Organizarea structurală

- elemente de bază (postul, fişa de

post, funcţia, ponderea ierarhică,
compartimentul, nivelurile ierarhice,
relaţiile organizatorice);
• Structura organizatorică se defineşte ca
ansamblul posturilor, al subdiviziunilor
organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea
astfel constituite şi reglementate încît să
asigure premisele organizatorice necesare
obţinerii performanţelor prestabilite.
 Elementele componente
structurii oganizatorice
Prezentate într-o succesiune logică aceste component sunt:
• postul
• funcţia
• compartimentul
• relaţiile organizatorice
• nivelul ierarhic
• ponderea ierarhică
Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune
organizatorică şi poate fi descris prin ansamblul
obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţile asociate, care, în mod
permanent, revin spre exercitare la locul de
muncă al unui component al unităţii economice.
Funcţia cuprinde totalitatea posturilor care
prezintă caracteristici principale asemănătoare
din punct de vedere al sferei de cuprindere al
autorităţii şi al responsabilităţii.
 După natura competenţelor, responsabilităţilor
şi sarcinilor, funcţiile pot fi: de conducere
(managerială) şi de execuţie.
• Funcţia de conducere (managerială) se
caracterizează prin implicarea titularilor de post în
luarea deciziilor cu privire la activitatea altor
componenţi ai unităţii economice, are o sferă mai
largă de competenţe şi responsabilităţi, în exercitarea
funcţiilor managementului.
• Funcţia de execuţie se caracterizează prin
competenţe şi responsabilităţi limitate, nu exercită
funcţii ale managementului, are ca principală sarcină
să transpună în practică deciziile adoptate de
ocupanţii posturilor cu funcţii de management.
Compartimentele sunt componente ale
structurii rezultate din agregarea unor posturi şi
funcţii care îndeplinesc sarcini omogene sau
complementare, contribuie la realizarea
aceloraşi obiective derivate, solicit cunoştinţe
specializate într-un anumit domeniu, practică un
ansamblu de metode şi tehnici specifice şi sunt
subordonate ierarhic unui singur conducător.
 În raport de obiectivele pe care le au,
compartimentele pot fi împărţite în:
operaţionale şi funcţionale.
• Compartimentele operaţionale contribuie în
mod efectiv la obţinerea producţiei şi
realizarea prestărilor de servicii.
• Compartimentele funcţionale pregătesc şi
stabilesc obiectivele unităţii, fundamentează
deciziile adoptate de organismele şi posturile
de management aflate la niveluri ierarhice
superioare şi medii, asigurînd, în acelaşi timp,
asistenţa de specialitate compartimentelor
operaţionale.
Relaţiile organizatorice dintr-o unitate
economică pot fi:
a) unilaterale, care au loc între două compartimente sau
posturi de conducere cînd una din părţi are numai
obligaţia de a furniza informaţii celeilalte;
b) bilaterale cînd informaţiile circulă în ambele sensuri între
conducător şi fiecare dintre subordonaţii săi;
c) multilaterale specific managementului participativ,
aceste relaţii se menţin între membrii unui grup
(organism de management) reprezentînd un anumit
domeniu de informaţii.
 Relaţiile organizatorice se pot
grupa în relaţii de:
• autoritate
• cooperare
• control
• de reprezentare
• Relaţiile de autoritate rezultă ca urmare a
investirii unui titular de post sau a unui
compartiment cu dreptul de a transmite altor
titulari subordonaţi ordine şi dispoziţii cu
caracter imperativ şi de a primi de la acestea
informaţii cu privire la realizarea sarcinilor
atribuite.
La rîndul lor, relaţiile de autoritate pot fi grupate în: relaţii de
autoritate ierarhică, funcţională şi de stat major.

• Figura 1 Relaţii de subordonare ierarhică şi funcţională

• N1, N2, N3 - nivelurile ierarhice; 0 - organisme de management participativ;
• A -director general; B1, B2, B3 - posturi de conducere pe sectoare;
• C1 ... C6 - şefii subdiviziunilor organizatorice
Figura 2 Structura funcţională
C, S, ..b4 – organe de conducere
Figura 3 - Legături de autoritate (ierarhică cu scurtcircuitări)
• Relaţiile de autoritate funcţională se
desfăşoară în paralel cu cele de autoritate
ierarhică, completîndu-se reciproc. Aceste
relaţii se concretizează în investirea unor
manageri sau compartimente, de o anumită
specializare, cu dreptul de a transmite
reglementări, metodologii de lucru, studii etc.,
unor posturi sau compartimente de altă
specialitate şi de a controla îndeplinirea lor.
Prin acest sistem de relaţii se asigură o mai
bună îndrumare de specialitate, fără să
afecteze relaţiile de subordonare ierarhică şi
unitatea de conducere.
Figura 4 - Relaţiile de subordonare funcţională într-o unitate agricolă
F1, F2, F3, F4, F5 - firme mixte - producţie vegetală şi animală
• Relaţiile de stat major se stabilesc prin
delegarea de către conducătorul unităţii
economice, a realizării de sarcini unor
persoane sau colective în vederea soluţionării
unei probleme mai complexe care afectează
unul sau mai multe compartimente.
• Relaţiile de cooperare se stabilesc între
posturi situate pe acelaşi nivel ierarhic, care
aparţin unor compartimente diferite.
Instituirea lor are marele avantaj de a
simplifica rezolvarea unor probleme care apar
cu o anumită frecvenţă, prin evitarea folosirii
liniilor ierarhice, asigurînd creşterea
operativităţii.
• Ele poti fi de- furnizare
- informare
Nivelul ierarhic, ca o componentă principală
a structurii funcţionale, este format din
totalitatea posturilor sau compartimentelor
situate la aceeaşi distanţă ierarhică de
managementul superior al unităţii.
• Elaborarea unei structuri organizatorice cu un
număr optim de niveluri ierarhice, contribuie
la desfăşurarea în condiţii normale a
managementului unităţii economice. Grafic
poate fi analizată cu ajutorul piramidei
ierarhice.
 Figura 5
a) piramidă ierarhică înaltă (5 nivele)
b) piramidă ierarhică aplatizată (3 nivele)
 Piramida aplatizată are drept caracteristică
numărul redus de niveluri ierarhice şi prezintă
următoarele avantaje:
• asigurarea unor comunicaţii operative;
• operativitate în adoptarea deciziilor prin
apropierea centrelor
• decizionale de locul unde se desfăşoară
procesele de producţie şi fenomenele
economice;
• economie de personal şi legături structurale;
• Piramida ierarhică înaltă dă posibilitatea
existenţei unui număr mai mare de niveluri
ierarhice avînd următoarele avantaje:
• asigură aprofundarea problemelor supuse
rezolvării managerilor din eşalonulsuperior,
• asigură o fundamentare ştiinţifică a deciziilor
adoptate de managerii din eşalonul superior,
• se poate practica cu mai multă uşurinţă
delegarea autorităţii,
• existenţa mai multor relee prin care trec
informaţiile,
• asigură un grad ridicat de prelucrare
Ponderea ierarhică reprezintă numărul de
persoane aflate în directa subordonare a unui
manager.