MANAGEMENTUL GENERAL

Cap. I.: MANAGEMENTUL:ABORDARE CONCEPTUALĂ;RETROSPECTIVA

I)ABORDAREA CONCEPTUALĂ
-managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizaționale prin angajarea și implicarea
celor patru funcții principale:planificarea,organizarea,leadingul(amtrenare și motivare) și controlul.
-managementul este o activitate continuă,impune atingerea obiectivelor esențiale,implică
cunoașterea și înțelegerea modului cum trebuie executate și implementate cele patru funcții
a)planificarea
-implică stabilirea obiectivelor și a celor mai bune modalități de atingere și îndeplinire a lor
-include considerarea a ceea ce trebuie întreprins pentru a curaja nivele necesare de schimbare și
inovare
B)organizarea
-se concentrează pe alocarea și aranjarea,ajustarea resurselor umane și nonumane ca planurile să fie
realizate în condiții optime și de succes deplin
-managerii determină ce sarcini sunt de îndemplinit, care dintre aceste sarcini pot fi cel mai bine
combinate,aranjate în cadrul unei slujbe,
C)leading(antrenare și motivare)
-implică influențarea membrilor organizației să se angajeze în comportări și atitudini de muncă
necesare pentru a se atinge obiectivele organizaționale
-include:comunicare cu ceilalți menbri ai organizației,sprijin asupra viziunilor ce se pot
îndeplini,prevederea direcționării,motivarea membrilor organizației
D)controlul
-urmărește reglarea activităților organizaționale, ca performanța reală să fie conformă cu
standardele și obiectivele organizaționale

II)MANAGEMENTUL ȘTIINȚIFIC(1885-1920)
-reprezentanții acestei școli au fost interesați în îmbunătățirea activității care se afla sub nivelul
managerial
-această școală nu a abordat managementul din perspectiva întregii organizații->a fost denumit și
cunoscut ca managementul fabricii/managementul atelierului

Contribuțiile managementului științific

1)aplicarea analizei științifice și scopul determinării celei mai bune modalități de execuție a sarcinilor
2)selectarea celor mai buni muncitori pentru sarcinile de îndeplinit,instruirea lor și educarea lor
3)precederea muncitorilor cu resursele necesare pentru a executa sarcinile cât mai eficient posibil
4)folosirea sistemică a unei metode de plate corecte,cinstite,precum și de stimulente materiale în
scopul creșterii productivității
5)separarea activităților manageriale de concepție și planificare de cele nonmanageriale,respectiv
cele de execuție

III)ȘCOALA ADMINISTRATIVĂ/CLASICĂ(1920-1950)
-obiectiv:identificarea principiilor universale ale managementului,aplicabile la toate organizațiile.
-aceste principii acoperă două arii principale:
a)proiectarea unui sistem rațional de administrare
b)structurarea organizațiilor și conducerea salariaților
Principiile managementului după Fayol:
1. Diviziunea muncii
2. Autoritatea și responsabilitatea
 3. Disciplina
4. Unitatea de comandă
5. Unitatea de direcție
6. Subordonarea interesului individual celui general
7. Remunerarea personalului
8. Centralizarea
9. Lațul scalar sau de comandă
10. Ordinea
11. Echitatea
12. Stabilitatea personalului
13. Inițiativa
14. Spiritul de echipă

IV)ȘCOALA RELAȚIILOR UMANE (1930-1950)

-doi reprezentanți:Mary Follet și Elton Mayo
-A.Maslow->experiențele umane sunt motivate de o mare diversitate de nevoi pe care banii le
sarisfac numai parțial și indirect
-utilizarea tehnicilor bazate pe relațiile umane:consultarea și sfătuirea salariațiilor,acordarea
muncitorilor a mai multor oportunități de comunicare la lucru

V)ȘCOALA CANTITATIVĂ(1950-prezent)
-matematicile,statistica,ingineria,domeniile înrudite au contribuit la dezvoltarea filosofiei
managementului
-esența cercetătorilor operaționale reprezintă aplicarea metodelor de cercetare științifică la
problemele operaționale ale organizațiilor

VI)ABORDAREA SISTEMICĂ
-teoria sistemelor a fost prima dată aplicată în știință și inginerie
-abordarea sistemică este o modalitate de gândire asupra organizației și managementului

VII)ÎNTREPRINDEREA-SISTEM DINAMIC,COMPLEX,SOCIO-ECONOMIC
-întreprinderea=o grupare de oameni,resurse,mijloace de muncă,proceduri,care preluând la un
moment dat unele mărimi-materie,energie,informații-le transformă în altele,diferite calitativ,și le
redau,la un alt moment,sub formă de produse,lucrări sau servicii

Cap.II.:MEDIUL ORGANIZAȚIEI
Tipurile de mediu extern:
 Mediul extern:este reprezentat de forțele principale din afara organizației,care au un
potențial semnificativ de impact,de influențare a succesului probabil privind produsele sau
serviciile livrate
 Megamediul:este segmentul mediului extern care reflectă condițiile și tendințele largi din
societatea în care o organizație activează.Megamediul este compus din 5 elemente
principale:tehnologic,economic,juridico-politic,socio-cultural,internațional
 Mediul sarcină:reprezintă mulțimea de elemente specifice din afară cu care interacționează
în procesul conducerii business-ului ei.
Caracteristicile mediului:
 Evaluarea exactă a mediului
 Incertitudinea mediului
 Complexitatea mediului
 Dinamismul mediului
 Generozitatea mediului
Gestiunea elementelor mediului:
 Adaptarea la mediu
 Stocurile tampon
 Aplatizarea
 Previziunea
 Raționalizarea
 Influențarea caracterului favorabil al mediului
 Recrutarea
 Negocierea contractelor
 Cooptarea
 Unirea în afaceri
 Asociațiile de comerț
 Activitatea politică
 Schimbarea domeniului

Mediul intern:Cultura organizațională

-trei aspecte ale culturii organizaționale:direcția,dieseminarea,forța
-cultura exprimă prejudecățile,normele de guvernare,valorile activitățile și obiectivele
-analiza culturilor prin evaluarea nivelului în care o organizație apreciază următoarele zece
caracteristici: inițiativa individuală,toleranța față de risc,direcția,integrarea,sprijinul
managementului,controlul,identitatea,sistemul de recompensare,toleranța conflictului,metodele de
comunicare

Cap.III.: INFORMAȚIA-TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI

-informația=este o știre,uj mesaj,cu privire la fapte,evenimente de orice fel,care trebuie
înțelese,folosite și transmise pentru a se facilita realizarea obiectivului cuantificat.
-prin optica analistului și a managerului unei organizații economice informația este o inștiințare,sau
un sistem de inștiințări,având menirea de a declanșa reacții care,la rândul lor,determină acțiuni.
-calitățile pe care trebuie să le îndeplinească informațiile pentru a servi efectiv procesului de
conducere sunt:
 Veridicitatea
 Oportunitatea
 Relevanța
 Conținut adecvat
 Caracterul complet sau plentitudinea
-gradul de plentitudine este influențat de câteva bariere
informaționale:istorice,geografice,economice,terminologice sau lingvistice, de regim.
-capacitatea beneficiarului de a prelua informația poate fi numită:rezonanță
-în funcționarea oricărei sistem informațional există și informații inutile lipsite de calitățile mai sus
enumerate și care provoacă așa numitul “zgomot informațional”

Cap. IV.:FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI

-planificărea=funcție esențială a managementului,cuprinde definirea obiectivelor sau a scopurilor și
stabilirea unei strategii generale pentru atingerea acestor obiective,precum și dezvolatarea unei
ierarhii corespunzătoare de planuri prin care se întegistrează și se coordonează activitățile
organizaționale.
-scopul planificării: planificarea stabilește sau determină coordonarea eforturilor,reduce
incertitudinea și riscul,reduce suprapunerea în timp a activităților,stabilește obiective clare bine
definite cantitativ
Clasificarea planurilor:
 Planurile strategice și cele operaționale
  Planurile pe termen scurt și cele pe termen lung
 Planuri specifice și direcționale
Factorii de contingență în planificare: nivelul de management în organizație,ciclul de viață al
organizației,nivelul incertitudinii mediului,durata încredințărilor viitoare
Obiectivele-baza planificării
Avantajele obiectivelor:Constitue creșterea motivării,Facilitează funcția de control,Ajută la
clarificarea,limpezirea perspectivelor, creșteri ale performanței la toate grupurile de salariați
Multiplicarea obiectivelor:Profitabilitatea, creștere, partea de piață, responsabilitatea social,
bunăstarea salariaților, calitatea produsului, cercetarea și dezvoltarea, diversificarea,
eficitatea,Stabilitatea financiară
Nivelurile obiectivelor:Obiective strategice,Tactice și operaționale

Organizarea, autoritatea și relațiile

Organizarea este procesul de creare a structurii unei organizații,prin care oamenii devin capabili,sau
dobândesc capacitatea de a lucra și participa împreună în mod efectiv la realizarea obiectivelor ei

Organizarea structurală
-reprezintă ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatorice în vederea realizării obiectivelor
programate. Principalele componente ale organizării structurale ale întreprinderii sunt:
postul,compartimentul,nivelul ierarhic,relațiile structurale și structura organizatorică
-se pot deosebi 3 tipuri de relații de autoritate:relațiile de cooperare,relații de control,regulamentul
de organizare și funcționare a întreprinderii

Proiectarea și modernizarea structurilor organizatorice

-la proiectarea structurii organizatorice trebuie avute în vedere o serie de reguli:
 Precizarea obiectivelor întreprinderii ca elemente esențial motivatoare ale oricărei
componente structurale
 Construirea unei structuri adecvate funcționării eficiente
 Corelarea strânsă a structurii organizatorice cu particularitățile întreprinderii,cu natura
specifică a activităților ei și condițiilor în care aceasta se desfășoară
 Apropierea conducerii de locul execuției prin eșalonarea rațională a competențelor
decizionale pe diferitele niveluri ierarhice
 Specializarea compartimentelor și asigurarea omogenității atribuțiilor repartizate
 Încărcarea rațională a personalului prin raționalizarea activităților funcționale,delimitarea
precisă a atribuțiilor și descrierea riguroasă a posturilor
 Asigurarea flexibilității structurii organizatorice

Etapelor proiectării structurii organizaționale sunt:

1. Împărțirea orizontală a organizației în subunități mari.Procesul se numește
compartimentare iar subdiviziunile sunt numite
departamente,divizii,servicii,compartimente, birouri sau secții etc.
Compartimentarea poate avea și alte forme:compartimentarea de produs,c.pe
client(consumator),c.teritorială,structuri compuse sau mixte
2. Stabilirea relațiilor de autoritate între poziții sau posturi
3. Proiectarea(descrierea) posturilor

Nevoile și recompensele
Nevoile primare: sunt,în general,de natură fiziologică și,ca
atare,înnăscute.Exemplu:foamea,setea,odihna,respirația etc
Nevoile secundare:sunt de natură socio-
psihologică.Exemple:realizarea,stima,afecțiune,putere,apartenență
 Recompensele
-este orice lucru pe care individul îl percepe ca valoros,ca de valoare
-recompensele care interesează managementul sunt de 2 feluri:
 Intrinseci->care vin însăși din esența lucrului
 Extrinseci->care vine de afară,nu din esența lucrului

Modelul motivațional Maslow

-este clasificată în 5 categorii fundamentale sau de bază
1. Nevoi fiziologice,care sunt esențiale pentru supraviețuire:hrana,apa,aerul,odihna,locuința și
sex
2. Nevoi de siguranță și securitate:nevoi de protecție împotriva amenințărilor fizice și psihice
ale mediului și încrederea că nevoile fiziologice vor fi atinse,asigurate în viitor.Manifestari
ale nevoilor de securitate:cumpărarea unei polițe de asigurare sau căutarea și găsirea unei
slujbe sigure și cu o bună perspectivă de pensionare
3. Nevoi sociale(nevoi de afiliere) includ:un sentiment de apartenență a existenței acceptate
de către alții,de interacțiune socială, și de primire a afecțiunii și sprijinului celorlalți
4. Nevoi de stimă:autorespectul,realizarea,competența,respectul altora,recunoașterea
5. Nevoi de autodepășire,includ:dorințele și nevoile potențiale și dintre fiecăruia dintre noi de
a crește, de a ne dezvolta ca personalitate multilaterală
-prin această ierarhizare, Maslow a crezut și a gândit că nevoile de nivel inferior cer satisfacerea și
prin aceasta afectează comportamentul înainte ca nevoile de nivel superior să aibă un efect asupra
motivării.Aceasta înseamnă, că un individ va fi motivat să-și satisfacă mai întâi nevoia care este
iminentă sau cea care se manifestă cel mai puternic pentru el la un moment dat

Teoria echității
-afirmă că indivizii în mod subiectiv determină raportul recompensei primite la efortul cheltuit și
compară această proporție cu cea realizată de alți oameni care îndeplinesc o slujbă sau sarcini
similare

Controlul
=proces de urmărire și supraveghere a activităților,în scopul asigurării că asetea sunt îndeplinite așa
cum au fost planificate și proiectate și totodată de corectare a abaterilor semnificative.
-afectivitatea de control efectivă cere trei faze de bază sau componente:
 Stabilirea standardelor de performanță și a obiectivelor
 Analizarea rezultatelor în comparație cu standardele
 Corectarea performanței care nu se potrivește cu perspectivele,modificarea
standardelor,care sunt nesatisfăcătoare sau acțiunea de a valorifica avantajul oportunităților
care au fost descoperite
-managerii pot stabili și folosi multe tip
-managerii pot stabili și folosi multe tipuri de standarde.Fiecare din aceste standarde-de
timp,calitate,cantitate și cost-stabilește un nivel dorit al rezultatelor și sunt denumite rezultat

Măsurarea și evaluarea performanței

-distribuirea în timp a controlului
-sunt trei perioade generale de timp în care mecanismele de control pot fi acționate: precontroale,
controale concurente, postcontroale
-principalele cauze ale abaterilor de la standarde:
1. Planificare greșită
2. Standardele fuzzy
3. Standardele nepotrivite
 4. Ratarea în identificarea abaterilor semnificative
5. O frecventă insuficiență în măsurare
6. Cauze de personal
7. Forțele externe

Metode de control
Controlul intern->este în esență un autocontrol sau autodisciplină,rezpectiv o metodă în care un
individ sau un grup stabilește propriile standarde și urmărește și corectează propria performanță
Controlul extern->este cel executat prin sistemul autorității formale ale organizației
Controalele formale->sunt aranjamente în care managerii determină standarde de
performanță,urmăresc performanța și feed-back-ul și iau acțiuni corective
Controalele neformale->sunt metode de stabilire,urmărire și ajustare a standardelor care sunt
întreprinse în mod spontan în cursul activității execuției
Controalele sistematice
Controalele ad-hoc

Proiectarea sistemului de control

-calitățile unui sistem de control
eficace:precizia(exactitatea),oportunitatea,economia,flexibilitatea,înțelegerea,criterii
rezonabile,plasarea(localizare),strategică,accentul pe excepție,criterii multiple,acțiunea corectivă

Factori de contingență de luat în considerare:mărimea organizației,poziția și nivelul de

organizație,gradul de descentralizare,cultura organizațională,importanța activității

Cap.V.: METODE DE MANAGEMENT

-managementul pe baza de plan se definește ca “ansamblul proceselor prin care se stabilesc
indicatorii ce exprima obiectivele globale ale firmei,ale centrelor de profit,sau centrelor de
cost,precum și sursele alocate lor.”
-pentru implementarea managementului pe baza de plan,ca metoda de conducere a afacerilor unei
firme,sunt necesari parcurgerea unor pași:
 Analiza amplă a situației concrete ce caracterizează mediul extern al
firmei(piața,furnizorii,concurența) precum și perspectivele în domeniu
 Analiza a activității de ansamblu a firmei și conturarea unor obiective strategice pe termen
lung,prin care să se coreleze relația dintre societatea comercială și mediul extern
 Corelarea obiectivelor generale cu obiectivele pe centre de profit sau centre de cost,precum
și cu domeniile funcționale ale firmei
 Alocarea resurselor și adoptarea acțiunilor necesare realizării obiectivelor.Elaborarea
strategiei de dezvoltare presupune parcurgerea următoarelor activități:
a) Formularea misiunii
b) Evidențierea punctelor slabe și forte
c) Descoperirea oportunităților și pericolelor în dezvoltarea organizației
d) Identificarea locului organizației în cadrul mediului ambiant
e) Stabilirea obiectivelor și opțiunilor strategice
f) Alocarea resurselor materiale,financiare,umane
g) Formularea strategiei de dezvoltare

Managementul prin bugete

-un buget este un plan pe o anumită perioadă,care se exprimă în unități și termeni financiari și care
prevede astfel câte părți din ansamblul resurselor ce sunt destinate realizării unui ajumit
obiectiv,scadent la sfârșitul perioadei și aferent unei anumite responsabilități din cadrul
intreprinderii.
Managementul prin obiective
-formularea obiectivelor strategice:obiectivele strategice trebuie stabilite înainte de elaborarea
bugetelor,ar trebui să țină cont de punctele tari și cele de îmbunătățit,de amenințări și riscuri etc

Managementul pe produs
-principalele avantaje ale managementului pe produs sunt:creșterea gradului de raționalizare a
organizării și desfășurării fabricației produselor,comercializarea cu rezultate superioare a produselor
sau familiei de produse,creșterea prestigiului firmei prin promovarea mărcii unor produse noi și
calitate superioară,accentuarea dimensiunii previzionale a managementului activităților de
producție,accelerarea ritmului de înnoire a tehnologiilor de fabricație și a sistemelor de organizare a
producției și a muncii

Managementul prin proiecte

-caracteristicile esențiale ale unui proiect:
 Caracteristica de producție individuală
 Număr redus de beneficiari
 Participarea la definirea proiectului atât a producătorului cât și a beneficiarului
 Diversitatea mare a materialelor și componentelor utilizate
 Diversitatea și complexitatea mare a problemelor ridicate de realizarea proiectelor
 Necesitatea unei programări detaliate a activităților și resurselor necesare realizării
proiectelor
 Necesitatea dezvoltării unor forme organizatorice temporare care să poată funcționa paralel
cu structura organizatorică de bază dar fără a-i afecta funcționalitatea acesteia
-realizarea cu succes a managementului prin proiecte presupune parcurgerea câtorva pași:
 Definirea generală a proiectului(precizarea obiectivelor,stabilirea subdiviziunilor
organizatorice,formularea criteriilor de apreciere)
 Definirea organizatorică a proiectului,respectiv a sarcinilor,competențelor,responsabilităților
cerute de proiect
 Desemănarea managerului de proiect și a colectivului
 Pregătirea climatului pentru implementare
 Stabilirea modalităților de control utilizate pe parcursul derulării proiectului
 Evaluarea periodică a stadiului realizării proiectului

Managementul prin rezultate

-implică materializarea actului de conducere,în esență,pe baza unui accent special pus pe rezultatele
concrete obținute de fiecare manager

Managementul prin excepții

-în vederea aplicării acestei metode e necesară:
 Stabilirea obiectivelor pentru diferite niveluri ierarhice
 Determinarea abaterilor pentru fiecare obiectiv,stabilirea excepțiilor
 Stabilirea limitelor de toleranță ale parametrului folosit drept criteriu,variația lui în timp și
față de o valoare considerată normală
 Observarea continuă a realizărilor,
 Observarea continuă a realizărilor,măsurarea periodică a acestora,transmiterea informațiilor
 Compararea rezultatelor atinse cu obiectivele propuse, evidențierea excepțiilor
 Intervenția nivelurilor superioare de management și adoptarea deciziilor de reglare a
sistemului

Managementul participativ
-fundamentul organizatoric asigură suportul procesual și structural pentru managementul
participativ
-la nivelul firmelor sunt create și funcționează organisme participative de management:adunarea
generală a acționarilor,adunarea generală a asociaților,consiliile de administrație, comitetele de
direcții

Cap. VI.:MANAGERII-STILURI DE MANAGEMENT