NAPOLEON BONAPARTE (1769 – 1821d.H.

La 15 august 1789, la Ajacio în Corsica, venea pe lume, Napoleon Bonaparte, omul care,
reprezintă unul dintre cele mai uimitoare fenomene ale istoriei lumii, omul recunoscut în
unanimitate de specialişti, ca fiind cel mai mare geniu militar din istoria universala.
Napoleon a fost un fenomen al naturii , de o complexitate uimitoare , care în decursul a
douăzeci de ani care separă evenimentele din vendemiar, când a intrat în istorie, de Waterloo, când
a ieşit din aceasta , a strălucit pe frontispiciul istoriei, creînd o epopee uluitoare, care nu se va mai
putea repeta, pentru ca nicăieri şi nicicând nu va mai exista în istoria lumii, o situaţie identică, celei
în care a strălucit Napoleon.
El este omul care a preluat o Franţă animată de spiritul revoluţionar luminos, avangardist
şi înnoitor, pe care l-a transmis în întreaga Europă obosită de fedalism şi pe care a transformat-o,
într-un vremelnic , dar strălucitor imperiu.
Războaiele de cucerire
În aprilie 1803 Anglia, provocată de purtarea lui Napoleon, a declarat război Franţei, pe
mare. Doi ani mai târziu Rusia şi Austria s-au alaturat Angliei într-o nouă coaliţie.
Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei şi a întors armele împotriva coaliţiei
Austro-Ruse, învingându-i în bătălia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805.
În 1806 a preluat regatul Neapole şi l-a făcut pe fratele său mai mare Joseph rege, a
transformat o parte din Republica Germană într-un regat al Olandei pentru fratele său Louis şi
dintr-o parte a restului Germaniei a format Confederaţia Rinului sub directa sa conducere.
Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena şi Auerstadt (1806) şi armata rusă la Friedland.
La Tilist (iulie 1807), Napoleon a făcut o alianţă cu ţarul Alexandru I şi a redus mărimea
Prusiei. De asemenea el a adăugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stăpânirea fratelui
sau Jerom, ducatul Warson şi altele.
Între timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocadă impusă de Franţa, împotriva
mărfurilor englezeşti, cu scopul de a distruge ceea ce el numea naţiunea vânzătorilor (doamne câtă
dreptate a avut).
În 1807 Napoleon a anexat Portugalia.
In1808 l-a făcut pe fratele sau Joseph, rege al Spaniei şi i-a făcut cadou cumnatului sau
Joachim Murat, regatul Neapolelui. Sosirea lui Joseph în Spania a dat naştere unei rebeliuni
cunoscută sub numele de Războiul Peninsular, război ce a costat Franta 300.000 de victime şi sume
imense de bani, ducând la slăbirea imperiului.
În 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, (ce memorie scurtă aveau
aceştia), anexând Provinciile Ilyriene (acum părţi ale Sloveniei, Croaţiei, Bosniei-Herţegovinei,
Serbiei şi Muntenegrului) şi a desfiinţat Statele Papale.
 A divorţat de Josephine şi în1810 s-a însurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata
împăratului austriac. Prin această legatură între dinastia sa şi cea mai veche casă conducătoare din
Europa, a sperat ca fiul său care s-a născut în 1811, va fi mai uşor acceptat.
Declinul lui Napoleon
În 1812, Napoleon a cărui alianţă cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat planul de campanie
împotriva Rusiei, care s-a sfârşit printr-o retragere dezastruoasă, după ce în prealabil cucerise
Moscova. S-a confruntat cu armata rusă doar de două ori, la Smolensk, unde Napoleon învinge şi
la Borodino.
Bătălia de la Smolensk -1812
În jurul bătăliei de la Borodino (definitorie pentru campania din Rusia), sau exprimat multe păreri
în privinţa învingătorului, nici una tranşantă, multe înclinând în favoarea ruşilor, pentru că , nui
aşa ?, Rusia a rămas în continuare un mare imperiu ce nu trebuia supărat, iar imperiul lui Napoleon
începea să se destrame.
Bătălia de la Borodino – 1812
Nimeni nu a contestat faptul că după bătălie, trupele lui Napoleon au rămas pe poziţiile cucerite,
iar cele ale Generalului Kutuzov, s-au retras în grabă, după mine poate chiar într-o prea mare grabă.
În acest contest, ţinând cont de cutuma conform căreia “câmpul de lupta aparţine invingătorului
“,(vezi regnul animal), pentru mine e clar cine a invins, aşa că la naiba cu victoria ruşilor şi glorie
lui Napoleon.
După ocuparea Moscovei şi lipsa combatanţilor ruşi, Napoleon, începe marea retragere, care a
însemnat de fapt un mare dezastru, una din cele mai mari probleme cu care s-a confruntat, a fost
trecerea râului Berezina, sub stare de asediu din partea trupelor ruse.

Retragerea lui Napoleon din Rusia

După aceasta, toată Europa s-a unit împotriva lui. În aprilie 1814 mareşalii săi, au refuzat să mai
continue lupta. După ce aliaţii l-au respins, Napoleon a abdicat necondiţionat şi a fost exilat pe
insula Elba din Marea Mediterană. Marie Louis şi fiul lor, au fost puşi sub custodia tatălui
său,împăratul Austriei.
Campania lui Napoleon din Franţa – 1815
În 1815 a evadat de pe insula Elba, a ajuns în Franţa şi s-a îndreptat către Paris, învingând trupele
care veniseră să-l captureze. Ajuns la Paris a promulgat o nouă constituţie, mai democratică şi
veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliaţilor, dar
ei l-au refuzat şi el s-a decis să lovească primul.
Rezultatul a fost campania din Belgia care s-a sfârşit printr-o înfrângere în bătălia de la Waterloo,
la 18 iunie 1815.