HIBISCUS – Trandafir japonez

Trandafirul japonez (den.lat. "Hibiscus") poate fi cultivat in gradina dar si in ghivece

suficient de mari tinute la lumina, in casa. Pentru ca este o planta tropicala, foarte importanta este
caldura. Daca variatiile de temperatura sunt foarte mari, frunzele si bobocii incep sa cada. Daca
peste noapte temperatura scade simtitor, bobocii se vor opri din inflorire sau florile vor fi de
dimensiuni mai mici. Temperaturile mai mari afecteaza florile, mai ales atunci cand planta nu este
udata suficient si exista perioade in care pamantul de la radacina este prea uscat sau imbibat cu apa.
Udarea pana la inundare va duce la distrugerea radacinilor si implicit a plantei.
Este recomandat sa existe o sursa constanta de apa astfel incat solul sa fie suficient de
umed pentru a oferi trandafirului japonez conditii optime de dezvoltare. Nici ingrasamintele pentru
sol nu trebuiesc neglijate (dar nici folosite in cantitati prea mari), pentru ca prezenta potasiului si a
fosforului inseamna flori mai mari si mai viguroase. Chiar daca trandafirul japonez este o planta
tropicala, nu inseamna ca ea trebuie tinuta ore in sir in lumina puternica a soarelui. In general, 2-3
ore ii sunt suficiente pentru a inflori.
Daca vedeti ca florile, bobocii si frunzele incep sa se vestejeasca probabil ca este nevoie sa
mutati planta intr-o zona ceva mai umbrita. Daca este plantat in gradina, aveti grija la insecte si la
plasele de paianjeni care trebuiesc indepartate, folosind un fel de stropitoare (cu apa sau cu
substante speciale pe care le puteti procura din florarii sau magazine specializate). Stropirea se va
face de sus in jos dar si pe dosul frunzelor. Grija si timpul acordat plantei vor fi rasplatite cu flori
foarte frumoase.

Hibiscus rosa sinensis – Trandafir chinezesc

Denumit popular Trandafir chinezesc, Hibiscus rosa sinensis - singura varietate care se
cultiva ca planta de apartament - este membru al familiei Malvaceae. Este un arbust ce poate creste
pana la 2 m, are frunze persistente, ovale si dintate usor pe margini, de un verde stralucitor. Mai
deosebita este varietatea Cooperi care are frunze variegate. Florile cresc in varful lastarilor si pot fi
simple sau duble, in culori foarte variate. Planta infloreste abundent mai ales primavara si toamna,
dar daca are lumina suficienta, ea poate inflori tot timpul anului. Desi floarea dureaza doar o zi,
frumusetea si stralucirea ei merita tot efortul. Daca este bine ingrijita, planta va inflori abundent
avand uneori si 5 flori deschise in acelasi timp pe o singura ramificatie a tulpinii.
Nu numai ca suporta bine taierile, dar acestea devin necesare dupa un sezon in care planta
a crescut aproximativ 70 cm, in mare parte cu crengile pe orizontala si mai putin in inaltime. Rata
de ramificare dupa taiere este excelenta. Noii vlastari ajung insa la maturitate doar daca li se ofera
suficienta lumina. Altfel, vlastarii mai putin luminati vor ramane in stadiu de "mugure brun".
Temperatura optima variaza in jur de 20 gr. C dar, daca planta va fi partial umbrita se descurca
foarte bine pana la o temperatura verificata de 43 gr. C. Daca razele soarelui vor cadea direct pe
frunze, acestea se vor rasuci ca si cum ar fi oparite iar planta va avea nevoie de cantitati mari de apa
la radacina. Iarna insa, nu lasati ca temperatura sa coboare sub 10-15 gr. C pentru ca riscati sa va
pierdeti planta.
Daca aveti un Hibiscus care n-a mai inflorit de multa vreme trebuie sa procedati in felul
urmator: tundeti planta foarte scurt si scoateti intreg balotul de pamant din ghiveci. Curatati macar
partial radacinile si transplantati Hibiscusul intr-un nou ghiveci, ceva mai mare. Udati moderat
pamantul (acesta trebuie sa contina: pamant de gradina bogat in humus, turba sau pamant de frunze,
nisip in cantitate mai mica decat celelalte componente), stropiti usor frunzisul ramas dupa taiere
(inclusiv tulpina) si asezati planta in locul cel mai bine luminat din casa dumneavoastra. E o metoda
verificata si are rezultate sigure. Daca odata cu venirea verii observati ca planta pierde bobocii
inainte sa se deschida, atunci fie razele soarelui cad direct pe planta, fie este invadata de paraziti.
Acestia pot fi paduchi de frunze, paianjeni sau tripsi si ataca mai ales frunzele tinere si bobocii. Ii
puteti descoperi din vreme daca verificati bine frunzele pe ambele parti. In magazinele de
specialitate gasiti solutii potrivite care amestecate cu apa si pulverizate pe planta o vor ajuta sa
scape definitiv (sunt necesare minim 2 serii de pulverizari, dar rezultatul este excelent).
 Puteti sa va inmultiti Hibiscusul prin butasire tot anul, dar primavara devreme si toamna
sunt perioadele cu rezultatele cele mai bune. Pentru asta folositi butasi trecuti de faza erbacee pe
care ii veti inradacina in turba fibroasa amestecata cu nisip sau perlit si veti acoperi totul cu o folie
mata. Temperatura va fi de 22-25 gr. C in perioada de inradacinare. Semintele se obtin si ele usor,
dar se folosesc doar in lucrari de ameliorare. Totusi, daca vreti sa obtineti plante noi din seminte,
trebuie sa aveti grija sa le semanati in februarie-martie. Plantele tinere se ciupesc deasupra a 2-4
frunze pentru o mai buna ramificare. La fel se procedeaza si la soiurile cu capacitate slaba de
ramificare.
La plantele mature, prin taiere se corecteaza forma, dar se indeparteaza si acele ramificatii
imbatranite sau care nu mai au asa de multe frunze. Udarea se face abundent in perioada calda, care
coincide si cu cea in care Hibiscusul creste cel mai mult, dar trebuie sa aveti grija sa nu abuzati.
Lasati pamantul sa se usuce putin la suprafata intre doua udari. Specialistii recomanda ca
fertilizarea sa aiba loc de 3-4 ori pe vara, altfel va creste foarte mult si va fi greu sa va descurcati cu
el. Din pacate, experienta mea spune ca o carenta de azot va duce la flori mici si mai putin
decorative. Diferenta de marime si stralucire dintre o floare obtinuta in perioada de fertilizare si una
din perioada in care nu s-au aplicat ingrasaminte este umitoare: aproape 50%. Asa ca merita sa va
ganditi la ritmul in care va veti fertiliza planta pentru a obtine efectele dorite.