi autofiletante gips-carton Rigips®

2. Etanşare Rezistenţă la foc Bandă de etanşare Rigips®

Etanşarea se realizează cu materiale de
etanşare clasa de reacţie la foc A1

3. Structură metalică 3.1 Şină de ghidaj

3.2 Montant
Profil Rigips® UW 125 - 0,7 mm
Profil Rigips® CW 125 - 0,7 mm
Greutate perete

4. Izolaţie Izolare acustică Cu vată minerală Isover cca 95 kg/m2

Rezistenţă la foc Cu vată minerală ISOVER PLN ( 90 kg/m3)

5. Umplere rosturi Execuţie Bandă de armare Rigips®

Pastă de rosturi Rigips®
 Placă gips-carton Grosime perete Vată minerală Rw
Izolare acustică tip RB mm mm dB
mm

3x15 215 120 57

Rw= indice de izolare la zgomot aerian, obþinut în laborator

1) - vată minerală ISOVER PLN

Placă gips-carton Izolaţie Rezistenţă la foc

Rezistenţă la foc tip RF Grosime Densitate
mm mm kg/m3

3x15 120 90 EI 180

1) - vată minerală ISOVER PLN (90 kg/m3)

Plăci gips-carton Profil tip Interax Înălţime maximă admisă mm

Înălţime maximă mm Rigips montanţi Domeniul I Domeniul II
mm mm

3x15 CW/UW 125 400 7000 7000

Domeniul I - pereţi în încăperi obişnuite

Domeniul II - pereţi în încăperi aglomerate

Consum de Placă Rigips® RB/RBI/RF/RFI 15 mm ......................................................................................................... 6 m2

Profil Rigips® UW 125/80 - 0,7 mm ........................................................................................................ 0,17 ml
materiale pe m2 Profil Rigips® UW 125/40 - 0,7 mm ........................................................................................................ 0,17 ml
Profil Rigips® CW 125 - 0,7 mm*) ................................................................................................................ 2,8 m
Bandă etanşare (vată minerală bazaltică cu grosimea de max. 1 cm) ..................................... 0.78 m
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5 - 25 mm ......................................................................................... 12 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5 - 45 mm ......................................................................................... 17 buc
Şurub autofiletant Rigips® 212/3,5 - 55 mm ....................................................................................... 34 buc
Diblu metalic Rigips® Dn 6 ...................................................................................................................... 1,97 buc
Diblu metalic Rigips® Dn 8 (lungime extinsă) ................................................................................. 0,57 buc
Bandă de armare Rigips® .............................................................................................................................. 1,6 ml
Pastă de rosturi Rigips® Super (Vario) .................................................................................................. 1,36 kg
Pastă finisare Rigips® SUPER TOP ........................................................................................................... 0,5 kg
Vată minerală bazaltică 60 mm ISOVER PLN (90 kg/m3)**) .......................................................... 2,0 m2

Notă: Consumul a fost calculat pentru perete având HxL = 6,0 x 5,0 m.
*) Interaxul profilelor CW 125 - 0,7 = 400 mm
**) Vată bazaltică PLN (90 kg/m3) poate fi 2x60 mm sau 1x120 mm (sau alte combinaţii).
3.40.10a.
3.40.10a.
Detaliu de racord cu
planşeul superior
55 45 10
55 45 10
80
80
 Rigips Business Unit
Şos. Pipera • Nr. 43
Floreasca Park, corp A Etaj 3
Sector 2 Bucureşti • România
Tel: +40 (21) 207 57 50/51
Fax: +40 21 207 57 52
e-mail: office.rigips@saint-gobain.com
www.rigips.ro