Sunteți pe pagina 1din 2

ALOE

Aloe este o planta din familia Liliaceae a carei inaltime variaza de la 10 la 100 cm, splendida
planta suculente, predispusa la a inmagazina apa, pentru a supravietui lungilor perioade de seceta.
Originare din zone calduroase si secetoase, plantele suculente - din care face parte si aloea - au
frunze groase protejate de un strat ceros care le impiedica sa piarda apa prin transpiratie. In
regiunile cu clima calda plantele se pot aseza in loc deschis, in timp ce, in zonele cu clima rece,
trebuie cultivate in casa, eventual asezand ghivecele in exterior numai in perioada verii. Multe
dintre speciile cultivate sunt originare din Madagascar, Africa si Arabia. Toate au frunze carnoase,
suculente si aproape toate formeaza o rozeta compacta din frunze fara tulpina; frunzele pot fi
spinoase sau pot avea zimti pe marginea incovoiata. In functie de specie, intre martie si septembrie,
se dezvolta o tulpina lunga si subtire, la varful careia apar florile tubulare sau in forma de clopotei.

Varietatea Aloe arborescens are tulpina viguroasa, inalta de 50 - 100 cm. Frunzele cu nuante
albastrui, suculente si cu ghimpi pe margine, apar in varfurile lastarilor. Inflorescentele sunt bogate,
de culoare rosu-corai. Aloea aristata este o planta mica sub forma de rozeta si cu pete albe
asemanatori unor negi. Aloea arici (A. humilis) are frunze cu spini albi pe margine si flori rosii ca
niste clopotei. Alte varietati de aloe sunt: A. saponaria cu frunze verzi cu dungi albe si A. variegata
cu frunze lungi si ascutite. Plantele suculente cresc incet si incep sa infloreasca dupa 2-4 ani de la
plantare.

Replantati planta in fiecare an, primavara, folosind ghivece din ce in ce mai mari si un
compost foarte nisipos pe baza de turba; fiti atenti sa o replantati exact la aceeasi adancime.

Facilitati drenajul, mentinand ghiveciul in pozitie verticala si acoperind compostul cu pietris


fin. Primavara si vara, mentineti floarea in ambiente bine aerate, fara curenti de aer, in plina lumina,
dar nu expuse direct la soare; doar speciile cu frunze lucioase suporta actiunea directa a soarelui,
fara a suferi. Udati-le moderat, dar cu regularitate, si impiedicati apa sa stagneze la baza frunzelor
carnoase, deoarece ar favoriza putrezirea; adaugati, din aprilie pana in septembrie, o data pe luna,
un ingrasamant lichid bun. Toamna si iarna, reduceti gradat udarea plantelor, sistand-o in timpul
iernii. Asigurati-i o lumina buna si chiar putin soare. Primavara, reincepeti sa le udati gradat.
Plantele au mare nevoie de lumina, de aceea, cele tinute in balcon trebuiesc asezate la
fereastra (de preferat la cele pozitionate catre sud), sub lumina soarelui si la caldura. Iarna poate sa
fie racoare in camera in care tinem plantele dar neaparat sa fie lumina. Temperatura din camera si
umiditatea scazuta impune plantei o perioada de repaos. Nerespectarea acestui repaos duce la lipsa
florilor. Udarea plantelor se produce doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul
de apa, mai ales iarna, poate duce la distrugerea plantei. Aerisirea spatiului in care sunt tinute
plantele este si ea importanta dar fiti atenti ca iarna sa nu se produca curenti de aer.

Reproducere:

Efectuati insamantarea intre februarie si aprilie, folosind o ladita pentru insamantare cu un


amestec nisipos si bine drenat. Tineti ladita in penumbra, la 210 C si mentineti compostul usor
umed. Mai puteti utiliza si lastarii bazali ai plantei: taiati-i la sfarsitul primaverii in perioada mai -
iunie, butasii se planteaza separat intr-un compost nisipos la 2 cm adancime si vor fi tinuti la
caldura si umbra cateva zile, iar indata ce au prins radacini, vor fi mutati in ghivece mai mari si
tratati-i ca plante adulte.

Pericole si precautii :

Daca temperatura scade sub 10 grade, radacinile incep sa putrezeasca, in special daca
pamantul este prea umed: puteti salva inca planta, plasand- o intr-un loc mai umed si mai luminos.
Ocazional, poate aparea paianjenul rosu: in acest caz, plasati planta intr-un loc mai aerat si stropiti-o
cu un acaricid pentru plante mai suculente. Daca observati prezenta pe frunze a cosenilelor,
inlaturati-le cu ajutorul unei pensule inmuiate in alcool denaturat sau tratati planta cu un produs
sistemic. Cand le replantati, verificati temeinic sa nu ramana cosenilele pe radacini.

Cea mai cunoscuta specie este Aloe Vera, avand proprietati medicinale; rozeta este compacta,
iar frunzele sunt verzi-gri, initial patate, lungi de aproximativ 45 cm si foarte carnoase; tulpina
ajunge la 90 cm inaltime si prezinta flori galbene. De multe secole, planta Aloe Vera a fost folosita
de catre oamenii din intreaga lume pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii. Planta de
Aloe poseda particularitatea de a-si putea cicatriza orice rana din coaja sa, in mod instantaneu,
evitand pierderea lichidului consistent din interiorul sau.