M 1 Elemente de neurologie și psihiatrie utilizate în recuperarea medicală

Profesor Sava Corina Daniela

BFKT III-A

SINDROMUL DE NEURON MOTOR CENTRAL

Fasciculul piramidal este porţiunea iniţială a căii motorii şi este format de axonii neuronilor
motori centrali, care îşi au corpurile celulare localizate în circumvoluţia frontală ascendentă.
Fasciculul piramidal leagă scoarţa motorie cu neuronul motor periferic. Ansamblul de
simptome provocate de leziunile fasciculului piramidal pe traiectul său encefalic sau medular
poartă numele de sindrom de neuron motor central sau sindrom piramidal. Apare în accidente
vasculare cerebrale, tumori cerebrale şi medulare, mielite, fracturi de rahis, scleroza laterală
amiotrofică.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
Tulburări de motilitate activă:
● deficit motor → pareze/paralizii, distribuite funcţie de sediul lezional
(hemipareze/hemiplegii, parapareze/paraplegii, dipareze/diplegii, tetrapareze/tetraplegii).
Acest deficit este extins, exprimat mai mult distal, predomină pe extensori, supinatori şi
rotatori externi la membrele superioare şi pe flexori, abductori şi rotatori externi ai coapsei la
membrele inferioare; mai puţin exprimat pe musculatura axială, mai mult pe cea care
acţionează simultan bilateral (abdomen, torace, gât).
Tulburări de motilitate pasivă (tonus)
Modificările apar din momentul instalării leziunii. Apare hipertonia (spasticitatea,
contractura) piramidală:
● predomină distal, pe flexorii mâinii, degetelor, antebraţului, pronatori, adductori, rotatori
interni la membrele superioare şi pe extensori, adductori, rotatori interni ai coapselor la
membrele inferioare;
● elastică (după tentative de mobilizare cedează exprimând fenomenul lamei de briceag, după
care revine);
● se însoţeşte de exagerarea reflexelor miotatice.
Tulburări de motilitate automată: membrul superior afectat nu se balansează pe lângă corp
în mers.
Mişcări asociate patologic: sincinezii (mişcări care nu se fac voluntar cu membrele afectate
dar se pot efectua cu unele mişcări voluntare ale membrelor neafectate) care pot fi: globale
(însoţesc orice efort, apar şi când bolnavul tuşeşte, cască sau strănută), de imitaţie (strângerea
pumnului de partea sănătoasă exagerează flexia degetelor la mâna afectată), de coordonare
(contractarea unor muşchi de partea afectată provoacă contractura altor muşchi sinergici ai
corpului; ex. ridicarea la verticală a braţului este însoţită de extensia mâinii şi degetelor).
Tulburări ale reflexelor
● reflexele osteotendinoase şi osteoperiostale sunt exagerate, difuzate, frecvent cu difuziune
şi controlateral;
● reflexe cutanate abdominale, cremasteriene abolite;
● reflexe articulare diminuate/abolite;
● reflexe de postură diminuate;
● apar reflexe patologice piramidale: Babinski (extinderea halucelui cu flexia în evantai a
celorlalte degete la excitarea marginii externe a plantei).
Diagnostic topografic
Sindromul piramidal cortical

1
● apare hemiplegia corticală;
● deficitul motor nu este egal şi proporţional, predomină sau chiar este exclusiv la un
membru → monoplegie crurală sau brahială.
Sindromul piramidal subcortical (capsular)
● hemiplegie capsulară;
● deficit motor masiv, egal distribuit în cadrul hemiplegiei (hemiparezei); proporţional atât la
membrele superioare, cât şi la membrele inferioare;
● tulburări de sensibilitate prin coafectarea talamusului;
● dacă leziunea se extinde şi la nivelul talamusului şi al bandeletei optice → tulburări de
câmp vizual (hemianopsie).
Sindromul piramidal de trunchi cerebral
● apare hemipareza (hemiplegia alternă), constând în deficit motor contralateral la trunchi şi
membre şi deficit homolateral la nivelul unuia sau mai multor nervi cranieni;
● mai pot apare tulburări de sensibilitate, tulburări cerebeloase, tulburări vestibulare;
● leziuni masive de trunchi cerebral → tetrapareze/tetraplegii.
Sindromul piramidal medular
● paraplegii → leziuni medulare prin afectarea bilaterală a căilor piramidale;
● tetraplegii → lezarea bilaterală a măduvei cervicale;
● hemiplegii medulare → lezarea hemimăduvei cervicale;
● sindrom Brown-Sequard (hemisecţiune medulară): deficit motor la membrul inferior
ipsilateral secţiunii, tulburări de sensibilitate profundă conştientă în segmentul sublezional,
tulburări de sensibilitate termo-algezică de partea opusă.

2
Examinarea motilităţii active şi forţei segmentare

Examinarea motiliţăţii şi forţei segmentare urmăreşte evaluarea puterii şi vitezei de contracţie a

muşchilor. În cadrul examinării se stabileşte prezenţa deficitului motor, întinderea lui şi intensitatea
sau gravitatea deficitului motor. Pentru a evidenţia un deficit motor (o paralizie) se folosesc probe
statice şi probe dinamice.

Probe statice de deficit motor pentru membrele superioare – pacientul este pus să menţină braţele la
90 º; în caz de deficit motor braţul nu poate fi menţinut orizontal şi cade.

Probe statice de deficit motor pentru membrele inferioare

S-au conceput două probe de deficit motor:

 Proba Mingazzini – pacientul stă culcat în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, astfel
încît gambele să fie paralele cu patul şi la un unghi de 120 grade între coapsă şi gambă. Pacientul
trebuie să menţină poziţia cîteva secunde bune. Dacă pacientul are un deficit motor membrul
deficitar cade pe planul patului.
 Proba Barré – pacientul este pus în decubit ventral şi este pus să ridice gambele la un unghi de
aproximativ 120 º. In caz de deficit motor, membrul inferior paralizat va cădea.

Probe dinamice de deficit motor pentru membrele superioare – pacientul ridică şi

coboară braţele în mod repetat. Se observă că membrul paralizat rămîne în urmă.

Probe dinamice de deficit motor pentru membrele inferioare:

 Proba Vasilescu - pacientul în decubit dorsal trebuie este pus să tragă şi să

împingă picioarele pe planul patului făcînd flexii şi extensii repetate; membrul inferior paralizat va
rămâne în urmă.

Aceste probe pun în evidenţă deficite motorii întinse, care afectează mai multe grupe musculare. În
clinică se întâmplă ca pacientul să aibă deficit motor la unsingur grup muscular sau la un singur
muşchi. Pentru a pune în evidenţă deficitele motorii limitate la anumiţi muşchi, se pune pacientul să
facă mişcări cu fiecare grup muscular în parte. Uneori deficitul motor este relativ uşor şi pacientul
poate efectua mişcările cerute, dar forţa musculară nu este normală. În acest caz, examinatorul trebuie
să verifice forţa musculară opunându-se mişcării pacientului.

Deficitele motorii se apreciază ca intensitate pe o scală de la 0 la 5, în care:

0. reprezintă absenţa oricărei contracţii;

1. reprezintă o contracţie musculară vizibilă care nu produce mişcare în articulaţie;

2. reprezintă o contracţie cu mişcare posibilă în articulaţie dacă forţa gravitaţională este anulată;

3. contracţia produce mişcare împotriva forţei gravitaţionale;

4. contracţia este suficient de mare, pacientul poate să mişte şi împotriva gravitaţiei ,dar forţa nu este
adecvată.;deficitul motor este discret, vizibil la probele dinamice;

5. fără deficit motor, motilitate activă normal.

3
Deficitele motorii intense (0, 1) în care pacientul nu poate efectua nici o mişcare se

numesc plegii iar deficitele motorii în care pacientul poate efectua anumite mişcari se numesc pareze.

În funcţie de întinderea şi topografia deficitului motorse vorbeşte despre:

- monopareză sau monoplegie – dacă este afectat un singur membru;

- hemipareză sau hemiplegie – dacă sunt afectate membrele de acceaşi parte dreaptă sau stângă a
corpului;

- parapareză sau paraplegie – dacă deficitul motor se află la nivelul membrelor inferioare;

- tripareză sau triplegie – dacă sînt afectate trei member;

- tetrapareză sau tetraplegie – dacă sînt afectate toate cele patru membre.

Sindromul de neuron motor central sau sindromul piramidal constă într-un deficit motor extins de tip
hemiparetic sau hemiplegic, paraparetic sau paraplegic, monoparetic sau monoplegic. Deficitul motor
se însoţeşte de creşterea reflexelor osteotendinoase şi de semnul Babinski. Tonusul muscular este
crescut şi este de tip spastic. Nu sunt prezente amiotrofii şi nu sunt prezente fasciculaţii.