PREPOZIȚIA - fișă recapitulativă

1. Definire

a) Prepoziția este o parte de vorbire neflexibilă/invariabilă, care, la nivelul propoziției, are rolul de a lega un
termen subordonat de regentul său:

Câinele din curte pare blând. (R=Câinele; A=din curte)

Mergem la mare. (R=Mergem; CL=la mare)

b) Nu are independență și nu are funcție sintactică.

c) Însoțește un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv, un verb:

Ne aflăm în Piața Unirii. Avem datoria de a cinsti strămoșii.

Ne întâlnim cu ei/doi. Merge spre nicăieri.
Din roșu s-a făcut grena.

d) Se așază înaintea termenului însoțit (vezi mai sus) și foarte rar după acesta:

A salvat douăzeci de urși polari.

2. Tipuri

 După alcătuire :
a) prepoziții simple – de bază: de, la, cu, în, din...
– neanalizabile azi, dar compuse într-o etapă veche a limbii:
din, prin, peste, pentru, dinspre, dintre, printre...

b) prepoziții compuse – sudate: despre, înspre, deasupra...

– nesudate: de-a, de către, fără de...

 După regimul cazual:

a) prepoziții de Ac: a, de, la, ca, cu, în, pe, din, sub, per, pro, via, cât, după, fără, prin, spre,
până, peste, către, lângă, între, întru, supra, decât, drept, versus, pentru, dintre, dintru, printre,
despre, înspre, dinspre, de-a, de către, fără de ...

b) prepoziții de G: asupra, contra, împotriva, deasupra, înaintea, dinaintea,

înapoia, dinapoia, dedesubtul, împrejurul, dimprejurul, îndărătul, dindărătul,
înăuntrul, dinăuntrul.

c) prepoziții de D: grație, mulțumită, datorită.

ARTICOLUL - fișă recapitulativă

1. Definire

Articolul este un instrument gramatical, fără înţeles de sine stătător, care fuzionează de obicei cu un
substantiv sau cu un adjectiv, pentru a exprima flexiunea acestuia în raport cu genul, numărul și cazul,
respectiv pentru a realiza opoziția față de formele nearticulate ale acestor părți de vorbire.

2. Tipuri

a) Articolul hotărât – însoţeşte un subst., arătând că obiectul este bine cunoscut

vorbitorilor;
- se așază la sfârșitul substantivului:

sg. pl.

m. f. n. m. f. n.

elevul eleva tabloul elevii elevele tablourile

fratele
tata
elevului elevei tabloului elevilor elevelor tablourilor

# DECI: -l, -a, -i, -le, -lui, -lor!

 b) Articolul nehotărât – însoţeşte un subst., arătând că obiectul este vag / slab cunoscut de
către vorbitori;
- se așază înaintea substantivului:

sg. pl.

m.-n. f. m.-n.-f.

un elev/tablou o elevă nişte elevi/tablouri/eleve

unui elev/tablou unei eleve unor elevi/tablouri/eleve

# DECI: un, o, niște, unui, unei, unor!

c) Articolul genitival – însoţeşte un substantiv/pronume/numeral cu valoare pronominală, la cazul G;

- se acordă în gen şi nr. cu subst. determinat de subst./pron./num. în G:

(caiet) al elevului, (casă) a lui, (prieteni) ai primilor, (aventuri) ale marinarilor

al elevului (caiet), a lui (casă), ai copiilor (prieteni), ale marinarilor (aventuri)

# DECI: al, a, ai, ale!

c) Articolul demonstrativ – însoţeşte un adjectiv/numeral, legându-l de subst. determinat;

- se acordă în gen, nr. cu subst. determinat de adj./numeral:

sg. pl.

m. f. m. f.

(elevul) cel talentat (eleva) cea talentată (elevii) cei talentaţi (elevele) cele talentate
cel dintâi (elev) cea dintâi elevă cei doi (elevi) cele două (eleve)

(elevului) celui talentat (elevei) celei talentate (elevilor) celor talentaţi (elevelor) celor talentate
celui dintâi (elev) celei dintâi (eleve) celor doi (elevi) celor două (eleve)

# DECI: cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor!

SUBSTANTIVUL

1. Definire – partea de vorbire flexibilă, care denumeşte obiecte (fiinţe-copil/Andrei, lucruri-caiet, fenomene-
ploaie, acţiuni-plecare, stări-bucurie, însuşiri-frumuseţe, relaţii-prietenie...).

2. Tipuri

a) După formă: - simple: floare;

- compuse: floarea-soarelui, Marea Neagră, untdelemn, o.z.n.

b) După înţeles: - comune: luni, nord, matematică, ministru...

- proprii: Ion, Ionescu, Pistruiatul, Făt-Frumos, Grivei, Zeus, Siret, Oceanul Indian, Munţii
Bucegi, Dealurile de Vest, Câmpia Română, Iaşi, Vrancea, Franţa, Europa, Saturn, Calea Lactee, 8 Martie,
Crăciun, 1 Decembrie, Facultatea de Drept, „Baltagul”, Mercedes...

c) Alte tipuri: - colective (denumesc grupuri de obiecte): grup, pâlc, roi, turmă, cireadă, stol, cârd,
şir.../ţărănime, brădet, apărie, fumăraie, porumbişte, tufiş...
- defective (au formă numai pt. un număr) – de plural (au formă numai pt. singular): onoare,
sănătate, făină, brânză, lapte, fier, aur, argint, copilărie, capitalism...
- de singular ( au formă numai pt. plural): zori,
câlţi, ochelari, aplauze, taclale, grâne, spaghete, paste, ițari, izmene...
- cu aceeaşi formă la sg. şi la pl.: orhidee, ochi, învățătoare…

3. Categorii gramaticale

a) Genul - masculin: un copac, doi copaci;

- feminin: o casă, două case;
- neutru: un cadou, două cadouri.
b) Numărul - singular: caiet;
- plural: caiete. (desinență de plural)

c) Cazul (forma pe care o ia substantivul pt. a exprima anumite f.s.):

N – subiect: Concurenţii s-au aliniat./ Se aude un zgomot.

- nume predicativ: Cei doi au devenit parteneri.
(vezi şi alte vb. copulative: a fi, a ajunge, a se face, a ieşi, a rămâne, a părea, a însemna)
- atribut substantival: Gimnasta Nadia Comăneci e celebră. / Ştefănescu, directorul , pare amabil.

Ac – complement direct: A cumpărat fructe. / I-a ajutat pe turişti.

- complement prepozițional: S-a vorbit despre excursie / despre actori.
- complement circumstanţial de loc: Vine de la şcoală.
- complement circumstanţial de timp: După ore, are antrenament.
- complement circumstanţial de mod: Munceşte cu responsabilitate.
- atribut substantival prepoziţional: Podul din buşteni s-a stricat.
- nume predicativ: Biblioteca este din lemn masiv.

G – atribut substantival genitival: Ochii copiilor nu mint./ Acel prieten al vedetei a trădat-o.
- atribut substantival prepoziţional: Atacul asupra redutei a durat o zi şi o noapte.
- complement prepozițional: Câinele s-a năpustit asupra trecătorului.
- complement circumstanţial de loc: Îndărătul casei se află un tei.
- complement circumstanţial de timp: A ajuns la gară înaintea trenului.
- nume predicativ: Suporterii sunt împotriva schimbării antrenorului.

D – complement indirect: Le-a oferit musafirilor cartea sa de vizită.

- complement circumstanţial de loc (dativ locativ): Stai locului!
- atribut sub stantival prepoziţional: Reuşita graţie muncii e demnă de laudă.

V – fără funcţie sintactică: - Maria , adu bucatele!

- Fiţi atenţi, copii!
- Ascultă, prietene , sfatul unui om încercat de viaţă!
( În contextul dat, virgula / virgulele delimitează substantivul la cazul vocativ ”X”
situat la începutul / în interiorul / la finalul enunţului.)

4. Folosire corectă

# Există substantive cu mai multe forme de plural, corecte (prima e recomandabilă în limba literară): anteturi/antete,
baloturi/baloţi, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperţi/coperte, găluşte/găluşti, itemi/itemuri/iteme,
ligheane/lighene, maratonuri/maratoane, niveluri/nivele, piedestaluri/piedestale, râpe/râpi, sloganuri/slogane,
straturi/strate, torenţi/torente, tuneluri/tunele, voiajuri/voiaje, vopsele/vopseluri, vremuri/vremi, virusuri/viruși
(agent patogen)…

# Există omonime (lexicale parțiale) care presupun forme diferite de plural, deci aceste plurale corespund unor
cuvinte diferite, nu aceluiași cuvânt: corn1- coarne, corn2 – cornuri, corn3 – corni…

# Există substantive cu doar o formă corectă de plural:

- plural în „-i”: aştri, algoritmi, anticorpi, cazărmi, coli, coloşi, creveţi, datini, fântâni, ferigi, foarfeci (sg.:
foarfecă), indici, loji, luntri, mănuşi, mătuşi, membri, patimi, plăpumi, poieni, răsplăţi, remarci, tulpini, ţărănci,
versanţi, zgărzi… (majoritatea fac pluralul de nominativ sau genitivul articulat hotărât în –ii: membrii / colii; a nu se
confunda cu cele care fac pluralul articulat hotărât de nominativ în –iii: fiii, copiii, barcagiii, macaragiii, geamgiii,
vizitiii…)

- plural în „-e”: albume, alineate, aragaze, autobuze, bacalaureate, bareme, boschete, caleidoscoape, catarame,
ceasloave, cratiţe, cravate, dorinţe, fresce, gheme, ghişee, giuvaere, gloanţe, gogoşi, haine, horoscoape, ibrice,
intervale, îngheţate, jobene, limonade, monede, noroace, palate, parade, parbrize, pardesie, pâraie, plaje,
recensăminte, recife, refrene, sacoşe, salate, seminare, sindroame, stâne, suvenire, şevalete, tarabe, traiste, toarte,
trepiede, uliţe, undiţe…

- plural în „-uri”: abisuri, albuşuri, abţibilduri, avataruri, aziluri, bairamuri, baticuri, chibrituri, cioturi, defileuri,
fundaluri, furtunuri, gălbenuşuri, hoteluri, profiluri, rucsacuri, treburi, turniruri, vaccinuri, vârtejuri, vrejuri…