Teoria inteligentelor multiple (H.

Gardner)

Teoria inteligentei multiple a fost dezvoltata in anul 1983 de Dr.

Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ
(coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri diferite de inteligenta care sa acopere o
paleta mult mai larga a intelectului uman. Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale ale conceptului de
inteligenta multipla, potrivit teoriei lui Gardner, sunt: verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica,
muzicala, intrapersonala, interpersonala si naturalista.
Dr. Gardner afirma ca, in majoritatea sistemelor educationale si culturale, se acorda importanta doar inteligentei verbale
si celei logico-matematice, neglijandu-se celelalte dimensiuni ale inteligentei multiple. El recomanda acordarea unei
importante echilibrate tuturor celor 8 dimensiuni ale inteligentei multiple, acordarea atentiei necesare si copiilor/elevilor
care manifesta inclinatii spre domenii artistice, naturaliste etc, cat si copiilor care adesea sunt etichetati ca avand
probleme la invatatura, probleme de atentie/concentrare la lectii. Acesti copii, avand in vedere modul lor deosebit de
gandire, trebuie ajutati sa se dezvolte in domeniile spre care au inclinati, nu sa fie demotivati datorita abilitatilor mai
putin dezvoltate pe care le au in domeniile lingvistic si logico-matematic. Abordarea invatarii conform acestei teorii nu
inseamna ca pentru invatarea unui lucru trebuie folosite, intotdeauna, toate cele 8 canale, ci explorarea a cat mai multe
posibitati de a invata un lucru pentru a putea decide care dintre ele sunt cele mai potrivite in fiecare caz
particular. Teoria inteligentei multiple extinde orizontul posibilitatilor de invatare/asimilare a cunostiintelor dincolo de
metodele conventionale, verbale si logico-matematice utilizate in majoritatea scolilor.
“Imi doresc pentru copii mei ca acestia sa inteleaga lumea nu numai pentru faptul ca lumea este fascinanta si mintea
omului este curioasa. Vreau ca ei sa inteleaga lumea altfel, incat sa o poata face mai buna. Cunoasterea nu este
acelasi lucru cu moralitatea, dar, daca vrem sa evitam greselile anterioare si sa avansam pe directii productive,
trebuie sa fim in stare sa intelegem. O parte importanta a acestei intelegeri consta in a sti cine suntem si ce putem face.
In ultima instanta, trebuie sa sintetizam pentru noi insine ceea ce intelegem. Intr-o lume imperfecta pe care o putem
influenta in bine sau in rau, constientizarea faptului ca orice incercare conteaza – este cea care ne defineste ca fiinte
umane.” ( Howard Gardner)
In primii cinci ani de viata, copiii mici din toata lumea dezvolta teorii si conceptii puternice despre cum functioneaza
lumea – lumea fizica si lumea celorlalti oameni. De asemenea, isi dezvolta, cel putin la nivel de schita, competenta
privind sistemele de simboluri umane fundamentale – limbaj, numere, muzica, reprezentari bidimensionale, si altele
asemenea. Ceea ce este frapant la aceste achizitii este ca ele nu depind de invatarea explicita. Copiii isi dezvolta aceste
capacitati simbolice si aceste conceptii teoretice indeosebi cu ajutorul propriilor interactiuni spontane cu lumea in care
traiesc. Aceasta nu inseamna negarea faptului ca unele culturi specifice exercita efecte specifice, ci mai degraba afirma
ca tipurile de capacitati care evolueaza vor fi dificil de infranat, in conditiile unui mediu rezonabil de bogat si favorabil.
Copiii impartasesc din elixirul creativitatii. Ei sunt dornici sa transceada granitele de care sunt constienti cel putin in
mod periferic; ei se avanta cu mare pasiune in joaca si munca; ei creeaza produse care adesea uimesc “bransa” ca fiind
mai impresionante decat realizarile unor copii mult mai in varsta.

Implicatii educationale O schema de dezvoltare conceputa pentru a descrie inzestrarea si corolarele sale conduce firesc
la intrebarea: ce se poate face pentru a promova si educa fatetele inzestrarii? Din pacate este foarte usor sa blochezi
dezvoltarea copiilor aplicand in procesul de educatie metode si tehnici care nu corespund obiectivelor fundamentale ale
unui act educativ performant si este uneori dificil sa incurajezi inflorirea copiilor. Tocmai deoarece stim atat de putin
despre aceste fenomene valoroase, este extrem de important ca parintii si educatorii “sa nu faca rau”. Delimitarea
diferitelor forme care constituie inzestrarea, experienta, creativitatea si altele asemenea poate fi utila educatorilor prin
faptul ca duce la intrebarea: ce tip de performante sau realizari extraordinare sunt dorite? A urmari sa promovezi
dezvoltarea unui individ creativ este o provocare extraordinara mult diferita de educarea unui individ prodigios sau de
instruire a unui individ care va deveni un expert.
Este foarte important sa stabilim, cat mai clar posibil, care sunt obiectivele noastre educationale. Astfel putem alege:
gandire critica, gandire creativa, persoana particulara intr-o societate civila, cunoasterea factorilor si ideilor importante
din diverse discipline, gandire corecta in cadrul disciplinelor, gandire interdisciplinara, cultivarea intrebarilor corecte,
descoperirea calitatilor specifice fiecarui individ. Cel mai important dintre acestea este obiectivul care urmareste
formarea capacitatii elevilor de a prezenta o intelegere autentica intr-un numar de discipline cheie.

Pentru atingerea scopului si obiectivelor educationale este esential ca educatorul sa tina cont de ideea de inteligenta
multipla si de beneficiile pe care le poate aduce accesarea TIM in procesul instructiv-educativ. Pentru o buna intelegere
a materialelor prezentate este necesar sa se recurga la toate inteligentele care sunt relevante pentru acel subiect, in cat
mai multe moduri legitime posibile. Unii copii vor invata un subiect prin intermediul unui punct de intrare si alt subiect
prin alt punct de intrare. Prin aceste tipuri de abordare se activeaza diferite fascicule din reteaua neurala. In masura in
care sunt activate si apoi conectate numeroase retele neurale, exista o reprezentare mentala solida si de durata a
subiectului in chestiune. Ca oameni avem capacitatea de “computare” (de procesare) a limbajului, numerelor, relatiilor
sociale, relatiilor spatiale. Nu putem vedea direct inteligentele, dar le observam in actiune urmarindu-i pe indivizi cum
desfasoara diferite tipuri de comportamente si sarcini. Cand o persoana canta, presupunem ca isi foloseste cel putin
inteligenta muzicala. Cand deseneaza, presupunem ca isi foloseste inteligentele corporal-chinestezica si cea spatiala

Cand spunem despre o persoana ca are inteligenta emotionala ne referim, in general, la cineva care are o foarte buna
capacitate de a empatiza cu ceilalti si, mai ales, de a le influenta emotiile. Oamenii inteligenti emotional stiu sa ii
“citeasca” pe ceilalti si sa obtina maximum de beneficii din relatiile sociale, adaptandu-si comportamentul in functie
atat de persoana, cat si de context.

Este deja bine cunoscut ca inteligenta emotionala este un ingredient cheie pentru succesul in viata personala si
profesionala si ca doar IQ-ul academic nu este suficient pentru a reusi in viata. Mai mult, un nivel crescut al inteligentei
emotionale este o caracteristica importanta a tuturor liderilor de succes.

Cum se dezvolta inteligenta emotionala?

Desi este determinata genetic si are o puternica baza in functionarea neurobiologica a creierului, dezvoltarea inteligentei
emotionale poate fi influentata de factorii de mediu din copilaria mica, odata cu dezvoltarea limbajului si a abilitatilor
de socializare ale copilului. Predispozitia genetica este “cultivata” prin modul in care adultii din preajma copilului stiu
sa stimuleze adecvat dezvoltarea competentelor emotionale, de comunicare si de socializare ale copilului.

In ce consta inteligenta emotionala?

Exista trei abilitati importante care compun inteligenta emotionala si care pot fi educate inca din copilaria mica:

1. Intelegerea emotiilor se refera la capacitatea de a identifica si denumi corect starile emotionale, atat proprii, cat
si pe cele ale celorlalti, dar si la capacitatea de a face discriminari fine intre intensitati diferite ale aceleiasi stari
emotionale, in special a celor mai “subtile” - de exemplu, starea de nervozitate a unei persoane, care poate fi mai
mult sau mai putin evidenta pentru ceilalti. Este vorba, in fapt, despre dezvoltarea capacitatii de a “citi” starea
emotionala a celorlalti dincolo de modul in care acestia se manifesta verbal sau comportamental. Aceasta
abilitate incepe sa se dezvolte mai ales dupa 4-5 ani, dupa ce, din punct de vedere neurologic, copilul a atins
pragul de maturitate necesar pentru a intelege ce gandesc alte persoane din perspectiva lor personala (“teoria
mintii”).
2. Exprimarea emotionala include manifestarea emotiilor prin comportamente non-verbale (mimica, gestica, etc)
si verbale (utilizarea cuvintelor potrivite, tonalitatea si prozodia limbajului, modularea limbajului pentru a
exprima corect starea emotionala etc).
3. Autoreglarea emotionala consta in dezvoltarea capacitatii de autocontrol a emotiilor, astfel incat
comportamentul copilului sa fie adaptat la cerintele vietii sociale. Autocontrolul inseamna abilitatea de a inhiba
sau de a modifica starea emotionala in functie de context. Aceasta este o abilitate care se imbunatateste odata cu
varsta si care incepe sa devina vizibila treptat abia dupa 5-6 ani, odata cu maturizarea lobului frontal al creierului
respunsabil de acest lucru.
Cum poate fi educata inteligenta emotionala la copiii mici?
Parintii pot educa aceasta abilitate descriindu-si cu acuratete propriile stari emotionale si etichetandu-le verbal corect,
precum si explicand copiilor ce simt si ce anume le-a generat acea stare emotionala (exemplu: “ma simt trist pentru
ca… “ sau “sunt putin nervos pentru ca ma deranjeaza ….”). Citindu-le povesti si analizand trairile personajelor si
consecintele comportamentelor lor in diverse situatii, copiii pot fi ajutati sa inteleaga mai usor relatia cauza-efect in plan
emotional.

De asemenea, este foarte important ca parintii sa fie cat mai naturali si veritabili in comportamentul lor si sa nu mimeze
sau sa isi mascheze starile emotionale adevarate, ca de exemplu sa manifeste bucurie sau incantare atunci cand nu simt
acest lucru. Un comportament falsificat induce in eroare copilul, ii poate genera frustrari si poate duce la formarea unui
“eu” fals, cu efecte psihologice negative pe termen lung.

Mai mult, parintii sunt ei insisi model prin felul in care isi controleaza emotiile, astfel ca un bun exemplu de autocontrol
este cea mai buna lectie de dezvoltare a inteligentei emotionale. Prin modul in care parintii reactioneaza ei insisi la
emotiile celor din jur si la diverse situatii de viata, acestia ofera copiilor lor modele de “coping”, mai mult sau mai putin
eficiente, pe care copiii le vor aplica la situatiile lor de viata viitoare.

CUPRINS

 1. Ce este inteligenta emotionala - Definitie

 2. Teoria inteligentei emotionale si componentele ei
 3. Nivelurile inteligentei emotionale
 4. Moduri de dezvoltare a inteligentei emotionale

In anul 1995, psihologul si jurnalistul stiintific Daniel Goleman a publicat o carte ce avea rolul de a introduce cea mai
mare parte a lumii in conceptul inteligentei emotionale. Ideea ca abilitatea de a intelege si de a gestiona emotiile creste
foarte multe sansele de succes s-a propagat rapid si a influentat modul in care gandesc oamenii despre sentimente si
comportament in general.
            Dar ce este si cum arata aceasta inteligenta emotionala, de fapt? Cum se manifesta in viata de zi cu zi?
            Raspunsul acestor intrebari si multe alte informatii despre teoria inteligentei emotionale, componentele si
tipurile acesteia iti vor fi prezentate de echipa KendraStudio in cele ce urmeaza.
1. Ce este inteligenta emotionala - Definitie

Prima definitie a inteligentei emotionale a fost oferita de Peter Salovey si John Mayer in articolul de referinta
„Inteligenta emotionala” publicat in revista „Imagination, Cognition and Personality”. Ei au definit-o ca fiind
capacitatea de a monitoriza sentimentele celorlalti, de a discrimina intre ele si de a utiliza informatiile pentru a ghida
gandirea si actiunile cuiva.
Inteligenta emotionala (EI) se refera la capacitatea unei persoane de a-si gestiona si controla emotiile proprii, dar si de a
le intelege pe cele ale persoanelor din jur. Cu alte cuvinte,  EI se refera la perceperea, controlul si evaluarea tuturor
sentimentelor. Unii cercetatori sugereaza faptul ca aceasta poate fi invatata si intarita prin cunoastere, in timp ce altii
sustin ca este o caracteristica innascuta.
 
            Capacitatea de a exprima si controla emotiile este esentiala, dar la fel este si cea de a intelege, interpreta si
raspunde sentimentelor celorlalti. Imagineaza-ti o lume in care nu ai putea empatiza cand un prieten se simte trist sau
cand un coleg de munca este suparat ori abatut.
 
Psiholgii definesc aceasta abilitate drept inteligenta emotionala, iar unii experti chiar afirma faptul ca aceasta poate fi
mult mai importanta decat IQ-ul in succesul general din viata.
 
            Astfel, inteligenta emotionala, cunoscuta si sub numele de coeficient emotional, este abilitatea de a intelege,
utiliza si gestiona propriile emotii in moduri pozitive, de a te elibera de stres, de a comunica intr-un mod eficient, de a
empatiza cu ceilalti, de a depasi provocarile si de a atenua conflictele. Mai mult decat atat, EI te ajuta sa construiesti
relatii mai puternice, sa reusesti la scoala si sa iti creezi o cariera, urmandu-ti in acest fel obiectivele personale. De
asemenea, te poate ajuta sa te conectezi cu sentimentele tale si sa transformi intentia in actiune si sa iei decizii in
cunostinta de cauza cu privire la ceea ce conteaza cel mai mult pentru tine.
2. Teoria inteligentei emotionale si componentele ei

Daniel Goleman a ajutat la popularizarea ideii de EI si a prezentat conceptul de ca fiind bazat pe patru elemente:

 Auto-constientizarea

            Primul element al teoriei inteligentei emotionale – A fi constient de sine inseamna sa te intelegi. Adica sa
reusesti sa constientizezi ce te face sa desfasori anumite actiuni, care sunt calitatile si defectele tale ca persoana si ca
lider ori trainer.
 
Apoi poti incepe si sa intelegi de ce te simti intr-un fel anume si ce iti poate schimba starea de spirit. „Este normala
aceasta emotie sau ar trebuie sa ma simt altfel?” – poate fi una dintre intrebarile care te macina. Daca iti poti gestiona
sentimentele, poti identifica si impactul acestora asupra ta si asupra echipei cu care lucrezi.
Pe scurt, iti recunosti propriile emotii si modul in care acestea iti afecteaza gandurile si comportamentul. Iti cunosti
punctele forte si pe cele slabe si ai incredere in tine.

 Auto-managementul

            Prin controlul asupra a ceea ce spui si faci, respingand in acelasi timp tentatia de a lua decizii pripite, poti sa fii
responsabil pentru actiunile tale. Prin urmare, reduci sansa de a-ti compromite valorile. Alte aspecte care sunt cultivate
in acest element sunt: aratarea si aplicarea activa a constiinciozitatii, increderea, conducerea si adaptarea la schimbare,
dorinta de succes si initiativa de a gandi rapid si de a actiona creativ sau inovator pentru rezolvarea problemelor.
Pe scurt: Iti poti controla sentimentele si comportantele impulsive si iti poti gestiona emotiile in moduri eficiente. In
plus, poti sa iei initiativa, sa respecti angajamentele si sa te adaptezi circumstantelor in  orice moment.

 Constiinta sociala

Constientizarea sociala este capacitatea unui lider de a intelege emotiile membrilor echipei pe care o gestioneaza si de a
se face inteles. Capacitatea de a trata oamenii in functie de reactiile emotionale este un criteriu esential. Acest domeniu
este legat de empatie: abilitatea de a intelege si de a vedea lucrurile din perspectiva oamenilor din jur, de a aprecia
diversitatea si de a constientiza atributiile organizationale.
Pe scurt, esti o persoana empatica. Poti sa intelegi emotiile, nevoile si preocuparile celorlalte persoane, poti prelua
indicii emotionali si poti sa te simti confortabil social.

 Aptitudini sociale

            Este al patrulea si ultimul element din teoria inteligentei emotionale a lui Goleman, care leaga leadership-ul si
inteligenta emotionala la locul de munca. Liderii cu bune abilitati sociale sunt adesea foarte buni comunicatori.
 
Liderii care sunt buni in a face aceasta activitate sunt, de asemenea, priceputi si la rezolvarea conflictelor, la
comunicarea clara a viziunii catre membrii organizatiei. Gasirea solutiilor, cautarea motivatiei si inspiratiei pentru
intreaga echipa sunt alte calitati de care trebuie sa dispuna un conducator. Persoanele cu astfel de aptitudini sunt experte
in a-si face colegii sa le sprijine si reusesc sa fie un exemplu pentru ceilalti, demonstrand valori si comportamente
demne de a conduce o echipa.
Pe scurt, stii cum sa dezvolti si sa mentii relatii bune, sa comunici clar ideile si sa inspiri sau sa influentezi alte
persoane. Te descurci in gestionarea conflictelor si lucrezi bine in echipa. Inteligenta emotionala in leadership poate fi
incadrata aici, deoarecese presupune ca recunosti dinamica si puterea intr-o organizatie sau intr-un grup mare de oameni
care sunt uniti pentru indeplinirea aceluiasi scop.
3. Nivelurile inteligentei emotionale

Cercetatorii sugereaza ca exista patru niveluri diferite de inteligenta emotionala – perceptia emotionala, capacitatea de a
reactiona folosind emotii, abilitatea de a intelege sentimentele si de a le gestiona. Iata explicatiile fiecarui nivel in parte:

 Perceperea emotiilor: Primul pas in intelegerea emotiilor este de a le percepe cu acuratete. In multe cazuri,
aceasta ar putea implica descifrarea semnelor nonverbale, cum ar fi limbajul corpului si expresiile faciale.
 Reactia prin intermediul emotiilor: Urmatorul pas implica utilizarea emotiilor pentru a promova gandirea si
activitatea cognitiva. Sentimentele ne ajuta sa acordam prioritate lucrurilor care ne starnesc atentia si ne fac sa
reactionam. Astfel, raspundem emotional la lucruri care ne atrag atentia.
 Intelegerea emotiilor: Emotiile pe care le percepem pot avea o mare varietate de semnificatii. Daca cineva
exprima furie, observatorul trebuie sa interpreteze ce ar putea insemna acel lucru. De exemplu, daca seful tau se
comporta intr-un mod furios, ar putea inseamna ca este nemultumit de munca ta, ar putea fi din cauza ca a luat o
amenda in drum spre birou in dimineata respectiva sau poate a fost implicat intr-o cearta.
 Gestionarea emotiilor: Capacitatea de a gestiona emotiile in mod eficient este o parte esentiala a inteligentei
emotionale, fiind astfel cel mai inalt nivel. Reglarea raspunsurilor emotionale, precum si reactia la emotiile altora
sunt toate aspectele relevante ale managementului emotional.

            Aceste patru ramuri ale acestui model sunt clasificate in functie de complexitate – de la procesele de baza la
nivelurile inferioare, pana la cele mai avansate.
 
De exemplu, cele mai scazute niveluri implica perceperea si exprimarea emotiei, in timp ce cele superioare necesita o
implicare constienta mai buna si gestionarea sentimentelor.
 
            Inteligenta emotionala a umplut o lacuna in intelegerea generala a abilitatilor personale, in special pentru
psihologi. Cand conceptul a fost introdus pentru prima data, specialistii si-au dat seama ca acesta era aspectul
inteligentei care lipsea.
 
Astfel, legatura dintre inteligenta emotionala si psihologie a ajuns sa fie una stransa, fiind interdependente.
4. Moduri de dezvoltare a inteligentei emotionale

Sa fii inteligent din punct de vedere emotional este foarte important. Dar ce pasi trebuie sa urmezi pentru a-ti dezvolta
aceasta EI? Daca esti in cautare de sfaturi si de solutii, tine cont de cele ce urmeaza:
 

 Asculta! – Daca iti doresti sa intelegi ce simt alti oameni, primul pas este sa acorzi atentie. Fa-ti timp pentru a
asculta ceea ce persoanele din jur incearca sa iti spuna, atat verbal, cat si non-verbal. Limbajul corpului poate avea
multa semnificatie. Cand simti ca cineva se comporta intr-un anumit fel, ia in considerare faptul ca exista diferiti
factori ce pot contribui la aceasta emotie pe care persoana din fata ta o simte.
 Empatizeaza! – Preluarea emotiilor este esentiala – este ideal sa fii capabil sa te pui in locul altcuiva pentru a
intelege cu adevarat punctul lui de vedere si modul in care se simte. Exerseaza empatizarea cu alte persoane!
Imagineaza-ti cum te-ai simti in situatia lor. Astfel de activitati te vor ajuta sa iti construiesti o intelegere emotionala
a unei situatii specifice, precum si sa iti dezvolti abilitati mai puternice pe termen lung.
 Reflecteaza! – Capacitatea de a constientiza emotiile este o parte importanta a inteligentei emotionale. Ia in
considerare modul in care propriile tale sentimente iti influenteaza deciziile si comportamentul. Cand te gandesti la
modul in care reactioneaza alte persoane, evalueaza rolul pe care il joaca trairile lor in acele situatii.
 Fa-ti un jurnal! – Acesta te ajuta sa iti imbunatatesti constiinta de sine. Scrierea gandurilor te poate duce la un
grad mult mai inalt de constientizare a emotiilor. Intelegi ce ai facut, de ce, cum te-ai simtit sau cum ai actionat? Ce
ai facut bine si ce nu? Ce ai putea sa imbunatatesti la reactiile tale? Doar reflectand la acest lucru in fiecare zi iti vei
spori intelegerea de sine si vei deveni o mai buna versiune a ta.
 Fii calm! – Uneori, regula de trei secunde te poate ajuta! Atunci cand te simti nervoasa, incearca sa iei totul usor
si cu rabdare. Fa o pauza, numara pana la trei si apoi intreaba-te: „De ce?”, „Ce poti face pentru a contracara acest
lucru?”. O emotie este o stare de spirit. Indiferent de modul in care te simti, poti sa vii cu un sentiment pozitiv pentru
a te asigura ca atragi toate energiile bune asupra ta!
 Intelege-ti valorile! – Fa-ti timp pentru a intelege ce crezi si care sunt valorile tale. Acorda-ti momente pentru a-
ti stabili principiile si obiectivele pe care nu vrei sa le compromiti. Daca stii ce este important pentru tine, deciziile
vor fi mult mai usor de luat si care vor fi in acord cu lucrurile in care crezi.
 Obiective – Pentru fiecare persoana, obiectivele sunt importante. Astfel, scrie pe o lista motivele pentru care iti
doresti sa obtii acel lucru. Acestea vor fi motivatia pentru situatiile in care simti ca ai dat de greu.
 Transforma situatiile negative in unele pozitive – De fiecare data cand se ivesc lucruri dificile intreaba-te: „Ce
pot invata din asta?”. Scrie de fiecare data intr-un jurnal si daca in viitor cand se va repeta situatia, vei sti cum sa
reactionezi astfel incat sa nu te mai afecteze.

 
            De ce se simte o persoana intr-un fel anume?! Exista factori nevazuti care ar putea contribui la aceste
sentimente?! Cum difera emotiile tale de ale lor?! Pe masura ce gasesti raspunsuri la astfel de intrebari poti sa constati
ca devine mai usor sa intelegi rolul pe care il joaca emotiile in modul oamenilor de a reactiona, de a gandi sau de a se
comporta.
 
            Inteligenta emotionala este un aspect fara de care oamenii nu ar putea interactiona. Intelegerea emotiilor,
sentimentelor si a trairilor este importanta pentru a sti sa reactionezi atunci cand intampini o situatie!

Folosirea inteligenţei emoţionale a elevilor în clasă

          Care abilităţi reprezintă cele mai bune elemente de predicţie pentru succesul şcolar şi succesul în viaţă? De ce
unii copii devin adulţi realizaţi din punct de vedere profesional şi al relaţiilor sociale, în timp ce alţii cu un bagaj
educaţional performant şi competent şi rezultate şcolare similare nu reuşesc să dezvolte relaţii sociale, nu sunt
satisfăcuţi de carierele lor şi suferă de depresii?

Un număr mare de educatori recunoaşte faptul că elevii care beneficiază exclusiv de pregătire şcolară pot fi „neechipaţi”
pentru provocările viitoare, atât ca indivizi cât şi ca membrii ai societăţii- nu este sufficient doar să fie hrănită mintea.
Studiile arată că inteligenta emaotionala este cel mai bun predictor pentru achiziţiile viitoare ale copiilor, pentru succes
faţă de inteligenţa tradiţională, cognitivă şi abilităţile tehnice.
Dinamica schimbărilor sociale contemporane solicită o bună capacitate de adaptare a individului la mediu care
se poate realiza numai dacă înţelegem rolul extraordinar pe care il are folosirea inteligentă a emoţiilor. Teoriile moderne
despre inteligenţă s-au dezvoltat prin observarea faptului ca individul uman pe parcursul vieţii este într-o permanentă
dezvoltare personală care pentru a avea succes ar trebui să îndeplinească anumite condiţii.
 
Aceste condiţii de realizare a succesului în viaţă depind de abilităţi care se formează pe tot parcursul educaţiei
formale sau cel puţin ar trebui să fie urmărite ca obiective, dincolo de discipline. Urmărind ceea ce scriu oamenii de
ştiinţă despre inteligenţă se observă interesul special acordat inteligenţei emoţionale şi sociale care se referă la
abilitatea de a te înţelege pe tine şi de a-i înţelege pe ceilalţi.Un număr tot mai mare de educatori şi cercetători în
domeniul educaţiei recunosc faptul că la sfârşitul anilor de şcoală, elevii sunt nepregătiţi să facă faţă provocările vieţii
de fiecare zi, atât ca indivizi cât şi ca membrii ai societăţii. Abordarea prin excelenţă cognitivă a demersurilor
curriculare şi didactice nu este suficientă pentru a avea succes şi a fi fericit. În consecinţă, la ora actuală, aria învăţării
emoţionale se dezvoltă pe baza cercetărilor în domeniu, respectiv al noilor teorii privind natura emoţiilor şi a
inteligenţei în relaţie cu succesul şi fericirea.
Prin învăţare socială şi emoţională, inteligenţa emoţională a copiilor este dezvoltată, constituind un bagaj enorm
pentru viitorul lor personal şi profesional.
Ce este inteligenţa emoţională?
În anii ‘80, Howard Gardner, în teoria inteligenţelor multiple a identificat inteligenţa interpersonală şi inteligenţa
intrapersonală, care combinate reprezintă ceea ce nouă ne este cunoscut astăzi sub numele de inteligenta emotionala.
Termenul a fost folosit pentru prima dată de Peter Salovey, profesor şi psiholog la Universitatea Yale şi John
Mayer, profesor şi psiholog la Universitatea din New Hampshire. Mai  târziu Daniel Goleman, tratează cu succes noul
domeniu în lucrările sale, astăzi de referinţă.
Inteligenţa emoţională este abilitatea individului de a recunoşte, identifica, conştientiza, exprima  si controla emoţiile.
Folosirea inteligentă a emoţiilor înseamnă:
•Stăpânirea impulsurilor emoţionale
• Receptivitate la sentimentele celuilalt
• Citirea emoţiilor celorlalţi
• Asigurarea echilibrului emoţional personal
• Gestionarea şi negocierea conflictelor
• Păstrarea relaţiilor interpersonale positive
Ce spun cercetătorii despre inteligenţa emoţională?
• Într-un experiment („al bomboanelor”) din 1960, nişte copii de 4 ani au avut de ales între a aştepta câteva minute şi a
lua o bomboană, până când un cercetător va reveni în cameră şi le va oferi două bomboane. Aceştia au fost monitorizaţi
până când au absolvit liceul. Au observat că cei care au fost echilibraţi emoţional, au amânat recompensa, au dat dovadă
de autocontrol şi stăpânire de sine au rezultate mai bune şi sunt mai competenţi la şcoală şi în viaţa cotidiană.
Cercetările arată că dezvoltarea emoţională a elevilor este decisivă pentru succesul şcolar şi pentru reuşita în viaţă.

• În 1985, Wayne Leon Payne, absolvent al unui colegiu de arte liberale alternative din Statele Unite ale Americii,
includea termenul de inteligenţă emoţională în titlul lucrării sale de doctorat. Aceasta pare să fie prima apariţie
academică a acestui concept care este definit de autor ca o abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de
teamă, durere şi dorinţă.
• La întrebarea „Ce înţeleg oamenii de pe stradă că este o persoană inteligentă?” Sternberg (1988) răspunde: cei ce
reuşesc să depăşească obstacolele zilnice, cei care au abilitatea a
înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii. Se numeşte inteligenţă socială.
• De asemenea, D. Wechsler, autorul testelor standardizate de inteligenţă apreciază că adaptarea individului la mediu se
realizează atât prin elemente cognitive, cât şi prin cele non-cognitive, cum ar fi: afectiv, social, personal.
 Pe baza cercetărilor sale de peste 25 de ani, Reuven Bar-On, profesor doctor la Universitatea din TelAviv, a
stabilit în 1992, componentele inteligenţei emoţionale (Mihaela Rocco, 2003):
• aspectul intrapersonal: conştientizarea propriilor emoţii, optimism, asertivitate, respect pentru propria persoană,
autorealizare, independenţa
• aspectul interpersonal: empatie, relaţii interpersonale, responsabilitate socială
• adaptabilitatea: rezolvarea problemelor, testarea realităţii, flexibilitate
• controlul stresului: toleranţa la stres, controlul impulsurilor
• dispoziţia generală: fericire, optimism.
            Persoana cel mai mult asociată cu termenul de inteligenţă emoţională este psihologul şi jurnalistul Daniel
Goleman. În cartea sa „Inteligenţa emoţională” (1995), Daniel Goleman cercetează competenţele sociale şi emoţionale,
demonstrează că abilităţile sociale şi emoţionale pot fi dezvoltate, iar copiii implicaţi în astfel de programe pot beneficia
de avantaje pe termen scurt şi lung în ceea ce priveşte starea de bine, performanţele şi succesul în viaţă. Consideră că
există 5 elemente care compun inteligenţa emoţională:

• Conştiinţa de sine: identificarea şi înţelegerea emoţiilor, conştientizarea unei emoţii care se schimbă, înţelegerea
diferenţei dintre gânduri, emoţii şi comportamente, încrederea în sine, înţelegerea consecinţelor unor comportamente în
termeni de emoţii
• Autocontrolul: managementul emoţiilor dificile, controlul impulsurilor, managementul constructiv al furiei, mâniei,
dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea,
disciplina
• Motivaţia: a fi capabil(ă) să stabileşti obiective şi să le îndeplineşti, optimism şi speranţă în faţa obstacolelor şi
eşecurilor, iniţiativă, optimism, dorinţa de a reuşi, perseverenţă, dăruire
• Empatia: a fi capabil(ă) să te pui „în pantofii diferitelor persoane cu care relaţionezi”, cognitiv şi afectiv, a fi
capabil(ă) de a-i înţelege pe ceilalţi, perspectivele acestora, a fi capabil(ă) de a arăta grijă, atenţie, înţelegerea diversităţii
• Managementul relaţiilor sociale: stabilirea şi păstrarea relaţiilor (prieteni), rezolvarea conflictelor, cooperarea,
colaborarea, capacitatea de a lucra în echipă, comunicarea, influenţa,
conducerea (leadership)

Inteligenţa emoţională în şcoală - aspecte critice

• Integrarea unor activităţi care au ca obiective specifice dezvoltarea abilităţilor emoţionale în programul zilnic şcolar.
• Strategia didactică include activităţi specifice de luare a deciziilor, rezolvare de probleme, rezolvare creativă a
conflictelor
• Întâlniri de lucru cu colegii de cancelarie pentru discutarea aspectelor pozitve şi negative ale folosirii acesuti tip de
demers formative
• Atitudinea personală este folosită ca model pentru conduita elevilor.
• Dezvoltarea profesională continuă necesită participări la forumuri, conferinţe, întâlniri cu specialişti, discuţii pe
Internet pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale
• Promovarea în clasă a activităţilor de grup, în perechi şi individuale cu scopul de a dezvolta abilităţile sociale şi
emoţionale sau ceea ce H. Gardner denumeşte inteligenţa intra şi
interpersonală.
• Deschiderea şi toleranţa sunt atitudini fără de care nu se poate dezvolta inteligenţa emoţională respectiv socială. Fiţi
deschişi şi toleranţi în momentele când observaţi schimbarea stărilor şi a dispoziţiilor, conflictele, actele de grijă faţă de
ceilalţi, respectul, atenţia!
• Valorizarea inteligenţei socială şi emoţională a elevilor dumneavoastră. ca fiind tot atât de importantă ca şi dezvoltarea
lor cognitivă.
• Informarea individuală asupra resurselor existente pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale este un aspect al
procesului de dezvoltare profesională continuă.
Paşi pentru dezvoltarea inteligenţa emoţională în clasă
Nivelul coeficientului de inteligenţă emoţională al cadrelor didactice este de departe variabila cea mai  importantă
pentru crearea în clasă a unui mediu sănătos din punct de vedere al inteligenţei emoţionale.
Este evident că profilul unui cadru didactic de succes, inteligent emoţional presupune un bun management al emoţiilor,
mai ales al emoţiilor negative într-un mod autentic, real şi sănătos.

Pas 1. În primul rând, cadrele didactice trebuie să:

• Îşi identifice propriile sentimente
• Să îşi înţeleagă trăirile emoţionale
• Să îşi asume răspunderea lor
• Să conştientizeze nevoile emoţionale proprii
Pas 2. Apoi să sprijine elevii :
• Oferindu-le ajutor în analiza sentimentelor prin comunicare
• Acordându-le opţiuni şi sprinjin printr-o atitudine pozitivă
• Înţelegângu-le şi respectându-le sentimentele prin atitudine
• Învăţându-i să îşi rezolve problemele şi din punct de vedere emoţional