IA – OGLINDA SUFLETULUI ROMÂNESC

Unul dintre atributele definitorii pentru spiritul poporului român este sinceritatea.
Din vremuri imemoriale până azi, conaţionalii noştri nu s-au sfiit să-și exprime gândurile
prin orice mijloc aflat la dispoziţia lor: cântec, artă, vestimentație, ornament, mod de
viață. Deși reprezintă o formă de comunicare mai rar întâlnită – în lumina faptului că
necesită un simț estetic bine format -, exprimarea unor trăiri prin intermediul
vestimentației nu le este străină românilor, care au dus acest proces la rang de artă, în
sute de ani.

Articolul vestimentar care s-a făcut cel mai remarcat în lumea întreagă și care le-a
arătat tuturor că straiele românești sunt de o frumusețe covâșitoare este, desigur,
celebra ie.

Bluzița, care cunoaşte un reviriment spectaculos în zilele noastre, reprezintă mai

mult decât o piesă din garderoba unor doamne care vor să fie cochete. Ia noastră și
cusăturile migăloase de pe piept și de pe mânecile ei ascund o întreagă istorie a vieții
de la sat.

Așa cum este firesc, contemporaneitatea le este recunoscătoare femeilor de la sat

pentru că și-au dezvăluit tainele celui mai de preț bun al omului: sufletul, pe care l-au
transpus prin cusături pe ii. Dacă, de cele mai multe ori, spiritul omului şi-a așternut
angoasele şi bucuriile pe hârtie, cu ajutorul condeiului, sătenii români și-au dezvoltat un
mediu specific de expresie. Acul și ața au fost instrumentele de nădejde cu care şi-au
scris istoria și cu care s-au apărat de capcanele Necuratului.

Femeile satului erau atente și la momentele în care îşi lucrau preţioasele ii,
alegând intervale ferite de influenţe nefaste. „Iarna, lucrau la opaiț, se trezeau pe la 5 și
lucrau până se însera, când își făceau apariția demonii. Programul era stabilit și potrivit
superstițiilor. Ele lucrau după ora 4 dimineața, după ce demonii le părăseau spațiul –
zmeii și toate închipuirile lor, pentru că se temeau că aceștia vin să le fure inspirația”, a
explicat, pentru Matricea Românească, Ana Maria Ilie, consultant de artă la Galeria
Galateca.

Iarna, femeile se trezeau la 5 dimineaţa și lucrau până se

însera, când își făceau apariția demonii. Se temeau că
aceștia vin să le fure inspirația
Deși, la prima vedere, motivele prezente pe materialele textile românești par a avea
un scop pur estetic, nimic nu este așezat la întâmplare pe acestea, deoarece fiecare
cusătură realizată cu îndemânare reprezintă un cod descifrat numai de către membrii
comunității, iar ineditul merge și mai departe, prin aceea că fiecare zonă deține propriile
sale însemne. De exemplu, în Sibiu (Transilvania) admirăm ii cu motive în alb și negru
(ce reflectă moștenirea saxonă), în sudul țării vom vedea cusături cu fire roșii, maro,
galbene, de aur sau de argint (influențele Imperiului Otoman), iar Moldova se
mândrește cu albastrul de Voroneț, combinat cu portocaliu.

Străinii sunt fermecați de misterele României

Unicitatea iei autohtone îi fascinează şi pe străinii care iau contact cu “matricea

românească” şi încearcă, printr-un efort de cercetare, să îi cunoască misterele. Martine
Claessens, un designer de interior de origine belgiană stabilit în
România, remarcă faptul că „motivele cusute pe iile românești aveau menirea de a
indica poziția unei persoane în comunitate, vârsta, ocupația, statutul marital, social și
material. Diversitatea acestor modele îi conferea purtătorului libertatea de a îmbrăca,
după caz, haina la ocaziile speciale, la sărbători, la nunți, la slujbele religioase. Se
spune că anumite articole de îmbrăcăminte aveau misiunea de a proteja și de a aduce
bunăstare și fertilitate, în special tinerilor căsătoriți”.

În mod fascinant, întregul ansamblu de simboluri și de forme geometrice cusute

pe pieptul și pe brațele iilor serveşte spre a canaliza şi întreţine energia pe care o
reprezintă. Pe lângă sinceritate, poporul român numără printre valorile sale primordiale
şi o nemărginită credință în Dumnezeu, drept urmare, simbolul crucii nu putea lipsi de
pe hainele ce integrează însemnele spiritului omului. Şi aici, observăm o simbolistică
precisă: atunci când crucea este dispusă pe orizontală, conectează oamenii între ei, iar
cusută pe vertical ajută individul să se conecteze cu Dumnezeu.

Acul și ața au fost instrumentele cu care sătenii români şi-

au scris istoria și cu care s-au apărat de capcanele
Necuratului
Pe lângă stabilirea unei legături cu Dumnezeu, o altă dorință existențială a omului a
fost pavăza de cele nevăzute, drept pentru care figuri precum cocoșul (păzitorul porților,
zi și noapte, care îndepărtează spiritele malefice), ochii (fereastra sufletului; ilustrarea
unui singur ochi protejează împotriva forțelor răului) cusute pe ie ar fi reprezentat un
scut împotriva Diavolului.

Portul tradițional românesc a mai fost îmbogățit și cu simboluri cosmice: steaua

(sursă de lumină, ghidează spre calea cea bună), cercul (reprezintă Soarele, dar
semnifică și ciclicitatea cosmică, sau regenerarea ori moartea și renașterea naturii, așa
cum se întâmplă de-a lungul celor patru anotimpuri). De asemenea, costumele populare
înglobează însemne ale fertilității și abundenței (melcul, spicul de grâu, frunzele și
fructele), ale trecerii timpului, renașterii și vieții eterne (vița de vie, apa curgătoare),
potrivit cercetării realizate de Martine, care este fascinată de complexitatea și de
originalitatea motivelor românești.

Ia românească, pe podiumul prezentărilor de modă

 Datorită originalității modelului său, ia noastră a traversat oceane, a cucerit creatorii
de modă și a satisfăcut până și cele mai pretențioase gusturi în materie de
vestimentație. De aceea, vedete consacrate, de ieri și de astăzi, au purtat bluza
românească, ele fiind cucerite de unicitatea bluzei și de însemnele sale magice .